pai, daca-i musai...cu placere! ce sa fac? opinie despre text: o usoara ambiguitate indusa de pronumele "ei". ei - care? oamenii? ingerii? "afară oamenii-și inventează moartea- sub privirea îngerilor care se joacă "de-a v-ați ascunselea" *** ei poartă-n piepturi bombe cu ceas ..." apoi, pentru o mai bun cursivitate a lecturii, cred ca poti renunta la cratima din al doilea vers. mi-au placut "amimalele iubivore".

Andu, salut inițiativa ta și sper să pot participa și eu cu un poem, dacă o să am timp și inspirație cu atât mai mult că știu că Dumnezeu este foarte exigent, pe măsura indulgenței Sale. Cu stimă

Citindu-te de mai multă vreme, am încercat să urmăresc o linie, un stil al tău și cred că aș putea spune acum că începe să se contureze. Dacă ți-aș spune că acest poem mai trebuie lucrat și dacă ți-aș da o variantă, ar fi stilul meu. Poate tocmai acest aparent exces de balast e de fapt un stil propriu. Sunt câteva versuri de remarcat, cum ar fi "nimeni nu mai are nevoie de semne".

da, forța gravitațională:) Mulțumesc de urări Viorel! Un an mai frumos prin cele și cei ce te înconjoară, mai bun prin ce dorești și ce speri, mai binecuvântat prin ce faci! cu drag,
paul

- eu am trimsi textul la "inacceptabile".

- cuvântul "vulgar" mai are şi sensul de "popular - vorbit de popor", de unde vine "pop.", dintre parantezele definiţiei cuvântului buclucaş.

- am să cred cu adevarat, Eugen, că tu consideri cuvântul "cur" ca fiind nonvulgar, dacă-mi spui cu mâna pe inimă că nu ţi-e jenă să-l rosteşti de faţă cu părinţii, copiii, sau dacă, fiind într-un autobuz plin, spui în gura mare "de la acest scaun tare mă doare curul", fără să te ruşinezi.

- dacă ai să-mi spui că nu te jenezi, am să te cred, dar am să-ţi spun că noi, cei mai mulţi, o facem. Şi de aici ajungem la fenomenul social şi la faptul că Mariana nu vorbeşte în numele celor mulţi, ci în numele ei, ea făcând parte din social şi din manifestarea acestuia.

- despre esenţa metafizică şi creatoare de logos fenomenologic a stihului "stăm în cur" nu discut, pentru că am putea conchide, aşa cum observa şi Virgil, că acest vers - ştacheţă a imnurilor creaţiei mitologice - susţine un poem care are ca matcă existenţială curul.

- nu discut nici despre faptul că locul acestui manifest patetic, al acestui amalgam de platitudini banale, este la şantier.

- altfel, s-auzim, în rest, de lucruri din Everest.

(n-am găsit altă rimă).

Lucian – multumesc de trecere! Aranca – ma bucur ca ti-am induplecat serile... multumesc de penita, trecerile tale mi-aduc mereu aerul proaspat al inaltimilor! Sapphire – finalul acesta mi s-a parut potrivit, chiar simteam nevoia unei marturisiri... a rostirii unui adevar (al meu), reflectat in oglinda unei lumi, unde „jocul” face regula. salutari de regasire!

da, merci buna ideea, am schimbat

Paul, tu esti sufletul acela nobil care stie unde, când si cum să încurajeze. Am încercat un stil nou, fără artificii si broderii metaforice. Din intersecţia în care mă aflu, fac primul pas cu o creangă de măr înflorit în mână si cu un colind special :). Mulţumesc pentru generozitate. Semnul tău mă responsabilizează. Mai e mult de lucru. Tu mi-ai arătat că pot.

Alina, mulţumesc pentru semnul luminos care mă onorează.
Dorel, Mulţumesc pentru atenţie şi observaţie, sunt onorat, am corectat.
Virgil, atenţia acordată poemului mă onorează. S-ar putea să mă mai gândesc la finalul poemului.

Am mai făcut un comentariu, dar când să-l postez, m-a delogat. Încerc să-l refac:

"am întins mâna câtre tine
prinde-o repede
ca umbra noastră să devină streașină" - l-aş scrie: "am întins mâna câtre tine
prinde-o repede,
umbra noastră o să devină streașină" (scăpând de explicaţie)

"lumea are să stea pe loc" - aş fi mers pe varianta firească (lumea va sta/o să stea pe loc) fie şi din simplul motiv că, în text, e singura construcţie de genul acesta.

aş tăia (irevocabil şi barbar) "iar"-ul din penultimul vers :).

În general spus, un text ok.

... mulțam fain, kogaion. observații juste, precum și intenția textului de față.

Am să pun lupa pentru diacritice.As zice, pe de o parte, că matricea de intâmplări se miscă pe sase directii, care pe parcurs isi schimba semnificatiile.Oglinda reflectă numai chipul lui Dumnezeu. Aranca, rămâne să mă mai gândesc, poemul este in lucru. Multumesc pentru ajutor.

ghemuirea aceasta nu prea are de a face cu prima. e cu totul altceva, alta idee. impresii: o viata intre pinze de paianjen, tragica, insingerata, viscerala. "mă voi face una cu sîngele ei transparent vîscos noaptea a stropit pe pereți pe mînerul ușilor limfa ei caldă aducătoare de umbre" fii zen.

Nicoleta, daca tot zici ca este o trilogie si mai esti si novice de trebuie sa astepti doua zile pana sa postezi un text (asta e cea mai tare gaselnita a Hermeneiei, pe bune) de ce oare n-ai comasat textele intr-unul singur poate intelegeam si noi ceva? Eu uite, le-am citit pe toate trei si parca-parca s-a mai luminat cerul pe la asfintit. Imi place stilul, scrierea degajata, ocolirea pretiozitatilor si a vulgaritatilor, nuanta feminina a versului. Mesajul (vorba unui antecomentator) nici mie nu mi-e prea clar, dar nu ma deranjeaza. Te voi mai citi, chiar si asa, ca prostul. Andu