"Nici nu este nevoie ca acest text să fie o capodoperă pentru că dacă, să zicem, un Ţuţea ia premiul nobel pentru patriotism anul acesta, la anul, dacă nu-l mai ia nu mai este Petre Ţuţea?"
Penitele se dau textelor nu autorilor...
"consider ca dom fanache trebuie sa-si ceara scuze. chiar de o fi si domnia sa editor."
Nu trebuie sa ma justific/scuz unei persoane care da penite aproape la orice text.Si nu sunt editor.
Cu scuze Adrianei ca-i dau de lucru, lui Vlad ca-i "patez" subsolul textului, intru indeplinirea suspendarii sa facem pe plac "penitaresei de serviciu".
"dar il intreb pe dl fanache daca are habar ce inseamna postmodernism, cel aplicat dupa 2000 in literatura romana si daca stie ce a teoretizat Cartarescu prin Levantul.
il mai intreb daca stie regulile lirice in acest stil, care presupun nu impuscarea unui vers ci asimilarea literaturii de la inceputuri pana azi, si nonmetafora ei.
daca stie ca utilizarea ironica a unui arhaism e presupusa virtuozitate postmodernista.
si daca mai poate citi acest text exemplar din aceste puncte de vedere. nu numai limbajul este perfect folosit, a se vedea metaforele gasite:
pășind spre locul de tăiere
cu gîtul secerai lumină
cat pamflet aici, cat antipoemele luminii, nu? "
Asta asa ca dovada de cat cat de multi poti epata si cat de mult te poti ridica in slavi.
pe unii îi doare chestia asta, domnule profesor... dar cred că nu sunteți străin de feeling...
ori este o naivitate să fii naționalist într-o manieră moderată?!
mult, mult prea explicit acest text. nici nu are valoare poetica. eh! credeam ca o sa gasesc ceva valoros pe la tine, dar trebuia sa imi dau seama din limbajul de 'net' folosit la comentariu ca nu e mare lucru in scrisul tau. gata, trec la lucruri mult mai bune de facut.
Paul, ma bucura mult popasul facut, parerea ta conteaza mult pentru mine, iti multumesc , suflet ales!
Viorel, sunt coplesita! este prima mea penita pe aici, ai un suflet darnic si sensibil, multumesc mult!
Aranca, pentru cultura generală dar și pentru hobby-ul pe care-l regăsesc în cercul "obsesiilor personale" ai toată prețuirea mea. Tinicuta, posibil să ai dreptate în ce privește versurile ce cuprind esența. Mulțumesc de oprire și mă bucur că ți-a plăcut.
Sunt doua descrieri in interiorul textului in care autoarea isi analizeaza propriul sine si care mi-au placut in mod deosebit. Suferinta trece prin stari succesive de materializare si dematerializare. Poate asupra dialogurilor ar trebui sa mai revii, draga Tincuta. Dar n-am fost niciodata atrasa de proza cu mult dialog, nu prea ma pricep in acest sens. Deci sa nu tii prea mult cont de opinia asupra dialogurilor, e posibil sa ma insel. Violeta
temperatura pe care o intretine acest poem nu este nicidecum una scazuta, ea reusind sa impresureze intreg sentimentul geometric. in acest fel, consterneaza dimensiunile. totul se dezvolta ca un criteriu de alcatuire a imaginarului intr-o variatie brusca. da, o poezie fluida, incantatorie, ce trebuie evidentiata!
ceremonia lucrurilor simple poarta aici in poem, un crescendo intim deosebit. e doar un fel de a te bucura de viata, de lucrurile mici care ii dau culoare. dincolo de oglinda ochiul critic pastreaza parca masura lucrurilor... finalul e delicat, deosebit. ma asteptam sa il lasi mostenire...:) "mă înfășor in halatul trandafiriu atât de cald moale atât de pufos le voi lăsa vorbă să mă îmbrace cu el"
Mi se pare ca tu ai ceva de spus in registrul liric, insa ai tendinta sa exagerezi.
Emotia este calitate, nu cantitate.
Apoi incearca sa eviti cliseele, dauneaza grav sanatatii poeziei, zambetul palid si alunecos din ultima fotografie de exemplu.
Si sa cauti finaluri mai inspirate decat un buchet de garoafe aruncat sau nu ce mai conteaza plus naiba pe care, daca vrei sa-l folosesti, trebuie sa scrii mult mai bine decat am citit eu aici.
In rest, Succes si Sarbatori Fericite
imi place primul paragraf si ala cu strungarii. in rest mi se pare ca te cam invarti de jur imprejur pe teren, cam fara sa punctezi. cel putin asa simt eu. atmosfera generala, vocea, e aceeasi cu care ne-ai obisnuit, insa sunt fraze intregi care nu ma fac sa vibrez. probabil e vina mea, insa mi-am permis sa iti spun ceea ce cred eu cu adevarat.
Cristina, mulțumesc ție, mereu aceeași lectură atentă, mereu același suflet deschis spre poetic.
Într-adevăr mi-a scăpat acea cacofonie regretabilă, eliminarea ei este absolut necesară însă nu intervin pe text aici pe site pentru a păstra observaţia ta pertinentă, eu sunt destul de pedantă cu textele mele şi uite că am scăpat aşa ceva...
Thanks a lot,
Marga
Promisiune: remodelarea poemului. Fiindcă tu știi cum aud eu un poem, îți las aici versiunea mea, fără explicații, fiindcă știi că nu am timpul necesar deocamdată și nici word-ul pentru a le scrie aparte: mi-e frică îmi doresc un somn uriaș să îmi pot ascunde duminicile verzi și trimite în voie cărți poștale acum vreau să te lipesc de mine să închidem împreună arterele nopții, cartea aceasta cu povești să îi spunem copilului meu “noapte bună! în noaptea asta inventăm povești” să-i promitem că mâine vom desena pe asfalt un oraș apoi un ocean o statuie și o ușă deschisă ca o aripă albă de înger mi-e frică îmi doresc un somn uriaș am toate oglinzile bântuite simt dorul acela până la măduvă văd lacrima mamei. fiul nu atinge telefonul. la mână port un ceas are o lumină roșie aș vrea să-l pot programa să mă trezească într-o altă viață umblu cu brațele desfăcute prin orașe de ape din palmele mele apar case. străzi cu un singur nume Route 66 și cuvintele într-o defilare de fum caut trenurile de sticlă. mă opresc și mă rog aștept să-mi strige cineva numele prin gară. ("nasc case" și "paradă de" - am schimbat pt muzicalitate, în rest am eliminat ce am simțit eu că este surplus. iar ici-colo am nuanțat. nu e mare diferența. nu am schimbat nici sens, nici idee, nici imagine. doar expresia, ușor)
Vă mulţumesc, Margas şi Virgil.
Mă întrebam dacă perspectiva şi/sau realitatea nunţii ( faptul de a fi mireasă ) şi maternităţii umple de acea emoţie şi de acea energie care subliniază feminitatea.
suceste-le simplu si fara patima. daca votezi cu basescu nu le mai suci deloc. revin cu, consideratii literare despre curtea cu paltini (despre asta inteleg ca e vorba).
da, ai dreptate. e un text care nu ma satisface. ar mai trebui lucrat. am senzatia ca ar putea iesi ceva mai muscator din el si nu-mi reuseste. cade usor spre final. prea clasic
Am văzut și eu o peniță acordată aici și am zis să mă opresc să citesc textul dar nu pot spune decît că am fost dezamăgit. Evident fiecare poate abuza de „penițele” lui (sau ei) cum vrea și poate oferi „încurajări” dar asta nu riscă decît bagatelizarea ideii de literatură. Textul se vrea un fel de text romantico-erotic de care sînt pline site-urile literare. Asta nu e neparat un defect. Și eu scriu uneori așa. Problema e că nu se ridică dincolo de nivelul pe care eu îl numesc de „zvîcnitură erotică”. Prima strofă: pentru numele lui Dumnezeu, ce vrea să însemne „ca un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare” ???? Și nu uitați, avem de a face cu o acțiune de căutare „te caut venind dinspre toate lumile” care seamănă sau aduce cu ce se întîmplă cu „un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare”. Hai să fim serioși. Oare autorul și-a recitit vreodată textul? Strofa a doua: ce rost are „freamătul” ăsta erotic cînd tu ieși de „acolo” (habar nu avem de unde exact - bănuiesc că din mare) dar ni se spune cu detalii că e ” ca o pasăre ce se zbate să iasă din ou”. Ce rost au metaforele astea, rămîne o enigmă. Strofa trei: „de unde ne cunoaștem oare/ ne vom întreba” e de-a dreptul ridicolă. Strofa patru este o glumă sinistră. În primul rînd este scriitură infantilă. Apoi cascada aceea deterministă (ce ți-a rămas?, care pergament?, care drum?, care piatră?, care epitaf?, care zile?) Hai să fim serioși. Asta este exact cum nu trebuie să scrii poezie. Strofa cinci: ce rost are aici aluzia la Moise și ce legătură are cu restul textului rămîne pentru mine o enigma mai mare decît toate enigmele Egiptului. Rîndul „oare vii din trecut sau din viitor” mă duce cu gîndul la Erik von Daniken și poveștile lui. Deja mă abțin să nu pufnesc în rîs. Nici nu mai știu dacă textul este poem erotic sau parodie sf. Mai lipsesc pelasgii și Napoleon Săvescu și aveam toată menajeria. Ultima strofă este un fel de a nu spune nimic. Viitor, șuviță de păr, șarpe cu coada ruptă, răsărituri, trup, harpă. Am senzația că autorul textului urmărește prea multe seriale din Stargate. Sau citește prea multe benzi desenate.
Da, şi eu am râs copios citind despre „stocul”inepuizabil de mâni. Am încadrat-o pe Venus cea fără mână cu metafără sau fără ea, tot ea este(asta până găsim altă muză) lângă “black magic woman”lyrics, fredonând chiar: i got a black magic woman …/don't turn your back on me, baby/yes, don't turn your back on me, baby/don't mess around with your tricks/don't turn your back on me, baby/'cause you might just wake up my magic sticks.// , că lângă M. Eminescu nu am putut din cauza unuia care se căznea să recite din marele poet, jumătate din Luceafărul.
Un umor de calitate, un final glumeţ, care naşte suspans. Doar suntem români şi iubim ironia sorţii împletită cu suspans; dăm în starea aceea de râs, într-un umor sec, bine spus. Întrebări fireşti: „Dar cine este acest Ghilimescu?”; „Dar cine mai e şi Coca ăsta?” Personal, când am citit prima dată de domnul Coca şi de Ghilimescu şi nu ştiam ce va urma să ne spună criticul până la sfârşit, am zis că, poate, nu ştiu eu cine sunt aceşti domni şi mi-am asumat ruşinea. Însă, întrebările de final mi le-am pus înaintea criticului (Sâc!). Glumesc, fireşte… O cronică de care avem nevoie, un T.Cristea care să ne mai spună…
mai intervin cu o corectura importanta la penultimul comentariu: cunoastere revelata, nu...relevata. Scuze, am tastat in graba si fara sa recitesc. Nu "apar textul", ci doar o maniera de comentariu, cea in care este indicat sa evitam un anume gen de etichetari. Fiindca, la urma urmei, opinia noastra nu se poate substitui adevarului. Oricare-ar fi el...
Ma bucur să te găsesc aici, Loredana. Părerea ta mă interesează mult pentru că și tu scrii proză, și poate vezi mai bine culisele unei scrieri. Hm, mă voi gândi bine ce și dacă scot de pe undeva ideea ceasului. Când am scris textul nu am reluat ideea în final pentru impact, ci ca o concluzie, ca o sentință. Dar dacă se poate crea un impact-sentință, de ce nu? Mă mai gândesc. Te mai aștept, și-ți mulțumesc pentru aprecieri.
Cristian, retrag acel mulțumesc care a produs asemenea reacție. Nu mă așteptam. Nu am făcut decât să te rog să revezi regulamentul și îți mulțumeam pentru că iei în seamă comentariul meu. Știi bine că pot comenta pe texte, doar nu e prima oară când ne "întâlnim". Nu văd cu ce am greșit, dar nu contează. Uneori și un "mulțumesc" produce nemulțumire în unii oameni. Așa că voi ține seama și nu îl voi mai folosi decât atunci când cineva chiar face ceva concret pentru mine.
Nicodem, frumos poem, mai ales partea aceea cu 'dorul de țară' și mie mi se pare inspirată.
Cât privește snipetul cu monstrul narcotic, dacă a fost 'adăogat' doar pentru a susține titlul atunci cred că poate fi 'scus' sau 'înlocoit' fără regrete.
Margas
totul este minimal, funcțional în poemul tău filigranat. less is more. un final dintr-o singură glifă, ca un detaliu inerent în fluidul Armoniei, un ornament desăvârșit al întregului: "azi am așezat un ou în palmă și l-am mângâiat până am adormit în el" AZI = Simetricul tău la capăt de lume, univers, în directă proporționalitate cu MAINE sau IERI= a trăi în azi ca în rotundul cercului, în prezent, a fi viu, palpabil, a respira porii celuilalt până la identificare, a locui în el și el în tine, într-un continuum spațio-temporal, a exista în lumea reală.
primul îmi place foarte mult... asemănarea vine spontan, doi frați ca două faruri, inseparabili la orice necaz, în orice situație. normalitatea acestora să fie împreună, dar ce vorbesc eu? să îl redau:
ceaţă lăptoasă –
doi fraţi şi două faruri
pe acelaşi drum
sau e doar un peisaj simplu, cum se cere, care m-a cucerit total.
mi-ai suflat în ochi și am orbit
liniștea s-a așezat ca un acoperământ
deasupra urechilor
obrajii s-au stins și dincolo
dincolo de tot mai văd o frumoasă care
prinde crengile se agață de ele cade
se ridică iar își zgârie pielea urcă
încet până reușește să culeagă
prima cireașă de iunie în gura ei
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"Nici nu este nevoie ca acest text să fie o capodoperă pentru că dacă, să zicem, un Ţuţea ia premiul nobel pentru patriotism anul acesta, la anul, dacă nu-l mai ia nu mai este Petre Ţuţea?"
Penitele se dau textelor nu autorilor...
"consider ca dom fanache trebuie sa-si ceara scuze. chiar de o fi si domnia sa editor."
Nu trebuie sa ma justific/scuz unei persoane care da penite aproape la orice text.Si nu sunt editor.
Cu scuze Adrianei ca-i dau de lucru, lui Vlad ca-i "patez" subsolul textului, intru indeplinirea suspendarii sa facem pe plac "penitaresei de serviciu".
"dar il intreb pe dl fanache daca are habar ce inseamna postmodernism, cel aplicat dupa 2000 in literatura romana si daca stie ce a teoretizat Cartarescu prin Levantul.
il mai intreb daca stie regulile lirice in acest stil, care presupun nu impuscarea unui vers ci asimilarea literaturii de la inceputuri pana azi, si nonmetafora ei.
daca stie ca utilizarea ironica a unui arhaism e presupusa virtuozitate postmodernista.
si daca mai poate citi acest text exemplar din aceste puncte de vedere. nu numai limbajul este perfect folosit, a se vedea metaforele gasite:
pășind spre locul de tăiere
cu gîtul secerai lumină
cat pamflet aici, cat antipoemele luminii, nu? "
Asta asa ca dovada de cat cat de multi poti epata si cat de mult te poti ridica in slavi.
Astept sentina :)
pentru textul : timidă umbra ta de fată deonorat, domnule profesor ! acesta sunt ...
pentru textul : risipă de nori depe unii îi doare chestia asta, domnule profesor... dar cred că nu sunteți străin de feeling...
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deori este o naivitate să fii naționalist într-o manieră moderată?!
mult, mult prea explicit acest text. nici nu are valoare poetica. eh! credeam ca o sa gasesc ceva valoros pe la tine, dar trebuia sa imi dau seama din limbajul de 'net' folosit la comentariu ca nu e mare lucru in scrisul tau. gata, trec la lucruri mult mai bune de facut.
pentru textul : vodkă și scoici dePaul, ma bucura mult popasul facut, parerea ta conteaza mult pentru mine, iti multumesc , suflet ales!
pentru textul : o variantă de iubire deViorel, sunt coplesita! este prima mea penita pe aici, ai un suflet darnic si sensibil, multumesc mult!
Aranca, pentru cultura generală dar și pentru hobby-ul pe care-l regăsesc în cercul "obsesiilor personale" ai toată prețuirea mea. Tinicuta, posibil să ai dreptate în ce privește versurile ce cuprind esența. Mulțumesc de oprire și mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă deSunt doua descrieri in interiorul textului in care autoarea isi analizeaza propriul sine si care mi-au placut in mod deosebit. Suferinta trece prin stari succesive de materializare si dematerializare. Poate asupra dialogurilor ar trebui sa mai revii, draga Tincuta. Dar n-am fost niciodata atrasa de proza cu mult dialog, nu prea ma pricep in acest sens. Deci sa nu tii prea mult cont de opinia asupra dialogurilor, e posibil sa ma insel. Violeta
pentru textul : Viață de-a bușilea detemperatura pe care o intretine acest poem nu este nicidecum una scazuta, ea reusind sa impresureze intreg sentimentul geometric. in acest fel, consterneaza dimensiunile. totul se dezvolta ca un criteriu de alcatuire a imaginarului intr-o variatie brusca. da, o poezie fluida, incantatorie, ce trebuie evidentiata!
pentru textul : Amintiri despre oamenii mei de zăpadă deceremonia lucrurilor simple poarta aici in poem, un crescendo intim deosebit. e doar un fel de a te bucura de viata, de lucrurile mici care ii dau culoare. dincolo de oglinda ochiul critic pastreaza parca masura lucrurilor... finalul e delicat, deosebit. ma asteptam sa il lasi mostenire...:) "mă înfășor in halatul trandafiriu atât de cald moale atât de pufos le voi lăsa vorbă să mă îmbrace cu el"
pentru textul : pink velvet deMi se pare ca tu ai ceva de spus in registrul liric, insa ai tendinta sa exagerezi.
pentru textul : fotografie de grup cu pescari deEmotia este calitate, nu cantitate.
Apoi incearca sa eviti cliseele, dauneaza grav sanatatii poeziei, zambetul palid si alunecos din ultima fotografie de exemplu.
Si sa cauti finaluri mai inspirate decat un buchet de garoafe aruncat sau nu ce mai conteaza plus naiba pe care, daca vrei sa-l folosesti, trebuie sa scrii mult mai bine decat am citit eu aici.
In rest, Succes si Sarbatori Fericite
deja ai trei penite. si e a 4-a oara cand o citesc.
e imposibil sa nu-ti placa poezia asta. si cumva... as spune ca e imposibil sa nu-i placa unei femei.
foarte frumoasa poezia asta a ta. ca o mana intinsa pana la suflet.
pentru textul : oceans house mirror deimi place primul paragraf si ala cu strungarii. in rest mi se pare ca te cam invarti de jur imprejur pe teren, cam fara sa punctezi. cel putin asa simt eu. atmosfera generala, vocea, e aceeasi cu care ne-ai obisnuit, insa sunt fraze intregi care nu ma fac sa vibrez. probabil e vina mea, insa mi-am permis sa iti spun ceea ce cred eu cu adevarat.
pentru textul : falling slowly deCristina, mulțumesc ție, mereu aceeași lectură atentă, mereu același suflet deschis spre poetic.
pentru textul : me and mr. you deÎntr-adevăr mi-a scăpat acea cacofonie regretabilă, eliminarea ei este absolut necesară însă nu intervin pe text aici pe site pentru a păstra observaţia ta pertinentă, eu sunt destul de pedantă cu textele mele şi uite că am scăpat aşa ceva...
Thanks a lot,
Marga
Promisiune: remodelarea poemului. Fiindcă tu știi cum aud eu un poem, îți las aici versiunea mea, fără explicații, fiindcă știi că nu am timpul necesar deocamdată și nici word-ul pentru a le scrie aparte: mi-e frică îmi doresc un somn uriaș să îmi pot ascunde duminicile verzi și trimite în voie cărți poștale acum vreau să te lipesc de mine să închidem împreună arterele nopții, cartea aceasta cu povești să îi spunem copilului meu “noapte bună! în noaptea asta inventăm povești” să-i promitem că mâine vom desena pe asfalt un oraș apoi un ocean o statuie și o ușă deschisă ca o aripă albă de înger mi-e frică îmi doresc un somn uriaș am toate oglinzile bântuite simt dorul acela până la măduvă văd lacrima mamei. fiul nu atinge telefonul. la mână port un ceas are o lumină roșie aș vrea să-l pot programa să mă trezească într-o altă viață umblu cu brațele desfăcute prin orașe de ape din palmele mele apar case. străzi cu un singur nume Route 66 și cuvintele într-o defilare de fum caut trenurile de sticlă. mă opresc și mă rog aștept să-mi strige cineva numele prin gară. ("nasc case" și "paradă de" - am schimbat pt muzicalitate, în rest am eliminat ce am simțit eu că este surplus. iar ici-colo am nuanțat. nu e mare diferența. nu am schimbat nici sens, nici idee, nici imagine. doar expresia, ușor)
pentru textul : Route 66 deMa faci sa ma tem c-as putea sa mi-o iau in cap (chestia cu "mare povestitor") ... Glumesc ... Merci pentru vorbele frumoase... I.B. Giurgesteanu
pentru textul : Înghețați deVă mulţumesc, Margas şi Virgil.
pentru textul : Feminitate sine qua non deMă întrebam dacă perspectiva şi/sau realitatea nunţii ( faptul de a fi mireasă ) şi maternităţii umple de acea emoţie şi de acea energie care subliniază feminitatea.
suceste-le simplu si fara patima. daca votezi cu basescu nu le mai suci deloc. revin cu, consideratii literare despre curtea cu paltini (despre asta inteleg ca e vorba).
pentru textul : nerușinare deda, ai dreptate. e un text care nu ma satisface. ar mai trebui lucrat. am senzatia ca ar putea iesi ceva mai muscator din el si nu-mi reuseste. cade usor spre final. prea clasic
pentru textul : mr bright deAm văzut și eu o peniță acordată aici și am zis să mă opresc să citesc textul dar nu pot spune decît că am fost dezamăgit. Evident fiecare poate abuza de „penițele” lui (sau ei) cum vrea și poate oferi „încurajări” dar asta nu riscă decît bagatelizarea ideii de literatură. Textul se vrea un fel de text romantico-erotic de care sînt pline site-urile literare. Asta nu e neparat un defect. Și eu scriu uneori așa. Problema e că nu se ridică dincolo de nivelul pe care eu îl numesc de „zvîcnitură erotică”. Prima strofă: pentru numele lui Dumnezeu, ce vrea să însemne „ca un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare” ???? Și nu uitați, avem de a face cu o acțiune de căutare „te caut venind dinspre toate lumile” care seamănă sau aduce cu ce se întîmplă cu „un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare”. Hai să fim serioși. Oare autorul și-a recitit vreodată textul? Strofa a doua: ce rost are „freamătul” ăsta erotic cînd tu ieși de „acolo” (habar nu avem de unde exact - bănuiesc că din mare) dar ni se spune cu detalii că e ” ca o pasăre ce se zbate să iasă din ou”. Ce rost au metaforele astea, rămîne o enigmă. Strofa trei: „de unde ne cunoaștem oare/ ne vom întreba” e de-a dreptul ridicolă. Strofa patru este o glumă sinistră. În primul rînd este scriitură infantilă. Apoi cascada aceea deterministă (ce ți-a rămas?, care pergament?, care drum?, care piatră?, care epitaf?, care zile?) Hai să fim serioși. Asta este exact cum nu trebuie să scrii poezie. Strofa cinci: ce rost are aici aluzia la Moise și ce legătură are cu restul textului rămîne pentru mine o enigma mai mare decît toate enigmele Egiptului. Rîndul „oare vii din trecut sau din viitor” mă duce cu gîndul la Erik von Daniken și poveștile lui. Deja mă abțin să nu pufnesc în rîs. Nici nu mai știu dacă textul este poem erotic sau parodie sf. Mai lipsesc pelasgii și Napoleon Săvescu și aveam toată menajeria. Ultima strofă este un fel de a nu spune nimic. Viitor, șuviță de păr, șarpe cu coada ruptă, răsărituri, trup, harpă. Am senzația că autorul textului urmărește prea multe seriale din Stargate. Sau citește prea multe benzi desenate.
pentru textul : Eterna reîntoarcere deDa, şi eu am râs copios citind despre „stocul”inepuizabil de mâni. Am încadrat-o pe Venus cea fără mână cu metafără sau fără ea, tot ea este(asta până găsim altă muză) lângă “black magic woman”lyrics, fredonând chiar: i got a black magic woman …/don't turn your back on me, baby/yes, don't turn your back on me, baby/don't mess around with your tricks/don't turn your back on me, baby/'cause you might just wake up my magic sticks.// , că lângă M. Eminescu nu am putut din cauza unuia care se căznea să recite din marele poet, jumătate din Luceafărul.
pentru textul : Recitatorul şi mâna muzei deUn umor de calitate, un final glumeţ, care naşte suspans. Doar suntem români şi iubim ironia sorţii împletită cu suspans; dăm în starea aceea de râs, într-un umor sec, bine spus. Întrebări fireşti: „Dar cine este acest Ghilimescu?”; „Dar cine mai e şi Coca ăsta?” Personal, când am citit prima dată de domnul Coca şi de Ghilimescu şi nu ştiam ce va urma să ne spună criticul până la sfârşit, am zis că, poate, nu ştiu eu cine sunt aceşti domni şi mi-am asumat ruşinea. Însă, întrebările de final mi le-am pus înaintea criticului (Sâc!). Glumesc, fireşte… O cronică de care avem nevoie, un T.Cristea care să ne mai spună…
mai intervin cu o corectura importanta la penultimul comentariu: cunoastere revelata, nu...relevata. Scuze, am tastat in graba si fara sa recitesc. Nu "apar textul", ci doar o maniera de comentariu, cea in care este indicat sa evitam un anume gen de etichetari. Fiindca, la urma urmei, opinia noastra nu se poate substitui adevarului. Oricare-ar fi el...
pentru textul : cîntec pentru ploaie deMa bucur să te găsesc aici, Loredana. Părerea ta mă interesează mult pentru că și tu scrii proză, și poate vezi mai bine culisele unei scrieri. Hm, mă voi gândi bine ce și dacă scot de pe undeva ideea ceasului. Când am scris textul nu am reluat ideea în final pentru impact, ci ca o concluzie, ca o sentință. Dar dacă se poate crea un impact-sentință, de ce nu? Mă mai gândesc. Te mai aștept, și-ți mulțumesc pentru aprecieri.
pentru textul : Anywhere but here depentru comentariile dv.
pentru textul : poem de alungat singurătatea deCristian, retrag acel mulțumesc care a produs asemenea reacție. Nu mă așteptam. Nu am făcut decât să te rog să revezi regulamentul și îți mulțumeam pentru că iei în seamă comentariul meu. Știi bine că pot comenta pe texte, doar nu e prima oară când ne "întâlnim". Nu văd cu ce am greșit, dar nu contează. Uneori și un "mulțumesc" produce nemulțumire în unii oameni. Așa că voi ține seama și nu îl voi mai folosi decât atunci când cineva chiar face ceva concret pentru mine.
pentru textul : nu uitați maioneza deNicodem, frumos poem, mai ales partea aceea cu 'dorul de țară' și mie mi se pare inspirată.
pentru textul : newsflash deCât privește snipetul cu monstrul narcotic, dacă a fost 'adăogat' doar pentru a susține titlul atunci cred că poate fi 'scus' sau 'înlocoit' fără regrete.
Margas
totul este minimal, funcțional în poemul tău filigranat. less is more. un final dintr-o singură glifă, ca un detaliu inerent în fluidul Armoniei, un ornament desăvârșit al întregului: "azi am așezat un ou în palmă și l-am mângâiat până am adormit în el" AZI = Simetricul tău la capăt de lume, univers, în directă proporționalitate cu MAINE sau IERI= a trăi în azi ca în rotundul cercului, în prezent, a fi viu, palpabil, a respira porii celuilalt până la identificare, a locui în el și el în tine, într-un continuum spațio-temporal, a exista în lumea reală.
pentru textul : Cerc deprimul îmi place foarte mult... asemănarea vine spontan, doi frați ca două faruri, inseparabili la orice necaz, în orice situație. normalitatea acestora să fie împreună, dar ce vorbesc eu? să îl redau:
ceaţă lăptoasă –
doi fraţi şi două faruri
pe acelaşi drum
sau e doar un peisaj simplu, cum se cere, care m-a cucerit total.
pentru textul : Haiku (9) - Neguri şi reverii deCorectie: in loc de "cȃnd a postat..." se va citi: "cȃnd am postat..."
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deNu mai înţeleg nimic - văd că textul a fost postat in august. Aşadar, mă întreb de ce a fost repostat acum...
În fine.
pentru textul : A apărut antologia “Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală” desplendidă partea aceasta:
mi-ai suflat în ochi și am orbit
liniștea s-a așezat ca un acoperământ
deasupra urechilor
obrajii s-au stins și dincolo
dincolo de tot mai văd o frumoasă care
prinde crengile se agață de ele cade
se ridică iar își zgârie pielea urcă
încet până reușește să culeagă
prima cireașă de iunie în gura ei
pentru ea ai semnul meu de apreciere. punct!
pentru textul : cireșul dePagini