Ma bucur nespus de mult ca printre primele citiri dau de un poem atat de elegant prin cursivitate si lejeritate. Este exact genul de poem cu care poti fugi in lume cu o pana prelunga prinsa de glezne, poti zbura cu batai de aripi, poti cuprinde soarele cu mainile fara sa te ranesti. Poem ce miroase a iubire, ce cucereste prin senzualitate, motive pentru care las o penita.
profetule, textul meu, desigur, nu e unul vizionar, mai degrabă unul meditativ. poezia o gasesti pe ici, pe colo, printre rânduri. o găsești dincolo de puncte, puncte. o găsești în iesle. o găsești în înger. o găsești în taina Întrupării. e mai multa poezie aici decât în nasturele tău, care l-ai cusut pe prima pagină. văd că la tine când e laie, nu-i bălaie, când e albă, o vrei neagră. dac-ai fi fost un mag, cu siguranță că ai fi dismis steaua, sau poate nici n-ai fi observat-o. deduc asta din comentariul tău. Pruncul e poezia, profetule!
linistile tale au ceva metafizic. Ceva din sufletul tau expus aici isi gaseste freamatul si vibratia in inima mea. Imi place mult acest experiment al tau, cu fraze scurte, dar in care ai prins esenta. Intr-adevar prima linsite pe care o simtim e aceea a naturii. Natura are in ea o liniste frematatoare si o agitatie tacuta, astfel incat revelatia pe care o simtim in primul boboc de floare, in primul mugur al prunului e atat de mare ca o lacrima se prelinge din ochi, ca u nsemn al unei bucurii fara de seaman, inexprimabila. b. Da, concentrandu-te asupra visului capeti o liniste aparte, un fel de ihisie a inimii. Restul literelor cu care incep maximele tale le interpretez in mine, singur, in liniste, ca pentru o desfatare a sufletului. Nu e bine sa dezvalui toate misterele ci doar sa le relev. Un text care-mi merge la suflet.
Adrian, una e să nu înțelegi ceva sau să nu înțelegi rostul acelui ceva. Și pentru că nu m-ai lămurit despre care dintre alternative este vorba prin folosirea unei simple virgule virgulă nici eu nu îți pot explica.
Dar dacă nici nu ai făcut 'un efort prea mare' înseamnă că ești cool, right?
Bun venit pe Hermeneia, Ioana. Prima strofă e de lucrat sau de șters de tot. La fel, următoarele două versuri. Poezia ar putea începe de la "mi-e dor să simt" (deși și asta sună patetic și dulceag). În ansamblu, textul e greoi și forțat. Aștept să citesc și alte creații ale tale.
Textul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
nu știu decât că pe mine mă deranjează versul: în gustul sărutului tău era seară, poate pentru că "gustul sărutului" diminuează spre un loc comun, iar restul nu salvează ci îndulcește mai mult. e singurul vers ce pare o slăbiciune strict auctorială, de moment. în rest îmi place poemul cât și intriga, simpatica premoniție, cât și imaginea de trupuri răsturnate printre parfumuri după calamitate, imagine inedită și frumoasă. atent, cu gânduri bune, paul
Scrisoare Dragul meu Gorun, Mie mi-a placut textul acesta de la inceput si pana la sfarsit. La inceput n-am fost eu prezent din motive independente de vointa mea, iar la sfarsit ai lipsit tu cu gratie ca deobicei. Insa cu aceasta ocazie vreau sa-ti spun ca eu sunt bine si te citesc, insa acum cu niste ochelari de vedere. Concluzia citirii mele este ca obiectul comunicarii a fost atins dar timbrul nu a fost platit din motive care imi scapa. Mai apoi alte probleme au aparut pe drum cand Ideea (ti-o amintesti ca doar am facut dragoste cu ea pe vremea holerei) ne-a parasit pe amandoi si ne-am trezit in dimineata aia cetoasa ca suntem ingrozitor de destepti si de singuri. Altfel vreau sa-ti spun ca mama e bine si imi spune bancuri si in ziua de azi. Din pacate toate au un umor teribil de negru. Andu
Ioana, mă miră cum tocmai tu nu ai sesizat absența bobadilică a lui ș, dar se mai întâmplă și la case mai măroace!
Gorunule, cred că asta vine cu vârsta, ca la Țebea
Nicholas, mersi, acum știu că îl iubești pe camui
"ultimul frig", da? Am să revin cu amănunte, trebuie poposit mai atent la tine. Nu prea înțeleg ce-i cu gaura cheii; mi se pare cel puțin bizar ca cineva să sufle pe-acolo, nu e un gest prea poetic. Poate mă lămurești. Finalul sună bine de tot... cu corectura (probabil) de rigoare.
mii, mii de scuze si plecaciuni de iertare faceam niste teste pe aici prin mățăraia site-ului și ceva nu mergea bine și a rămas "agățat" la articol. îmi cer mii de scuze rim, e o banală poezie, poate puțin mai parlato rubatto
de-asta am trecut textul la poezie. ca nu prea stiu ce e... si atunci cand nu prea stiu ce e, de obicei e poezie:) multam de popas! ("mananc" bacovia. esti unul dintre marii vinovati pentru aceasta!:))
Cu un pic de întârziere, pentru care vă rog să mă iertați, Corina și Andu, vin cu mulțumiri frumoase pentru voi.
Corina, înțeleg că e o teamă bună :). E un pic de poezie în comentul tău și-ți mulțumesc...tot din inimă.
Andu, un pic indiscretă întrebarea, dar voi răspunde: nu a fost un efort financiar personal și nici un efort de a căuta sponsori; m-au găsit ei pe mine și-au dorit să rămână în anonimat.
Felicit copiii talentați! Înțeleg că ei sunt creatori de haiga. Mult succes!
Talent autentic? Numai când Dumnezeu își pune semnătura invizibilă...
cel mai rău ar fi ca tu să crezi într-o poveste de adormit copiii care ți-ar spune că asemenea versuri se pot constitui într-o poezie
dar dacă e doar pentru amuzament, e chiar ok
un fel de la bloc pe versuri de nichita stănescu
because the dead never kick back
Profete, ne cerem scuze, dar in viziunea mea, ceea ce spusese Hanny fusese chiar un fel de comentariu. Ma explic, oferind totodata si chei de lectura: Scriu aici de trei Iacob: primul este personajul biblic, cel care dormind cu capul pe piatra viseaza scara si sapa celebra fantana (care exista si azi). Al doilea este Apostolul Iacob, cel care va fi primul martir crestin, murind taindu-i-se capul cu sabia. Fusese primul conducator al Bisericii crestine din Ierusalim. Al treilea este personajul principal din filmul "Scara lui Iacob" de Allan Parker (regizor si al celebrului "The Wall" - Pink Floyd). Acest personaj participase la razboiul din Vietnam, se intoarce acasa, i se intampla o serie intreaga de lucruri ciudate, merge la o gicitoare care ii citeste in palma ca linia vietii lui este deja intrerupta, adica el, de fapt, era mort la momentul acela. Credeam ca Hanny, in cunostinta de cauza, vorbeste chiar despre film si despre starea acestui personaj. E drept si ca nu mai era comentariu literar, ci era deja critica de film, ceea ce tot nu ar fi foarte rau, cred. Una peste alta, imi cer scuze inca o data, observatia Profetului este intru totul indreptatita. Vom tine seama de ea.
Sărut mâinile Marina, poezia ta îmi place în ansamblul ei . îmi sună bine "valurile epidermei" urmele melcilor încă străluceau pe pozele dimineții. Aș elimină din text "prin intistine ca osubstanță letală". mai ales "pin intistine" nu-mi sună bine . cu respect Djamal
fotografia mi se pare putin in afara (con)textului, dar nu esti nici primul si nici ultimul la care constat asta...ma bucur insa ca asa poate fi perceput Jan Soudek si de catre altii. pot spune ca acest artist ceh Jan Soudek e senzational, iar structura compozitiilor sale, baroca nu numai expresionista, depaseste arta fotografiei...fiind cunoscut si ca pictor...imi permit sa dau un link http://www.saudek.com/ (am avut ocazia sa vad un album imens Saudek. mi-a taiat respiratia...)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Erata: in loc de episeteme se va citi episteme.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi deOana, o copie a acestui text se află la "inacceptabile". Acolo ai şi un comentariu care explica situaţia:
"Oana, fie chiar şi-n altă limbă, termenii vulgari rămân vulgari. Dacă şi când îl schimbi - "atenţie editor". :)"
...
pentru textul : mama, guarda le farfale! deun text cu destul de multa "cinematografie". senzatia unui inceput de "role playing" poetry
pentru textul : daniel elia-clodia ceasornicarul deMa bucur nespus de mult ca printre primele citiri dau de un poem atat de elegant prin cursivitate si lejeritate. Este exact genul de poem cu care poti fugi in lume cu o pana prelunga prinsa de glezne, poti zbura cu batai de aripi, poti cuprinde soarele cu mainile fara sa te ranesti. Poem ce miroase a iubire, ce cucereste prin senzualitate, motive pentru care las o penita.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deIdeea bună și nostimă. În felul ei, inedită. Exprimarea "ca să iasă cât" e de lucrat. Finalul - interesant. :)
pentru textul : mi-e frică să dorm deai dreptate, dar... acesta este drumul...
pentru textul : pe tibia-n jos demulţumesc pentru această opinie.
eşti binevenit.
profetule, textul meu, desigur, nu e unul vizionar, mai degrabă unul meditativ. poezia o gasesti pe ici, pe colo, printre rânduri. o găsești dincolo de puncte, puncte. o găsești în iesle. o găsești în înger. o găsești în taina Întrupării. e mai multa poezie aici decât în nasturele tău, care l-ai cusut pe prima pagină. văd că la tine când e laie, nu-i bălaie, când e albă, o vrei neagră. dac-ai fi fost un mag, cu siguranță că ai fi dismis steaua, sau poate nici n-ai fi observat-o. deduc asta din comentariul tău. Pruncul e poezia, profetule!
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deabureli cu cuvinte... ai si texte care se merita citite?
pentru textul : dor delinistile tale au ceva metafizic. Ceva din sufletul tau expus aici isi gaseste freamatul si vibratia in inima mea. Imi place mult acest experiment al tau, cu fraze scurte, dar in care ai prins esenta. Intr-adevar prima linsite pe care o simtim e aceea a naturii. Natura are in ea o liniste frematatoare si o agitatie tacuta, astfel incat revelatia pe care o simtim in primul boboc de floare, in primul mugur al prunului e atat de mare ca o lacrima se prelinge din ochi, ca u nsemn al unei bucurii fara de seaman, inexprimabila. b. Da, concentrandu-te asupra visului capeti o liniste aparte, un fel de ihisie a inimii. Restul literelor cu care incep maximele tale le interpretez in mine, singur, in liniste, ca pentru o desfatare a sufletului. Nu e bine sa dezvalui toate misterele ci doar sa le relev. Un text care-mi merge la suflet.
pentru textul : silences deioan, mulțumesc pentru semn.
mă bucur că ți-a plăcut valul umplut cu... ape... :)
alex
pentru textul : poem de alungat singurătatea deAm uitat ceva: subtitlul e inedit, "eu, în lucru"...ca un volum (când chiar azi lansezi unul!)...e ...fain.
pentru textul : de fapt sîntem deanca, e ca si cum ai invita musafirii la tine acasa si ai tine mancarea acoperita pe masa in fata lor.
pentru textul : confesiune deAdrian, una e să nu înțelegi ceva sau să nu înțelegi rostul acelui ceva. Și pentru că nu m-ai lămurit despre care dintre alternative este vorba prin folosirea unei simple virgule virgulă nici eu nu îți pot explica.
pentru textul : Cucuveaua albă deDar dacă nici nu ai făcut 'un efort prea mare' înseamnă că ești cool, right?
Bun venit pe Hermeneia, Ioana. Prima strofă e de lucrat sau de șters de tot. La fel, următoarele două versuri. Poezia ar putea începe de la "mi-e dor să simt" (deși și asta sună patetic și dulceag). În ansamblu, textul e greoi și forțat. Aștept să citesc și alte creații ale tale.
pentru textul : Să ridicăm cortina! deTextul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie denu știu decât că pe mine mă deranjează versul: în gustul sărutului tău era seară, poate pentru că "gustul sărutului" diminuează spre un loc comun, iar restul nu salvează ci îndulcește mai mult. e singurul vers ce pare o slăbiciune strict auctorială, de moment. în rest îmi place poemul cât și intriga, simpatica premoniție, cât și imaginea de trupuri răsturnate printre parfumuri după calamitate, imagine inedită și frumoasă. atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : california I deEugen, tu nu ai uitat că, în ultimă instanţă, rolul poeziei, ca a oricărei arte, este acela de a sensibiliza într-un sens sau altul, nu?
pentru textul : Psihanalizabil, nu? deScrisoare Dragul meu Gorun, Mie mi-a placut textul acesta de la inceput si pana la sfarsit. La inceput n-am fost eu prezent din motive independente de vointa mea, iar la sfarsit ai lipsit tu cu gratie ca deobicei. Insa cu aceasta ocazie vreau sa-ti spun ca eu sunt bine si te citesc, insa acum cu niste ochelari de vedere. Concluzia citirii mele este ca obiectul comunicarii a fost atins dar timbrul nu a fost platit din motive care imi scapa. Mai apoi alte probleme au aparut pe drum cand Ideea (ti-o amintesti ca doar am facut dragoste cu ea pe vremea holerei) ne-a parasit pe amandoi si ne-am trezit in dimineata aia cetoasa ca suntem ingrozitor de destepti si de singuri. Altfel vreau sa-ti spun ca mama e bine si imi spune bancuri si in ziua de azi. Din pacate toate au un umor teribil de negru. Andu
pentru textul : Bufonul deIoana, mă miră cum tocmai tu nu ai sesizat absența bobadilică a lui ș, dar se mai întâmplă și la case mai măroace!
pentru textul : un cavaler pentru milady deGorunule, cred că asta vine cu vârsta, ca la Țebea
Nicholas, mersi, acum știu că îl iubești pe camui
"ultimul frig", da? Am să revin cu amănunte, trebuie poposit mai atent la tine. Nu prea înțeleg ce-i cu gaura cheii; mi se pare cel puțin bizar ca cineva să sufle pe-acolo, nu e un gest prea poetic. Poate mă lămurești. Finalul sună bine de tot... cu corectura (probabil) de rigoare.
pentru textul : azi e frig deÎmi sună cunoscut.
Voi încerca să păstrez.
Mulţumirile mele, Călin!
pentru textul : Compunere demii, mii de scuze si plecaciuni de iertare faceam niste teste pe aici prin mățăraia site-ului și ceva nu mergea bine și a rămas "agățat" la articol. îmi cer mii de scuze rim, e o banală poezie, poate puțin mai parlato rubatto
pentru textul : nici măcar elena dede-asta am trecut textul la poezie. ca nu prea stiu ce e... si atunci cand nu prea stiu ce e, de obicei e poezie:) multam de popas! ("mananc" bacovia. esti unul dintre marii vinovati pentru aceasta!:))
pentru textul : Respirator deCu un pic de întârziere, pentru care vă rog să mă iertați, Corina și Andu, vin cu mulțumiri frumoase pentru voi.
Corina, înțeleg că e o teamă bună :). E un pic de poezie în comentul tău și-ți mulțumesc...tot din inimă.
Andu, un pic indiscretă întrebarea, dar voi răspunde: nu a fost un efort financiar personal și nici un efort de a căuta sponsori; m-au găsit ei pe mine și-au dorit să rămână în anonimat.
pentru textul : Karumi deFelicit copiii talentați! Înțeleg că ei sunt creatori de haiga. Mult succes!
Talent autentic? Numai când Dumnezeu își pune semnătura invizibilă...
cel mai rău ar fi ca tu să crezi într-o poveste de adormit copiii care ți-ar spune că asemenea versuri se pot constitui într-o poezie
pentru textul : n'oubliez jamais dedar dacă e doar pentru amuzament, e chiar ok
un fel de la bloc pe versuri de nichita stănescu
because the dead never kick back
Profete, ne cerem scuze, dar in viziunea mea, ceea ce spusese Hanny fusese chiar un fel de comentariu. Ma explic, oferind totodata si chei de lectura: Scriu aici de trei Iacob: primul este personajul biblic, cel care dormind cu capul pe piatra viseaza scara si sapa celebra fantana (care exista si azi). Al doilea este Apostolul Iacob, cel care va fi primul martir crestin, murind taindu-i-se capul cu sabia. Fusese primul conducator al Bisericii crestine din Ierusalim. Al treilea este personajul principal din filmul "Scara lui Iacob" de Allan Parker (regizor si al celebrului "The Wall" - Pink Floyd). Acest personaj participase la razboiul din Vietnam, se intoarce acasa, i se intampla o serie intreaga de lucruri ciudate, merge la o gicitoare care ii citeste in palma ca linia vietii lui este deja intrerupta, adica el, de fapt, era mort la momentul acela. Credeam ca Hanny, in cunostinta de cauza, vorbeste chiar despre film si despre starea acestui personaj. E drept si ca nu mai era comentariu literar, ci era deja critica de film, ceea ce tot nu ar fi foarte rau, cred. Una peste alta, imi cer scuze inca o data, observatia Profetului este intru totul indreptatita. Vom tine seama de ea.
pentru textul : Cei trei Iacob deSărut mâinile Marina, poezia ta îmi place în ansamblul ei . îmi sună bine "valurile epidermei" urmele melcilor încă străluceau pe pozele dimineții. Aș elimină din text "prin intistine ca osubstanță letală". mai ales "pin intistine" nu-mi sună bine . cu respect Djamal
pentru textul : memoria imediatã dePrimul vers şi ultimul vers merg împreună.
"În păduri înfloresc drujbele
Şi ne trezim reci"
Acestea mi-au plăcut.
pentru textul : Defrişare defotografia mi se pare putin in afara (con)textului, dar nu esti nici primul si nici ultimul la care constat asta...ma bucur insa ca asa poate fi perceput Jan Soudek si de catre altii. pot spune ca acest artist ceh Jan Soudek e senzational, iar structura compozitiilor sale, baroca nu numai expresionista, depaseste arta fotografiei...fiind cunoscut si ca pictor...imi permit sa dau un link http://www.saudek.com/ (am avut ocazia sa vad un album imens Saudek. mi-a taiat respiratia...)
pentru textul : Viața ca un corb cu aripi frânte deeh, la tine fierbe... la mine scârțâie... io zic plus pentru mine:))
pentru textul : din perspectiva unui șofer de tir dePagini