nicodem -
toiul verii
sfârâi ca o cafea în ibric
la căldură
viaţa mea nu-şi coace poamele
cum fac alţi pomi fructiferi
se vaietă
plânge după un sfârc de ninsoare
uitând că iarna trecută voia să se-ascundă
în flama sudurii
cuvintele nu vor nici ele să-mi fie
supuse
îşi sapă bârlog în măseaua de minte
fain
le spun
şi-aşa cel golit de cuvinte are
mai mult loc pentru manevră
mă urc în quadrigă
în galop spre niciunde caii scot brumă pe nări
departe
în urmă
copiii adună potcoave din praf
şi iată
colac peste pupăză
luna iese din umbră şi râde
în timp ce un înger împinge pământul
pe-o ţeavă de tun
Poezie:
Comentarii
Nicholas, un text bun, unde
Bott -
Nicholas, un text bun, unde reușești să redai atmosfera de caniculă și sentimentul de lehamite și de indiferență din anumite nopți insomniace de vară. Totuși, mai există și câteva sforțări de limbaj, prețiozități și redundanțe.
„ca cafea turcească-n ibric” - precizarea „turcească” e în plus.
„plânge după un sfârc frust de ninsoare” - „frust” - e prețios și redundant - poate lipsi.
„fain” - cuvânt destul de frivol, superficial, care nu prea dă bine în context.
Pe alocuri, mai ales la început, în primele 2 strofe, ritmul pe care-l impui textului șchiopătează puțin.
Ultimele 2 strofe mi-au plăcut cel mai mult, acolo unde reușești să conturezi câteva imagini bune și să impui un ritm mai alert.
Citit cu interes,
Eugen.
s-au facut doua mici incizii.
nicodem -
s-au facut doua mici incizii. sper sa inveseleasca textul, multumesc.
Cred ca Eugen a punctat
Snowdon King -
Cred ca Eugen a punctat foarte bine surplusul din acest text. Chiar si colac peste pupaza mi se pare in plus. Daca ar fi mult mai serioasa, aceasta poezie ar avea mai multa greutate.