Sunt o biata novice si inca din Basarabia si mă uit curioasă la ce se întâmplă aici. Interesant, ca novice am dreptul la doar cateva sute de grame de emotii pozitive la citirea unei lucrari, care imi place foarte mult? Tonajul e pentru versaţi? O sa ţin cont, ca poezia nu e viaţa si că trebuie neaparat să găsesc si ceva negru în ea , fapt care , cu regret, l-am vazut pe alocuri .
esarfele le-am vandut cerului, poemele sunt gata insa nu se ususca cerneala pe ele ...si nu le pot posta acum .. le vad plutind pe umerii femeilor din alte galaxii... pacat ca nu ai vrut sa iei una din caravana mea cu muzica, aranca... pana diseara o sa citesti despre nufarul meu galben...cu drag, katya...
Text îndrăzneţ, direct şi fără culoare; modern, fără a fi lipsit de lirism; dintr-o răsuflare, fără a fi haotic; masculin, fără a exclude; liber, fără a fi teribilist etc.
Mi-a plăcut. Finalul, ca putere expresivă, cu atât mai mult.
Thanks, bro'!
Just stay out of my "eighties", and be blessed!
Am putea polemiza despre limba română, despre poezie, estetică, whatever-you-want(!), undeva-cândva...
Multumesc, Doru Lubov. Deși admir creația Anei Blandiana (pe care am avut onoarea să o cunosc personal, să fiu o vreme prin preajma domniei-sale), poeta mea preferată este Ileana Mălăncioiu (în special volumele "Sora mea de dincolo", "Traversând zona interzisă"). Despre expoziții: majoritatea lucrărilor mele sunt elaborate în tehnica gravurii, cu predilecție aquaforte și aquatinta color, având o tematică fantastică. Imposibilitatea de a le reproduce identic cu originalul a amânat apariția unui album complet multă vreme. Însă expun gravură aici unde sunt și unde sunt foarte apreciate. Autorul meu preferat sf este Gerard Klein "Les Seigneurs de la guerre" tradusă și la noi "Seniorii războiului". În egală măsură cu Ray Bradbury îl apreciez și pe John Brunner pe care l-am întâlnit la una din convențiile europene de sf. Am publicat prea puțin prin "Anticipația". Poți căuta spre ex. "Elegie pentru o epavă cibernetică" scrisă în colaborare cu un bun prieten.
spre final? e ca si cum te-ai fi plictisit brusc...de tine.
"lăsate-n voia intâmplării"- uite o sugestie care sa repare aritmia primei strofe...daca mai conteaza.
Ultimul trei versuri sunt expresive, suna bine, iar ultimul prezinta o idee foarte interesanta. O mare obiectie la versul doi cu doua cacofonii consecutive (fonic vorbind a doua e mult mai suparatoare) si la regionalismul din primul vers. Cred ca ati mai putea lucra pe acest text ! Ialin
radu, îmi iartă întârzierea cu care îți mulțumesc pentru semn! acum l-am observat.
este o plăcere să mă știu citit de tine, Adriana, dar tu știi aceasta. semnul tău delicat te reprezintă dincolo de cuvinte... mulțumesc cu drag, de el!
mulțumesc. euphorbia elegans nu e cenușie. iar despre plecări nu spun decât că nu sunt decât reîntoarceri, fiindcă altfel întâlnirea în alb nu ar mai fi fost să fie. pentru ca toate acestea să fie autentice eu rămân. (ai un typo la "pliată pe încheietura subțire al nopții") dinspre rogvaviv, ela
da, si mie imi era dor de spiritul critic al jupinului Vladimir. am recitit textul, nu cred ca glontele din gît e chiar nelalocul lui. mai ales dupa ce am marsaluit o noapte intreaga.
Iată un poem cuceritor prin simplitate și sinceritate. Ultimele două versuri m-au făcut să tresar și să recitesc poemul, în altă lumină. Morți discrete... Ce să mai spun? În dimineața aceasta de noiembrie cu zăpadă de câțiva cm, octombrie pare o flacără ce și-a dat duhul discret și inevitabil...
Ani, chiar dacă nu aș cunoaște slăbiciunea ta pentru poezia niponă, în textul de față tot se vede influența ei. Fac mici rocade și văd numai secvențe haiku. Desigur, e de bine! "am deschis ușa" lumi roiesc până la prag- încotro, pasul? Cris
imi place la tine ca stii sa te restrangi intr-o singura strofa si aia scurtuta. imi plac unele din imaginile tale, consider ca ai putea face mai mult cu ele. apoi, mai imi place ca esti cumva incriptat in metafora, dar in acelas timp te poate pricepe lumea si fara prea multa analiza. ai grija ca prea multa metafora strica si uneori risti sa devii demodat( dar ce este moda daca nu un curent modelat ca sa-ti vina tie bine). personal, in poemul asta nu prea imi plac celelalte imagini( filosofic, nu?:p). mai mult nu prea stiu ce sa zic, e inca devreme.
alexis, exista intr-adevar o proza sf "Cand zeii pling" publicata parca inainte de 1989, poate in antologia "Nici un zeu in cosmos". titlul nu il consider o idee preluata, prin simplul fapt ca am mai scris si alte poezii care pleaca de la un titlu cunoscut si a transmis altceva, sau a fost doar o extensie, ca un experiment. despre introducerea termenilor latini, nu e numai un experiment ci putin mai mult. pietas erga parentes reprezinta ca si pietas erga patriam au o conotatie religioasa in Roma antica. templum este diferit de templu avind un alt inteles cel de spatiu dedicat zeilor si rupt de lumea oamenilor. [...cindva, in scoala, invatasem pe de rost popoarele migratoare dupa prima silaba:) formand un soi de "invocatie" personala,sa le tin minte; asa si cu colinele Romei:)...] din acest text ai ales doar strofele/versurile usor accesibile, insa ele sunt doar elemente din fundal. cit despre Gerard Klein, mai vorbim altadata...mi-ai dat o idee, romanul meu preferat este "Seniorii razboiului"...
Hm!, actaeon, Dahaar, nu m-am gândit nici la Budha, nici la Creator... dar ceva din dilema "iluminatului" aș putea spune că nu e departe. În schimb, da, "ființa îndoită" e atât ființa încovoiată asupra întrebărilor, asupra ei înseși, dar și ființa aplecată în gestul plângerii. Lacrimile devin cuvinte care intră-n pământ, dar poate că tocmai îndoielile noastre, suferințele și incertitudinile noastre sunt cele care "hrănesc" universul și-l fac să meragă mai departe. Uneori am impresia că plânsul nostru adapă încrengăturile cosmosului întreg.
Adriana, am eliminat acele două versuri care conțineau o terminologie mai aproape de contemporan și introdus o altă legătură. Crezi că sună mai bine așa? Oricum, îți mulțumesc pentru îndelunga și constanta aplecare pe textele mele. Nu ca scuză precizez că tot ceea ce postez, este scris ca o curgere și fără nici un fel de prelucrare a textului, excepție corecturile gramaticale la transcriere în comp.
Aranca, pentru mine zidul înseamnă închidere iar în această poezie a ta văd un univers aparte, doar al tău, (iată că ne lași acum să pătrundem în el) ca și cum ai dori să păstrezi pe cineva (sau ceva) acolo: "munții din care se nasc zidurile", tinerețea care devine lespede, "zidurile din care se naște murirea".Dar munții "visează respirația femeilor" iar visurile sunt gestante în acest univers. El rămâne pradă" nesilit de nimeni", însă "legat" cred că are aici un sens figurat iar lanțul umbrelor cred că reprezintă amintirile...Frumoasă poezie de dragoste:)
nicodem, we go a long way back, ca să mă exprim colocvial. nu m-am uitat, poate că în ultimul timp vei fi scriind și poezie. acum, că tu nu înțelegi un pronume substantivizat, ori o metonimie ca figură de stil, ori ce altceva nu intră între cunoștințele tale, nu e un fapt nou pentru mine. nonsens e această inițiativă a mea de a-ți răspunde, dar hei, de aceea există lestul temporal. desigur, vor fi existând la tine și alte neînțelesuri, prefer să las textul să vorbească.
nuța, ești pe cât de pragmatică pe atât de măgulitoare. mai hai.
Melcul în foamea sa de crud și-a tocat și aripile, doar verdele a mai suspinat în jurul său precum o maree a melcilor bolnavi, rușinat și fără de aripi, s-a strîns în cochilia sa milenară. Draga mea, este frumos cum zici, deși melcul n-a avut niciodată aripi,... până acum
la plus
bun poem
o surpriza cât se poate de plăcută o lectură chiar intrigantă, fascinantă
bravos nicodeme un final de zile mari chiar m-ai ambiționat
la minus
'odată' să-l faci 'o dată' americane, așa, pe românește
Andu
De data aceasta Emilian introduce in text (oarecum pe șestache) doua elemente mai rar intilnite la el. Un gen de spirit ludic sau mai degraba ironic si o anumita incrincenare. Textul este mai scurt, mai concentrat, mai putin "mioritic", mai putin panseist si contine niste ziceri care m-au facut sa ma uit cu invidie. "Sînt destule camere care se deformează după chipul și asemănarea omului.", "Cînd a plecat în lumea aia fără dozatoare, cum îi plăcea el să spună, a plecat cum se cuvine. Cu fruntea sus și bătîndu-și nevasta.", "La cine dracu să te rogi, că toți sfinții și-au transformat bucata lor de veșnicie într-un buncăr, sătui de toate avioanele care le trec prin cap oamenilor... ", "Așa scrie-n Geneză. Shit happens.", "Noi să fim sănătoși și să nu facem pe vitejii, mai bine un nimic viu decît un mort important. Sau nu?". Intr-un cuvint un text scris nu numai cu talent dar si cu nerv.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sunt o biata novice si inca din Basarabia si mă uit curioasă la ce se întâmplă aici. Interesant, ca novice am dreptul la doar cateva sute de grame de emotii pozitive la citirea unei lucrari, care imi place foarte mult? Tonajul e pentru versaţi? O sa ţin cont, ca poezia nu e viaţa si că trebuie neaparat să găsesc si ceva negru în ea , fapt care , cu regret, l-am vazut pe alocuri .
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deesarfele le-am vandut cerului, poemele sunt gata insa nu se ususca cerneala pe ele ...si nu le pot posta acum .. le vad plutind pe umerii femeilor din alte galaxii... pacat ca nu ai vrut sa iei una din caravana mea cu muzica, aranca... pana diseara o sa citesti despre nufarul meu galben...cu drag, katya...
pentru textul : I live in a yellow water-lily defără ghilimele fără ELE fără puncte de suspensie. despre ghilimele-nu văd rostul lor acolo unde sînt exprimări fireşti.
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deText îndrăzneţ, direct şi fără culoare; modern, fără a fi lipsit de lirism; dintr-o răsuflare, fără a fi haotic; masculin, fără a exclude; liber, fără a fi teribilist etc.
Mi-a plăcut. Finalul, ca putere expresivă, cu atât mai mult.
pentru textul : Poem deThanks, bro'!
pentru textul : ROTUND deJust stay out of my "eighties", and be blessed!
Am putea polemiza despre limba română, despre poezie, estetică, whatever-you-want(!), undeva-cândva...
Multumesc, Doru Lubov. Deși admir creația Anei Blandiana (pe care am avut onoarea să o cunosc personal, să fiu o vreme prin preajma domniei-sale), poeta mea preferată este Ileana Mălăncioiu (în special volumele "Sora mea de dincolo", "Traversând zona interzisă"). Despre expoziții: majoritatea lucrărilor mele sunt elaborate în tehnica gravurii, cu predilecție aquaforte și aquatinta color, având o tematică fantastică. Imposibilitatea de a le reproduce identic cu originalul a amânat apariția unui album complet multă vreme. Însă expun gravură aici unde sunt și unde sunt foarte apreciate. Autorul meu preferat sf este Gerard Klein "Les Seigneurs de la guerre" tradusă și la noi "Seniorii războiului". În egală măsură cu Ray Bradbury îl apreciez și pe John Brunner pe care l-am întâlnit la una din convențiile europene de sf. Am publicat prea puțin prin "Anticipația". Poți căuta spre ex. "Elegie pentru o epavă cibernetică" scrisă în colaborare cu un bun prieten.
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață despre final? e ca si cum te-ai fi plictisit brusc...de tine.
pentru textul : am înţeles ce e tăcerea de"lăsate-n voia intâmplării"- uite o sugestie care sa repare aritmia primei strofe...daca mai conteaza.
Ultimul trei versuri sunt expresive, suna bine, iar ultimul prezinta o idee foarte interesanta. O mare obiectie la versul doi cu doua cacofonii consecutive (fonic vorbind a doua e mult mai suparatoare) si la regionalismul din primul vers. Cred ca ati mai putea lucra pe acest text ! Ialin
pentru textul : colind de tristețe deBatrachomiomahie!!!
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deradu, îmi iartă întârzierea cu care îți mulțumesc pentru semn! acum l-am observat.
este o plăcere să mă știu citit de tine, Adriana, dar tu știi aceasta. semnul tău delicat te reprezintă dincolo de cuvinte... mulțumesc cu drag, de el!
pentru textul : din ce în ce mai galben demulțumesc. euphorbia elegans nu e cenușie. iar despre plecări nu spun decât că nu sunt decât reîntoarceri, fiindcă altfel întâlnirea în alb nu ar mai fi fost să fie. pentru ca toate acestea să fie autentice eu rămân. (ai un typo la "pliată pe încheietura subțire al nopții") dinspre rogvaviv, ela
pentru textul : départs deda, si mie imi era dor de spiritul critic al jupinului Vladimir. am recitit textul, nu cred ca glontele din gît e chiar nelalocul lui. mai ales dupa ce am marsaluit o noapte intreaga.
pentru textul : cuvintele ne pîndim demultumesc pt semnul trecerii tale. inima mea pantecoasa e infierata in poem.
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza deAi superexagerat cu punctele de suspensie. Ai un typo: "frif".
pentru textul : frigul deIată un poem cuceritor prin simplitate și sinceritate. Ultimele două versuri m-au făcut să tresar și să recitesc poemul, în altă lumină. Morți discrete... Ce să mai spun? În dimineața aceasta de noiembrie cu zăpadă de câțiva cm, octombrie pare o flacără ce și-a dat duhul discret și inevitabil...
pentru textul : din noiembrie vor rămâne pete mari pe covor deAni, chiar dacă nu aș cunoaște slăbiciunea ta pentru poezia niponă, în textul de față tot se vede influența ei. Fac mici rocade și văd numai secvențe haiku. Desigur, e de bine! "am deschis ușa" lumi roiesc până la prag- încotro, pasul? Cris
pentru textul : peisaj metafizic deimi place la tine ca stii sa te restrangi intr-o singura strofa si aia scurtuta. imi plac unele din imaginile tale, consider ca ai putea face mai mult cu ele. apoi, mai imi place ca esti cumva incriptat in metafora, dar in acelas timp te poate pricepe lumea si fara prea multa analiza. ai grija ca prea multa metafora strica si uneori risti sa devii demodat( dar ce este moda daca nu un curent modelat ca sa-ti vina tie bine). personal, in poemul asta nu prea imi plac celelalte imagini( filosofic, nu?:p). mai mult nu prea stiu ce sa zic, e inca devreme.
pentru textul : companie dealexis, exista intr-adevar o proza sf "Cand zeii pling" publicata parca inainte de 1989, poate in antologia "Nici un zeu in cosmos". titlul nu il consider o idee preluata, prin simplul fapt ca am mai scris si alte poezii care pleaca de la un titlu cunoscut si a transmis altceva, sau a fost doar o extensie, ca un experiment. despre introducerea termenilor latini, nu e numai un experiment ci putin mai mult. pietas erga parentes reprezinta ca si pietas erga patriam au o conotatie religioasa in Roma antica. templum este diferit de templu avind un alt inteles cel de spatiu dedicat zeilor si rupt de lumea oamenilor. [...cindva, in scoala, invatasem pe de rost popoarele migratoare dupa prima silaba:) formand un soi de "invocatie" personala,sa le tin minte; asa si cu colinele Romei:)...] din acest text ai ales doar strofele/versurile usor accesibile, insa ele sunt doar elemente din fundal. cit despre Gerard Klein, mai vorbim altadata...mi-ai dat o idee, romanul meu preferat este "Seniorii razboiului"...
pentru textul : și zeii plîng deHm!, actaeon, Dahaar, nu m-am gândit nici la Budha, nici la Creator... dar ceva din dilema "iluminatului" aș putea spune că nu e departe. În schimb, da, "ființa îndoită" e atât ființa încovoiată asupra întrebărilor, asupra ei înseși, dar și ființa aplecată în gestul plângerii. Lacrimile devin cuvinte care intră-n pământ, dar poate că tocmai îndoielile noastre, suferințele și incertitudinile noastre sunt cele care "hrănesc" universul și-l fac să meragă mai departe. Uneori am impresia că plânsul nostru adapă încrengăturile cosmosului întreg.
pentru textul : Ultimul plâns deAdriana, am eliminat acele două versuri care conțineau o terminologie mai aproape de contemporan și introdus o altă legătură. Crezi că sună mai bine așa? Oricum, îți mulțumesc pentru îndelunga și constanta aplecare pe textele mele. Nu ca scuză precizez că tot ceea ce postez, este scris ca o curgere și fără nici un fel de prelucrare a textului, excepție corecturile gramaticale la transcriere în comp.
pentru textul : cu doina-n gând... deLucian, efectiv ai un pasaj hilar: "Refuz toate părțile ce se numesc feminine"
pentru textul : Refuz profund deAranca, pentru mine zidul înseamnă închidere iar în această poezie a ta văd un univers aparte, doar al tău, (iată că ne lași acum să pătrundem în el) ca și cum ai dori să păstrezi pe cineva (sau ceva) acolo: "munții din care se nasc zidurile", tinerețea care devine lespede, "zidurile din care se naște murirea".Dar munții "visează respirația femeilor" iar visurile sunt gestante în acest univers. El rămâne pradă" nesilit de nimeni", însă "legat" cred că are aici un sens figurat iar lanțul umbrelor cred că reprezintă amintirile...Frumoasă poezie de dragoste:)
pentru textul : despre umbre denicodem, we go a long way back, ca să mă exprim colocvial. nu m-am uitat, poate că în ultimul timp vei fi scriind și poezie. acum, că tu nu înțelegi un pronume substantivizat, ori o metonimie ca figură de stil, ori ce altceva nu intră între cunoștințele tale, nu e un fapt nou pentru mine. nonsens e această inițiativă a mea de a-ți răspunde, dar hei, de aceea există lestul temporal. desigur, vor fi existând la tine și alte neînțelesuri, prefer să las textul să vorbească.
nuța, ești pe cât de pragmatică pe atât de măgulitoare. mai hai.
pentru textul : într-o dimineață cu lună deMelcul în foamea sa de crud și-a tocat și aripile, doar verdele a mai suspinat în jurul său precum o maree a melcilor bolnavi, rușinat și fără de aripi, s-a strîns în cochilia sa milenară. Draga mea, este frumos cum zici, deși melcul n-a avut niciodată aripi,... până acum
pentru textul : Aripi de melc dela plus
pentru textul : ad interim debun poem
o surpriza cât se poate de plăcută o lectură chiar intrigantă, fascinantă
bravos nicodeme un final de zile mari chiar m-ai ambiționat
la minus
'odată' să-l faci 'o dată' americane, așa, pe românește
Andu
interesant, desigur!:) și ești destul de trează și fără cafea:))! te-ai logat, nu?:))
pentru textul : poeții dorm în vaze dechiar,
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar dede ce să nu parodieze poeziile altora? bine sau rău, asta e altă poveste.
Schimb imediat. Mulțumesc pentru atenționare.
pentru textul : Restaurare picturi... amintiri derectificare: ed. Tehnică, 1995.
pentru textul : Solomon Science deDe data aceasta Emilian introduce in text (oarecum pe șestache) doua elemente mai rar intilnite la el. Un gen de spirit ludic sau mai degraba ironic si o anumita incrincenare. Textul este mai scurt, mai concentrat, mai putin "mioritic", mai putin panseist si contine niste ziceri care m-au facut sa ma uit cu invidie. "Sînt destule camere care se deformează după chipul și asemănarea omului.", "Cînd a plecat în lumea aia fără dozatoare, cum îi plăcea el să spună, a plecat cum se cuvine. Cu fruntea sus și bătîndu-și nevasta.", "La cine dracu să te rogi, că toți sfinții și-au transformat bucata lor de veșnicie într-un buncăr, sătui de toate avioanele care le trec prin cap oamenilor... ", "Așa scrie-n Geneză. Shit happens.", "Noi să fim sănătoși și să nu facem pe vitejii, mai bine un nimic viu decît un mort important. Sau nu?". Intr-un cuvint un text scris nu numai cu talent dar si cu nerv.
pentru textul : katiușa mea dePagini