"dă-mi toată durerea nopților sau dă-mi vieți de pierdut". mi-a placut tot textul, dar versul asta in special. Fiecare storfa mi s-a parut asemeni unei pastilute parfumate pe care o lasi prin camera- iubita, ce comparatie fericita, primavara (care nu mai vrea sa vina) dintre cei doi umeri pare atat de proaspata, bineinteles, iubirea se presupune ca nu imbatraneste niciodata.
Mie îmi place aici ideea cu Marea de Mijloc.
Dragă Emil, am citit și profilul din pagina ta... cum adică în prezent pensionar? Ce-i asta? Există oare pensionare din literatură, din cuvântul scris? Eu nu cred...
Cunoști sunt sigur la fel de bine ca mine autori care au fost recunoscuți târziu în timpul vieții (unii au primit chiar și premiul Nobel la senectute ca inovatori lirici) și desigur cei mai mulți post-mortem.
Părerea mea este că ideea excelentă cu Marea de Mijloc se cam pierde prin poem în exprimări întortocheate, lipsite de forță.
Am spus-o la multe întâlniri literare, metafora poate face sau desface un poem în poezia modernă procedeul este o armă cu multe tăișuri.
Recomandarea mea este să cauți adresarea mai directă în poezie. Proza e altceva, acolo poți să te întinzi cititorul are la dispoziție pagini întregi ca să intre în armonie cu tine. În poezie însă îl poți pierde pe el, pe cititorul tău, mult mai repede.
Cu drag,
Andu
Povestirea este scurta, te ia in brate, te tine pana la ultima propozitie care intareste si reliefeaza finalul.
Inocenta fetitei sta fata in fata cu amaraciunea si acreala unei femei batrane de la tara, ca atatea altele. Batute, muncite si cu spaima in piept.
Ne iubim bunicii intr-adevar ? Sau ne iubim propria copilarie ramasa undeva in ceata unui paradis utopic ?
Textul ne aduce la aceasta intrebare nerostita.
eu aş scoate "vor trosni", "honde toyote nissan" (n-au niciun sens, mai bine ziceai rolls royces), aş elimina cel puţin un "că" din expresia "pentru că că n-ai iubit niciodată" şi "stop"urile care nu spun nimic, nici măcar expresie de şoc nu dau. textul, până la trenul de aterizare pe caroserii, e fain. după, mai trebuie revizuit.
mulțumesc pentru profunzimea și răbdarea cu care te-ai aplecat asupra textului.
știi care este ironia?
nu eu m-am plimbat prin cimitir, el a venit la mine...
A fi creștin - a fi Adevăr, Cale, Pâine, Ușă, Lumină, Viață - a fi purtător de Hristos, a fi ca El, a avea caracterul Lui, răbdarea Lui, curajul Lui, iertarea, dragostea Lui... a fi Hristos.
Un lucru îmi stăruie acum în minte: El nu și-a numărat rănile, biciuirile, scuipările... Eu de ce aș face-o dacă mă pretind creștină? Și totuși...contabilizez și mă tângui... Da, e dificil să fii creștin! Dar merită!
E un text în care se spune Adevărul! Fără reținere, cu argumente logice, personale, care conving ușor. E un fel de confesiune de care aveam nevoie mulți dintre noi. Un text care trebuie remarcat!
Și eu mulțumesc pentru aceste frământări spirituale!
Domnule Cristea, subtitlul a fost ceva de moment; pe acest site este obligatoriu să apară şi un subtitlu şi asta mi-a venit să scriu. Regionalismele nu mi-a fost greu să le folosesc, deoarece sunt cuvinte care mi-au legănat copilăria. Şi acum, acasă, mai folosesc anumite cuvinte „adormite”, poate aşa mai prind şi fetele mele câte ceva.
De pe „ultima pagină”, m-a emoţionat ceea ce este scris cu litere mai mici, jos:
„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca vieaţa lui să şi-o pună pentru aproapele.”
Poate, cândva, voi scrie, aşa cum m-aţi sfătuit, într-o altă manieră, o proză, folosind însemnările din agendă. Acest text, prima mea proză scurtă, a fost scris pentru un concurs organizat pe un site.
Părerea unui critic de calibrul dumneavoastră mă onorează.
Numai bine!
Cu respect, Vali Slavu
Nu am mai citit un text atat de slab pe Hermeneia de la cazul "Anka" sau cum o chema pe domnisoara respectiva. Din cate-mi amintesc ea a fost suspendatat in cele din urma... Stau si ma intreb care o fi urmarea in cazul de fata... ialin
E orice, dar poezie nu e. Nu are vreun fior liric această înșiruire a unor denumiri de locuri care mie personal (sunt eu mai incultă, de asta) nu îmi spun nimic, tre' să caut cu google. Despre text, nu mai am nimic de adăugat, decât că poate ar merge încadrat la Proză - note sau jurnal. Sincer.
multumesc Artimosa pentru aprecierea ideii poemului. mereu m-am gândit că pe Dumnezeu îl întâlnim în fiece zi, fie la greu, fie la bine și, deși trăim această teofanie permanent, ne-am obișnuit atât de mult cu aceste întâlniri, încât au devenit banale. ca acest tânăr înviat de Iisus. în privința rimei, îți pot spune că am folosit-o atât cât am crezut că susține textul, că îl ajută, că îl pune în valoare, în sensul că, acolo unde ideile sunt legate de ceea ce am înțeles, cuvintele se îmbrățișează, rimează; iar unde vorbesc despre ceea ce am impresia că am cunoscut, lipsa rimei subliniază confuzul.
domnule Virgil, răspund doar dvs, nu şi d-lui Raul. Aveţi o exprimare defectuoasă când vă referiţi la faptul că eu voiam doar să mă descarc şi nu este adevărat; acest lucru mă irită! Oricărui om îi place să i se spună adevărul. Dvs. vă descărcaţi oarecum în comentariile de mai sus, nu eu în textul meu. Nu voi mai şterge nota de subsol fiindcă oricum consideraţi textul slab, nu merită să îl mai corectez şi vă înţeleg sinceritatea şi asta îmi place. Aşa consideram şi eu fiindcă am avut prea multe alte dovezi. Nu e adevărat că eu nu am postat comentarii altora, ţin minte cu precizie că am îndrăznit acest lucru, dar, dacă priviţi textele mele, eu am primit foarte rar, iar peniţe aproape deloc. Dacă am primit comentarii am îndrăznit şi eu, firesc, să postez mai multe comentarii la rândul meu. Dar nu doar faptul că nu am comentarii m-a convins că nu sunt texte de valoare, pe acest site cel puţin, ci şi indicatorul clar poate al numărului de cititori, mai ales la ultimele texte. De aceea am îndrăznit să las acea notă şi în niciun caz pentru a atrage atenţia. Nu aţi mai spus nimic în răspunsurile dvs. despre faptul că aţi considerat, fiindcă aşa reiese din ce aţi scris în primul comentariu, ultimele mele texte ori poate toate proaste. Deci mă văd nevoită să recunosc că am de ales între două retrogradări: ori nu mai postez un timp cu speranţa iluzorie că voi reveni cu texte mai bune şi atunci devin corespondent, ori mai încerc câteva texte mai recente şi dacă sunt prea slabe voi deveni novice. Cred că totuşi mă pot evalua corect şi că nu am poezii mai bune decât "fluturele.." care nu place nicidecum pe blogul meu, aici sau în altă parte (apropo de blogăreală), în ultimul timp, deci ar trebui să renunţ definitiv. Oricum eu vă mulţumesc pentru sinceritate. Şi îmi permit să vă doresc un viitor mai bun pentru Hermeneia, adică să devină un site aevărat de literatură, fiindcă acum eu consider că blogăreală e tocmai faptul că textele în general nu sunt citite aproape deloc dacă nu au măcar un comentariu. Pe alte siteuri, chiar fără comentarii, textele mele au totuşi cititori în număr mediu sau mic, dar nu ca aici. Aici textele cu comentarii au o creştere spectaculoasă a numărului de vizite care m-a uimit. Este posibil să fie erori de soft, nu se ştie niciodată. Cred că greşiţi când spuneţi că eu am făcut blogăreală pe H., greşiţi complet...eu am şase bloguri (trei în română, trei în engleză) tot fără cititori sau comentarii desigur şi mult timp am încercat să comentez ale altora în zadar.
Domnului Raul îi mulţumesc de asemenea pentru sinceritate.
eu unul multumesc Hermeneia! Cel putin asa incep... Apoi, observ ca se toarna acid la greu in dialogurile dintre membri, membri consiliului si uneori invers. Poate ca la asta trebuie sa avem grija. Chiar nu-i nevoie sa dai cu ciomagu ca sa arati cuiva ca greseste, oricum individul probabil nu se crede Eminescu. Ce scriu aici nu e valabil pentru toata lumea. Cei avizati, totusi, poate vor reusi in urma incercarilor repetate... Amabilitatea face minuni! In rest, multam pentru efortul depus, stiu ca nu e putin lucru ceea ce faceti aici! Zile bune!
Da, te-ai oprit la timp. Restul chiar era din alt ,,strofă". Acum mesajul e mai clar. După versul final am spus în gând: ,,pentru o altfel de viaţă" ( a nu se înţelege că sugerez să fie adăugat...am o vorbă de ceva vreme: uneori poemul se continuă în cititor).
"Am aruncat cu o piatră
în suflet
şi nu s-a întâmplat
nimic." (AAA)
bravo domprofesor, mi-ati rasturnat ziua! si acum faceti comparatie intre textul dvs si al meu. mai bine sa fiu "interior designer" decat arhitect de case de pisici ca dvs.
citită invers... adică: partea a doua e de fapt începutul, prima parte fiind cea ordonată de prezența lui Dumnezeu, în care masa nu e răsturnată și farfuria e la locul ei, în toată povestea. Acum comentariul ar fi: incepe melodramatic și desuet, dar se termină bine (primele două versuri). Toată stima și mulțam pentru răbdarea de a mă citi.
mai intai si intai, intru se scrie impreunat, ca asa e gramatica pe la noi. apoi cand vb de tradare trebuie sa incerci sa vb despre ea, din pacate se pare ca ai cam ocolit subiectul. imi primul rand ar fi trebuit sa-i gasesti o definitie, aplicabilitate, parti bune rele, etc, de fapt cu structura acestui mini eseu e cam varza. in mod complet aiuristic, autorul vrea sa ne arate ca de fapt exista o legatura intre religie si tradare, ceea ce e complet fals, luat in modul, de unde reiese ca pana la urma abordarea de fata ar trebui refacuta complet.
sincer, îmi era dor de o astfel de poezie.seducţia simplităţii, căutarea poeziei pure, întoarcerea la libajul simplu, dar nu simplist.am mai observatla tine o astfel de "linie" şi mie, care, mărturisesc, caut ceva asemănător,îmi place. felicitări.
Numai în aparenţă suntem intr-un mic dezacord, Daniela! Pentru că eu n-am vorbit (am crezut că măcar se subînţelege asta) despre chinul de-a exista al autoarei, ci al lumii pe care ea o contemplă şi o descrie/ trans-scrie.Sigur că, făcând si ea parte din lumea cu pricina...Dincolo de asta, important e ce rezulta: un obiect estetic, pe care eu il cred poezie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Va multumesc foarte mult pentru trecere si comentariu.
pentru textul : Unchiul Fedea (5) de...mulțumesc, Ioana!... sună bine secretul tău Marina...
pentru textul : Te iubesc dus-întors de"dă-mi toată durerea nopților sau dă-mi vieți de pierdut". mi-a placut tot textul, dar versul asta in special. Fiecare storfa mi s-a parut asemeni unei pastilute parfumate pe care o lasi prin camera- iubita, ce comparatie fericita, primavara (care nu mai vrea sa vina) dintre cei doi umeri pare atat de proaspata, bineinteles, iubirea se presupune ca nu imbatraneste niciodata.
pentru textul : când bărbatul în somn pare zeu resemnat deMie îmi place aici ideea cu Marea de Mijloc.
pentru textul : Uneori... deDragă Emil, am citit și profilul din pagina ta... cum adică în prezent pensionar? Ce-i asta? Există oare pensionare din literatură, din cuvântul scris? Eu nu cred...
Cunoști sunt sigur la fel de bine ca mine autori care au fost recunoscuți târziu în timpul vieții (unii au primit chiar și premiul Nobel la senectute ca inovatori lirici) și desigur cei mai mulți post-mortem.
Părerea mea este că ideea excelentă cu Marea de Mijloc se cam pierde prin poem în exprimări întortocheate, lipsite de forță.
Am spus-o la multe întâlniri literare, metafora poate face sau desface un poem în poezia modernă procedeul este o armă cu multe tăișuri.
Recomandarea mea este să cauți adresarea mai directă în poezie. Proza e altceva, acolo poți să te întinzi cititorul are la dispoziție pagini întregi ca să intre în armonie cu tine. În poezie însă îl poți pierde pe el, pe cititorul tău, mult mai repede.
Cu drag,
Andu
Povestirea este scurta, te ia in brate, te tine pana la ultima propozitie care intareste si reliefeaza finalul.
pentru textul : Mila Domnului deInocenta fetitei sta fata in fata cu amaraciunea si acreala unei femei batrane de la tara, ca atatea altele. Batute, muncite si cu spaima in piept.
Ne iubim bunicii intr-adevar ? Sau ne iubim propria copilarie ramasa undeva in ceata unui paradis utopic ?
Textul ne aduce la aceasta intrebare nerostita.
Virgil, Prima modificare am, făcut-o. Mă mai gândesc și la altele. Să știi că eu nu mă supăr prea ușor. Critică-mă., E mai constructiv.
pentru textul : Plăpânda rază împletind năvoade deeu aş scoate "vor trosni", "honde toyote nissan" (n-au niciun sens, mai bine ziceai rolls royces), aş elimina cel puţin un "că" din expresia "pentru că că n-ai iubit niciodată" şi "stop"urile care nu spun nimic, nici măcar expresie de şoc nu dau. textul, până la trenul de aterizare pe caroserii, e fain. după, mai trebuie revizuit.
pentru textul : broasca mecanică demulțumesc pentru profunzimea și răbdarea cu care te-ai aplecat asupra textului.
pentru textul : cu o bucată de cer înaintea mea deștii care este ironia?
nu eu m-am plimbat prin cimitir, el a venit la mine...
A fi creștin - a fi Adevăr, Cale, Pâine, Ușă, Lumină, Viață - a fi purtător de Hristos, a fi ca El, a avea caracterul Lui, răbdarea Lui, curajul Lui, iertarea, dragostea Lui... a fi Hristos.
Un lucru îmi stăruie acum în minte: El nu și-a numărat rănile, biciuirile, scuipările... Eu de ce aș face-o dacă mă pretind creștină? Și totuși...contabilizez și mă tângui... Da, e dificil să fii creștin! Dar merită!
E un text în care se spune Adevărul! Fără reținere, cu argumente logice, personale, care conving ușor. E un fel de confesiune de care aveam nevoie mulți dintre noi. Un text care trebuie remarcat!
Și eu mulțumesc pentru aceste frământări spirituale!
Hristos e viu!
pentru textul : dificultatea de a fi creștin deDomnule Cristea, subtitlul a fost ceva de moment; pe acest site este obligatoriu să apară şi un subtitlu şi asta mi-a venit să scriu. Regionalismele nu mi-a fost greu să le folosesc, deoarece sunt cuvinte care mi-au legănat copilăria. Şi acum, acasă, mai folosesc anumite cuvinte „adormite”, poate aşa mai prind şi fetele mele câte ceva.
pentru textul : Ultima pagină deDe pe „ultima pagină”, m-a emoţionat ceea ce este scris cu litere mai mici, jos:
„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca vieaţa lui să şi-o pună pentru aproapele.”
Poate, cândva, voi scrie, aşa cum m-aţi sfătuit, într-o altă manieră, o proză, folosind însemnările din agendă. Acest text, prima mea proză scurtă, a fost scris pentru un concurs organizat pe un site.
Părerea unui critic de calibrul dumneavoastră mă onorează.
Numai bine!
Cu respect, Vali Slavu
Nu am mai citit un text atat de slab pe Hermeneia de la cazul "Anka" sau cum o chema pe domnisoara respectiva. Din cate-mi amintesc ea a fost suspendatat in cele din urma... Stau si ma intreb care o fi urmarea in cazul de fata... ialin
pentru textul : De ziua ta stimată și distinsă doamnă desi eu ce-ar trebui sa-ti raspund? si de ce-mi spui dvs.?
pentru textul : sunt fascinat de pălăria ta deştiu sigur că ai să-mi ierţi întârzierea. vreau să-ţi mulţumesc pentru simţire.
pentru textul : eu cu cine votez (sau urna noastră cea de toate zilele) deok.
break two legs, virgil! i'll be with you in soul & spirit (sper sa ai parte si de "spirit" de minimum 40 grade :)
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deE orice, dar poezie nu e. Nu are vreun fior liric această înșiruire a unor denumiri de locuri care mie personal (sunt eu mai incultă, de asta) nu îmi spun nimic, tre' să caut cu google. Despre text, nu mai am nimic de adăugat, decât că poate ar merge încadrat la Proză - note sau jurnal. Sincer.
pentru textul : l'aria è per tutti - (jurnal de calatorie - fragment) demultumesc Artimosa pentru aprecierea ideii poemului. mereu m-am gândit că pe Dumnezeu îl întâlnim în fiece zi, fie la greu, fie la bine și, deși trăim această teofanie permanent, ne-am obișnuit atât de mult cu aceste întâlniri, încât au devenit banale. ca acest tânăr înviat de Iisus. în privința rimei, îți pot spune că am folosit-o atât cât am crezut că susține textul, că îl ajută, că îl pune în valoare, în sensul că, acolo unde ideile sunt legate de ceea ce am înțeles, cuvintele se îmbrățișează, rimează; iar unde vorbesc despre ceea ce am impresia că am cunoscut, lipsa rimei subliniază confuzul.
pentru textul : Tânărul din Nain deși marmota?
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? dedomnule Virgil, răspund doar dvs, nu şi d-lui Raul. Aveţi o exprimare defectuoasă când vă referiţi la faptul că eu voiam doar să mă descarc şi nu este adevărat; acest lucru mă irită! Oricărui om îi place să i se spună adevărul. Dvs. vă descărcaţi oarecum în comentariile de mai sus, nu eu în textul meu. Nu voi mai şterge nota de subsol fiindcă oricum consideraţi textul slab, nu merită să îl mai corectez şi vă înţeleg sinceritatea şi asta îmi place. Aşa consideram şi eu fiindcă am avut prea multe alte dovezi. Nu e adevărat că eu nu am postat comentarii altora, ţin minte cu precizie că am îndrăznit acest lucru, dar, dacă priviţi textele mele, eu am primit foarte rar, iar peniţe aproape deloc. Dacă am primit comentarii am îndrăznit şi eu, firesc, să postez mai multe comentarii la rândul meu. Dar nu doar faptul că nu am comentarii m-a convins că nu sunt texte de valoare, pe acest site cel puţin, ci şi indicatorul clar poate al numărului de cititori, mai ales la ultimele texte. De aceea am îndrăznit să las acea notă şi în niciun caz pentru a atrage atenţia. Nu aţi mai spus nimic în răspunsurile dvs. despre faptul că aţi considerat, fiindcă aşa reiese din ce aţi scris în primul comentariu, ultimele mele texte ori poate toate proaste. Deci mă văd nevoită să recunosc că am de ales între două retrogradări: ori nu mai postez un timp cu speranţa iluzorie că voi reveni cu texte mai bune şi atunci devin corespondent, ori mai încerc câteva texte mai recente şi dacă sunt prea slabe voi deveni novice. Cred că totuşi mă pot evalua corect şi că nu am poezii mai bune decât "fluturele.." care nu place nicidecum pe blogul meu, aici sau în altă parte (apropo de blogăreală), în ultimul timp, deci ar trebui să renunţ definitiv. Oricum eu vă mulţumesc pentru sinceritate. Şi îmi permit să vă doresc un viitor mai bun pentru Hermeneia, adică să devină un site aevărat de literatură, fiindcă acum eu consider că blogăreală e tocmai faptul că textele în general nu sunt citite aproape deloc dacă nu au măcar un comentariu. Pe alte siteuri, chiar fără comentarii, textele mele au totuşi cititori în număr mediu sau mic, dar nu ca aici. Aici textele cu comentarii au o creştere spectaculoasă a numărului de vizite care m-a uimit. Este posibil să fie erori de soft, nu se ştie niciodată. Cred că greşiţi când spuneţi că eu am făcut blogăreală pe H., greşiţi complet...eu am şase bloguri (trei în română, trei în engleză) tot fără cititori sau comentarii desigur şi mult timp am încercat să comentez ale altora în zadar.
pentru textul : Gărzile negre deDomnului Raul îi mulţumesc de asemenea pentru sinceritate.
interesanta ideea alegoriei. nici mie nu-mi place finalul. l-as lasa cu sertar. dar ascunzis imi place:)
pentru textul : să nu îți faci prieteni deeu unul multumesc Hermeneia! Cel putin asa incep... Apoi, observ ca se toarna acid la greu in dialogurile dintre membri, membri consiliului si uneori invers. Poate ca la asta trebuie sa avem grija. Chiar nu-i nevoie sa dai cu ciomagu ca sa arati cuiva ca greseste, oricum individul probabil nu se crede Eminescu. Ce scriu aici nu e valabil pentru toata lumea. Cei avizati, totusi, poate vor reusi in urma incercarilor repetate... Amabilitatea face minuni! In rest, multam pentru efortul depus, stiu ca nu e putin lucru ceea ce faceti aici! Zile bune!
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deDa, te-ai oprit la timp. Restul chiar era din alt ,,strofă". Acum mesajul e mai clar. După versul final am spus în gând: ,,pentru o altfel de viaţă" ( a nu se înţelege că sugerez să fie adăugat...am o vorbă de ceva vreme: uneori poemul se continuă în cititor).
pentru textul : clinical life de"azi ea văruiește vișinul bătrân dar pe mine
mă doare
au rămas atâtea nespuse
cum rămân fructele din vârful unui pom
neculese"
foarte frumos. cred ca mergea și:
cum rămân vișinele din vârf
pentru textul : plecat să aduc înapoi căldura iarna deneculese
"Am aruncat cu o piatră
în suflet
şi nu s-a întâmplat
nimic." (AAA)
bravo domprofesor, mi-ati rasturnat ziua! si acum faceti comparatie intre textul dvs si al meu. mai bine sa fiu "interior designer" decat arhitect de case de pisici ca dvs.
pentru textul : amănunte decitită invers... adică: partea a doua e de fapt începutul, prima parte fiind cea ordonată de prezența lui Dumnezeu, în care masa nu e răsturnată și farfuria e la locul ei, în toată povestea. Acum comentariul ar fi: incepe melodramatic și desuet, dar se termină bine (primele două versuri). Toată stima și mulțam pentru răbdarea de a mă citi.
pentru textul : încotrova demai intai si intai, intru se scrie impreunat, ca asa e gramatica pe la noi. apoi cand vb de tradare trebuie sa incerci sa vb despre ea, din pacate se pare ca ai cam ocolit subiectul. imi primul rand ar fi trebuit sa-i gasesti o definitie, aplicabilitate, parti bune rele, etc, de fapt cu structura acestui mini eseu e cam varza. in mod complet aiuristic, autorul vrea sa ne arate ca de fapt exista o legatura intre religie si tradare, ceea ce e complet fals, luat in modul, de unde reiese ca pana la urma abordarea de fata ar trebui refacuta complet.
pentru textul : Despre trădare de"cu resemnarea unui poem
care-a învățat să tacă"
numai că acest poem trasmite mult.
sincer, îmi era dor de o astfel de poezie.seducţia simplităţii, căutarea poeziei pure, întoarcerea la libajul simplu, dar nu simplist.am mai observatla tine o astfel de "linie" şi mie, care, mărturisesc, caut ceva asemănător,îmi place. felicitări.
pentru textul : În amonte deVezi că ți-am trimis email în legătură cu antologia Virtualia din acest an, poate îmi răspunzi.
pentru textul : Silent white desingura portiune care se remarca este strofa a treia. restul mi se pare umplutura
pentru textul : osmoză deNumai în aparenţă suntem intr-un mic dezacord, Daniela! Pentru că eu n-am vorbit (am crezut că măcar se subînţelege asta) despre chinul de-a exista al autoarei, ci al lumii pe care ea o contemplă şi o descrie/ trans-scrie.Sigur că, făcând si ea parte din lumea cu pricina...Dincolo de asta, important e ce rezulta: un obiect estetic, pe care eu il cred poezie.
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii deerata: iertare ptr. greselile de redactare
pentru textul : askalon dePagini