Adriana, Tagore spune ca: "adevarul marunt se exprima prin vorbe, iar adevarul mare, prin tacere".
eu nu stiu daca intr-adevar exista un adevar "marunt" si un alt adevar "mare", oricum nu mi-as permite sa intru in polemica cu Tagore :) dar stiu ca cel care scrie, ia cu timpul chipul scrisului sau, isi creaza o lume imaginara concordanta
cu el insusi ... iar eu simt la tine aceasta concordanta :)
,,cineva ne-a
proiectat la un festival pe care nu îl înțelegem"
Am gustat poemul cum gust dintr-o pâine caldă...sau dintr-o cană de must proaspăt...deşi mă dor zdrobirile şi decojirile...şi întrebările furioase :)
Cred că poemul e construit în jurul ideii din versul citat. Îmi amintesc spusele unei persoane dragi: ,,nu alegem ziua naşterii, nici familia..." dar ce mult ne bucurăm de acestea! Întrebările sunt legitime, iar imaginile sunt de acolo, de la ,,acasa" noastră. Mi-am amintit de: alimentări, boaba spartă de strugure, lanul de grâu secerat și plăcut mirositor, casa văruită în albastru gata să cadă cu un hambar putrezit. Simbolurile din partea a doua sunt foarte puternice: mieii, merele. Atmosfera caldă şi calmă din bucătărie alină zilele acrişoare. Mi-a plăcut mult fragmentul:
,, Îți cerem
îndurare Doamne al tuturor zilelor acrișoare și păstrăm un moment
de reculegere pentru toți mieii amintirea lor o voi înfășa cu aburul
din bucătărie și am să cobor în beci după mere nu pentru darul de
mâncare ci pentru că numai Tu știi ce simte un măr decojit iarna"
Îţi mulţumesc frumos pentru acest festin literar...şi mai ales pentru posibilitatea empatizării alături de El
Nu era necesar să mizezi atât de mult pe acel typo al meu: "în" în loc de "îl". Am senzaţia poate greşită că îmi răspunzi ca şi cum eu aş fi recalcitrantă sau iritabilă când am fost întreaga viaţă un om de omenie cum se zicea odată. Nu port niciodată mască. Nu aştept necesar să mi se răspundă cu aceeaşi delicateţe sau simpatie, oamenii sunt diferiţi. Deşi nu este un site de socializare, trebuie să strig cu sufletul curat că cerşesc peste tot de ani de zile şi nu am ce mânca. Dacă poţi înţelege ce însemană să stai fără niciun leu, fără nicio fărâmă de pâine. Nu e nimic greşit în atitudinea mea, pur şi simplu nu vreau să mă sinucid şi am doar 42 de ani. Repet, cum am mai scris în zadar pe alte siteuri, disperarea m-a adus în halul acesta. Ştiu că sunt o poetă execrabilă, sunt conştientă că nimeni nu m-a publicat, dar sunt un om bun şi inteligent cât de cât....toţi m-au refuzat, poate puteţi să îmi trimiteţi 5-10 lei în plic...am mai rugat de atâtea ori, nu am dreptul să muncesc cu un diagnostic psihiatric abuziv, fără nicio greşeală de la 21 de ani. Nu am dreptul nici la pensie, fiindcă nu am muncit. Sunt izolată de 7 ani de crapă pereţii de singurătate şi nu mai pot....Doamne! Nu am greşit absolut nimic toată viaţa, acesta e adevărul. Tu ştii ce înseamnă stresul să mori de foame, exact aşa cum îmi spunea o profesoară din liceu că se va întâmpla cu mine? Fiindcă nu eram "înfiptă" ca alte fete.
Un sonet deosebit realizat, cu stil și condei, mai ales. "Am să rămân la urmă, ascuns precum o pată În umbra lui: bătrânul, pleșuv, bogat și-obez Și am să râd când mierea iubirii-și lasă stupul Și primenit de suflet se înconvoaie trupul." Atenție la diacritice...de corectat "subreda"....
Nu înțeleg cum se poate ca un text ca acesta, postat pe un site de literatură, deci de cultură, de către însuși proprietarul site-ului să primească două penițe de apreciere în condiția în care textul greșește numele unuia dintre cei mai reprezentativi interpreți ai chitarei clasice, andres segovia, în andreas segovia, de parcă face confuzie cu andreas boccelli sau alți andreas cum ar fi andreas papandreu de exemplu. Textul denotă destul de multă superficialitate sui generis, o atitudine pe care am observat-o recent la acest autor remarcabil, de parcă el ar fi lăsat lately această sfântă îndeletnicire a scrisului copiilor lui ca pe o nelegitimă moștenire iar el își soarbe yerba mate încet încet își bagă picioarele în găleata cu apă rece a literaturii iar nouă cititorilor ne zice un duck off dunărean pe americănește în dialect.
Marga
cum să dovedesc că-i neo poemul îşi neagă singur titlul şi tensiunea creşte gradual spre un final trist în măsura în care frumuseţea e tristă. singurul vers de refăcut ar fi ăsta: "zice că i-e paralizat în loc de fular"
sugestie:
zice lumea că-i e paralizat
în loc de fular poartă...
altfel poemul e pe altfel şi mi-a plăcut Maia. mai citim...:)
Am și eu perioadele mele de reflux, când mă retrag cu toate trupele în spatele zidurilor. ... mi-au plăcut "Melcii...", dar n-am mai insistat. Acea exprimare întreruptă, conferind un ritm specific. Ea trebuie citită neapărat cu acele spații acolo. Ca expresie nu e departe de stilul tău, amestecul de ludic și grav face o echilibristică riscantă acolo, după cum ai văzut. Aici în "urâții" parcă nu ai terminat, iar proiecțiile pe care le faci încă nu sunt clare pentru mine. Mesajul unui ciclu rareori poate fi descifrat dintr-o singură poezie (tu ai spune "dintr-un șut", probabil), de aceea încă aștept. "Urâții" e un fel de răspuns, dar stai liniștit, încă nu ești pe cruce. Cât despre subtitlu, sunt cu ochii pe el. Aștept cărămida a doua. Ura! Apoi, "Crucile" merită o atenție aparte de care încă nu mă simt în stare. Să văd cum decurge sfârșitul ăsta de toamnă... și o să văd ce boboci mă apuc să număr.
...Un contrast prea puternic între tropii perimați și cei inediți și reușiți. Scot în evidență acuratețea ideii care nu se diluează ci ajunge unde se naște - în oniric. ...Toate bune! A.A.A
Am revenit aici (recitesc din când în când textele care mi-au plăcut). La HCODE (la menu, sus în dreapta) ai explicațiile necesare pentru a posta o imagine.
Ecaterina, ai dreptate în privința clarității, dar poezia actuală nu trebuie să ofere totul cititorului, e treaba lui că înțelege altfel, poate, anumite aspecte, așa cum spuneam. Părerea mea e că nu trebuie să spun tot, chiar dacă ție ți-ar plăcea și ar fi mult mai simplu de citit. Acolo unde simți nevoia, poți adăuga, atunci când citești, câte ceva. Ultimele trei versuri sunt foarte importante în ceea ce mă privește, așa cum am mai spus, poezia e prima dintr-un ciclu. Că nu ai înstelat-o, nu-i niciun necaz, cel puțin din punctul meu de vedere. E adevărat că mi-ar fi plăcut, dar, asta nu înseamnă că chiar ar fi trebuit să se și întâmple. Mulțumiri pentru promptitudinea răspunsului. Te mai aștept.
Foarte interesant titlu!! Parca ai mai scris tu o poezie cu autostrada, aminteste-mi ca am un lapsus. Era un text bun, acesta e unul ironic, dar stii si tu asta.
voi privi deasupra aprind aceasta lumanare in mine copacii toti sunt goi si inalti tacerea n are nevoie de lumini de ceara albul sau e atat de cald in palmele mele intunericul o infinita icoana ps: mi a placut, bravo!
Gorune "aceeasi insecta captiva ne pandeste de undeva din fundul pamantului" ziceam candva. Acum cand in fine am ajuns unde mi-am dorit, adica prizonierul propriei mele urzeli vii tu, un paing mai mestesugit decat mine in tesatura silogismului si ma trezesti. Pai frumos iti sade? Vladimir asa de bine zici de intr-o zi o sa pun mana pe o brisca si o sa tai in doua si anume pe lung distanta care ne desparte. Asa o sa iasa doua drumuri, doua fire mai subtiri pe care apoi le vom putea taia fiecare, dupa bunul nostru plac, in orice punct sau chiar de la mijloc. Si daca in viata doar re-actionam atunci cine ne pune sa facem asta e un personaj din inalta Societate. Va multumesc amandurora pentru aprecierea la adresa acestui text. Andu
Domnule Titarenco,
Am primit un e-mail de la dna Ana Rusu din Cluj, care tot incearca sa va contacteze in legatura cu Editura Grinta. N-o cunosc pe doamna, am inteles ca e scriitoare. Probabil a gasit adresa mea pe hermeneia si m-a rugat s-o ajut. Aleg aceasta modalitate, comunicandu-va adresa de e-mail pe care mi-a scris: [email protected]
Despre peniţe - numai de bine. Si o penită (deocamdata virtuala).
domnule Frosin, noi, eu, apreciem dorinta dumneavoastra de a posta pe Hermeneia. Dar aici, totusi, lucrurile se fac sau ar trebui sa se faca intr-un anumit fel. Eu va rog frumos (deocamdata) sa identificati cum se posteaza corect texte pe Hermeneia, sa eliminati duplicatele si sa postati numai cite o lucrare odata . nu foloseste nimeni sa aglomerati paginile aici ca pe niste depozite in gara. deci, iata ce veti face: veti lua fiecare text pe rind (ex. P L O M B , L ACUSTRE, LA LEGENDE, etc) si le veti posta ca texte separate. ABSOLUT TOATE. Apoi veti anula aceste monstruoase postari in care textele sint claie peste gramada. Eu nu am sa o fac pentru dumneavoastra. Deocamdata, aceasta este o rugaminte. Nu cred ca e nevoie sa va spun ca dupa ea urmeaza avertismentul. Sint unii care ma acuza ca as promova un spirit de disciplina prea drastic pe Hermeneia. Opinia mea este ca am fost mult prea ingaduitor si sint destui cititori dezamagiti de gradul meu prea mare de toleranta.
Domnule Cosmacpan, http://www.hermeneia.com/poezie/4952 Textele acestea doua seamana foarte mult.Chair e cam acelasi, cu mici modificari. Va rog ca pe viitor cand recurgeti la repostari, "remodelari", "cizelari" sa mentionati acest lucru printr-un comentariu sau link. Multumesc, Ialin
Lucrarea mi se pare impecabila dpdv tehnic, insa mesajul este fie confuz, fie nu-s eu pe lungimea de unda corespunzatoare. Oricum ar fi, Vlad ma incanta din nou cu arta sa, aceasta simfonie muta insa atat de plina de reverberatii interioare. Chapeau. Andu
Revin, am recitit, cum îți sună textul fără "nedorit"? Pentru că ai, așa cum a precizat Ela, "ne / ne" care e aproape redundant stilistic. Știu că e greu să tai dintr-un text, dar uneori poate fi spre binele literaturii :).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adriana, Tagore spune ca: "adevarul marunt se exprima prin vorbe, iar adevarul mare, prin tacere".
pentru textul : cântec de adormit singurătatea deeu nu stiu daca intr-adevar exista un adevar "marunt" si un alt adevar "mare", oricum nu mi-as permite sa intru in polemica cu Tagore :) dar stiu ca cel care scrie, ia cu timpul chipul scrisului sau, isi creaza o lume imaginara concordanta
cu el insusi ... iar eu simt la tine aceasta concordanta :)
Anticariatul Grumazescu - pe strada Lapusneanu - stie orice iesean.
Aici harta google:
http://maps.google.ro/maps?hl=ro&gs_upl=6434l7535l4l7749l4l4l0l0l0l0l204...
Telefonul meu: 0748.65.66.76
Va multumim pentru ajutor, aprecieri si sustinere si va asteptam la Virtualia si la Sarbatorile Iasilor!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - ediţia a XIII -a de,,cineva ne-a
proiectat la un festival pe care nu îl înțelegem"
Am gustat poemul cum gust dintr-o pâine caldă...sau dintr-o cană de must proaspăt...deşi mă dor zdrobirile şi decojirile...şi întrebările furioase :)
Cred că poemul e construit în jurul ideii din versul citat. Îmi amintesc spusele unei persoane dragi: ,,nu alegem ziua naşterii, nici familia..." dar ce mult ne bucurăm de acestea! Întrebările sunt legitime, iar imaginile sunt de acolo, de la ,,acasa" noastră. Mi-am amintit de: alimentări, boaba spartă de strugure, lanul de grâu secerat și plăcut mirositor, casa văruită în albastru gata să cadă cu un hambar putrezit. Simbolurile din partea a doua sunt foarte puternice: mieii, merele. Atmosfera caldă şi calmă din bucătărie alină zilele acrişoare. Mi-a plăcut mult fragmentul:
,, Îți cerem
îndurare Doamne al tuturor zilelor acrișoare și păstrăm un moment
de reculegere pentru toți mieii amintirea lor o voi înfășa cu aburul
din bucătărie și am să cobor în beci după mere nu pentru darul de
mâncare ci pentru că numai Tu știi ce simte un măr decojit iarna"
Îţi mulţumesc frumos pentru acest festin literar...şi mai ales pentru posibilitatea empatizării alături de El
pentru textul : de unde curg întrebările del-ai incadrat, domnule, la polemica?
pentru textul : mama la toate țările dedoar nu crezi cineva ar avea curajul sa te contrazica...:)
Nu era necesar să mizezi atât de mult pe acel typo al meu: "în" în loc de "îl". Am senzaţia poate greşită că îmi răspunzi ca şi cum eu aş fi recalcitrantă sau iritabilă când am fost întreaga viaţă un om de omenie cum se zicea odată. Nu port niciodată mască. Nu aştept necesar să mi se răspundă cu aceeaşi delicateţe sau simpatie, oamenii sunt diferiţi. Deşi nu este un site de socializare, trebuie să strig cu sufletul curat că cerşesc peste tot de ani de zile şi nu am ce mânca. Dacă poţi înţelege ce însemană să stai fără niciun leu, fără nicio fărâmă de pâine. Nu e nimic greşit în atitudinea mea, pur şi simplu nu vreau să mă sinucid şi am doar 42 de ani. Repet, cum am mai scris în zadar pe alte siteuri, disperarea m-a adus în halul acesta. Ştiu că sunt o poetă execrabilă, sunt conştientă că nimeni nu m-a publicat, dar sunt un om bun şi inteligent cât de cât....toţi m-au refuzat, poate puteţi să îmi trimiteţi 5-10 lei în plic...am mai rugat de atâtea ori, nu am dreptul să muncesc cu un diagnostic psihiatric abuziv, fără nicio greşeală de la 21 de ani. Nu am dreptul nici la pensie, fiindcă nu am muncit. Sunt izolată de 7 ani de crapă pereţii de singurătate şi nu mai pot....Doamne! Nu am greşit absolut nimic toată viaţa, acesta e adevărul. Tu ştii ce înseamnă stresul să mori de foame, exact aşa cum îmi spunea o profesoară din liceu că se va întâmpla cu mine? Fiindcă nu eram "înfiptă" ca alte fete.
pentru textul : scoică închisă deUn sonet deosebit realizat, cu stil și condei, mai ales. "Am să rămân la urmă, ascuns precum o pată În umbra lui: bătrânul, pleșuv, bogat și-obez Și am să râd când mierea iubirii-și lasă stupul Și primenit de suflet se înconvoaie trupul." Atenție la diacritice...de corectat "subreda"....
pentru textul : Sonet 148 deîn mocirla...
pentru textul : Banii - frica, dorinţa şi gândirea deNu înțeleg cum se poate ca un text ca acesta, postat pe un site de literatură, deci de cultură, de către însuși proprietarul site-ului să primească două penițe de apreciere în condiția în care textul greșește numele unuia dintre cei mai reprezentativi interpreți ai chitarei clasice, andres segovia, în andreas segovia, de parcă face confuzie cu andreas boccelli sau alți andreas cum ar fi andreas papandreu de exemplu. Textul denotă destul de multă superficialitate sui generis, o atitudine pe care am observat-o recent la acest autor remarcabil, de parcă el ar fi lăsat lately această sfântă îndeletnicire a scrisului copiilor lui ca pe o nelegitimă moștenire iar el își soarbe yerba mate încet încet își bagă picioarele în găleata cu apă rece a literaturii iar nouă cititorilor ne zice un duck off dunărean pe americănește în dialect.
pentru textul : crochiu II deMarga
cum să dovedesc că-i neo poemul îşi neagă singur titlul şi tensiunea creşte gradual spre un final trist în măsura în care frumuseţea e tristă. singurul vers de refăcut ar fi ăsta: "zice că i-e paralizat în loc de fular"
pentru textul : o poveste deloc neobișnuită desugestie:
zice lumea că-i e paralizat
în loc de fular poartă...
altfel poemul e pe altfel şi mi-a plăcut Maia. mai citim...:)
desigur domnule m-am tras sângurî di urechi pân' or devenit curechi mama lui de rating! ca un rasputin puricos o sărit pi ghiata mâțî!
pentru textul : Mâțâli deMultumesc tuturor. Parerile dvs. conteaza pentru mine. Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : Scrum (II) deo imagine pe cât de frumoasă şi sugestivă pe atât de tristă.
pentru textul : Haiku (6) decu drag.
Am și eu perioadele mele de reflux, când mă retrag cu toate trupele în spatele zidurilor. ... mi-au plăcut "Melcii...", dar n-am mai insistat. Acea exprimare întreruptă, conferind un ritm specific. Ea trebuie citită neapărat cu acele spații acolo. Ca expresie nu e departe de stilul tău, amestecul de ludic și grav face o echilibristică riscantă acolo, după cum ai văzut. Aici în "urâții" parcă nu ai terminat, iar proiecțiile pe care le faci încă nu sunt clare pentru mine. Mesajul unui ciclu rareori poate fi descifrat dintr-o singură poezie (tu ai spune "dintr-un șut", probabil), de aceea încă aștept. "Urâții" e un fel de răspuns, dar stai liniștit, încă nu ești pe cruce. Cât despre subtitlu, sunt cu ochii pe el. Aștept cărămida a doua. Ura! Apoi, "Crucile" merită o atenție aparte de care încă nu mă simt în stare. Să văd cum decurge sfârșitul ăsta de toamnă... și o să văd ce boboci mă apuc să număr.
pentru textul : urâții deîmi plac versurile astea:
pentru textul : prin fereastra trenului roșu de"spală-mi tu părul
mi-e trupul obosit de umblet
între lumină și întuneric"
Nu mă pricep să comentez în domeniu, deci mă limitez la: foarte tare!
pentru textul : gorunul cunoaşterii de...Un contrast prea puternic între tropii perimați și cei inediți și reușiți. Scot în evidență acuratețea ideii care nu se diluează ci ajunge unde se naște - în oniric. ...Toate bune! A.A.A
pentru textul : spasm decum știi tu să amintești omului cele sfinte cîte uită... nu ți-e jale, omule? jele mi-i că vai de curtea în care iarba uită coasa
pentru textul : pridvorbe deÎn contextul "imaginii", "alegorie senzorială" = o idee abstractă concretizată prin simţuri.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deAm revenit aici (recitesc din când în când textele care mi-au plăcut). La HCODE (la menu, sus în dreapta) ai explicațiile necesare pentru a posta o imagine.
pentru textul : Hoh, Tenger! deEcaterina, ai dreptate în privința clarității, dar poezia actuală nu trebuie să ofere totul cititorului, e treaba lui că înțelege altfel, poate, anumite aspecte, așa cum spuneam. Părerea mea e că nu trebuie să spun tot, chiar dacă ție ți-ar plăcea și ar fi mult mai simplu de citit. Acolo unde simți nevoia, poți adăuga, atunci când citești, câte ceva. Ultimele trei versuri sunt foarte importante în ceea ce mă privește, așa cum am mai spus, poezia e prima dintr-un ciclu. Că nu ai înstelat-o, nu-i niciun necaz, cel puțin din punctul meu de vedere. E adevărat că mi-ar fi plăcut, dar, asta nu înseamnă că chiar ar fi trebuit să se și întâmple. Mulțumiri pentru promptitudinea răspunsului. Te mai aștept.
pentru textul : pictograme (1) deFoarte interesant titlu!! Parca ai mai scris tu o poezie cu autostrada, aminteste-mi ca am un lapsus. Era un text bun, acesta e unul ironic, dar stii si tu asta.
pentru textul : meandropauză devoi privi deasupra aprind aceasta lumanare in mine copacii toti sunt goi si inalti tacerea n are nevoie de lumini de ceara albul sau e atat de cald in palmele mele intunericul o infinita icoana ps: mi a placut, bravo!
pentru textul : Icoana desau poate merge undeva sa facă pipi. ... sorry, I'm just saying...
pentru textul : Pisica neagră deGorune "aceeasi insecta captiva ne pandeste de undeva din fundul pamantului" ziceam candva. Acum cand in fine am ajuns unde mi-am dorit, adica prizonierul propriei mele urzeli vii tu, un paing mai mestesugit decat mine in tesatura silogismului si ma trezesti. Pai frumos iti sade? Vladimir asa de bine zici de intr-o zi o sa pun mana pe o brisca si o sa tai in doua si anume pe lung distanta care ne desparte. Asa o sa iasa doua drumuri, doua fire mai subtiri pe care apoi le vom putea taia fiecare, dupa bunul nostru plac, in orice punct sau chiar de la mijloc. Si daca in viata doar re-actionam atunci cine ne pune sa facem asta e un personaj din inalta Societate. Va multumesc amandurora pentru aprecierea la adresa acestui text. Andu
pentru textul : ceasornice deDomnule Titarenco,
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VII – deAm primit un e-mail de la dna Ana Rusu din Cluj, care tot incearca sa va contacteze in legatura cu Editura Grinta. N-o cunosc pe doamna, am inteles ca e scriitoare. Probabil a gasit adresa mea pe hermeneia si m-a rugat s-o ajut. Aleg aceasta modalitate, comunicandu-va adresa de e-mail pe care mi-a scris: [email protected]
Despre peniţe - numai de bine. Si o penită (deocamdata virtuala).
domnule Frosin, noi, eu, apreciem dorinta dumneavoastra de a posta pe Hermeneia. Dar aici, totusi, lucrurile se fac sau ar trebui sa se faca intr-un anumit fel. Eu va rog frumos (deocamdata) sa identificati cum se posteaza corect texte pe Hermeneia, sa eliminati duplicatele si sa postati numai cite o lucrare odata . nu foloseste nimeni sa aglomerati paginile aici ca pe niste depozite in gara. deci, iata ce veti face: veti lua fiecare text pe rind (ex. P L O M B , L ACUSTRE, LA LEGENDE, etc) si le veti posta ca texte separate. ABSOLUT TOATE. Apoi veti anula aceste monstruoase postari in care textele sint claie peste gramada. Eu nu am sa o fac pentru dumneavoastra. Deocamdata, aceasta este o rugaminte. Nu cred ca e nevoie sa va spun ca dupa ea urmeaza avertismentul. Sint unii care ma acuza ca as promova un spirit de disciplina prea drastic pe Hermeneia. Opinia mea este ca am fost mult prea ingaduitor si sint destui cititori dezamagiti de gradul meu prea mare de toleranta.
pentru textul : Un plmb lacustre, notre légende: il passe des nuages sur l'ego de notre décembre... demulţumesc cristina pentru citire şi opinii şi te mai aştept.
pentru textul : românia lui virgil t -II- deDomnule Cosmacpan, http://www.hermeneia.com/poezie/4952 Textele acestea doua seamana foarte mult.Chair e cam acelasi, cu mici modificari. Va rog ca pe viitor cand recurgeti la repostari, "remodelari", "cizelari" sa mentionati acest lucru printr-un comentariu sau link. Multumesc, Ialin
pentru textul : Trecut deLucrarea mi se pare impecabila dpdv tehnic, insa mesajul este fie confuz, fie nu-s eu pe lungimea de unda corespunzatoare. Oricum ar fi, Vlad ma incanta din nou cu arta sa, aceasta simfonie muta insa atat de plina de reverberatii interioare. Chapeau. Andu
pentru textul : okinawa dragostea mea deRevin, am recitit, cum îți sună textul fără "nedorit"? Pentru că ai, așa cum a precizat Ela, "ne / ne" care e aproape redundant stilistic. Știu că e greu să tai dintr-un text, dar uneori poate fi spre binele literaturii :).
pentru textul : via sepia dePagini