Poezia este un termen foarte greu de definit ca și fericirea.Granița între proză și poezie este asemenea unui râu care își schimbă cursul de-a lungul timpului. Creațiile noastre, pe care le intitulăm poeme azi, acum o sută de ani ar fi fost considerate inepții, elucubrații.Există proză care mustește de poezie sau poeme fără metaforă în care ni se povestește ce a făcut autorul când a găsit chiuveta înfundată. Virgil, ideea este următoarea: dacă nu definim termenii unei discuții, totul este în zadar. Mulțumesc pentru lectură și păreri, cu stimă
În general chestiile astea cu "se spune, se zvonește" pot părea ridicole, dar admit că ele pot face mult rău. Pentru că nu se dă ocazia unui dialog. Pot fi mulți care să se repeadă fără să asimileze, cum s-a mai întâmplat, pentru ca apoi să dispară. Deși nu cred că hermeneia se va clădi mai departe cu astfel de oameni, cred că e nevoie de toți pentru a crește, pentru a ne alege. Consider însă că proza și eseul informativ au nevoie de mai mult efort, în egală măsură al autorului, cât și al cititorului. Trebuie să recunoaștem că internetul nu este cel mai prietenos mediu pentru astfel de creații (sau uneori este unul fals prietenos). La urma urmelor, dacă vrem doar să postăm de dragul de a posta, dacă nu avem ambiția de a ne îmbunătăți și de a găsi comentarii pertinente sub textele noastre, nu cred că hermeneia este mediul potrivit pentru noi. Cât despre reguli, restricții și libertate / libertăți s-a filozofat atât de mult de către unii mai deștepți decât noi, încât ne-ar folosi să mai citim câte ceva înainte de a ne angaja în polemici. Poate că ar fi bine să nu uităm că o condiție sine qua non pentru a scrie bine este aceea să citești cât mai mult. Eu una m-aș bucura să vă mai multă "muncă" pe hermeneia. Poate că este ceva ce ne vine mai greu, poate că ne-ar prinde bine să ne desprindem de spiritul discuțiilor la o bere și să ne aducem aminte de ce am venit fiecare aici. Motivele pot fi diverse, dar nu cred că divergente. Sau cele care diverg, se pierd. Ne dorim texte scrise în limbi străine? Câți însă ne obosim să le înțelegem corect, sau, și mai mult, să le comentăm în limba în care au fost scrise? Oare nu ar fi aceasta mai folositor, oare nu ar demonstra un egal efort și respect? Nu este suficient să fii familiar cu o limbă străină pentru a scrie sau a citi în acea limbă. Sau mai bine spus, poți scrie și citi, dar rămânând departe de literatură. Vrem proză? Hai să facem un poll, să vedem câți citesc proză pe internet. Ce fel, cât de lungă / scurtă, ce tematici. Internetul este prin definiție un mediu rapid de comunicare. Puțini dintre noi au timpul necesar pentru a citi "on line" ceva ce depășește, să spunem, 200 de cuvinte. Mai există posibilitatea de a tipări și citi în liniște. Eu una așa fac, atunci când îmi atrage ceva atenția și nu am timp să citesc on line. Și atunci intervine, cred eu, realitatea: dacă nu cumva ești un autor deja cunoscut, proza, articolul pe care îl publici trebuie să folosească tehnici de captare încă din început. Altfel riști omul să navigheze rapid de pe pagina ta. Dacă nu poți face asta, atunci poate că e mai bine să ai răbdare să publici pe hârtie pentru a afla ce cred cititorii despre ce scrii tu. Nu spun că nu se pot pierde MULTE texte valoroase astfel, pentru că noi nu avem răbdarea sau timpul necesar de a le descoperi valoarea. Spun doar că trebuie muncit mai mult dacă vrem rezultate pe internet.
Sper că pruncul de mătase nu e mătaseman:) Avem mulţi mătaseri pe aici, prin românica. De asemenea sper că nu e poemul momentului. Pentru că nu ar fi bine. Plauzibilă incoerenţa trăirii.
daca am vreo vina, sa-mi fie iertat. faceti asa cum considerati de cuviinta, dar daca aveti de gind sa ma coboriti la novice, o sa injur toti membrii in stinga si in dreapta pina imi suspendati contul definitiv, fiindca oricum nu o sa mai am dorinta sa activez aici. sunt o persoana educata si, eventual, nu o sa injur pe nimeni, dar o sa va rog politicos sa imi suspendati contul pe termen nedeterminat, lucru pe care il puteti pune in functiune de pe acum, daca hotariti sa ma degradati. si, vedeti, adriana lisandru cu pseudonimul sancho panza, membrul care mi-a acordat penita, este unicul moderator de pe site, si nicidecum nu eu i-am dat aceasta functie destul de importanta. mai amintiti-va ca am avut si texte pe care le-ati apreciat la timpul lor, desi intr-un procent mic, si ca penitele pe care le-am acordat au fost intotdeauna agumentate dupa regulament, si ca nu am jignit pe nimeni. sper ca nu e vorba de faptul cum ca am zis la un text care va apartine ca ar fi prost. nu cred ca e astra, nu va cred in stare. per ansamblu mi/am suportat pedeapsa cu suspendare si nu am incalcat regulamentul pina acum, adica, dupa suspendare, nu am mai primit avertizari. am inceput sa scriu fara abrevieri. pot sa promit sa nu comentez textele care nu/mi plac, sa/mi imbunatatesc calitatea textelor in limita posibilului, si sa renunt la a acorda penite. astea mi le ofera si notiunea de novice, dar nu vreau. dati-mi un termen de incercare, in care eu sa ma straduiesc sa schimb ceva viyibil in activitatea mea literara pe hermneia. ce ziceti? ecaterina
mulțumesc tuturor și nu mai puțin Alinei Aș adăuga că este un eveniment frumos și pentru Hermeneia, pentru eSocietatea de Literatura și Arte Hermeneia. Poate ca Alina ar putea sa mentioneze si asta
Poeţii sunt foooarte nesuferiţi, poetesele imprevizibile. Ce ne mai rămâne, Călin? Să fim iubiţi.
O notă destul de calmă aş spune dacă nu aş fi sărită.
Plăcutu la cititoriu.
deși cam clișeic finalul, comparația ceea cu zbaterea în costumul pe care îl porți numai la înmormîntări m-a cucerit. o să încerc și cîteva argumente, ca să justific steaua, chiar dacă esti un om simplu care nu prea înțelege despre ce vorbesc. o să încerc să fiu cît mai clară. întîi aduci o atmosferă de izolare, un fel de capcană ptr cititor, cred. îl păcălește cumva, punîndu-l la încercare, ca să-i fie gîndul verosibil în coordonatele unei realități deja stabilite, odată ce eul se găsește îmbrăcat într-un costum, ca într-o cămașă de forță, mai rău chiar, într-un constum de înmormîntare. aici dinamica se oprește, fiindcă nu mai există zbateri. și strofa asa, first, e preferata mea. am înțeles-o și am simțit-o. are stofă bună. nu am înțeles ce-i acela catgut, poate mă edifici. să presupunem că-i un cuvînt în engleză, pe care nu-l cunosc. o să încep de la următorul vers. și iară-și capcană (" peste el cad toate începuturile ca un năvod peste peștii mării"), e bine că menții ipostaza inițială și suspansul. și asta e perfectă: ("îl vezi uneori rătăcit printre mîinile și picioarele lumii/ căutînd un cuier pentru adevăr/ și un scaun pentru moarte"). finalul, repet, este clișeistic, chiar dacă îți aparține clișeul. de reducere la absurd am auzit mult la geometrie, am făcut într-a 9-a și demonstrație cu paralelele care nu se intersectează, dar asta cu siguranță nu te interesează deloc. mă rog, e despre fericire, și are finalitate poezia. cam atît.
Cine stie, poate apare o nereida care sa ne salveze din acest prezent insipid, marcat de prezenta unor ipocriti guvernanti, fara simt patriotic. Poemul ramane in studiu. Andreea, multumesc pentru sugestii.
Cred că sună mai puțin poetic "ajunge prima din coadă"... În rest, sunt convinsă că are "fiecare, bine ascuns în sufletul lui, un copil frumos, deștept și cuminte"
Dacă nu-ţi place şi ai încercat să şi argumentezi (subiectv au altă baltă - tot un fel de apă caldă), n-are de ce să-mi pice cu supărare. Altă dată, poate, te voi da pe spate. :).
Cristina, mulțumesc ție, mereu aceeași lectură atentă, mereu același suflet deschis spre poetic.
Într-adevăr mi-a scăpat acea cacofonie regretabilă, eliminarea ei este absolut necesară însă nu intervin pe text aici pe site pentru a păstra observaţia ta pertinentă, eu sunt destul de pedantă cu textele mele şi uite că am scăpat aşa ceva...
Thanks a lot,
Marga
Un poem excelent, cu umorul de rigoare foarte bine dozat şi retorica bine strunită. Un fel de "Zdreanţă" arghezian sau un soi de "In memoriam" barbian, dar în alt stil şi cu altă miză...
Vă mulţumesc pentru citire, domnule Virgil Titarenco!
Este un poem scris cu ceva timp în urmă. Dacă gândurile mele plac, nu poate decât să mă bucure acest lucru, accept sugestii dar nu-mi permit să iau de la nimeni nimic, încerc să fiu pur şi simplu eu în tot ceea ce scriu, cu bune şi cu rele. Toate cele bune!
Un text superb, cu atmosferă și melancolie. N-am mai fost cu trenul demult, iar poezia asta are de toate, ceva de gară, de străini, de culoarul comun al întâlnirilor întâmplătoare. Finalul îmi place atât de mult încât m-am decis să scriu ceva aici. Biletul de tren devine personaj, trenul însuși abia se reține de la a lansa întrebări. Plictiseală, fum,... și mai ales ploaia aia de fier... e o metonimie foarte reușită și de un efect total.
Remarc aici versul "pe urma fără margini a unui timp spart de pendul" ce exprimă acut coexistența trecut-prezent-viitor, timp ucis de Seth și împrăștiat în secunde, trei umbre dintre care prezentul trupului "nu trece meridianul făgăduinței" trăind cu o "inimă fără talpa cerului". Timp adunat de Isis, întocmai cum a adunat corpul lui Osiris răspândit prin lume, refăcând triunghiul mer-ka-ba acolo unde începe odihna. "simplu. nimic în centru. o singură siluetă"...eu. "ca o apariție neașteptat de certă". Simplitate care ascunde misterul ființei umane.
incerc sa explic .. nu e nimic obscen in fotografie .. ea subliniaza ca in noianul de informatie si saturatie recurgem la metode extreme ca sa atragem atentia. Exact ce fac anunturile publicitare care fac uz de sex sau violenta ca sa ajunga la un public blazat sau neatent la mesaj. Daca poza deranjeaza pe cineva o scot ( e experiment, nu?),dar nu ma abtin sa il recomand pe Saudek celor ce iubesc arta fotografica.
Virgile, păi s-o luăm sistematic. Nu aburim generalități. Pe text. Primul vers. Azi nu mai poți capta ochiul cititorului cu lălăieli, trebuie să fi direct, oarecum scherrzo, să-i scîrțîi conștiința sictirită cu interesul care poartă fesul. Poetic, evident. Bun. Cred că se justufică deci dracul acela și nu sperie că "vai de mine...asta e poezie?". Mă așteptam poate de la mama să spună asta. În viziunea limitaților nu există poezie dincolo de sentimente. Suprarealismul a dovedit relativ recent proba contrarie. În fine. Dacă o luăm așa nici sufletul nu există. Există chiar o vorbă din pophor : "azi ce-o să mîncăm? Sufletul! ". Asta e : scîndura nu mai înmugurește. N-am eu ambiția s-o învăț să o facă. Iar asta nu înseamnă că nu îți respect părerea. Te asigur că nu i-am dat drumul la nimereală și că știu ce fac. Dovadă că poemul are două aprecieri pozitive și că a stîrnit interes. Iar dacă sunt autor pe hermeneia asta se datorează evident textelor mele, valorii și maturității lor creatoare. Că unii ar vrea să fie o pepinieră de genii... e fix problema lor. De fapt adevăratul geniu e anonim. Nu-și personalizează prin semnătură ofertele. Nu-și adjudecă niciun fel de laudă. Face bine și pleacă. Bun. Credeam că aici e și un fel de atelier literar. Unde chiar și autorii au suișurile și coborîșurile lor. Încep să mă îndoiesc că e așa. Încep să cred că sunt criticat subiectiv și negativist. Chiar că nu mi s-a dorit prezența din capul locului decît așa...de dorul leli. În fine. Sper să mă înșel. Hai că am lungit-o destul. Promit că mă fac băiat cuminte dom' Virgil. Și n-am să iau exemplul nimănui. Am mai dovedit-o co alte ocazii. Cine are ochi de văzut să vadă. Au revoir...
Sapphire nu mai strica orzul pe zburatoare... unii atata stie atata scrie... na ca a iesit cu rima spre bucuria impiegatilor si a mecanicului de locomotiva care ma va duce departe de Iasi si unele dintre progeniturile lui dizgratioase. P.S. Dedale meciurile de fotbal si cursurile la seral nu se pun la CV... nici varsta daca nu conduce la intelepciune ci uneori doar la "mintea copiilor"... si fii te rog mai respectuos cu doamnele. Daca nu iti sta in fire simuleaza macar :)
Am revenit cu drag. Pentru mine e o lecţie de cizelare e textului. Mulţumiri.
Partea mediană e într-adevăr niponă şi dă bine. Lipsa verbului parcă ne îndeamnă la tăcere pentru a auzi foşnetul... E admirabilă înlocuirea a două versuri cu expresia ,,foşnet de frunze".
La versul ,,până pe sus" mă încăpâţânez :) să citesc ,, până pe ramul de sus".
De evitat adjectivele frunze tremurânde, ochi vulcanici.Încearcă să aeriseşti textul, el însuşi să fie o metaforă prin imaginea de ansamblu şi nu prin epitetele care îi pot dăuna.
mi-a placut mai ales ultimul vers: „să împlinești privirea, pe chipul meu uitată” l-am citit de multe ori, are o multitudine de sensuri, le-am rasucit si m-am infiorat de frumos... sfintii din tampla ta au rabdarea pietrelor, invierea poate veni oricand, caci nu exista tarziu unde este speranta...
"Tot ce s-a creat până acum în România poartă stigmatul fragmentarului. Afară de Eminescu, totul e aproximativ. Nici unul nu ne-am lăudat cu el. Căci nu l-am declarat, cu toții, o excepție inexplicabilă printre noi? Ce a căutat pe aici acel pe care și Budha ar putea fi gelos? Fără Eminescu, am fi știut că nu putem fi decât esențial mediocri, că nu este ieșire din noi înșine, și ne-am fi adaptat perfect condiției noastre minore. Suntem prea obligați față de geniul lui și față de turburarea ce ne-a vărsat-o în suflet.” (Emil Cioran – “Schimbarea la față a României”)
Daca imi permiteti, domnule Manolescu, in legatura cu textul dvs, m-as referi pe cateva randuri doar la Cantor. A fost primul care a aratat ca infinitul numarabil e "depasit" de cel transcendent, nenumarabil. Matematic vorbind, a demonstrat ca multimea tuturor numerelor naturale 1, 2, 3 ... nu poate fi pusa in corespondenta unu-la-unu cu continuul sau altfel spus multimea numerelor reale (aceea din care fac parte numere ca "radical din doi" sau celebrul Pi), cea din urma fiind "mai mare". Mai mult, procedeul folosit de Cantor (asa-numita "metoda diagonala") a dat multe alte roade mai tarziu. Bunaoara, nu numai ca exista un numar infinit de infinitati diferite, "una mai mare decat cealalta", dar "maximul" lor nu poate exista. Multimea tuturor multimilor este si ea o notiune vida de sens. Asta a dus si la alte celebre paradoxuri matematice. Mai tarziu Gödel, una din primele inteligente ale secolului 20, a demontrat incompletitudinea oricarui sistem de axiome, deci si a matematicii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poezia este un termen foarte greu de definit ca și fericirea.Granița între proză și poezie este asemenea unui râu care își schimbă cursul de-a lungul timpului. Creațiile noastre, pe care le intitulăm poeme azi, acum o sută de ani ar fi fost considerate inepții, elucubrații.Există proză care mustește de poezie sau poeme fără metaforă în care ni se povestește ce a făcut autorul când a găsit chiuveta înfundată. Virgil, ideea este următoarea: dacă nu definim termenii unei discuții, totul este în zadar. Mulțumesc pentru lectură și păreri, cu stimă
pentru textul : glissando deÎn general chestiile astea cu "se spune, se zvonește" pot părea ridicole, dar admit că ele pot face mult rău. Pentru că nu se dă ocazia unui dialog. Pot fi mulți care să se repeadă fără să asimileze, cum s-a mai întâmplat, pentru ca apoi să dispară. Deși nu cred că hermeneia se va clădi mai departe cu astfel de oameni, cred că e nevoie de toți pentru a crește, pentru a ne alege. Consider însă că proza și eseul informativ au nevoie de mai mult efort, în egală măsură al autorului, cât și al cititorului. Trebuie să recunoaștem că internetul nu este cel mai prietenos mediu pentru astfel de creații (sau uneori este unul fals prietenos). La urma urmelor, dacă vrem doar să postăm de dragul de a posta, dacă nu avem ambiția de a ne îmbunătăți și de a găsi comentarii pertinente sub textele noastre, nu cred că hermeneia este mediul potrivit pentru noi. Cât despre reguli, restricții și libertate / libertăți s-a filozofat atât de mult de către unii mai deștepți decât noi, încât ne-ar folosi să mai citim câte ceva înainte de a ne angaja în polemici. Poate că ar fi bine să nu uităm că o condiție sine qua non pentru a scrie bine este aceea să citești cât mai mult. Eu una m-aș bucura să vă mai multă "muncă" pe hermeneia. Poate că este ceva ce ne vine mai greu, poate că ne-ar prinde bine să ne desprindem de spiritul discuțiilor la o bere și să ne aducem aminte de ce am venit fiecare aici. Motivele pot fi diverse, dar nu cred că divergente. Sau cele care diverg, se pierd. Ne dorim texte scrise în limbi străine? Câți însă ne obosim să le înțelegem corect, sau, și mai mult, să le comentăm în limba în care au fost scrise? Oare nu ar fi aceasta mai folositor, oare nu ar demonstra un egal efort și respect? Nu este suficient să fii familiar cu o limbă străină pentru a scrie sau a citi în acea limbă. Sau mai bine spus, poți scrie și citi, dar rămânând departe de literatură. Vrem proză? Hai să facem un poll, să vedem câți citesc proză pe internet. Ce fel, cât de lungă / scurtă, ce tematici. Internetul este prin definiție un mediu rapid de comunicare. Puțini dintre noi au timpul necesar pentru a citi "on line" ceva ce depășește, să spunem, 200 de cuvinte. Mai există posibilitatea de a tipări și citi în liniște. Eu una așa fac, atunci când îmi atrage ceva atenția și nu am timp să citesc on line. Și atunci intervine, cred eu, realitatea: dacă nu cumva ești un autor deja cunoscut, proza, articolul pe care îl publici trebuie să folosească tehnici de captare încă din început. Altfel riști omul să navigheze rapid de pe pagina ta. Dacă nu poți face asta, atunci poate că e mai bine să ai răbdare să publici pe hârtie pentru a afla ce cred cititorii despre ce scrii tu. Nu spun că nu se pot pierde MULTE texte valoroase astfel, pentru că noi nu avem răbdarea sau timpul necesar de a le descoperi valoarea. Spun doar că trebuie muncit mai mult dacă vrem rezultate pe internet.
pentru textul : dezghețul și miturile obscure deSper că pruncul de mătase nu e mătaseman:) Avem mulţi mătaseri pe aici, prin românica. De asemenea sper că nu e poemul momentului. Pentru că nu ar fi bine. Plauzibilă incoerenţa trăirii.
pentru textul : nebunul se crede poet deElaaa! nu e balerin, e baleTIST!!! Congraț (că tot văd că e moda englezicalelelor) Dorin, pentru găselniță!
pentru textul : cheile dedaca am vreo vina, sa-mi fie iertat. faceti asa cum considerati de cuviinta, dar daca aveti de gind sa ma coboriti la novice, o sa injur toti membrii in stinga si in dreapta pina imi suspendati contul definitiv, fiindca oricum nu o sa mai am dorinta sa activez aici. sunt o persoana educata si, eventual, nu o sa injur pe nimeni, dar o sa va rog politicos sa imi suspendati contul pe termen nedeterminat, lucru pe care il puteti pune in functiune de pe acum, daca hotariti sa ma degradati. si, vedeti, adriana lisandru cu pseudonimul sancho panza, membrul care mi-a acordat penita, este unicul moderator de pe site, si nicidecum nu eu i-am dat aceasta functie destul de importanta. mai amintiti-va ca am avut si texte pe care le-ati apreciat la timpul lor, desi intr-un procent mic, si ca penitele pe care le-am acordat au fost intotdeauna agumentate dupa regulament, si ca nu am jignit pe nimeni. sper ca nu e vorba de faptul cum ca am zis la un text care va apartine ca ar fi prost. nu cred ca e astra, nu va cred in stare. per ansamblu mi/am suportat pedeapsa cu suspendare si nu am incalcat regulamentul pina acum, adica, dupa suspendare, nu am mai primit avertizari. am inceput sa scriu fara abrevieri. pot sa promit sa nu comentez textele care nu/mi plac, sa/mi imbunatatesc calitatea textelor in limita posibilului, si sa renunt la a acorda penite. astea mi le ofera si notiunea de novice, dar nu vreau. dati-mi un termen de incercare, in care eu sa ma straduiesc sa schimb ceva viyibil in activitatea mea literara pe hermneia. ce ziceti? ecaterina
pentru textul : rem demulțumesc tuturor și nu mai puțin Alinei Aș adăuga că este un eveniment frumos și pentru Hermeneia, pentru eSocietatea de Literatura și Arte Hermeneia. Poate ca Alina ar putea sa mentioneze si asta
pentru textul : Mirabile Dictu dePoeţii sunt foooarte nesuferiţi, poetesele imprevizibile. Ce ne mai rămâne, Călin? Să fim iubiţi.
O notă destul de calmă aş spune dacă nu aş fi sărită.
Plăcutu la cititoriu.
Silvia
pentru textul : Despre cum să te faci util în fața poetului dedeși cam clișeic finalul, comparația ceea cu zbaterea în costumul pe care îl porți numai la înmormîntări m-a cucerit. o să încerc și cîteva argumente, ca să justific steaua, chiar dacă esti un om simplu care nu prea înțelege despre ce vorbesc. o să încerc să fiu cît mai clară. întîi aduci o atmosferă de izolare, un fel de capcană ptr cititor, cred. îl păcălește cumva, punîndu-l la încercare, ca să-i fie gîndul verosibil în coordonatele unei realități deja stabilite, odată ce eul se găsește îmbrăcat într-un costum, ca într-o cămașă de forță, mai rău chiar, într-un constum de înmormîntare. aici dinamica se oprește, fiindcă nu mai există zbateri. și strofa asa, first, e preferata mea. am înțeles-o și am simțit-o. are stofă bună. nu am înțeles ce-i acela catgut, poate mă edifici. să presupunem că-i un cuvînt în engleză, pe care nu-l cunosc. o să încep de la următorul vers. și iară-și capcană (" peste el cad toate începuturile ca un năvod peste peștii mării"), e bine că menții ipostaza inițială și suspansul. și asta e perfectă: ("îl vezi uneori rătăcit printre mîinile și picioarele lumii/ căutînd un cuier pentru adevăr/ și un scaun pentru moarte"). finalul, repet, este clișeistic, chiar dacă îți aparține clișeul. de reducere la absurd am auzit mult la geometrie, am făcut într-a 9-a și demonstrație cu paralelele care nu se intersectează, dar asta cu siguranță nu te interesează deloc. mă rog, e despre fericire, și are finalitate poezia. cam atît.
pentru textul : poetul I deCine stie, poate apare o nereida care sa ne salveze din acest prezent insipid, marcat de prezenta unor ipocriti guvernanti, fara simt patriotic. Poemul ramane in studiu. Andreea, multumesc pentru sugestii.
pentru textul : pretext deCred că sună mai puțin poetic "ajunge prima din coadă"... În rest, sunt convinsă că are "fiecare, bine ascuns în sufletul lui, un copil frumos, deștept și cuminte"
pentru textul : Copii cuminți deDacă nu-ţi place şi ai încercat să şi argumentezi (subiectv au altă baltă - tot un fel de apă caldă), n-are de ce să-mi pice cu supărare. Altă dată, poate, te voi da pe spate. :).
pentru textul : Alb şi roşu deva doresc tuturor succes pentru lansarile de carte si pentru intreaga manifestare! Felicitari Alma, pentru a VIIa editie a Cenaclului Virtualia!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deCristina, mulțumesc ție, mereu aceeași lectură atentă, mereu același suflet deschis spre poetic.
pentru textul : me and mr. you deÎntr-adevăr mi-a scăpat acea cacofonie regretabilă, eliminarea ei este absolut necesară însă nu intervin pe text aici pe site pentru a păstra observaţia ta pertinentă, eu sunt destul de pedantă cu textele mele şi uite că am scăpat aşa ceva...
Thanks a lot,
Marga
ar trebui sa traduci titlul sau cel putin sa explici ce legatura are cu textul. primele cinci rinduri nu stiu ce cauta acolo.
pentru textul : Datul la păsărele delasa tot ce ai si urmeaza-ma :)
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el debine ca spui parca. macar lasi o portita de iesire.:)
pentru textul : unde îmi pare că exist deUn poem excelent, cu umorul de rigoare foarte bine dozat şi retorica bine strunită. Un fel de "Zdreanţă" arghezian sau un soi de "In memoriam" barbian, dar în alt stil şi cu altă miză...
pentru textul : Fâlfâilă deVă mulţumesc pentru citire, domnule Virgil Titarenco!
pentru textul : Karenină în piele de cameleon deEste un poem scris cu ceva timp în urmă. Dacă gândurile mele plac, nu poate decât să mă bucure acest lucru, accept sugestii dar nu-mi permit să iau de la nimeni nimic, încerc să fiu pur şi simplu eu în tot ceea ce scriu, cu bune şi cu rele. Toate cele bune!
Foarte bună intervenţia d-lui Lăzărescu: "a scrie despre propria reprezentare a poeziei şi poetului nu este obligatoriu echivalent cu a scrie poezie".
Şi uite şi unul dintre termenii care au scăpat comentariului meu: "definiţii rebusistico-aforistice".
Cu ocazia asta, îmi exprim bucuria faptului că d-l Lăzărescu s-a hotărât să fie ceva mai interactiv.
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deUn text superb, cu atmosferă și melancolie. N-am mai fost cu trenul demult, iar poezia asta are de toate, ceva de gară, de străini, de culoarul comun al întâlnirilor întâmplătoare. Finalul îmi place atât de mult încât m-am decis să scriu ceva aici. Biletul de tren devine personaj, trenul însuși abia se reține de la a lansa întrebări. Plictiseală, fum,... și mai ales ploaia aia de fier... e o metonimie foarte reușită și de un efect total.
pentru textul : ...istoria scrumului deRemarc aici versul "pe urma fără margini a unui timp spart de pendul" ce exprimă acut coexistența trecut-prezent-viitor, timp ucis de Seth și împrăștiat în secunde, trei umbre dintre care prezentul trupului "nu trece meridianul făgăduinței" trăind cu o "inimă fără talpa cerului". Timp adunat de Isis, întocmai cum a adunat corpul lui Osiris răspândit prin lume, refăcând triunghiul mer-ka-ba acolo unde începe odihna. "simplu. nimic în centru. o singură siluetă"...eu. "ca o apariție neașteptat de certă". Simplitate care ascunde misterul ființei umane.
pentru textul : Piramida deincerc sa explic .. nu e nimic obscen in fotografie .. ea subliniaza ca in noianul de informatie si saturatie recurgem la metode extreme ca sa atragem atentia. Exact ce fac anunturile publicitare care fac uz de sex sau violenta ca sa ajunga la un public blazat sau neatent la mesaj. Daca poza deranjeaza pe cineva o scot ( e experiment, nu?),dar nu ma abtin sa il recomand pe Saudek celor ce iubesc arta fotografica.
pentru textul : Felinar deo schita de portret simpla ,directa si plina de compasiune,un album care merita continuat
pentru textul : pe unde-o mai umbla deVirgile, păi s-o luăm sistematic. Nu aburim generalități. Pe text. Primul vers. Azi nu mai poți capta ochiul cititorului cu lălăieli, trebuie să fi direct, oarecum scherrzo, să-i scîrțîi conștiința sictirită cu interesul care poartă fesul. Poetic, evident. Bun. Cred că se justufică deci dracul acela și nu sperie că "vai de mine...asta e poezie?". Mă așteptam poate de la mama să spună asta. În viziunea limitaților nu există poezie dincolo de sentimente. Suprarealismul a dovedit relativ recent proba contrarie. În fine. Dacă o luăm așa nici sufletul nu există. Există chiar o vorbă din pophor : "azi ce-o să mîncăm? Sufletul! ". Asta e : scîndura nu mai înmugurește. N-am eu ambiția s-o învăț să o facă. Iar asta nu înseamnă că nu îți respect părerea. Te asigur că nu i-am dat drumul la nimereală și că știu ce fac. Dovadă că poemul are două aprecieri pozitive și că a stîrnit interes. Iar dacă sunt autor pe hermeneia asta se datorează evident textelor mele, valorii și maturității lor creatoare. Că unii ar vrea să fie o pepinieră de genii... e fix problema lor. De fapt adevăratul geniu e anonim. Nu-și personalizează prin semnătură ofertele. Nu-și adjudecă niciun fel de laudă. Face bine și pleacă. Bun. Credeam că aici e și un fel de atelier literar. Unde chiar și autorii au suișurile și coborîșurile lor. Încep să mă îndoiesc că e așa. Încep să cred că sunt criticat subiectiv și negativist. Chiar că nu mi s-a dorit prezența din capul locului decît așa...de dorul leli. În fine. Sper să mă înșel. Hai că am lungit-o destul. Promit că mă fac băiat cuminte dom' Virgil. Și n-am să iau exemplul nimănui. Am mai dovedit-o co alte ocazii. Cine are ochi de văzut să vadă. Au revoir...
pentru textul : o viziune a insentimentelor deSapphire nu mai strica orzul pe zburatoare... unii atata stie atata scrie... na ca a iesit cu rima spre bucuria impiegatilor si a mecanicului de locomotiva care ma va duce departe de Iasi si unele dintre progeniturile lui dizgratioase. P.S. Dedale meciurile de fotbal si cursurile la seral nu se pun la CV... nici varsta daca nu conduce la intelepciune ci uneori doar la "mintea copiilor"... si fii te rog mai respectuos cu doamnele. Daca nu iti sta in fire simuleaza macar :)
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deAm revenit cu drag. Pentru mine e o lecţie de cizelare e textului. Mulţumiri.
pentru textul : copacul dinăuntru dePartea mediană e într-adevăr niponă şi dă bine. Lipsa verbului parcă ne îndeamnă la tăcere pentru a auzi foşnetul... E admirabilă înlocuirea a două versuri cu expresia ,,foşnet de frunze".
La versul ,,până pe sus" mă încăpâţânez :) să citesc ,, până pe ramul de sus".
De evitat adjectivele frunze tremurânde, ochi vulcanici.Încearcă să aeriseşti textul, el însuşi să fie o metaforă prin imaginea de ansamblu şi nu prin epitetele care îi pot dăuna.
pentru textul : aceste păduri îmi vor fura zilele demi-a placut mai ales ultimul vers: „să împlinești privirea, pe chipul meu uitată” l-am citit de multe ori, are o multitudine de sensuri, le-am rasucit si m-am infiorat de frumos... sfintii din tampla ta au rabdarea pietrelor, invierea poate veni oricand, caci nu exista tarziu unde este speranta...
pentru textul : Corolă răbdării de"Tot ce s-a creat până acum în România poartă stigmatul fragmentarului. Afară de Eminescu, totul e aproximativ. Nici unul nu ne-am lăudat cu el. Căci nu l-am declarat, cu toții, o excepție inexplicabilă printre noi? Ce a căutat pe aici acel pe care și Budha ar putea fi gelos? Fără Eminescu, am fi știut că nu putem fi decât esențial mediocri, că nu este ieșire din noi înșine, și ne-am fi adaptat perfect condiției noastre minore. Suntem prea obligați față de geniul lui și față de turburarea ce ne-a vărsat-o în suflet.” (Emil Cioran – “Schimbarea la față a României”)
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deDaca imi permiteti, domnule Manolescu, in legatura cu textul dvs, m-as referi pe cateva randuri doar la Cantor. A fost primul care a aratat ca infinitul numarabil e "depasit" de cel transcendent, nenumarabil. Matematic vorbind, a demonstrat ca multimea tuturor numerelor naturale 1, 2, 3 ... nu poate fi pusa in corespondenta unu-la-unu cu continuul sau altfel spus multimea numerelor reale (aceea din care fac parte numere ca "radical din doi" sau celebrul Pi), cea din urma fiind "mai mare". Mai mult, procedeul folosit de Cantor (asa-numita "metoda diagonala") a dat multe alte roade mai tarziu. Bunaoara, nu numai ca exista un numar infinit de infinitati diferite, "una mai mare decat cealalta", dar "maximul" lor nu poate exista. Multimea tuturor multimilor este si ea o notiune vida de sens. Asta a dus si la alte celebre paradoxuri matematice. Mai tarziu Gödel, una din primele inteligente ale secolului 20, a demontrat incompletitudinea oricarui sistem de axiome, deci si a matematicii.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) dePagini