Mulțumesc. Uneori mai dăm și rateuri. Totuși nu prea am înțeles din comentariul tău de ce textul este slab. Și nu mi se pare corect față de cei care au comentat textul înaintea ta să te folosești de comentariile lor pentru a-ți susține ideea. Dar... feel free to stop by again whenever you like.
avand ca principiu acest celebru citat "philosophum non facit barba, acvila non capit muscam" as indrazni sa adaug aici, sub acest text placut, o intamplare petrecuta azi in copou, care rezoneaza cu cele scrise mai sus: 3 puradei jucausi si veseli tipau in gura mare si apoi murmurau la lume de lume asa: "dona nobis pacem, euroi"
Iarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?
poezia e altceva?
nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumina cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?
Domnule, Djamal struniți aceste versuri ca pe un armăsar de prăsilă! Am citit de trei ori textul dumneavoastră și fără a intra în detalii rețin versurile "din brațele mele se ridică un cavaler arab îți recită pielea scrisă cu litere de aur pe zidul meccăi iar părul tău cu o cruce-n mână se zburdă în toate direcțiile duelând" Aceste versuri mă duc cu gândul la marchizul de Sade și la hedonismul oarecum puțin mai șters din fabulele lui La Fontaine. Categoric poezia dumneavoastră nu este o fabulă, știm cu toții cum arată o fabulă dar mi-am permis se creionez pentru câteva secunde imaginea autorului strict în acest text ca fiind una hedonică, extrem de rafinată, un poem așezat pe o Mecca nevăzută, văzută doar prin părul ei, printr-o cruce pe care o ține în mână doar pentru a zburda în toate direcțiile și de a incita cititorul într-un duel cu cavalerul alb ieșit din tropote de cal. Mi-a plăcut. Zile senine. o citioare
dragul meu vladimir, nu ai scapat de mine nici aici! poemul acesta m-a fermecat. "ne privim ochii până fructul din palma ta putrezește" ; "apoi niște îngeri ne rup brațele din umăr ne separă degetele" - imi place cum ai surprins esenta suferintei. Dar imaginatia ma duce cand la doi indragostiti despartiti de trista soarta, cand la facerea lumii... un amestec senzual de imagini " cum odinioară pământul și apa".
Korele și Kuros au legătură cu Grecia Antică - perioada arhaică.... Extrag aici cuvântul "ecarlată". Indică-mi te rog un dicționar unde pot găsi semnificația cuvântului.(De curiozitate). "în limitele bunului simț" (citat) Mariana
E bine clădită atmosfera, să știi. Iar finalul înfioară, e ca și cum ai auzi ceva după ce ai crezut că s-a terminat totul... Aș renunța însă cu totul la penultima strofă, care este mult prea languroasă parcă. Ar mai fi câteva mici detalii de schimbat pe ici pe colo, cuvinte în plus, imagini prea comune, dar cred că acestea le vei vedea în timp...
Am citit eseul tău, recunosc, în etape (poate ar fi fost indicat să îl structurezi în două părți?). M-am întrebat despre început: iubirea omenească se confundă cu iubirea de Dumnezeu? Nu știu cine a expus afirmația aceea, eu aș spune: "Iubirea este acel ceva față de care nimic mai mult nu poate fi conceput." Apreciez eseul tău și migala cu care a fost elaborat.
poemul acesta este genul meu, dacă poți spune așa ceva fără să bagatelizezi și nu vreau asta
realism, descriere picturală, apoi trimiterea în planul celălalt
fără prea multe cuvinte, apoi accentul pe final
ideea e la locul ei însă realizarea dpdv poetic lasă de dorit în opinia mea, desigur.
oricum, salut acest demers
este sincer cel puțin, ceea ce din păcate citesc tot mai rar în poezia actuală
felicitări adriana, tu ai ceva ce să faci bine să nu pierzi
Daca n-ai fi scris tu textul asta, probabil l-as fi scris eu sau cineva care simte la fel. M-a cam lasat mut. Dezinvoltura si neconditionarea. Asta cred eu ca e unul din cele mai bune texte pe care le-am citit in ultima perioada. Incerc sa disociez depresia de sarbatori si alte cele umane. Dar nu prea pot. Foarte bun. Fiti-ar universul tau dual.
Hecatonhir, corect. Nu exista reteta comuna, singura posibilitate ar fi diversitatea. Dupa cum ma cunosc insa, va fi teribil de greu sa renunt la partea narativo-explicativa. Multumesc.
Pentru ca... "suntem pe aceeași stradă deși arhicunoscută e alta o experimentăm și ea ne experimentează cuprinzându-ne din toate părțile cum alții suntem și ea nu mai este …" Personal, e primul lucru ce m-a cucerit la textul acesta. Pe de alta parte se observa mina sigura si stiinta de a jongla cu imaginile. Nu as fi de acord cu acel ("cu cine"), mie mi se pare cam explicit. Din punctul meu de vedere, ceea ce urmeaza, punctele de suspensie imi creeaza exact senzatia ca ai spune ceva cuiva pentru ca.... si cred ca aici e poemul. O buna perioada m-am raliat parerii potrivit careia e un cliseu sa scrii un poem despre un poem. Finalul mi se pare o mintuire. Recunosc, am mai citit textul, dar e o placere sa-l recitesc pentru ca e un text de calitate din punctul meu de vedere
yeah, I know. it must of being smtg strong, deep and outstandin'. congrats! you deserve it! jump then to save/stop me also to laugh and be high. 'cause I mark this text. I see beauty, I saw ideas!
Maricica, foarte, foarte reuşită ultima strofă. mi-am amintit şi eu dar nu de tata, de mine!
doamne, fata asta a noastră nu mai adoarme vreodată, omule?
da... frumos...
sunt acele amintiri grele dar trecând peste ele, urma lor rămâne în suflet frumoasă. acel "greu frumos" al lucrurilor.
"aseară s-a ghemuit în braţe şi
s-a apucat de plâns
mi-a venit să-l dau uţa
cum ne dădea tata cândva pe picioare
poate adoarme într-un sfârşit"
"ai avut vreodată senzația că te-au trezit brusc din somn te-au luat din pat tu n-ai reușit să-ți pui mai nimic în bagaj apoi te-au înghesuit într-un tren fără să știi unde mergi? ai avut vreodată senzația că ai coborît într-o gară mai mult din panica de a nu ajunge nicăieri și pe marginea drumului copaci înșirați ca niște naziști care te lovesc cu patul puștii în cap la cel mai mic pas nesigur?" da si inca de cate ori. imagininile, de fapt textul in intregime mi se pare genial. incerc sa-mi revin dupa socul de emotii pe care l-am primit.
sincer, ma mir cum de textul asta a ramas doar cu citirile si fara nicio penita. asa cum spunea si babodil, este mult prea bun pentru atat.
cred că „însuși” din penultima strofă a vrut să fie „însăși” nu știu de ce dar poate că aș fi renunțat la ultima strofă sau aș fi scris altceva mai puțin previzibil
nu, yester, nu ai fost deloc rau, sunt altii si mai si, dar uneori e bine sa afli mai multe pareri, ca sa te indrepti. imi place ca esti unul dintre cei care pot sa vada ceva si in poezia mea. la titluri, eu de obicei nu ma gandesc prea mult, dar aici, intr-adevar poate fi vorba de o banalitate intre ghilimele. ma voi mai scrie, multumesc pentru ca te-ai oprit din nou pe aici. astept si alte pareri.
Notarea mea a durat 14 ore incontinuu. Am citit atent toate textele, am revenit pe fiecare, incercand sa fiu extrem de obiectiva cu toti, dovada fiind si departajarea prin zecimale. Am o experienta de 8 ani in poezia publicata pe net, din care 3 ani ca editor, scriu si citesc poezie de 25 de ani.
Consider ca notarea mea a fost una dintre cele mai obiective, iar notele de 10, la un text cu cel putin 2 greseli, trebuie eliminate - ma refer la textul "funk..." si la greselile "ca_cea" si "de odata". Ca trebuie eliminat orice text cu greseli de ortografie - asta e alta poveste.
Cand am comentat negativ, dupa primele texte afisate la concurs, Virgil a sarit ca de ce procedez asa. Desi am avut in intentie sa propun o preselectie, am renuntat, considerand bariera impusa de Virgil ca o palma data "elevului obraznic". Asa ca am stat in "banca mea" si, tot din banca mea, vad acum cel mai "reprezentativ" text pentru Hermeneia.com - un text dezorganizat in idei si fara sa aduca nimic nou in literatura, avand o cacofonie + o greseala de ortografie.
In concluzie, ii felicit pe cei care au inteles ideea de concurs si nu au participat doar pentru a ingrosa randurile mediocritatii.
Virgil m-am referit la partea aceasta "folosirea... sau a unui cont Hermeneia de către mai multe persoane se sancționează imediat cu anularea contului"... nimeni nu spune de clone. Aranca te rog termina cu aprecierile la persoana mea si anii pe care ii am de acasa... esti ultima persoana care ar putea sa vorbeasca despre asa ceva... nu vad de ce amesteci dezamagirea mea fata de manevrele tale de culise deloc demne de o doamna si textul pe care l-ai scris. Probabil pentru ca nu ai destule argumente... pentru asta trebuie glagorie, stiu.Macar sa fi avut bunul simt sa nu-ti mai lipesti pe frunte lucruri care te posteaza in culpa... asta m-a deranjat... nonsalanta cu care ne-ai spus ca incalci regulamentul. Era cu totul altceva anuntul la care m-am referit si era textual redat, cu tot cu partea cu laudatul. Cat despre "mai citeste" imi asum indemnul dar n-am sa citesc "Cosmopolitan" doar pentru a avea cu tine subiecte comune. Am pus niste intrebari pertinente iar tu n-ai raspuns la ele. Scuza-ma dar nu mai continui. Te las pe tine sa faci pe țața.
Moment poetic și albastru: "...oamenii albaștri au încă un ochi citadin"- un vers cu putere mare. ca o undă seismică. Îmi place alăturarea imagine- vers/esență, deși fotomontajul e foarte sugestiv și singur. Într-un moment ca acesta, chiar dacă mi-ai fi dușman, te-aș ierta!
Totul pare perfect mai putin reflexia temporala. Templele raman, noi plecam lasand o urma de dragoste pe trepte ca melcii dupa o adunare in agora. Frumos, mi-a placut. Mai ai?
De remarcat ultima strofă a poemului, una dintre cele mai bine scrise de tine. Aici e Poezia: dacă te-aș întâlni Doamne mi-ai povesti cum a fost prima ta zi din ce parte a răsărit lumea eu ti-aș spăla piciorul de urme aș împărți femeia aceasta cu tine până când gustul ei de sabie ne-ar umple gura de sânge Uneori e de ajuns să scrii așa ceva și atât, nu mai contează ce ai scris anterior (primele trei strofe sunt balastul sau nisipul deșertului, poți renunța la ele sau sau nu, e același lucru pentru poem).
... Marina, e totuși un segment informațional, chiar încadrat unde trebuie. dna Marlena știe că îi apreciez creația, totuși pentru ce e penița ta? nu remarc ceva deosebit literar pe aici... franc și amical... n.b. încerci cumva a face "publicitate" cu penițele? căci încurajare în nici un caz:)! dar nu e treaba mea. whatever!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulțumesc. Uneori mai dăm și rateuri. Totuși nu prea am înțeles din comentariul tău de ce textul este slab. Și nu mi se pare corect față de cei care au comentat textul înaintea ta să te folosești de comentariile lor pentru a-ți susține ideea. Dar... feel free to stop by again whenever you like.
pentru textul : Le Singe Bleu deavand ca principiu acest celebru citat "philosophum non facit barba, acvila non capit muscam" as indrazni sa adaug aici, sub acest text placut, o intamplare petrecuta azi in copou, care rezoneaza cu cele scrise mai sus: 3 puradei jucausi si veseli tipau in gura mare si apoi murmurau la lume de lume asa: "dona nobis pacem, euroi"
pentru textul : și zeii plîng deIarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?
poezia e altceva?
nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
pentru textul : Devorah deun sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumina cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?
Domnule, Djamal struniți aceste versuri ca pe un armăsar de prăsilă! Am citit de trei ori textul dumneavoastră și fără a intra în detalii rețin versurile "din brațele mele se ridică un cavaler arab îți recită pielea scrisă cu litere de aur pe zidul meccăi iar părul tău cu o cruce-n mână se zburdă în toate direcțiile duelând" Aceste versuri mă duc cu gândul la marchizul de Sade și la hedonismul oarecum puțin mai șters din fabulele lui La Fontaine. Categoric poezia dumneavoastră nu este o fabulă, știm cu toții cum arată o fabulă dar mi-am permis se creionez pentru câteva secunde imaginea autorului strict în acest text ca fiind una hedonică, extrem de rafinată, un poem așezat pe o Mecca nevăzută, văzută doar prin părul ei, printr-o cruce pe care o ține în mână doar pentru a zburda în toate direcțiile și de a incita cititorul într-un duel cu cavalerul alb ieșit din tropote de cal. Mi-a plăcut. Zile senine. o citioare
pentru textul : Duel dedragul meu vladimir, nu ai scapat de mine nici aici! poemul acesta m-a fermecat. "ne privim ochii până fructul din palma ta putrezește" ; "apoi niște îngeri ne rup brațele din umăr ne separă degetele" - imi place cum ai surprins esenta suferintei. Dar imaginatia ma duce cand la doi indragostiti despartiti de trista soarta, cand la facerea lumii... un amestec senzual de imagini " cum odinioară pământul și apa".
pentru textul : Crepuscul deDorine, l-am scos din cutie. pe raspunderea ta, eu ma ascund in nisip, sa stii! :))
pentru textul : pridvorbe deKorele și Kuros au legătură cu Grecia Antică - perioada arhaică.... Extrag aici cuvântul "ecarlată". Indică-mi te rog un dicționar unde pot găsi semnificația cuvântului.(De curiozitate). "în limitele bunului simț" (citat) Mariana
pentru textul : Kore deE bine clădită atmosfera, să știi. Iar finalul înfioară, e ca și cum ai auzi ceva după ce ai crezut că s-a terminat totul... Aș renunța însă cu totul la penultima strofă, care este mult prea languroasă parcă. Ar mai fi câteva mici detalii de schimbat pe ici pe colo, cuvinte în plus, imagini prea comune, dar cred că acestea le vei vedea în timp...
pentru textul : Copilul Li - Bo deAm citit eseul tău, recunosc, în etape (poate ar fi fost indicat să îl structurezi în două părți?). M-am întrebat despre început: iubirea omenească se confundă cu iubirea de Dumnezeu? Nu știu cine a expus afirmația aceea, eu aș spune: "Iubirea este acel ceva față de care nimic mai mult nu poate fi conceput." Apreciez eseul tău și migala cu care a fost elaborat.
pentru textul : încercare de a-l iubi pe celălalt demultumesc pentru aprecieri, madim! trecerea ta este o mangaiere pentru mine.
pentru textul : Poem despre o vrajă depoemul acesta este genul meu, dacă poți spune așa ceva fără să bagatelizezi și nu vreau asta
pentru textul : viața ca o dâră stacojie derealism, descriere picturală, apoi trimiterea în planul celălalt
fără prea multe cuvinte, apoi accentul pe final
ideea e la locul ei însă realizarea dpdv poetic lasă de dorit în opinia mea, desigur.
oricum, salut acest demers
este sincer cel puțin, ceea ce din păcate citesc tot mai rar în poezia actuală
felicitări adriana, tu ai ceva ce să faci bine să nu pierzi
Daca n-ai fi scris tu textul asta, probabil l-as fi scris eu sau cineva care simte la fel. M-a cam lasat mut. Dezinvoltura si neconditionarea. Asta cred eu ca e unul din cele mai bune texte pe care le-am citit in ultima perioada. Incerc sa disociez depresia de sarbatori si alte cele umane. Dar nu prea pot. Foarte bun. Fiti-ar universul tau dual.
pentru textul : let's get together deHecatonhir, corect. Nu exista reteta comuna, singura posibilitate ar fi diversitatea. Dupa cum ma cunosc insa, va fi teribil de greu sa renunt la partea narativo-explicativa. Multumesc.
pentru textul : Inside dePentru ca... "suntem pe aceeași stradă deși arhicunoscută e alta o experimentăm și ea ne experimentează cuprinzându-ne din toate părțile cum alții suntem și ea nu mai este …" Personal, e primul lucru ce m-a cucerit la textul acesta. Pe de alta parte se observa mina sigura si stiinta de a jongla cu imaginile. Nu as fi de acord cu acel ("cu cine"), mie mi se pare cam explicit. Din punctul meu de vedere, ceea ce urmeaza, punctele de suspensie imi creeaza exact senzatia ca ai spune ceva cuiva pentru ca.... si cred ca aici e poemul. O buna perioada m-am raliat parerii potrivit careia e un cliseu sa scrii un poem despre un poem. Finalul mi se pare o mintuire. Recunosc, am mai citit textul, dar e o placere sa-l recitesc pentru ca e un text de calitate din punctul meu de vedere
pentru textul : Pentru că... deyeah, I know. it must of being smtg strong, deep and outstandin'. congrats! you deserve it! jump then to save/stop me also to laugh and be high. 'cause I mark this text. I see beauty, I saw ideas!
pentru textul : Oster-Monath deProfetul
pentru textul : cine-mi va deschide deMaricica, foarte, foarte reuşită ultima strofă. mi-am amintit şi eu dar nu de tata, de mine!
pentru textul : eu şi un suflet dedoamne, fata asta a noastră nu mai adoarme vreodată, omule?
da... frumos...
sunt acele amintiri grele dar trecând peste ele, urma lor rămâne în suflet frumoasă. acel "greu frumos" al lucrurilor.
"aseară s-a ghemuit în braţe şi
s-a apucat de plâns
mi-a venit să-l dau uţa
cum ne dădea tata cândva pe picioare
poate adoarme într-un sfârşit"
salut și bun venit dar să ne arăți că poți și scrieri mai bune. succes
pentru textul : '92 de"ai avut vreodată senzația că te-au trezit brusc din somn te-au luat din pat tu n-ai reușit să-ți pui mai nimic în bagaj apoi te-au înghesuit într-un tren fără să știi unde mergi? ai avut vreodată senzația că ai coborît într-o gară mai mult din panica de a nu ajunge nicăieri și pe marginea drumului copaci înșirați ca niște naziști care te lovesc cu patul puștii în cap la cel mai mic pas nesigur?" da si inca de cate ori. imagininile, de fapt textul in intregime mi se pare genial. incerc sa-mi revin dupa socul de emotii pe care l-am primit.
pentru textul : story of a city desincer, ma mir cum de textul asta a ramas doar cu citirile si fara nicio penita. asa cum spunea si babodil, este mult prea bun pentru atat.
cred că „însuși” din penultima strofă a vrut să fie „însăși” nu știu de ce dar poate că aș fi renunțat la ultima strofă sau aș fi scris altceva mai puțin previzibil
pentru textul : Aleargă Alis denu, yester, nu ai fost deloc rau, sunt altii si mai si, dar uneori e bine sa afli mai multe pareri, ca sa te indrepti. imi place ca esti unul dintre cei care pot sa vada ceva si in poezia mea. la titluri, eu de obicei nu ma gandesc prea mult, dar aici, intr-adevar poate fi vorba de o banalitate intre ghilimele. ma voi mai scrie, multumesc pentru ca te-ai oprit din nou pe aici. astept si alte pareri.
pentru textul : banalitate deNotarea mea a durat 14 ore incontinuu. Am citit atent toate textele, am revenit pe fiecare, incercand sa fiu extrem de obiectiva cu toti, dovada fiind si departajarea prin zecimale. Am o experienta de 8 ani in poezia publicata pe net, din care 3 ani ca editor, scriu si citesc poezie de 25 de ani.
Consider ca notarea mea a fost una dintre cele mai obiective, iar notele de 10, la un text cu cel putin 2 greseli, trebuie eliminate - ma refer la textul "funk..." si la greselile "ca_cea" si "de odata". Ca trebuie eliminat orice text cu greseli de ortografie - asta e alta poveste.
Cand am comentat negativ, dupa primele texte afisate la concurs, Virgil a sarit ca de ce procedez asa. Desi am avut in intentie sa propun o preselectie, am renuntat, considerand bariera impusa de Virgil ca o palma data "elevului obraznic". Asa ca am stat in "banca mea" si, tot din banca mea, vad acum cel mai "reprezentativ" text pentru Hermeneia.com - un text dezorganizat in idei si fara sa aduca nimic nou in literatura, avand o cacofonie + o greseala de ortografie.
In concluzie, ii felicit pe cei care au inteles ideea de concurs si nu au participat doar pentru a ingrosa randurile mediocritatii.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deAş reformula "lama inimii/ coaja amiezii ".
pentru textul : pastel deVirgil m-am referit la partea aceasta "folosirea... sau a unui cont Hermeneia de către mai multe persoane se sancționează imediat cu anularea contului"... nimeni nu spune de clone. Aranca te rog termina cu aprecierile la persoana mea si anii pe care ii am de acasa... esti ultima persoana care ar putea sa vorbeasca despre asa ceva... nu vad de ce amesteci dezamagirea mea fata de manevrele tale de culise deloc demne de o doamna si textul pe care l-ai scris. Probabil pentru ca nu ai destule argumente... pentru asta trebuie glagorie, stiu.Macar sa fi avut bunul simt sa nu-ti mai lipesti pe frunte lucruri care te posteaza in culpa... asta m-a deranjat... nonsalanta cu care ne-ai spus ca incalci regulamentul. Era cu totul altceva anuntul la care m-am referit si era textual redat, cu tot cu partea cu laudatul. Cat despre "mai citeste" imi asum indemnul dar n-am sa citesc "Cosmopolitan" doar pentru a avea cu tine subiecte comune. Am pus niste intrebari pertinente iar tu n-ai raspuns la ele. Scuza-ma dar nu mai continui. Te las pe tine sa faci pe țața.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian denu am înțeles prea bine, are ambii ochi de sticlă?
pentru textul : Şi tu încă mă mai cauţi deerr: fără virgula de după "dar".
pentru textul : elephant&castel deMoment poetic și albastru: "...oamenii albaștri au încă un ochi citadin"- un vers cu putere mare. ca o undă seismică. Îmi place alăturarea imagine- vers/esență, deși fotomontajul e foarte sugestiv și singur. Într-un moment ca acesta, chiar dacă mi-ai fi dușman, te-aș ierta!
pentru textul : "blue touches blue" deTotul pare perfect mai putin reflexia temporala. Templele raman, noi plecam lasand o urma de dragoste pe trepte ca melcii dupa o adunare in agora. Frumos, mi-a placut. Mai ai?
pentru textul : agora primaverii deDe remarcat ultima strofă a poemului, una dintre cele mai bine scrise de tine. Aici e Poezia: dacă te-aș întâlni Doamne mi-ai povesti cum a fost prima ta zi din ce parte a răsărit lumea eu ti-aș spăla piciorul de urme aș împărți femeia aceasta cu tine până când gustul ei de sabie ne-ar umple gura de sânge Uneori e de ajuns să scrii așa ceva și atât, nu mai contează ce ai scris anterior (primele trei strofe sunt balastul sau nisipul deșertului, poți renunța la ele sau sau nu, e același lucru pentru poem).
pentru textul : Adoratio de... Marina, e totuși un segment informațional, chiar încadrat unde trebuie. dna Marlena știe că îi apreciez creația, totuși pentru ce e penița ta? nu remarc ceva deosebit literar pe aici... franc și amical... n.b. încerci cumva a face "publicitate" cu penițele? căci încurajare în nici un caz:)! dar nu e treaba mea. whatever!
pentru textul : Shira ba'midbar - Festivalul "Poezie în deșert" dePagini