asa am simtit-o atunci, asa o simt acum. este cea mai reala poezie din cate am scris. poate ca-i doar efectul stresului, oboselii si asteptarii. nu schimb nimica, nici nu voi schimba vreo data. multam de semn.
Corina, ma simt foarte privilegiata pentru varianta ta, iar daca ai sa-mi permiti, am s-o preiau. Recunosc, inca nu-i domeniul meu, abia-mi exersez skill-urile in ale tradusului.
Multumesc mult ca ai trecut pe aici!
Inceputul sacadat imi pare imaginea dinamica a unui puzzle a carui piese se aseaza in pozitiile potrivite pentru a determina perspectiva propice creatiei. Ai sugerat frumos momentul inceputului unei lumi alegand ca aceasta sa nu ia fiinta din organic (pantecul femeii) ci dintr-un soi de anexa oculta a acestuia (oul). "adâncit ca un munte în inimă"... un vers care induce ideea de paradox si de neincredere in reperele spatio-temporale pe care le acceptam aprioric... sau poate ca uneori muntele se vrea un eufemism pentru prapastie:) M-as fi orpt aici... "numele lui mă caută fără nici un sunet înăuntru"... da impresia de soarta netocmita... imi place cum ai spiritualizat aici conducand lectorul spre un tarm cu plaja virgina.
Îţi dau exemplul meu clar. Am lucrat şapte ani la un roman, în tot acest timp, a trebuit sa evoluez (atât cât m-am priceput) ca scriitoare de proză, şi, culmea sau nu, nici acum nu cred că mi-a reuşit asta pe cât mi-aş fi dorit. Zeci de listări, zeci de corecturi, dezămagire cu privire la ceea ce scriam, văzând ca nu a ieşit tocmai cum aş fi vrut. Acum, după cei 7 ani de muncă asiduă, pot spune că ceva s-a schimbat. De la acea povestire pe care am început-o, destul de timid atunci, adică acum 7 ani de zile. Nu înţelegeam, în unele momente, de ce editurile îmi refuzau scrierea. De ce eşuam. Acum ştiu. Pentru că nu muncisem cât trebuie. Pentru că nu evoluasem, ca scriitoare. Şi aş fi plâns, după orele de muncă, dar nu mă auzea nimeni. Şi nu-mi plăcea de mine atunci, pentru că nu-mi ieşise ce mi-am propus. Mi se părea că muncisem în van. Şi totuşi am mers înainte. Am continuat să scriu. Să lupt. Cu mine insămi, cu faptul că fusesem refuzată în atâtea rânduri. Pentru că viaţa este o luptă. Şi o carte înseamnă, până la urmă, tot o luptă. O luptă cu tine însuţi, să demonstrezi că eşti în stare de ceva, sau să demonstrezi că poţi, ca scriitor. De aceea, daca vrei rezultate, trebuie să trudeşti. De aceea îţi spun că şi poezia, în felul ei, e o luptă. Nu în aceeaşi măsură ca scrierea unui roman, care este cu mult mai solicitantă, şi cei care au dus la bun sfârşit un asemenea proiect ştiu ce spun. Revenind la poezie, tu ştii, cu timpul te perfecţionezi. Citeşti mai mult, evoluezi, ca poet. Asta înseamna luptă! Nu vorbeam în niciun caz despre măşti, un scriitor nu poartă măşti, dar ramane un luptător. E naiv, ca soldatul.
Să ştii că nici eu nu port măşti. Nu am intenţia să fac asta vreodată. Dar o sa rămân, sper, o luptătoare. Şi o sa îmi spun, acum scriu mai uşor o carte, pentru că am învăţat, odată, prometeic, şi plângând, cum să ajung de la rizibil la ceva mai mult de atât.
E adevărat, poţi să gândeşti că până la urmă nu merită. De ce să lupţi? De ce să nu dormi nopţile, de ce să munceşti ani şi ani ca să scrii un roman? Sau, în general. De ce să te documentezi să scrii un eseu foarte bun, sau o proză excelentă, de ce să scrii un poem minunat, care oricum se va pierde în noianul de informaţie de pe net? Oricum, ca scriitor român, nu poţi trăi din literatură. Răspunsul e totuşi la îndemână. Raportandu-te la tine ca om, primeşti satisfacţia. Când, după ani, eşti mulţumit că ai lăsat în urmă ceva, şi că ai muncit pentru asta, că ai crescut odată cu scrierea ta. Că cineva a citit-o. Şi poate că a rămas cu ceva din asta.
Felicitări, Mariana! Aceasta este o veste într-adevăr bună pentru toţi cei care sunt aproape de arta scrierii haiku-ului în România. Îţi doresc să scrii în continuare cel puţin la fel de frumos.
Rafael, eu nu cred că trebuie să conving pe nimeni de nimic. Și nici nu cer nimănui să aibă încredere în mine. Tot ce vreau să demonstrez este că nu există atributele necesare unei așa-zise venalități a moderatorului pe hermeneia (și, dacă tot aduse vorba Virgil, nici a editorilor, pentru că și acolo deciziile se iau asemănător). Asta nu are legătură cu persoana mea. La urma urmelor, un moderator ar putea fi acuzat, teoretic, că e pur și simplu răuvoitor că așa îi e lui inima :) Asta da, ar fi cam greu de combătut. Uite că am oferit arme... să vedem cine se repede să le folosească. În general, eu am răbdare ca oamenii să aibă încredere din experiență, nu să-mi acorde un cec în alb. Iar teamă nici nu cred că ți-ar fi, asta a fost o glumă, nu? Repet... nu că am sau nu încredere în cineva, dar eu, nefăcând altceva decât să atrag atenția, nu am de ce să scot un eveniment oarecare din contextul său. Și... pentru că îmi pare că pot spune asta acum... suntem on the same side cu toții. Hai să facem literatură. Pardon, să faceți :) Paul, mulțam de apreciere, aidoma de înțelegere. Și cu rugămintea de a nu ne lansa în presupuneri asupra celor care nu sunt de acord cu mine, cu tine, sau cu altul. Eu apreciez principiul evocat de Beatrice Hall în amintirea lui Voltaire: "I disapprove of what you say, but I will defend to the death your right to say it." E dreptul lor să creadă ceva sau altceva și nu cred neapărat că are de-a face cu nivelul de inteligență.
Vă mulțumesc pentru sugestie și îmi cer scuze dacă încalc regulamentul, dar nu îi pot introduce un titlu, deoarece finalul poeziei nu ar mai avea sens.
Alma e foarte adevarat ce spui insa ai schimbat "timpul" si ai adaugat acel "poate"... de versul meu sunt sigur nu am nevoie sa ma prefac a fi nehotarat :) Pana la urma insa alaturarea problema e vizibila doar pentru cei care cauta prea in profunzime ceea ce eu ofer chiar in scoarta versului.
”sunt o femeie aproximativ ok.
un pic drăguţă, un pic neînţeleasă, un pic
din fiecare amănunt al vieții”
- acest ”un pic/ din fiecare amănunt al vieții” - mi se pare esențial în această încercare de a (te) defini. cu siguranță cea mai grea încercare :), aceasta de a ne ”arăta”...
- ”sunt o femeie valsând în ambiguu
şi totuşi iubesc acest ritm” - din nou sugestiv aici, de fapt spun totul cuvintele aici, ”ambiguu” vs ”iubesc”...
o ființă aflată undeva între, (niciodată la sud ori la nord), pentru mine undeva într-un echilibru perfect pe o balustradă imaginară. dar fiecare aplecare mai îndrăzneață, naște o poezie :)
fain,
iata ca pentru a doua oara astazi ma refer la un comentariu precedent. dar nu as fi intervenit daca nu m-ar fi deranjat lipsa de logica a argumentului lui Bobadil. Alma a scris: „dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi dumnezeu... ” Pentru mine asta suna pur si simplu corect si logic. Adica, evident (si aici dezvolt ideea Almei) - daca as fi in stare (daca as putea, etc, daca mi-ar trece prin cap) sa inventez altceva (ceva mai mult, ceva diferit de..., ceva fara atit de multe presupuse defecte) decit barbat si femeie (inclusiv relatia dintre ei, cu toate complicatiile si frustrarile si incilcelile ei), atunci (daca as fi in stare sa mototolesc aceasta creatie, sa o arunc la cosul de gunoi si sa ma apuc sa fac alta in locul ei, alta diferita), atunci deci m-as califica la omnipotenta sau omnistiinta lui Dumnezeu si deci as fi prin extensie Dumnezeu. Nu inteleg ce este atit de greu de priceput din aceasta inlantuire logica. Mi se pare aproape scolareste de simplu. Dar, ma rog, poate e doar ptr mine asa. Ceea ce mi se pare mie aiurea in final este chestia (ca nuca in perete) cu premiul nobel pentru pace. Nu inteleg ce cauta acolo. Si tot in final mi se pare parodic aiuristica mentionarea lui Allah. De parca ai vrea sa insiri o menajerie de religii. Nu vad sensul. But, banuiesc ca fiecare cu mijloacele lui artistice.
Mie îmi place mult jocul. Recunosc. Mai ales când are "miros de kvas și iurtă". Foarte mult îmi plac strofele 2 și 3, "femeia cu părul de ciută", "jungla de gânduri" și "cerul roșu aplecat într-o parte". Și ritmul ales spre a versifica. E bine temperat. Doar cu lenea aceea, te rog fă-o în joacă albastră la loc. :)
asta contează Virgil "să se vadă în poză"...acești frumoși nebuni, cum spui chiar tu...:) Roxana...important e că ai citit...chiar și din poezia unui mare...absent ca nea Anton. readus între noi de tine dacă tot umbla pe afară...:) Dorine abia aștept să citesc cartea ta. pe de altă parte propun și o polemică: doamnelor și domnilor cu și anume cine seamănă Dorin Cozan? cam multe asemănări nu? ei și tu în loc să spui că ești unic și indivizibil!...:)
un singur raspuns la intrebare(trei in unu`) si textul e ca si sters : unde se afla acest Regulament, unde este el publicat, mai e valabila regula celor doua luni?
partea trista Cezar, este ca tu nu iti dai seama ca Leonard isi bate joc de tine si de textul tau. partea benefica ar fi ca s-ar putea sa iti dai seama si sa te afecteze. pentru ca sfaturile neironice se pare ca nu au efect.
Ma gandeam dimineata, cand am vrut sa iti las prima data comm aici, cat de greu ne este sa intelegem obsesiile celorlalti. Uite, observ prezenta aproape constanta a garilor, a trenului, in poezia ta. Asa ca trebuie sa ma aplec eu sa imi dau seama ce-i :-) Cred ca e poezia in care, un pic haotic, reusesti sa transmiti cel mai bine, dar intr-adevar mai este de lucru la forma. Haosul stii trebuie lucrat un pic :-) Virgil a fost mult mai curpinzator decat as fi putut fi eu, n-ar avea sens sa repet cam aceleasi observatii. Doar atat in plus: ce-i cu scrisorile acolo (nu le mai aminti, e o referinta mult prea concreta), si, in astfel de texte amalgam, ori incearca sa pui spatiile de respiratie acolo unde este cazul, ori scrie cap-coada fara, intelegi? cred ca ar fi iesit mai bine.
nu știu cum să iau ultimul vers. mi se pare oarecum comic și în dezacord cu restul. dar restul are cursivitate și te captează. deși rămîne la fel de ambiguu-misterios ca multe din textele tale.
Corina, ai tu ceva dreptate acolo la titlu, am să mă mai gândesc deși acum îmi pare că exprimă ideea cel mai bine. În rest ești la fel de amabilă ceea ce mă face să roșesc. Mulțumesc frumos de semn.
Andu, tu trage-te de urechi și zi: usa usa
Vladimir, dacă ți-a plăcut și nu-i rău e toată lumea fericită, nu? Mă bucur că ai rezonat.
Ionut, fragmentul de variantă propus îmi place. Am postat forma foarte apropiată de cea inițială, publicată în altă parte, pentru a vedea reacții față de un text mai vechi. Pe de altă parte rima interioară nu mi-e străină, așa că numai bine să o revăd aici. Dacă vă place ideea poemului, variantele sunt binevenite. Nu mă cred posesoarea absolută a cuvântului... :-) Mulțumesc de propunere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulţumesc pentru comentariu, vă mai aştept!
pentru textul : cu alţi ochi deasa am simtit-o atunci, asa o simt acum. este cea mai reala poezie din cate am scris. poate ca-i doar efectul stresului, oboselii si asteptarii. nu schimb nimica, nici nu voi schimba vreo data. multam de semn.
pentru textul : viața pescarului deCorina, ma simt foarte privilegiata pentru varianta ta, iar daca ai sa-mi permiti, am s-o preiau. Recunosc, inca nu-i domeniul meu, abia-mi exersez skill-urile in ale tradusului.
pentru textul : requiem deMultumesc mult ca ai trecut pe aici!
Inceputul sacadat imi pare imaginea dinamica a unui puzzle a carui piese se aseaza in pozitiile potrivite pentru a determina perspectiva propice creatiei. Ai sugerat frumos momentul inceputului unei lumi alegand ca aceasta sa nu ia fiinta din organic (pantecul femeii) ci dintr-un soi de anexa oculta a acestuia (oul). "adâncit ca un munte în inimă"... un vers care induce ideea de paradox si de neincredere in reperele spatio-temporale pe care le acceptam aprioric... sau poate ca uneori muntele se vrea un eufemism pentru prapastie:) M-as fi orpt aici... "numele lui mă caută fără nici un sunet înăuntru"... da impresia de soarta netocmita... imi place cum ai spiritualizat aici conducand lectorul spre un tarm cu plaja virgina.
pentru textul : răsărit de lună demodernist, fantastic, placut, original. un poem unicat care merită remarcat.
pentru textul : cântecul lui Abigail desugestii pentru final? :D
pentru textul : Bu Liu deCristina,
Îţi dau exemplul meu clar. Am lucrat şapte ani la un roman, în tot acest timp, a trebuit sa evoluez (atât cât m-am priceput) ca scriitoare de proză, şi, culmea sau nu, nici acum nu cred că mi-a reuşit asta pe cât mi-aş fi dorit. Zeci de listări, zeci de corecturi, dezămagire cu privire la ceea ce scriam, văzând ca nu a ieşit tocmai cum aş fi vrut. Acum, după cei 7 ani de muncă asiduă, pot spune că ceva s-a schimbat. De la acea povestire pe care am început-o, destul de timid atunci, adică acum 7 ani de zile. Nu înţelegeam, în unele momente, de ce editurile îmi refuzau scrierea. De ce eşuam. Acum ştiu. Pentru că nu muncisem cât trebuie. Pentru că nu evoluasem, ca scriitoare. Şi aş fi plâns, după orele de muncă, dar nu mă auzea nimeni. Şi nu-mi plăcea de mine atunci, pentru că nu-mi ieşise ce mi-am propus. Mi se părea că muncisem în van. Şi totuşi am mers înainte. Am continuat să scriu. Să lupt. Cu mine insămi, cu faptul că fusesem refuzată în atâtea rânduri. Pentru că viaţa este o luptă. Şi o carte înseamnă, până la urmă, tot o luptă. O luptă cu tine însuţi, să demonstrezi că eşti în stare de ceva, sau să demonstrezi că poţi, ca scriitor. De aceea, daca vrei rezultate, trebuie să trudeşti. De aceea îţi spun că şi poezia, în felul ei, e o luptă. Nu în aceeaşi măsură ca scrierea unui roman, care este cu mult mai solicitantă, şi cei care au dus la bun sfârşit un asemenea proiect ştiu ce spun. Revenind la poezie, tu ştii, cu timpul te perfecţionezi. Citeşti mai mult, evoluezi, ca poet. Asta înseamna luptă! Nu vorbeam în niciun caz despre măşti, un scriitor nu poartă măşti, dar ramane un luptător. E naiv, ca soldatul.
Să ştii că nici eu nu port măşti. Nu am intenţia să fac asta vreodată. Dar o sa rămân, sper, o luptătoare. Şi o sa îmi spun, acum scriu mai uşor o carte, pentru că am învăţat, odată, prometeic, şi plângând, cum să ajung de la rizibil la ceva mai mult de atât.
E adevărat, poţi să gândeşti că până la urmă nu merită. De ce să lupţi? De ce să nu dormi nopţile, de ce să munceşti ani şi ani ca să scrii un roman? Sau, în general. De ce să te documentezi să scrii un eseu foarte bun, sau o proză excelentă, de ce să scrii un poem minunat, care oricum se va pierde în noianul de informaţie de pe net? Oricum, ca scriitor român, nu poţi trăi din literatură. Răspunsul e totuşi la îndemână. Raportandu-te la tine ca om, primeşti satisfacţia. Când, după ani, eşti mulţumit că ai lăsat în urmă ceva, şi că ai muncit pentru asta, că ai crescut odată cu scrierea ta. Că cineva a citit-o. Şi poate că a rămas cu ceva din asta.
Nimic nu e în van.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deFelicitări, Mariana! Aceasta este o veste într-adevăr bună pentru toţi cei care sunt aproape de arta scrierii haiku-ului în România. Îţi doresc să scrii în continuare cel puţin la fel de frumos.
pentru textul : Karumi deRafael, eu nu cred că trebuie să conving pe nimeni de nimic. Și nici nu cer nimănui să aibă încredere în mine. Tot ce vreau să demonstrez este că nu există atributele necesare unei așa-zise venalități a moderatorului pe hermeneia (și, dacă tot aduse vorba Virgil, nici a editorilor, pentru că și acolo deciziile se iau asemănător). Asta nu are legătură cu persoana mea. La urma urmelor, un moderator ar putea fi acuzat, teoretic, că e pur și simplu răuvoitor că așa îi e lui inima :) Asta da, ar fi cam greu de combătut. Uite că am oferit arme... să vedem cine se repede să le folosească. În general, eu am răbdare ca oamenii să aibă încredere din experiență, nu să-mi acorde un cec în alb. Iar teamă nici nu cred că ți-ar fi, asta a fost o glumă, nu? Repet... nu că am sau nu încredere în cineva, dar eu, nefăcând altceva decât să atrag atenția, nu am de ce să scot un eveniment oarecare din contextul său. Și... pentru că îmi pare că pot spune asta acum... suntem on the same side cu toții. Hai să facem literatură. Pardon, să faceți :) Paul, mulțam de apreciere, aidoma de înțelegere. Și cu rugămintea de a nu ne lansa în presupuneri asupra celor care nu sunt de acord cu mine, cu tine, sau cu altul. Eu apreciez principiul evocat de Beatrice Hall în amintirea lui Voltaire: "I disapprove of what you say, but I will defend to the death your right to say it." E dreptul lor să creadă ceva sau altceva și nu cred neapărat că are de-a face cu nivelul de inteligență.
pentru textul : Moderator pe hermeneia deVă mulțumesc pentru sugestie și îmi cer scuze dacă încalc regulamentul, dar nu îi pot introduce un titlu, deoarece finalul poeziei nu ar mai avea sens.
pentru textul : Ultimul muritor decam asta sint eu, pe dedesubtul asteptarilor, batatorind idei cu poeme cuminti pina le ies ochii
pentru textul : eventual poetul deAlma e foarte adevarat ce spui insa ai schimbat "timpul" si ai adaugat acel "poate"... de versul meu sunt sigur nu am nevoie sa ma prefac a fi nehotarat :) Pana la urma insa alaturarea problema e vizibila doar pentru cei care cauta prea in profunzime ceea ce eu ofer chiar in scoarta versului.
pentru textul : Drumul mătăsii de”sunt o femeie aproximativ ok.
un pic drăguţă, un pic neînţeleasă, un pic
din fiecare amănunt al vieții”
- acest ”un pic/ din fiecare amănunt al vieții” - mi se pare esențial în această încercare de a (te) defini. cu siguranță cea mai grea încercare :), aceasta de a ne ”arăta”...
- ”sunt o femeie valsând în ambiguu
şi totuşi iubesc acest ritm” - din nou sugestiv aici, de fapt spun totul cuvintele aici, ”ambiguu” vs ”iubesc”...
o ființă aflată undeva între, (niciodată la sud ori la nord), pentru mine undeva într-un echilibru perfect pe o balustradă imaginară. dar fiecare aplecare mai îndrăzneață, naște o poezie :)
fain,
alex
pentru textul : fugara deva rog atunci sa imi spuneti unde gresesc, ce ar trebui sa corectez. scopul este sa progresez. va multumesc anticipat
pentru textul : FRAGMENTE ORGANICE DE 1 ȘI 0 deiata ca pentru a doua oara astazi ma refer la un comentariu precedent. dar nu as fi intervenit daca nu m-ar fi deranjat lipsa de logica a argumentului lui Bobadil. Alma a scris: „dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi dumnezeu... ” Pentru mine asta suna pur si simplu corect si logic. Adica, evident (si aici dezvolt ideea Almei) - daca as fi in stare (daca as putea, etc, daca mi-ar trece prin cap) sa inventez altceva (ceva mai mult, ceva diferit de..., ceva fara atit de multe presupuse defecte) decit barbat si femeie (inclusiv relatia dintre ei, cu toate complicatiile si frustrarile si incilcelile ei), atunci (daca as fi in stare sa mototolesc aceasta creatie, sa o arunc la cosul de gunoi si sa ma apuc sa fac alta in locul ei, alta diferita), atunci deci m-as califica la omnipotenta sau omnistiinta lui Dumnezeu si deci as fi prin extensie Dumnezeu. Nu inteleg ce este atit de greu de priceput din aceasta inlantuire logica. Mi se pare aproape scolareste de simplu. Dar, ma rog, poate e doar ptr mine asa. Ceea ce mi se pare mie aiurea in final este chestia (ca nuca in perete) cu premiul nobel pentru pace. Nu inteleg ce cauta acolo. Si tot in final mi se pare parodic aiuristica mentionarea lui Allah. De parca ai vrea sa insiri o menajerie de religii. Nu vad sensul. But, banuiesc ca fiecare cu mijloacele lui artistice.
pentru textul : text cu oameni care mă surprind deMie îmi place mult jocul. Recunosc. Mai ales când are "miros de kvas și iurtă". Foarte mult îmi plac strofele 2 și 3, "femeia cu părul de ciută", "jungla de gânduri" și "cerul roșu aplecat într-o parte". Și ritmul ales spre a versifica. E bine temperat. Doar cu lenea aceea, te rog fă-o în joacă albastră la loc. :)
pentru textul : din lumile mele debobadilica betie
pentru textul : Cavalerul Trac demulţumesc din suflet pentru cuvintele frumoase. să ne citim mereu cu bine!
pentru textul : Takita deasta contează Virgil "să se vadă în poză"...acești frumoși nebuni, cum spui chiar tu...:) Roxana...important e că ai citit...chiar și din poezia unui mare...absent ca nea Anton. readus între noi de tine dacă tot umbla pe afară...:) Dorine abia aștept să citesc cartea ta. pe de altă parte propun și o polemică: doamnelor și domnilor cu și anume cine seamănă Dorin Cozan? cam multe asemănări nu? ei și tu în loc să spui că ești unic și indivizibil!...:)
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deun singur raspuns la intrebare(trei in unu`) si textul e ca si sters : unde se afla acest Regulament, unde este el publicat, mai e valabila regula celor doua luni?
pentru textul : Fabrica de îngeri departea trista Cezar, este ca tu nu iti dai seama ca Leonard isi bate joc de tine si de textul tau. partea benefica ar fi ca s-ar putea sa iti dai seama si sa te afecteze. pentru ca sfaturile neironice se pare ca nu au efect.
pentru textul : iarna deMa gandeam dimineata, cand am vrut sa iti las prima data comm aici, cat de greu ne este sa intelegem obsesiile celorlalti. Uite, observ prezenta aproape constanta a garilor, a trenului, in poezia ta. Asa ca trebuie sa ma aplec eu sa imi dau seama ce-i :-) Cred ca e poezia in care, un pic haotic, reusesti sa transmiti cel mai bine, dar intr-adevar mai este de lucru la forma. Haosul stii trebuie lucrat un pic :-) Virgil a fost mult mai curpinzator decat as fi putut fi eu, n-ar avea sens sa repet cam aceleasi observatii. Doar atat in plus: ce-i cu scrisorile acolo (nu le mai aminti, e o referinta mult prea concreta), si, in astfel de texte amalgam, ori incearca sa pui spatiile de respiratie acolo unde este cazul, ori scrie cap-coada fara, intelegi? cred ca ar fi iesit mai bine.
pentru textul : Într-o gară de sticlă denu știu cum să iau ultimul vers. mi se pare oarecum comic și în dezacord cu restul. dar restul are cursivitate și te captează. deși rămîne la fel de ambiguu-misterios ca multe din textele tale.
pentru textul : Aici este biciul, foamea, tristețea deErata: pe dreapta. P.S. Francisc, nu am inteles "ps: sorry virgil ptr...".
pentru textul : pietrele umbrei deCorina, ai tu ceva dreptate acolo la titlu, am să mă mai gândesc deși acum îmi pare că exprimă ideea cel mai bine. În rest ești la fel de amabilă ceea ce mă face să roșesc. Mulțumesc frumos de semn.
pentru textul : doar o zi în veșnicie deAndu, tu trage-te de urechi și zi: usa usa
Vladimir, dacă ți-a plăcut și nu-i rău e toată lumea fericită, nu? Mă bucur că ai rezonat.
Multumesc pentru opinie, intre timp l-am refacut. Mai mult nu mai insist asupra lui, am si alte subiecte.
pentru textul : Tablou cu orgoliu şi palmieri dedaca nu se abtine de la atatea admiratii yester...atunci...nici eu..
pentru textul : cercul - episodul 3 desuperb acest text cu berzelutze... ma mir insa ca dupa 6 ani si ceva apare pe aceasta pagina un text atat de slab
pentru textul : tablou cu berze deIonut, fragmentul de variantă propus îmi place. Am postat forma foarte apropiată de cea inițială, publicată în altă parte, pentru a vedea reacții față de un text mai vechi. Pe de altă parte rima interioară nu mi-e străină, așa că numai bine să o revăd aici. Dacă vă place ideea poemului, variantele sunt binevenite. Nu mă cred posesoarea absolută a cuvântului... :-) Mulțumesc de propunere.
pentru textul : ana rose degresesti cristina. arta este arta. indiferent de metoda. daca soarta ta este sa te remarci prin eclecticism nu vei putea scapa de asta.
pentru textul : Pe Volga liniştită dePagini