de întoarcere a privirii spre interiorul „căuşului ochiului”? Într-adevăr, se pare că G a fost doar prima treaptă… O să ajungi la ultima şi apoi să arunci scara? Într-un fel te invidiez. Dar frumos…
Am înțeles, și dintr-un comentariu anterior al tău, că a reposta texte vechi este pentru că e nevoie de critică. Am citit tot ce ai postat pe agonia.ro, de când te-ai înscris acolo (motivul, probabil și o simplă curiozitate mai mult profesională). Am înțeles că și alții au citit textele tale. Sunt de acord cu tine privind așteptarea unor critici noi sau alte critici pe un site nou. Desigur că acest fapt ajută în evoluția literară. Desigur că postarea de texte vechi de mai bine de 2 luni respectă Regulamentul. Dar nu la aceste lucruri mă refeream. Personal, aștept să citesc texte noi în paginile autorilor de pe Hermeneia. Sper să se considere această așteptare a mea o provocare pozitivă întru scris și literatură. Voi reveni.
Ioana, inainte de toate te felicit din nou pentru acest poem. Din pacate, ai ..noroc: si aici textele tale devin pretexte pentru polemici care nu vizeaza intelegerea textului si analiza lui. promit sa revin cu niste chei de lectura aici. al dvs, francisc, solul
Exceptional, cred ca Marian ar trebui sa scrie mai multe haiku-uri in dialectul hutul, sonoritatea e remarcabila. Bobadil. P.S. L-am notat si muncesc cu sarg la varianta in limba sparga. Un prieten tatar l-a preluat deja iar un altul aroman mazgaleste de zor. P.P.S. Nefiind in stare sa analizez altceva decat varianta in limba romana (fiind cam incult de felul meu) zic si eu, versul de final e nereusit. Globalizarea perceptiei, conculzia, inefabila gogorita occidentala :-)
Interesant pentru mine ramane cum ne invartim noi, poetii, in jurul metaforei... o reinventam mereu si mereu... Suntem legati de ea ca de un drog si se pare ca nicio cura de dezintoxicare nu ne mai poate vindeca. Eu nu pot sa opresc intrebarea daca nu cumva metafora, aceasta candva zana buna a poeziei, daca nu cumva tocmai ea ne-a parasit precum Dumnezeu recently, cel putin in opinia unui Nietzsche. Oricum am remarcat aici cateva tentative de originalitate la acest capitol. Insa uneori aceste incercari mi se par incercari de a dobori recordul mondial la suta de metri garduri, adica nu mai intereseaza pe nimeni subiectul. Stii cumva Katya care e recordul la suta de metri garduri? Bobadil
N-am spus niciodată că toate criticile au fost negative ci constructive. Prin ele am ajuns la concluzia că e mai bine să renunţ la poezie, cel puţin pe moment.
Cât despre a comenta pe alţii eu nu mă simt în stare. Nu vreau să scriu aceleaşi fraze peste tot, dar asta nu înseamnă că nu-i citesc cu plăcere pe toţi membrii acestei comunităţi.
Vă mulţumesc încă o dată tuturor, Cezar.
Nu prea are cum să meargă la dativ, pentru că are deja un acuzativ imediat după. Ar trebui să folosești forma nearticulată, "grădină botanică..." (lumii, de exemplu). Dacă tu consideri că este un poem de referință, lucrează-l.
un poem al secventelor filosofice, inaintind prin scenografia deja intuita, a desertului cu multiplele sale semnificatii, ce invadeaza fiinta umana, timpul, spatiul, existenta, poemul. salut cu aceasta ocazie aparitia in ebraica a volumului Marlenei Braester "Oublier en avant"-"Lichkoah et ma ché'ykré" (לישקוח את מה שיקרה)! Felicitari Marlena!
Eseul este scris îngrijit, cu preocupare și atenție. Și e o bucurie oricând să vezi că cineva încearcă să readucă această scriere unică în atenția cititorilor. Mai ții minte însă de cine avea oroare Parintele Nicolae? De cei "călduți". Poate că aici este un minus al acestui eseu. Este călduț... nu transmite foarte mult în așa fel încât să te determine, dacă nu ai citit-o încă, să iei cartea să o citești. Poate că eseul tău are prea mult o tentă scolastică și este prea puțin evocator. Cui aparține citatul final?
...răscolind zidurile albe
uitare
în ecoul culorilor pastelate
ale timpului netrăit
claviculele
au semnat un cântec
aluncoasă idee îmbrăcând umerii
în mişcarea tăcerii
sunt ghem al pământului
uitat între două falduri de viaţă
două uimiri, o uitare
şi clipa străpungerii porţilor...
cetate răvăşită
din interiorul prea populat
de gânduri
femeie
sau doar fiinţă
aşteptând semnul
sau doar punctul cel mai depărtat
al drumului
retrag ce-am spus. citisem fiind încă sub influența discuțiilor despre poezia parodiată, dar văd că aici Margas a evitat să folosească un anumit cuvânt. a spus „când te caut prin abator doamna mea”, și asta a salvat textul de la „călcatul în străchini”. :)
Propunere, scriu aici că nu știu unde anume ar fi potrivit: în loc de "Ultimele texte publicate de X" să fie simplu "Texte publicate de X", adică să exprimă totalitatea lor, nu "ultimele", fiindcă vor urma și altele. "Ultimele" ar însemna că nu mai postează altele. Desigur că e amănunt. Dar la fel sună și când citesc prin anunțuri ceva de genul "Ultimul volum de poezii al lui X". Mulțam.
dimineaţa poezia ta, de o gingăşie debordantă aşa cu activităţile care se desfăşoară într-un ritm vioi, croit parcă pe măsura cartierului, a femeii, a fluturilor, a sticlelor şi a bucăţii de cer. e o magie totodată în cuvintele tale prinse cu clipsuri. nu oricare...
dinamism şi imagini care se derulează cinematografic, dar cred că astea te caracterizează la modul general în poezia ta.
Si eu felicit reusita Virtualiei XI, chiar in conditiile unei atmosfere de criza economica, dar cred ca criza economica e in Romania de cam 40 de ani, asa ca nu stiu daca putea fi altfel. Si apoi, se spune ca dificultatile economice sporesc talentul literar si artistic. Asa, ca ar trebui sa fie de bun augur. O felicit si pe Alina pentru efortul si pasiunea ei, si pentru sufletul autentic al Virtualiei. Intr-o lume atit de artificializata si abundenta in imitatii sa vezi pe cine va ca mai imbraca armura lui Don Quixote si inca mai infrunta mori de vint de dragul artei e aproape incredibil. Si atit de junimist, daca este sa ne gindim la manifestul de "arta pentru arta" al Junimii. Virtualia - locul acestor nebuni frumosi care uita sa imbatrineasca.
Parcă am văzut un film scurt, alcătuit din secvenţe abstracte şi intime. Ceva în genul cinematografiei europene din vremurile moderne.
Mi-a plăcut, în special finalul.
" lăsați tristețea să vină la noi" - interesante valenţe intepretative suportă acest vers, în special dacă mă gândesc la dictonul biblic.
12 " are si alte conotatii. Cei tineri nu stiu, dar existau pe vremuri discuri de patefon de exact 12" diametru. Faceam cozi la un magazin pe Calea Victoriei ca sa cumpar Bach sau Grieg. Mai tarziu am cunoscut un arhitect cu vreo 3000 de discuri rare care invita tineret la auditii muzicale. Se numea Osanski si nici de el nu se mai aude desi a construit ceva prin urbe . E stupid sa credem ca lasam ceva posteritatii, ea nu are nevoie de oseminte ci numai de prezent care hop! orice am face devine imediat trecut. Mi-a luat 12 minute sa scriu aici , who cares?
suprarealism? nu mi se pare, sincer. daca totusi este, inseamna ca mi-a tremurat mana. :) Silviu, fireste ca nu voiam sa spun nimic - vorbeam in somn. multumesc pentru comentarii.
era vorba de alta critica. imi pare rau ca te dezamagesc, nu-s progresista. nici nu stiu ce-i aia. :o)
sorry ca nu iau in serios "luptele", e un fel de-a da de lucru femeii de serviciu la sters podele, nimic mai mult.
in ultimul comentariu mi-ai fost simpatica.
spor mult si tie.
Salut aceasta ingropaciune sexuala cu o penita. ca text poetic e submediocru, cum bine spune Profetul, ca el are mereu dreptate, dar ca idee e captivant... si nu e vorba aici de "sexualitate" cum spune "americaneste" Virgil ocolind mereu subiectul in stilul sau caracteristic ci despre actul sexual in sine, ceea ce este oarecum diferit. Un text bun si nu voi fi eu cel care sa dea "apa la moara" acestei tendinte actuale si reprobabile pe Hermeneia de a scrie comentarii laconice de tipul "text bun" sau "text slab" etc si voi spune asa: inima dulce-calda a pamantului inca mai bate iar unii o mai aud. Sa nu-i crucifiem pentru asta. Bobadil.
iată un text care deși nu prea a reușit prea mult poetic a reușit totuși să mă facă să mă hotărăsc să mă gîndesc de acum de două ori înainte să mai zîmbesc
se pare că sunteţi un om fericit dacă reuşiţi să vă călăuziţi viaţa numai după perceptele biblice. Este o ipostază la care ajung foarte puţini muritori. Totuşi,mă gândesc, că din când în când, trebuie să mai coborâm şi în mocila cotidiană, tocmai pentru a vedea - înţelege ce spun şi "sfinţii erei moderne" pentru ca, la nevoie, să-i putem nega, sau să-i aplaudăm.
Mulţumesc pentru popas şi lectură,
cu stimă!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
de întoarcere a privirii spre interiorul „căuşului ochiului”? Într-adevăr, se pare că G a fost doar prima treaptă… O să ajungi la ultima şi apoi să arunci scara? Într-un fel te invidiez. Dar frumos…
pentru textul : ramura de foc a fericirii deMă bucură cuvintele d-voastră încurajatoare, d-le Titarenco!
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deSperam ca poezia mea, "unic vers" să vă atragă atenţia...
Am înțeles, și dintr-un comentariu anterior al tău, că a reposta texte vechi este pentru că e nevoie de critică. Am citit tot ce ai postat pe agonia.ro, de când te-ai înscris acolo (motivul, probabil și o simplă curiozitate mai mult profesională). Am înțeles că și alții au citit textele tale. Sunt de acord cu tine privind așteptarea unor critici noi sau alte critici pe un site nou. Desigur că acest fapt ajută în evoluția literară. Desigur că postarea de texte vechi de mai bine de 2 luni respectă Regulamentul. Dar nu la aceste lucruri mă refeream. Personal, aștept să citesc texte noi în paginile autorilor de pe Hermeneia. Sper să se considere această așteptare a mea o provocare pozitivă întru scris și literatură. Voi reveni.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? deIoana, inainte de toate te felicit din nou pentru acest poem. Din pacate, ai ..noroc: si aici textele tale devin pretexte pentru polemici care nu vizeaza intelegerea textului si analiza lui. promit sa revin cu niste chei de lectura aici. al dvs, francisc, solul
pentru textul : portarul de la spital deExceptional, cred ca Marian ar trebui sa scrie mai multe haiku-uri in dialectul hutul, sonoritatea e remarcabila. Bobadil. P.S. L-am notat si muncesc cu sarg la varianta in limba sparga. Un prieten tatar l-a preluat deja iar un altul aroman mazgaleste de zor. P.P.S. Nefiind in stare sa analizez altceva decat varianta in limba romana (fiind cam incult de felul meu) zic si eu, versul de final e nereusit. Globalizarea perceptiei, conculzia, inefabila gogorita occidentala :-)
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) deInteresant pentru mine ramane cum ne invartim noi, poetii, in jurul metaforei... o reinventam mereu si mereu... Suntem legati de ea ca de un drog si se pare ca nicio cura de dezintoxicare nu ne mai poate vindeca. Eu nu pot sa opresc intrebarea daca nu cumva metafora, aceasta candva zana buna a poeziei, daca nu cumva tocmai ea ne-a parasit precum Dumnezeu recently, cel putin in opinia unui Nietzsche. Oricum am remarcat aici cateva tentative de originalitate la acest capitol. Insa uneori aceste incercari mi se par incercari de a dobori recordul mondial la suta de metri garduri, adica nu mai intereseaza pe nimeni subiectul. Stii cumva Katya care e recordul la suta de metri garduri? Bobadil
pentru textul : îmi serbez ziua de femeie într-o seră cu palmieri de ciocolată deAlma, multumesc pentru com! Eu stiu ce este dincolo de zbatere? Tresele de general?
pentru textul : de vorbă cu tine deCe e viata fara tentatii mon camarade ralu?
N-am spus niciodată că toate criticile au fost negative ci constructive. Prin ele am ajuns la concluzia că e mai bine să renunţ la poezie, cel puţin pe moment.
pentru textul : iarna deCât despre a comenta pe alţii eu nu mă simt în stare. Nu vreau să scriu aceleaşi fraze peste tot, dar asta nu înseamnă că nu-i citesc cu plăcere pe toţi membrii acestei comunităţi.
Vă mulţumesc încă o dată tuturor, Cezar.
Nu prea are cum să meargă la dativ, pentru că are deja un acuzativ imediat după. Ar trebui să folosești forma nearticulată, "grădină botanică..." (lumii, de exemplu). Dacă tu consideri că este un poem de referință, lucrează-l.
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deun poem al secventelor filosofice, inaintind prin scenografia deja intuita, a desertului cu multiplele sale semnificatii, ce invadeaza fiinta umana, timpul, spatiul, existenta, poemul. salut cu aceasta ocazie aparitia in ebraica a volumului Marlenei Braester "Oublier en avant"-"Lichkoah et ma ché'ykré" (לישקוח את מה שיקרה)! Felicitari Marlena!
pentru textul : Vocea ne devansează ,הקול הולך לפנינו deputem fi reciclați. sau nu
pentru textul : rece liniște deEseul este scris îngrijit, cu preocupare și atenție. Și e o bucurie oricând să vezi că cineva încearcă să readucă această scriere unică în atenția cititorilor. Mai ții minte însă de cine avea oroare Parintele Nicolae? De cei "călduți". Poate că aici este un minus al acestui eseu. Este călduț... nu transmite foarte mult în așa fel încât să te determine, dacă nu ai citit-o încă, să iei cartea să o citești. Poate că eseul tău are prea mult o tentă scolastică și este prea puțin evocator. Cui aparține citatul final?
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. demintuirea exista cu adevarat - doar ca o gasim in noi :)
pentru textul : eli pili deioana, te rog, reformuleaza! ce sa inteleg prin "umplutura"? din puntul tau de vedere, celelalte frgamente nu au nicio valoare literara?
pentru textul : punga de plastic dejugul si sarcina, cam aceeasi poveste. sau nu? in rest, una din delicatele intrebarile care incep cu "de ce?"...
pentru textul : dincolo de iluzie de...răscolind zidurile albe
uitare
în ecoul culorilor pastelate
ale timpului netrăit
claviculele
au semnat un cântec
aluncoasă idee îmbrăcând umerii
în mişcarea tăcerii
sunt ghem al pământului
uitat între două falduri de viaţă
două uimiri, o uitare
şi clipa străpungerii porţilor...
cetate răvăşită
din interiorul prea populat
de gânduri
femeie
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 desau doar fiinţă
aşteptând semnul
sau doar punctul cel mai depărtat
al drumului
retrag ce-am spus. citisem fiind încă sub influența discuțiilor despre poezia parodiată, dar văd că aici Margas a evitat să folosească un anumit cuvânt. a spus „când te caut prin abator doamna mea”, și asta a salvat textul de la „călcatul în străchini”. :)
pentru textul : nu mai deosebesc vacile și nici găinile dePropunere, scriu aici că nu știu unde anume ar fi potrivit: în loc de "Ultimele texte publicate de X" să fie simplu "Texte publicate de X", adică să exprimă totalitatea lor, nu "ultimele", fiindcă vor urma și altele. "Ultimele" ar însemna că nu mai postează altele. Desigur că e amănunt. Dar la fel sună și când citesc prin anunțuri ceva de genul "Ultimul volum de poezii al lui X". Mulțam.
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență dedimineaţa poezia ta, de o gingăşie debordantă aşa cu activităţile care se desfăşoară într-un ritm vioi, croit parcă pe măsura cartierului, a femeii, a fluturilor, a sticlelor şi a bucăţii de cer. e o magie totodată în cuvintele tale prinse cu clipsuri. nu oricare...
dinamism şi imagini care se derulează cinematografic, dar cred că astea te caracterizează la modul general în poezia ta.
plăcută lectură!
pentru textul : tablou din cartierul de nord II deSi eu felicit reusita Virtualiei XI, chiar in conditiile unei atmosfere de criza economica, dar cred ca criza economica e in Romania de cam 40 de ani, asa ca nu stiu daca putea fi altfel. Si apoi, se spune ca dificultatile economice sporesc talentul literar si artistic. Asa, ca ar trebui sa fie de bun augur. O felicit si pe Alina pentru efortul si pasiunea ei, si pentru sufletul autentic al Virtualiei. Intr-o lume atit de artificializata si abundenta in imitatii sa vezi pe cine va ca mai imbraca armura lui Don Quixote si inca mai infrunta mori de vint de dragul artei e aproape incredibil. Si atit de junimist, daca este sa ne gindim la manifestul de "arta pentru arta" al Junimii. Virtualia - locul acestor nebuni frumosi care uita sa imbatrineasca.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deParcă am văzut un film scurt, alcătuit din secvenţe abstracte şi intime. Ceva în genul cinematografiei europene din vremurile moderne.
Mi-a plăcut, în special finalul.
" lăsați tristețea să vină la noi" - interesante valenţe intepretative suportă acest vers, în special dacă mă gândesc la dictonul biblic.
pentru textul : dinastii de fier de12 " are si alte conotatii. Cei tineri nu stiu, dar existau pe vremuri discuri de patefon de exact 12" diametru. Faceam cozi la un magazin pe Calea Victoriei ca sa cumpar Bach sau Grieg. Mai tarziu am cunoscut un arhitect cu vreo 3000 de discuri rare care invita tineret la auditii muzicale. Se numea Osanski si nici de el nu se mai aude desi a construit ceva prin urbe . E stupid sa credem ca lasam ceva posteritatii, ea nu are nevoie de oseminte ci numai de prezent care hop! orice am face devine imediat trecut. Mi-a luat 12 minute sa scriu aici , who cares?
pentru textul : 12'' desuprarealism? nu mi se pare, sincer. daca totusi este, inseamna ca mi-a tremurat mana. :) Silviu, fireste ca nu voiam sa spun nimic - vorbeam in somn. multumesc pentru comentarii.
pentru textul : dispersie deera vorba de alta critica. imi pare rau ca te dezamagesc, nu-s progresista. nici nu stiu ce-i aia. :o)
pentru textul : Oblică desorry ca nu iau in serios "luptele", e un fel de-a da de lucru femeii de serviciu la sters podele, nimic mai mult.
in ultimul comentariu mi-ai fost simpatica.
spor mult si tie.
am citit si prin alte locuri. ma bucur ca te-ai intors. si aici, sunt idei care mi au placut. intr-adevar, e complicat sa scrii pur si simplu
pentru textul : Pur și simplu deSalut aceasta ingropaciune sexuala cu o penita. ca text poetic e submediocru, cum bine spune Profetul, ca el are mereu dreptate, dar ca idee e captivant... si nu e vorba aici de "sexualitate" cum spune "americaneste" Virgil ocolind mereu subiectul in stilul sau caracteristic ci despre actul sexual in sine, ceea ce este oarecum diferit. Un text bun si nu voi fi eu cel care sa dea "apa la moara" acestei tendinte actuale si reprobabile pe Hermeneia de a scrie comentarii laconice de tipul "text bun" sau "text slab" etc si voi spune asa: inima dulce-calda a pamantului inca mai bate iar unii o mai aud. Sa nu-i crucifiem pentru asta. Bobadil.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deAdrian, orgasme literare nu mai am demult. Credeam ca ai inteles.
pentru textul : Alb şi roşu dete rog să corectezi textul ca să nu fim nevoiți să îl facem invizibil
pentru textul : 99 deiată un text care deși nu prea a reușit prea mult poetic a reușit totuși să mă facă să mă hotărăsc să mă gîndesc de acum de două ori înainte să mai zîmbesc
pentru textul : Ziua giocondului dese pare că sunteţi un om fericit dacă reuşiţi să vă călăuziţi viaţa numai după perceptele biblice. Este o ipostază la care ajung foarte puţini muritori. Totuşi,mă gândesc, că din când în când, trebuie să mai coborâm şi în mocila cotidiană, tocmai pentru a vedea - înţelege ce spun şi "sfinţii erei moderne" pentru ca, la nevoie, să-i putem nega, sau să-i aplaudăm.
pentru textul : Banii - frica, dorinţa şi gândirea deMulţumesc pentru popas şi lectură,
cu stimă!
Pagini