mie nu-mi sună bine versul 2 (într-o noapte că plec), adică formularea nu mi se pare poetică. Și mai ai o tentatică de plecare prin versul 14, care iar sună ciudat. În rest, e un poem interesant chiar dacă e plin de acțiune (verbe adică), care dau o altă dinamică acestuia.
comentariul tau deschide porti de sens, desface filtre, Ela, "demona" se strange in acei ochi portocalii, oarecum fotografic, in final, scuza intarzierea
A.V., îți spun (până nu uit, fiindcă pare o lectură interesantă) că ai un typo aici
„Un lucru se mai spune despre autorul de faţă: cum să ar fi „neo-bacovian”. ”
și acum, despre cronică
eu am citit poeziile lui Aldea pentru prima oară (mai bine zis, le-am auzit) la Artgotica Sibiu. și dacă în zumzetul de acolo s-a făcut liniște, asta spune ceva.
bună cronică, tu meriți citit atât pentru ce scrii (ca poet), cât și pentru ce spui (în calitate de critic literar).
felicitări!
cred că întradevăr ideea se învîrte în jurul laptelui. Ultima strofă mi se pare puţin cam previzibilă şi cred că ar mai merita lucrată. Lasă senzaţia că te-ai grăbit. Aş fi preferat mai multă ambiguitate. Mai ales în context. Dar e doar o părere.
citesc de ceva vreme comentarii pe text, cu toate acestea unele mă surprind încă și azi. în general cele lipsite de un bun simț comun sau care mimează umorul. poemul este modest ceea ce nu pot a spune despre raportarea mea la amintirile evocate, amintiri ce capătă prospețime din durerea unor momente actuale. vă mulțumesc pentru empatie, desigur celor ce și-au manifestat-o!
nu am stat sa citesc comentariile predecesorilor mei, asa ca s-ar putea sa ma repet, dar nu conteaza. un text plan, mult , dar mult prea explicit, totul este la vedere, si oricat ai icnerca sa mai scorminesti dupa sensuri noi, mistere, nu ai sorti de izbanda. nu gasesc sclipirea aceea pe care ar trebui sa o simt, sa spun : asta e! incearca sa te mai ascunzi printre cuvinte, te expui, si de aceea textul tau nu spune decat putine, ca o adiere de vant ce se pierde. o sa te mai urmaresc. queen ella
Mai întâi de toate, sper ca aceste rânduri să nu te găsească surd, nu că ai citi cu urechile, dar poate vei dori să pui pe oareşcine să-ţi citească această filipică, să te simţi ca un conte lungit între (i)ele, spărgând struguri muiaţi în sos de migdale şi accesând Hermeneia. Aşadar, dragul meu posibil surd:
află că am luat la purtător neuronal semnul antibormaşină şi mi-am achiziţionat una bucată. Una bucată de tir plin. Sincer şi complet onest şi corect să-ţi spun, m-am codit cum se codeşte craiu' la-nsurătoare timp de câteva zile + v'o două săptămâni - să i-l lipesc mârlei pe uşă, să nu i-l lipsesc, să i-l lipsesc, să ma atârn de tavan... Pentru că de ce din ce motiv: datorită din cauza faptului că, imediat după primirea scrisorii tale (pe care am simţit-o ca pe a doua venire a mântuitorului şi pe care am sărutat-o stând în genunchi, cu moaca spre răsărit, cum am mai sărutat numa' la 13 ani, când m-a pus Vivina, în vie, să-i pup rotulele, prin ştrampi, vreo patru ceasuri, de mi-am făcut un bot cât Cheetah ) , imediat după scrisoarea ta, spuneam, mi-am luat un rânjet de asin mângâiat dupa ceafă, mi-am pus cămăşa de duminică, m-am dat din urechi până-n călcâie cu agheasmă, mi-am îndesat o legătură de usturoi în chiloţi şi am tăbărât la uşa ţopârlanului comunist, adică a ucigaşului de ciocan, scăriţă şi nicovală. Mi-a deschis şi m-am mirat până la stupefacţie uluită că, de data asta, nu mai era în bipu' gol şi nu se mai scărpina în icsicselul plin, ci era aproape decent: chilot tip zeghe Jilava, care cădeau elegant până sub genunchi, maiou tip tractor U650, cu "anchior" galben, iar din pieptul său răsărea neterminatul peisaj al lui Grigorescu - Pădure cu mistreţii morţi. Zâmbea apocaliptic şi, între trei coji de răsărită pe care mi le-a tuflit între ochi, m-a intrebat ceva aproape inteligibil. Cum era prea târziu să fug, iar zborul prin geamul de pe casa scării mi se părea oarecum riscant, m-am mulţumit să-i laud tonusul, să-i spun că ultima partitură după Vivaldi îi iese nemaipomenit atunci când o începe la trei de noapte. Apoi, numai şi numai ca să-mi dovedesc restul infim de bărbăţie şi puterea de încasare, am adus vorba de semnul despre care mi-ai spus. După numai cinci vorbe şi trei interjecţii din partea mea, târla s-a prins ce şi cum si mă aşteptam la o dură discuţie contradictorie, cu argumente aristotelice, de tipul cosmosului mitizat, despre utopia libertăţii din perspectivă metafizică, despre defragmentarea logosului ideilor înnăscute, până la discrepanţa dintre cotitura lingvistică şi aparenta lipsă de nevoie a limbajului în arta castraveciorilor în oţet. Numai că totul s-a terminat mult mai paşnic: fleoşc, fleoşc, bum, bum! Dârla mi-a aplicat, destul de subversiv, două palme peste gât şi două nucleare dorofteice sau butice în ochiul stâng, de-ţi scriu acum cu lupa. I-am mulţumit pentru timp şi am plecat legănatu.
E de prisos, dragul meu Sebi, să-ţi mai scriu că n-am mai putut să stau în propria mea casă şi m-am mutat în tir, tir care e luat cu chirie şi-l mai am la dispoziţie trei zile, M-am culcat printre acele semne îmbrăţişând, destul de mămos, bucăţile de carton. N-am abandonat nicio secundă lupta. Când m-am trezit, i-am dat unui puşti 5 lei, de acadele, ca să-i bage jigodiei, pe sub uşă, un semn de ăla. A venit înapoi, mi-a arătat 50 de lei, m-a intrebat dacă am idee de unde-i are, apoi a scos o praştie şi mi-a spart geamul de la bucătărie. M-am strecurat eu însumi (că fie-s curajos din cale-afară, fie a început să-mi placă bătaia) până la pragul dobitocului, şi i-am umplut uşa de cercuri roşii. Ah, nu vreau să-ţi spun ce orgasm de linişte mi s-a pogorât din urechi, ce satisfacţie (mu)zeistică am avut... A doua zi mi-a explodat butelia.
Azi noapte, chiar când îţi scriam acest bocet, fiind în tir, am îngheţat. Cataclismul metalic se auzea din podea. Până să fiu în stare să raţionez din nou, s-a ivit ţestosu' mârlanului, purtat de o rânjeală demonică şi ştirbă. Apoi, ca Lucifer din fundul iadului, a apărut şi bormaşina rotindu-şi halucinant limba oţelită. N-am mai auzit decât "mi-era frică să nu mori, ţi-am făcut aerisire".
Acum bat străzile, e 4 de noapte ori de dimineaţă, şi mă gândesc că nu mai am decât o soluţie, cea mai inumană cale de apărare pe care am sperat să n-o pun în practică niciodată: mă voi propti în uşa lui, îmi pun armură şi coif, şi încep să-i recit din Adrian Păunescu. Dacă nici aşa nu crapă râia, înseamnă că nu există Dumnezeu.
Acum te las, sper să te regăsesc în toate urechile.
Sa dam Cezarului ce e al Cezarului! nu spun ca in locul dumitale as fi apreciat acest text si as fi urat colegial succes unui artist inaintea unui concert de o mare dificultate cum ar fi muzica lui hindemith, desi mi s-ar fi parut mai aproape de adevar si de umanitate. l-am incadrat cat se poate de corect la sectiunea jurnal, unul special, jurnal de interpret, in care informatia nu este una cu caracter de interes general asa cum s-a grabit ieri un editor sa ma atentioneze, ci face parte din agenda mea de lucru ca artist. daca va legati da faptul ca trebuia sa va cer permisiunea pentru a-l posta, ma dezamagiti pentru ca va legati intotdeauna de lucruri marunte pentru a umili si a indeparta oameni care vin in numele artei sa faca ceva. as vrea sa cred ca sunteti mai intelept decat apareti in aceasta ipostaza de paznic si sa va opriti din luarea unei atitudini pripite. nu v-a interesat nicio clipa continutul ci doar faptul ca a aparut o imagine legata de eveniment, prilej de a va arata puterea de constrangere si chiar rautatea. sunt dezolata de modul in care reactionati. sunt dezolata de modul in care taiati brusc aripile unor oameni care au muncit si care chiar fac arta. trebuia sa va cer voie? o fac acum. cer permisiunea ca acest afis si textul anexat sa ramana exact cum sunt, nu pentru mine ci pentru faptul ca in spatele meu a fost o echipa si oamenii aia merita apreciati, nu eu. afisul dincolo de date, e o opera de arta. sa-l pun la vizuale? nu e al meu. sa-l trec la info? nu am voie,acolo fiind un spatiu destinat aproape exclusiv directorului si editorului-sef. atunci, unde? la gunoi? de ce? pentru ca doar asta va sare in ochi? pentru ca o sa ma suspendati inca o data spre deliciul si satisfactia unor pigmei dar nu a unor oameni de cultura. fiti intelept! daca nu am cerut, cer acum ca acest text sa ramana asa cum este . luati-o ca pe o rugaminte adresata consiliului, departamentului relatii marketing publicitate, domniei voastre si intregii lumi dornice de a citi si altceva decat o invitatie la un concert cu manele!
un poem care pentru mine înseamna revenirea ta la lirismul "de altadata". îmi place ultima strofa. eu as spune totusi doar "clocotesc noptile", ai putea deschide doua sensuri si s-ar potrivi cu ce urmeaza "sunt apa uitată
într-un ceaun", adica "clocoteste si apa("eu") si noptile". Cam tehnic. cu tot dragul o penita.
frumos exprimata revolta impotriva "regizorului" pe care multi dintre noi o simtim si ne macina sufletele, dar prea putini avem curajul sa o si exprimam. "atelierul de vechituri dumnezeiesti" e o expresie reusita prin care se perinda istoria noastra de sute si mii de ani. mi-a placut si canibalul "cu ochii-necati in apus".
m-am gandit la lolita, logic...si mi-ar fi placut sa incepi de unde ai terminat. eu as pastra ideea si ultimul vers. si m-am lua de gat cu el. cu poemul, logic
Uneori mai bine, alteori mai puțin bine, cam asta este legea universală a firii noastre.
Aste e referitor la text.
În rest, regret că Emilian nu mai zice nimic prin niciun subsol și mă feresc să cred că asta se datorește faptului că nu consideră demn de el acest efort.
Însă eu sunt dezamăgită că acest atât de talentat autor a renunțat la a îndruma pe oricine. Dacă nu merităm comentariile Dvs stimate domn Emil Pal, de ce totuși publicați aici? Doar așa, ca să ne luminați din când în când cu grația Dvs? Mai ales că nici grația Dvs nu e mereu la fel de grațioasă, dacă îmi permiteți să mă exprim astfel...
Margas
a ramane fidel inimii e o calitate pe care am apreciat-o mereu in cazul extraterestrilor.
in rest, ce mai faceti? cum o mai duceti cu fericirea?
multumesc
Cred că trebuie scos acel "nu" din versul "de parcă soldatului nu îi stă ceasul pe câmpul de luptă". Și dacă a fost gândit inițial fără acest "nu" , poemul e foarte reușit. Aceeași viteză salvatoare.Cu respect
Buna seara ! Un text interesant din care pot remarca unele constructii de genul "dans erodand maluri..." " palesc voci pna in soapte ". Nu sunt de acord cu versul "face să tresară secrete în priviri de umbră". Mi se pare ca ar fi curs mai firesc "tresar secrete in priviri de umbra". "Face sa" creeaza o legatura inutila, explicativa. Finalul mi se pare putin bizar. La versul doi, negatia aceea da senzatia ca acea arcuire este una fireasca si se intampla ceva si nu se mai petrece una. Insa nu vad de ce... Un text bun. Ialin
alma draga, unele poeme si trairi nu au nevoie intotdeauna de un Manual Explicativ, prin simplul fapt ca nu se doresc neaparat traduse...optiunea de a intelege ce vrei si cit vrei este la indemina fiecaruia. prefer sa pastrez pentru mine "din ce nume se poate rosti o salutare către bunul prieten" acolo pe colinele inchipuirii mele. exista cetati cu acelasi nume, dar asta nu ne schimba soarta. cunosc o cetate unde mi te-ai aratat prietena si pentru asta iti multumesc.
da, interesanta observatia lucian. dar nu a fost scris pe plaja. e mai degraba un text "de scorbura". am eu perioadele mele "de scorbura" merci Sister, e un text care desi a fost scris intr-o noapte, totusi e produsul a mai multor saptamini
Înţeleg. Am organizat şi am participat la numeroase tipuri de întâlniri literare şi ştiu cât e de anevoie să ajungi la o coeziune atât de reuşită. Ştiam că numai fiind de faţă voi înţelege cu adevărat ceea ce se întâmplă, deoarece cronica, filmul sau fotografia nu pot reflecta reaşitatea pe deplin. Totodată, ceea ce am găsit la dumneavoastră spune mult despre calităţile sufleteşti ale celor implicaţi. Bineînţeles, aceste calităţi nu se afişează aici, ci se dezvăluie la momentele potrivite, aşa cum a fost şi acolo. Felicitări încă o dată şi sper să ne întâlnim mai des. Ce pot să spun deocamdată este să vă aşteptaţi, sper cât mai curând, la o invitaţie concretă la Sibiu.
Aranca, parcă mi-ai citit gândurile. Când am văzut penița am înțepenit spunându-mi că iar se va crede că prin dedicație am vizat pe cineva anume și, de ce nu, cerșit. Offtopic:Dunărea face parte dintr-una din viețile mele de dinainte. Am murit de câteva ori de-atunci. Nu mă pot întoarce la ea decât în amintiri. Deci nu îți voi promite nimic în acest sens.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dar cam cum intelegi tu poezia Bobadile? inflorituri dulceagoase a la dame peste 30? sau bascalii frustrate a la domni peste 30?
pentru textul : fericirea II demie nu-mi sună bine versul 2 (într-o noapte că plec), adică formularea nu mi se pare poetică. Și mai ai o tentatică de plecare prin versul 14, care iar sună ciudat. În rest, e un poem interesant chiar dacă e plin de acțiune (verbe adică), care dau o altă dinamică acestuia.
pentru textul : El știe... deinduce, cumva, spre meditaţie: cine se schimbă, oare? noi? sau... anotimpurile?
pentru textul : Anotimpuri decomentariul tau deschide porti de sens, desface filtre, Ela, "demona" se strange in acei ochi portocalii, oarecum fotografic, in final, scuza intarzierea
pentru textul : demona (Lisa) deCristian, conform regulamentului acestui site, această poezie era bine să fie postată doar pe Hermeneia, nu și pe încă două site-uri. Mulțumesc.
pentru textul : nu uitați maioneza deO idee amuzantă.
pentru textul : Haikul “Broasca” al lui Matsuo Basho, în diferite traduceri (una fidelă și 20 umoristice) deA.V., îți spun (până nu uit, fiindcă pare o lectură interesantă) că ai un typo aici
„Un lucru se mai spune despre autorul de faţă: cum să ar fi „neo-bacovian”. ”
și acum, despre cronică
eu am citit poeziile lui Aldea pentru prima oară (mai bine zis, le-am auzit) la Artgotica Sibiu. și dacă în zumzetul de acolo s-a făcut liniște, asta spune ceva.
bună cronică, tu meriți citit atât pentru ce scrii (ca poet), cât și pentru ce spui (în calitate de critic literar).
pentru textul : Aldea aşteptând poezia defelicitări!
cred că întradevăr ideea se învîrte în jurul laptelui. Ultima strofă mi se pare puţin cam previzibilă şi cred că ar mai merita lucrată. Lasă senzaţia că te-ai grăbit. Aş fi preferat mai multă ambiguitate. Mai ales în context. Dar e doar o părere.
pentru textul : Oala cu lapte deasta cu slavile e si mai jalnica...
pentru textul : timpi decitesc de ceva vreme comentarii pe text, cu toate acestea unele mă surprind încă și azi. în general cele lipsite de un bun simț comun sau care mimează umorul. poemul este modest ceea ce nu pot a spune despre raportarea mea la amintirile evocate, amintiri ce capătă prospețime din durerea unor momente actuale. vă mulțumesc pentru empatie, desigur celor ce și-au manifestat-o!
pentru textul : în felul meu de copil denu am stat sa citesc comentariile predecesorilor mei, asa ca s-ar putea sa ma repet, dar nu conteaza. un text plan, mult , dar mult prea explicit, totul este la vedere, si oricat ai icnerca sa mai scorminesti dupa sensuri noi, mistere, nu ai sorti de izbanda. nu gasesc sclipirea aceea pe care ar trebui sa o simt, sa spun : asta e! incearca sa te mai ascunzi printre cuvinte, te expui, si de aceea textul tau nu spune decat putine, ca o adiere de vant ce se pierde. o sa te mai urmaresc. queen ella
pentru textul : raiul de la marginea potirului deun text plin de banalitati, "ochiul lunii", "urmele pasilor mei grabiti", "greutatea lumii" hai sa fim seriosi
pentru textul : Restul, reformulez dede acord, aștept dezbaterea
pentru textul : de ce se merită să citești hermeneia - sau despre sarcasm și sănătatea mintală deDragă Sebi,
Mai întâi de toate, sper ca aceste rânduri să nu te găsească surd, nu că ai citi cu urechile, dar poate vei dori să pui pe oareşcine să-ţi citească această filipică, să te simţi ca un conte lungit între (i)ele, spărgând struguri muiaţi în sos de migdale şi accesând Hermeneia. Aşadar, dragul meu posibil surd:
află că am luat la purtător neuronal semnul antibormaşină şi mi-am achiziţionat una bucată. Una bucată de tir plin. Sincer şi complet onest şi corect să-ţi spun, m-am codit cum se codeşte craiu' la-nsurătoare timp de câteva zile + v'o două săptămâni - să i-l lipesc mârlei pe uşă, să nu i-l lipsesc, să i-l lipsesc, să ma atârn de tavan... Pentru că de ce din ce motiv: datorită din cauza faptului că, imediat după primirea scrisorii tale (pe care am simţit-o ca pe a doua venire a mântuitorului şi pe care am sărutat-o stând în genunchi, cu moaca spre răsărit, cum am mai sărutat numa' la 13 ani, când m-a pus Vivina, în vie, să-i pup rotulele, prin ştrampi, vreo patru ceasuri, de mi-am făcut un bot cât Cheetah ) , imediat după scrisoarea ta, spuneam, mi-am luat un rânjet de asin mângâiat dupa ceafă, mi-am pus cămăşa de duminică, m-am dat din urechi până-n călcâie cu agheasmă, mi-am îndesat o legătură de usturoi în chiloţi şi am tăbărât la uşa ţopârlanului comunist, adică a ucigaşului de ciocan, scăriţă şi nicovală. Mi-a deschis şi m-am mirat până la stupefacţie uluită că, de data asta, nu mai era în bipu' gol şi nu se mai scărpina în icsicselul plin, ci era aproape decent: chilot tip zeghe Jilava, care cădeau elegant până sub genunchi, maiou tip tractor U650, cu "anchior" galben, iar din pieptul său răsărea neterminatul peisaj al lui Grigorescu - Pădure cu mistreţii morţi. Zâmbea apocaliptic şi, între trei coji de răsărită pe care mi le-a tuflit între ochi, m-a intrebat ceva aproape inteligibil. Cum era prea târziu să fug, iar zborul prin geamul de pe casa scării mi se părea oarecum riscant, m-am mulţumit să-i laud tonusul, să-i spun că ultima partitură după Vivaldi îi iese nemaipomenit atunci când o începe la trei de noapte. Apoi, numai şi numai ca să-mi dovedesc restul infim de bărbăţie şi puterea de încasare, am adus vorba de semnul despre care mi-ai spus. După numai cinci vorbe şi trei interjecţii din partea mea, târla s-a prins ce şi cum si mă aşteptam la o dură discuţie contradictorie, cu argumente aristotelice, de tipul cosmosului mitizat, despre utopia libertăţii din perspectivă metafizică, despre defragmentarea logosului ideilor înnăscute, până la discrepanţa dintre cotitura lingvistică şi aparenta lipsă de nevoie a limbajului în arta castraveciorilor în oţet. Numai că totul s-a terminat mult mai paşnic: fleoşc, fleoşc, bum, bum! Dârla mi-a aplicat, destul de subversiv, două palme peste gât şi două nucleare dorofteice sau butice în ochiul stâng, de-ţi scriu acum cu lupa. I-am mulţumit pentru timp şi am plecat legănatu.
E de prisos, dragul meu Sebi, să-ţi mai scriu că n-am mai putut să stau în propria mea casă şi m-am mutat în tir, tir care e luat cu chirie şi-l mai am la dispoziţie trei zile, M-am culcat printre acele semne îmbrăţişând, destul de mămos, bucăţile de carton. N-am abandonat nicio secundă lupta. Când m-am trezit, i-am dat unui puşti 5 lei, de acadele, ca să-i bage jigodiei, pe sub uşă, un semn de ăla. A venit înapoi, mi-a arătat 50 de lei, m-a intrebat dacă am idee de unde-i are, apoi a scos o praştie şi mi-a spart geamul de la bucătărie. M-am strecurat eu însumi (că fie-s curajos din cale-afară, fie a început să-mi placă bătaia) până la pragul dobitocului, şi i-am umplut uşa de cercuri roşii. Ah, nu vreau să-ţi spun ce orgasm de linişte mi s-a pogorât din urechi, ce satisfacţie (mu)zeistică am avut... A doua zi mi-a explodat butelia.
Azi noapte, chiar când îţi scriam acest bocet, fiind în tir, am îngheţat. Cataclismul metalic se auzea din podea. Până să fiu în stare să raţionez din nou, s-a ivit ţestosu' mârlanului, purtat de o rânjeală demonică şi ştirbă. Apoi, ca Lucifer din fundul iadului, a apărut şi bormaşina rotindu-şi halucinant limba oţelită. N-am mai auzit decât "mi-era frică să nu mori, ţi-am făcut aerisire".
Acum bat străzile, e 4 de noapte ori de dimineaţă, şi mă gândesc că nu mai am decât o soluţie, cea mai inumană cale de apărare pe care am sperat să n-o pun în practică niciodată: mă voi propti în uşa lui, îmi pun armură şi coif, şi încep să-i recit din Adrian Păunescu. Dacă nici aşa nu crapă râia, înseamnă că nu există Dumnezeu.
Acum te las, sper să te regăsesc în toate urechile.
Cu prietenie,
pentru textul : Jurnal de vecin. Bormașina cu surdină decamaradul tău de tortură.
Sa dam Cezarului ce e al Cezarului! nu spun ca in locul dumitale as fi apreciat acest text si as fi urat colegial succes unui artist inaintea unui concert de o mare dificultate cum ar fi muzica lui hindemith, desi mi s-ar fi parut mai aproape de adevar si de umanitate. l-am incadrat cat se poate de corect la sectiunea jurnal, unul special, jurnal de interpret, in care informatia nu este una cu caracter de interes general asa cum s-a grabit ieri un editor sa ma atentioneze, ci face parte din agenda mea de lucru ca artist. daca va legati da faptul ca trebuia sa va cer permisiunea pentru a-l posta, ma dezamagiti pentru ca va legati intotdeauna de lucruri marunte pentru a umili si a indeparta oameni care vin in numele artei sa faca ceva. as vrea sa cred ca sunteti mai intelept decat apareti in aceasta ipostaza de paznic si sa va opriti din luarea unei atitudini pripite. nu v-a interesat nicio clipa continutul ci doar faptul ca a aparut o imagine legata de eveniment, prilej de a va arata puterea de constrangere si chiar rautatea. sunt dezolata de modul in care reactionati. sunt dezolata de modul in care taiati brusc aripile unor oameni care au muncit si care chiar fac arta. trebuia sa va cer voie? o fac acum. cer permisiunea ca acest afis si textul anexat sa ramana exact cum sunt, nu pentru mine ci pentru faptul ca in spatele meu a fost o echipa si oamenii aia merita apreciati, nu eu. afisul dincolo de date, e o opera de arta. sa-l pun la vizuale? nu e al meu. sa-l trec la info? nu am voie,acolo fiind un spatiu destinat aproape exclusiv directorului si editorului-sef. atunci, unde? la gunoi? de ce? pentru ca doar asta va sare in ochi? pentru ca o sa ma suspendati inca o data spre deliciul si satisfactia unor pigmei dar nu a unor oameni de cultura. fiti intelept! daca nu am cerut, cer acum ca acest text sa ramana asa cum este . luati-o ca pe o rugaminte adresata consiliului, departamentului relatii marketing publicitate, domniei voastre si intregii lumi dornice de a citi si altceva decat o invitatie la un concert cu manele!
pentru textul : das Marienleben deun poem care pentru mine înseamna revenirea ta la lirismul "de altadata". îmi place ultima strofa. eu as spune totusi doar "clocotesc noptile", ai putea deschide doua sensuri si s-ar potrivi cu ce urmeaza "sunt apa uitată
pentru textul : puzzle deîntr-un ceaun", adica "clocoteste si apa("eu") si noptile". Cam tehnic. cu tot dragul o penita.
frumos exprimata revolta impotriva "regizorului" pe care multi dintre noi o simtim si ne macina sufletele, dar prea putini avem curajul sa o si exprimam. "atelierul de vechituri dumnezeiesti" e o expresie reusita prin care se perinda istoria noastra de sute si mii de ani. mi-a placut si canibalul "cu ochii-necati in apus".
pentru textul : atelier de vechituri dem-am gandit la lolita, logic...si mi-ar fi placut sa incepi de unde ai terminat. eu as pastra ideea si ultimul vers. si m-am lua de gat cu el. cu poemul, logic
pentru textul : prin vene plimbam un sentiment mult prea uzat deuite că la această interpretare nu m-am gîndit.
pentru textul : Birjar așteptând veșnicia deUneori mai bine, alteori mai puțin bine, cam asta este legea universală a firii noastre.
pentru textul : ceva strălucitor deAste e referitor la text.
În rest, regret că Emilian nu mai zice nimic prin niciun subsol și mă feresc să cred că asta se datorește faptului că nu consideră demn de el acest efort.
Însă eu sunt dezamăgită că acest atât de talentat autor a renunțat la a îndruma pe oricine. Dacă nu merităm comentariile Dvs stimate domn Emil Pal, de ce totuși publicați aici? Doar așa, ca să ne luminați din când în când cu grația Dvs? Mai ales că nici grația Dvs nu e mereu la fel de grațioasă, dacă îmi permiteți să mă exprim astfel...
Margas
a ramane fidel inimii e o calitate pe care am apreciat-o mereu in cazul extraterestrilor.
pentru textul : Eu scriu, deci exist. dein rest, ce mai faceti? cum o mai duceti cu fericirea?
multumesc
Cred că trebuie scos acel "nu" din versul "de parcă soldatului nu îi stă ceasul pe câmpul de luptă". Și dacă a fost gândit inițial fără acest "nu" , poemul e foarte reușit. Aceeași viteză salvatoare.Cu respect
pentru textul : NolamnotHamlet demoartea nu trebuie s-o înţelegem. Moartea trebuie să o conştientizăm, doar aşa vom trăi fiecare clipă la maxim.
pentru textul : frica de moarte deBuna seara ! Un text interesant din care pot remarca unele constructii de genul "dans erodand maluri..." " palesc voci pna in soapte ". Nu sunt de acord cu versul "face să tresară secrete în priviri de umbră". Mi se pare ca ar fi curs mai firesc "tresar secrete in priviri de umbra". "Face sa" creeaza o legatura inutila, explicativa. Finalul mi se pare putin bizar. La versul doi, negatia aceea da senzatia ca acea arcuire este una fireasca si se intampla ceva si nu se mai petrece una. Insa nu vad de ce... Un text bun. Ialin
pentru textul : Noapte naivă dealma draga, unele poeme si trairi nu au nevoie intotdeauna de un Manual Explicativ, prin simplul fapt ca nu se doresc neaparat traduse...optiunea de a intelege ce vrei si cit vrei este la indemina fiecaruia. prefer sa pastrez pentru mine "din ce nume se poate rosti o salutare către bunul prieten" acolo pe colinele inchipuirii mele. exista cetati cu acelasi nume, dar asta nu ne schimba soarta. cunosc o cetate unde mi te-ai aratat prietena si pentru asta iti multumesc.
pentru textul : și zeii plîng deam revenit pe textul tau cu bucuria de a avea acum dreptul sa acord penite
pentru textul : Geruită, de-altădată deda, interesanta observatia lucian. dar nu a fost scris pe plaja. e mai degraba un text "de scorbura". am eu perioadele mele "de scorbura" merci Sister, e un text care desi a fost scris intr-o noapte, totusi e produsul a mai multor saptamini
pentru textul : atît îmi doream... ▒ deÎnţeleg. Am organizat şi am participat la numeroase tipuri de întâlniri literare şi ştiu cât e de anevoie să ajungi la o coeziune atât de reuşită. Ştiam că numai fiind de faţă voi înţelege cu adevărat ceea ce se întâmplă, deoarece cronica, filmul sau fotografia nu pot reflecta reaşitatea pe deplin. Totodată, ceea ce am găsit la dumneavoastră spune mult despre calităţile sufleteşti ale celor implicaţi. Bineînţeles, aceste calităţi nu se afişează aici, ci se dezvăluie la momentele potrivite, aşa cum a fost şi acolo. Felicitări încă o dată şi sper să ne întâlnim mai des. Ce pot să spun deocamdată este să vă aşteptaţi, sper cât mai curând, la o invitaţie concretă la Sibiu.
pentru textul : Weekend literar în Bucureşti deAranca, parcă mi-ai citit gândurile. Când am văzut penița am înțepenit spunându-mi că iar se va crede că prin dedicație am vizat pe cineva anume și, de ce nu, cerșit. Offtopic:Dunărea face parte dintr-una din viețile mele de dinainte. Am murit de câteva ori de-atunci. Nu mă pot întoarce la ea decât în amintiri. Deci nu îți voi promite nimic în acest sens.
pentru textul : palimpsest de toamnă demai puțin ultima strofă care, zic eu, cade în roz lipicios
pentru textul : poets dePagini