un poem compact. debutul incepe cu o comparatie inedita "camera ta-cusca rinocerului", aceeasi placere in ambele. apoi: "esti naiva si pe deasupra si inauntru", "scrisorile inchise cu scaieti", "gleznelor murdare asemenea/microbuzelor portocalii ce sosesc duminica/în fața sălii olimpia" finalul care inchide etans cu o tzucahara de nota 10 tot printr-o comparatie: maini-strazile reci din Figueres, si vorbind de aceeasi deosebita plecere. prima ninsoare mi-a provocat o deosebită plăcere îmi imaginez brațele tale străzile reci din Figueres nu e ca și când ne-am iubi as sugera: caligrafii calde, folosirea diminutivului "caldute", opreste din mesajul puternic si estompeaza oarecum mersul triumfator al poemului. un poem care te priveste de sus, nonsalant, :la final parca spune: ia o pauza de o tigara, ai mainile reci ):), scris cu un stilet care scrijeleste fruntea pana la un nou rid, brusc aparut. un poem cu usile inchise ermetic, ca si cum ar tine in el un butoi de pulbere gata sa explodeze, de aceea autorul apelaza la multe lacate. deci, un text remarcabil. mcm
Amestec ermetic (unitar/consistent sau, pur si simplu, sincretic?) de simboluri plecand de la hieroglifele (egiptene) - devenite "hemoglife" (jertfa de sange adusa) la "masa tacerii" a "tatalui", "sinodul" (greierilor? - fortare poate acceptabila ), "sarutul" (lui Iuda), "durerea fiului" (batuta in cuie), iar, in fine, abia la sfarsit (si pacat ca doar acolo!) ceva care trezeste fiorul poetic: "râsul își ridică indecent/ coloana infinită/din amprentele fericirii"
În general sînt şi nu sînt întotdeauna de acord cu aserţiunile lui Kiyosaki. Pentru ca lucrurile nu sint totdeauna la fel de simple si absolut nici o situaţie nu este sinonimă cu alta. De aceea a susţine că o anumită soluţie sau chiar filozofie s-ar aplica în orice context sau la orice persoană mi se pare şi nerealist dar şi lipsit de smerenie intelectuală.
Dar revenind la text, m-aş fi aşteptat să citesc ceva mult mai consistent şi mai interesant, ceva să-i zicem patapievician la primul paragraf "Bucuria de a sta pe un val mic". În schimb am citit o colecţie de repetiţii şi banalităţi (şi chestii evidente). Thank you for stating the obvious. Probabil o analiză mai adîncă şi mai serioasă a diferenţei dintre plăcere şi bucurie, fără ostracizări moralizatoare ar fi ceva ce aş citi cu interes.
Următorul paragraf, "A gândi cu sentimentele" mi se pare şi el atît banal cît şi rupt de realitate prin susţinerea absolutizării. Şi am să îţi dau un exemplu. Tu şi Kiyosaki susţineţi că "Acea persoană a „socotit” că e mai sigur să muncească pentru un salariu, decât să facă o investiţie." Întrebarea mea este: "Crezi că brockerii şi agenţii de bursă nu operează sau acţionează cu sau din cauza sentimentelor, sau şi mai rău, a emoţiilor?" Eşti naiv dacă crezi asta. Absolut oricine este motivat şi influenţat de sentimente. Este o fabulaţie ideea că bancherii sau brockerii nu au inimă ci doar o minte cu calcule reci. Problema nu este să ai sau nu, sau să foloseşti sau nu sentimente în raport cu banii ci mai degrabă este măsura în care ţii echilibrul între emoţional şi raţional atunci cînd te raportezi la bani şi la tot ce implică ei. Ignoranţa nu înseamnă sentimentalism. Iar erudiţia sau intelectualismul nu înseamnă lipsă de sentimente.
Paragraful trei, "Hamsterul din colivie" sau cum i se spune în America, "the rat's race", este şi el o colecţie de chestii pe care le ştie toată lumea. Dar şi aici mă deranjează absolutizarea pe care o sugerezi tu şi K. Pentru că orice extremă se întîlneşte în eroare. Greenspan a fost evanghelistul aceleiaşi teorii într-un anumit sens. Ideea că market-ul se reglează de la sine şi că legile investiţiei şi pieţei sînt prin ele însele soluţia şi mîntuirea financiară a societăţii. Iar cuvîntul magic este, aşa cum sugerează şi K, "investiţia". Şi uite unde am ajuns!? În burta unei recesiuni economice cu origini clare de natura financiară. Mi-ar trebui ore şi mult spaţiu să demonstrez asta aici dar îmi imaginez că te pricepi. Un contrarăspuns anaecdotic pentru ce spui tu şi K ar putea fi chiar sugestia piramidală a "Caritasului" sau a schemei Ponzi. La urma urmei şi ei proslăveau cuvîntul maigic "investiţie". Aici eu înclin mai degrabă spre teoriile vechii şcoli de gîndire econimică a lui Mises.
Paragraful "Negarea realităţii". Oare cît din asta este de fapt "strugurii la care nu ajung sînt acri". Hai să fim serioşi. Dacă eşti prost eşti prost şi dacă eşti sărac şi dacă eşti bogat. Isteţimea, optimismul, atitudinea în viaţă nu au de a face cu banii sau bogăţia ci cu cine eşti. De aceea a fi bogat nu este o chestie de evitat şi nu implică neaparat o "negarea a realităţii". Poate de aceea Hristos deşi a spus că unde este comoara omului acolo este şi inima lui dar în acelaşi timp nu a încurajat pe nimeni să nu aibă bani sau bogăţii ci doar să nu îşi lipească inima de ele. La urma urmei este o problemă de alegere. Şi săracul care se droghează cu aurolac dar şi bogatul care se droghează cu ultimul Bugatti tot drogat de numeşte. Dar asta nu este neaparat pentru că banii sînt răi în ei înşişi ci pentru că inima omului este bolnavă. Parcă apostolul Pavel spunea (nu că banii sînt rădăcina tuturor relelor) şi că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.
Paragraful "Morcovul măgăruşului". La fel ca şi cel cu hamsterul, nu sînt neaparat de acord cu idealismul lui. Stau şi mă întreb cum şi-ar imagina oamenii ăştia societatea. Şi economia. Oamenii sînt diferiţi. Unii nu vor fi niciodată antreprenori. Preferă să fie stujitori şi preferă să o facă cu loialitate. Nu fac apologetica capitalismului dar e utopic să îţi imaginezi o societate formată doar din investitori. Unde ar fi atunci medicii, pompierii, profesorii, vînzătorii, artiştii, etc. Cu siguranţă că e mai bine să fii "om" decît "măgăruş" dar te asigur că uneori "măgăgruşii" au mult mai puţină bătaie de cap şi mult mai multă linişte. Şi poate de aceea o societate echilibrată are şi partide de stînga, nu crezi?
Paragraful "O lecţie neînvăţată" „Ignoranţa în privinţa banilor este cea care duce la atâta lăcomie şi la atâta teamă.” Cu asta sînt de acord. Mai ales în România. Dar nu este numai o chestiune de ignoranţă ci şi de alegere morală după părerea mea. Şi pot explica dacă este nevoie. Lucrurile nu sînt chiar aşa de simple si nu se pot rezolva cu o şedinţă de cursuri.
În ce privesc banii înţeleg ce vrea să spună cu ideea că ar fi o iluzie dar şi această afirmaţie este o iluzie pentru că "iluzia" asta a banilor îmi cumpără mie maşini şi ecrane plasma şi mîncare şi case. Şi toate aste te asigur că nu sînt o iluzie.
Uneori mă întreb dacă apariţia cărţii lui Kiyosaki, prin America cam prin 2003, deci chiar cu cîţiva ani înaitea meltdown-ului financiar nu a fost motivată şi ea fie de intenţii malefice fie de obsesia asta fanatică cum că piaţa le rezolvă pe toate. Doar să introduci bani în ea. Şi ce te faci cînd nu mai sînt bani şi eşti nevoit să tipăreşti bani noi doar ca să ţii motorul pieţii mergînd? Nu se numeşte asta autopăcăleală şi duce la crash? Dar asta este doar colecţia mea de teorii conspiraţioniste.
poemul mi se pare destul de ok, cam prea zoobotanic. titlul, însă, e de schimbat, dacă nu cumva îi e prea lene lui Virgil să mai modifice ceva.
de cele mai multe ori ne e lene să schimbăm ceva în noi, în viaţa noastră, la fel e şi cu poemele, arată exact starea - de lehamite, în cazul de faţă. barometrul sufletului :)))
Cred că ar fi mai în câștig pentru text dacă s-ar renunța la forma tip poezie, adică la enter-urile de la finalul fiecărui rând. Sunt câteva fragmente (mici) pe care nu le agreez. "depeizat" - cred că merge, în contextul în care colonelul "cîntă fals trăiască patria". Finalul e subtil alunecos, dar bun.
Paul, ce să spun decât că mă bucură sincer aprecierea ta. mulțumesc pentru citirea atentă și semnul tău aurit. eu și arturo marquez ne bucurăm de o dimineață de sâmbătă splendidă. sper ca la fel să o ai și tu. :)
Only love will bring love, spune Sarit. J`avais oublier, criee Aline. Intre Sarit si Tor, nisipul dunelor, la Cesarea se transforma in sticla. Totul este perfect in acest tablou, rosul dedus din gradina de portocali, albul meselor cu petale de mireasa si verdele aproape albastru din tinutul de dincolo de timp al regelui Tor. Portocalul de 2000 ani e la fel de verde ca la 20 in tinutul regelui Tor, acest lucru il stie si tiranica Sarit in timp ce sparge paharul. Lirismul ultimei strofe al acestui poem in proza, inunda timpul spart in cioburi de cristal. Astfel se raspindeste ceata din vremea vechilor celti, ceata povestilor irlandeze, aura acestui minunat basm in versuri. Probleme de actualitate isi gasesc substratul in vremuri uitate de timp. O poveste frumoasa si nu numai.
Și dacă ceea ce am afirmat te-a făcut să te simți jignită - indiferent că intenția mea nu are legătură cu asta, sper să poți înțelege măcar ce am dorit să comunic și să îmi ierți sinceritatea, în caz că a deranjat. Crede-mă că sunt multe utile în ce am spus până acum pe pagina ta. Și știu că le percepi. Dacă nu îmi păsa, tăceam. Așa cum am tăcut mult timp. Și dacă voi tăcea de acum înainte, este fiindcă e mai bine pentru moment. Prin urmare, consider că ce am avut de comunicat aici, am încheiat. Rost pentru întrebări nu mai este. Iar "polemic-brainstorming" - scuze pt invenția acestei sintagme, în caz că nu există - nu mă caracterizează și nu o voi interioriza niciodată. Vlad Turbure are dreptate în ce scrie. Fiindcă eu ți-am dat bună toată ziua mult timp. Și mă așteptam la același lucru, pe orice coordonate. Și ceea ce e bun, va dăinui. Deși, evident, că și răul poate dăinui. Ce-ar fi să fim dincolo de ele?
"e-atâta linişte încât varful peniţei pe foaia de hârtie
ar băga-n sperieţi (până şi) îngerii" - aşa aş fi văzut eu acest vers, fără "geografia" de după. Şi la final aş mai fi lcurat puţin, nu la nivel ideatic, ci la exprimare. În rest, este un text reuşit, cu metafore inedite.
Eu văd poemul ca pe o parodie care ridiculizează un alt text chiar cu mijloacele acestuia, pe scheletul lui. Din acest punct de vedere e reusit. Mă întreb, însă, la ce bun? Mădălina e la început de drum si atât de tânără. Dacă prezentul poem are scop didactic, felicit autoarea (situaţie în care trebuie să se asigure că functionează metoda), iar dacă e un demers plin de răutate, mă abţin.
Astept un poem dn acela frumos cu luna încurcată la lucrul ei:
,,mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine ştie?" Zi frumoasă!
nicholas , multumesc pentru feedback. chiar toate tre' sa aiba o semnificatie?.. ( pentru mine are, insa:) si nu. nu confetti, eu asa am vazut multe flyere, biletele mici care zboara. :) acum daca zboara degeaba, este alta mancare de peste.
silvia, cum am mai spus, voi reveni si am sa ma mai slefuiesc .. voi tine cont de observatii. multumesc frumos pentru implicare.
domnule virgil, despre vronsky poate in alt poem. daca nu ma insel, il chema si alexei. poate poemul se va chema alexei :)
uite că m-ai bine dispus. dar ce te face să crezi că pe mine m-ar urmări fbi-ul? dar nu aș zice că "iguane de cultură" aduce cu fbi-ul, poate mai mult cu cia-ul sau vreo agenție obscură de informații din armată..
Percep deja că există două posibilități. Ori ai o xenofobie acerbă împotriva americanilor, fenomen pe care l-am mai observat la unii români care probabil crezînd că scuipînd în americani sînt români mai patrioți decît alții. Deși o privire mai atentă (și mai inteligentă) îți va spune că „manager” este un cuvînt englezesc și nu neaparat american. La fel după cum este și cuvîntul „șerif” de altfel, despre pare pun pariu că 99% din români cred că este cuvînt pur american. Dar evident că dacă simți nevoia să scuipi în americani (cum alții simt nevoia să scuipe în evrei sau în unguri, de exemplu) orice pseudo-argument este justificat. Aceasta este prima posibilitate. A doua posibilitate este că îți dorești să mă ofensezi pe mine care sînt român american. Din nou trebuie să afirm aceasta pentru că „manager” nu este cuvînt neaparat american. Dar probabil că ura împotriva britanicilor este probabil mai puțin la modă astăzi între românii „adevărați”. În orice caz a traduce „manager” cu „director” nu face decît să ne reveleze ignoranța ta, domnule cezar. Pentru că „manager” poate fi eventual tradus cu „gospodar” sau „ispravnic”. Evident însă că oamenii inteligenți din România au preferat un englezism (sau americanism, cum zici tu) unor arhaisme slavone. S-ar putea ca ție însă să îți placă slavonismele. Evident, fiecare cu simpatiile lui. Unii spre occidentul civilizat. Alții spre stepa rusă.
Dar nici cuvîntul „director” nu demonstrează prea mult „patriotism”. Pentru că deși originea lui inițială este latină (de la romanii ăia brutali care ne-au cucerit scumpa noastră Dacie și ne-au violat fetele codane prin Sarmisegetuza), dar, în orice caz, la noi cuvîntul „director”, că despre el făceai vorbire, vine din franceză. Este mai „bună” sau mai „patriotică” franceza decît engleza? Sau are ostilitatea anti-americană subtext politic în timp ce pupincurismul franțuzesc este nobil? Sînt și acestea întrebări care plutesc ca o ceață verzuie peste cămășile țesute în punct românesc ale patrioților români.
Revenind însă la oile noastre. Eu stăruiesc în a considera pocirea limbii române din ignoranță ca fiind o măsură mult mai autentică de nepatriotism decît folosirea cuvîntului „manager”. Parol!
interesantă poezie, dar interesantă numai așa, ca să fim interesanți. oricum vă jucați bine cu cuvintele, așa bine încît, chiar dacă nu ne place și nu ne transmite mai nimic poema asta, cu greu i-am găsi ceva de reproșat. e și ăsta un fel de a scrie... cred că aveți un typo, la „amerendian”. apropo, ce înseamnă „sine cera” și de ce l-ați aruncat ca subtitlu? nu-i cam pretențios?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un poem compact. debutul incepe cu o comparatie inedita "camera ta-cusca rinocerului", aceeasi placere in ambele. apoi: "esti naiva si pe deasupra si inauntru", "scrisorile inchise cu scaieti", "gleznelor murdare asemenea/microbuzelor portocalii ce sosesc duminica/în fața sălii olimpia" finalul care inchide etans cu o tzucahara de nota 10 tot printr-o comparatie: maini-strazile reci din Figueres, si vorbind de aceeasi deosebita plecere. prima ninsoare mi-a provocat o deosebită plăcere îmi imaginez brațele tale străzile reci din Figueres nu e ca și când ne-am iubi as sugera: caligrafii calde, folosirea diminutivului "caldute", opreste din mesajul puternic si estompeaza oarecum mersul triumfator al poemului. un poem care te priveste de sus, nonsalant, :la final parca spune: ia o pauza de o tigara, ai mainile reci ):), scris cu un stilet care scrijeleste fruntea pana la un nou rid, brusc aparut. un poem cu usile inchise ermetic, ca si cum ar tine in el un butoi de pulbere gata sa explodeze, de aceea autorul apelaza la multe lacate. deci, un text remarcabil. mcm
pentru textul : străzile reci din Figueres desi eu asteptam si uite ca s-a infaptuit. multumesc. am adaugat si ultima propozitie pe care o scosesem, initial. ...
pentru textul : gourmet deAmestec ermetic (unitar/consistent sau, pur si simplu, sincretic?) de simboluri plecand de la hieroglifele (egiptene) - devenite "hemoglife" (jertfa de sange adusa) la "masa tacerii" a "tatalui", "sinodul" (greierilor? - fortare poate acceptabila ), "sarutul" (lui Iuda), "durerea fiului" (batuta in cuie), iar, in fine, abia la sfarsit (si pacat ca doar acolo!) ceva care trezeste fiorul poetic: "râsul își ridică indecent/ coloana infinită/din amprentele fericirii"
pentru textul : Hemoglife. Numele patrafirului deda e noapte. am plecat să mă culc. nu dărîmați Hermeneia. sau dacă o faceți să fie cu folos.
pentru textul : sequoia I denu ma asteptam sa placa, dar la un astfel de text, nu asta e important. cel putin, pt mine multumesc
pentru textul : Vorbesc singur, frățioare! deÎn general sînt şi nu sînt întotdeauna de acord cu aserţiunile lui Kiyosaki. Pentru ca lucrurile nu sint totdeauna la fel de simple si absolut nici o situaţie nu este sinonimă cu alta. De aceea a susţine că o anumită soluţie sau chiar filozofie s-ar aplica în orice context sau la orice persoană mi se pare şi nerealist dar şi lipsit de smerenie intelectuală.
pentru textul : Banii - frica, dorinţa şi gândirea deDar revenind la text, m-aş fi aşteptat să citesc ceva mult mai consistent şi mai interesant, ceva să-i zicem patapievician la primul paragraf "Bucuria de a sta pe un val mic". În schimb am citit o colecţie de repetiţii şi banalităţi (şi chestii evidente). Thank you for stating the obvious. Probabil o analiză mai adîncă şi mai serioasă a diferenţei dintre plăcere şi bucurie, fără ostracizări moralizatoare ar fi ceva ce aş citi cu interes.
Următorul paragraf, "A gândi cu sentimentele" mi se pare şi el atît banal cît şi rupt de realitate prin susţinerea absolutizării. Şi am să îţi dau un exemplu. Tu şi Kiyosaki susţineţi că "Acea persoană a „socotit” că e mai sigur să muncească pentru un salariu, decât să facă o investiţie." Întrebarea mea este: "Crezi că brockerii şi agenţii de bursă nu operează sau acţionează cu sau din cauza sentimentelor, sau şi mai rău, a emoţiilor?" Eşti naiv dacă crezi asta. Absolut oricine este motivat şi influenţat de sentimente. Este o fabulaţie ideea că bancherii sau brockerii nu au inimă ci doar o minte cu calcule reci. Problema nu este să ai sau nu, sau să foloseşti sau nu sentimente în raport cu banii ci mai degrabă este măsura în care ţii echilibrul între emoţional şi raţional atunci cînd te raportezi la bani şi la tot ce implică ei. Ignoranţa nu înseamnă sentimentalism. Iar erudiţia sau intelectualismul nu înseamnă lipsă de sentimente.
Paragraful trei, "Hamsterul din colivie" sau cum i se spune în America, "the rat's race", este şi el o colecţie de chestii pe care le ştie toată lumea. Dar şi aici mă deranjează absolutizarea pe care o sugerezi tu şi K. Pentru că orice extremă se întîlneşte în eroare. Greenspan a fost evanghelistul aceleiaşi teorii într-un anumit sens. Ideea că market-ul se reglează de la sine şi că legile investiţiei şi pieţei sînt prin ele însele soluţia şi mîntuirea financiară a societăţii. Iar cuvîntul magic este, aşa cum sugerează şi K, "investiţia". Şi uite unde am ajuns!? În burta unei recesiuni economice cu origini clare de natura financiară. Mi-ar trebui ore şi mult spaţiu să demonstrez asta aici dar îmi imaginez că te pricepi. Un contrarăspuns anaecdotic pentru ce spui tu şi K ar putea fi chiar sugestia piramidală a "Caritasului" sau a schemei Ponzi. La urma urmei şi ei proslăveau cuvîntul maigic "investiţie". Aici eu înclin mai degrabă spre teoriile vechii şcoli de gîndire econimică a lui Mises.
Paragraful "Negarea realităţii". Oare cît din asta este de fapt "strugurii la care nu ajung sînt acri". Hai să fim serioşi. Dacă eşti prost eşti prost şi dacă eşti sărac şi dacă eşti bogat. Isteţimea, optimismul, atitudinea în viaţă nu au de a face cu banii sau bogăţia ci cu cine eşti. De aceea a fi bogat nu este o chestie de evitat şi nu implică neaparat o "negarea a realităţii". Poate de aceea Hristos deşi a spus că unde este comoara omului acolo este şi inima lui dar în acelaşi timp nu a încurajat pe nimeni să nu aibă bani sau bogăţii ci doar să nu îşi lipească inima de ele. La urma urmei este o problemă de alegere. Şi săracul care se droghează cu aurolac dar şi bogatul care se droghează cu ultimul Bugatti tot drogat de numeşte. Dar asta nu este neaparat pentru că banii sînt răi în ei înşişi ci pentru că inima omului este bolnavă. Parcă apostolul Pavel spunea (nu că banii sînt rădăcina tuturor relelor) şi că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.
Paragraful "Morcovul măgăruşului". La fel ca şi cel cu hamsterul, nu sînt neaparat de acord cu idealismul lui. Stau şi mă întreb cum şi-ar imagina oamenii ăştia societatea. Şi economia. Oamenii sînt diferiţi. Unii nu vor fi niciodată antreprenori. Preferă să fie stujitori şi preferă să o facă cu loialitate. Nu fac apologetica capitalismului dar e utopic să îţi imaginezi o societate formată doar din investitori. Unde ar fi atunci medicii, pompierii, profesorii, vînzătorii, artiştii, etc. Cu siguranţă că e mai bine să fii "om" decît "măgăruş" dar te asigur că uneori "măgăgruşii" au mult mai puţină bătaie de cap şi mult mai multă linişte. Şi poate de aceea o societate echilibrată are şi partide de stînga, nu crezi?
Paragraful "O lecţie neînvăţată" „Ignoranţa în privinţa banilor este cea care duce la atâta lăcomie şi la atâta teamă.” Cu asta sînt de acord. Mai ales în România. Dar nu este numai o chestiune de ignoranţă ci şi de alegere morală după părerea mea. Şi pot explica dacă este nevoie. Lucrurile nu sînt chiar aşa de simple si nu se pot rezolva cu o şedinţă de cursuri.
În ce privesc banii înţeleg ce vrea să spună cu ideea că ar fi o iluzie dar şi această afirmaţie este o iluzie pentru că "iluzia" asta a banilor îmi cumpără mie maşini şi ecrane plasma şi mîncare şi case. Şi toate aste te asigur că nu sînt o iluzie.
Uneori mă întreb dacă apariţia cărţii lui Kiyosaki, prin America cam prin 2003, deci chiar cu cîţiva ani înaitea meltdown-ului financiar nu a fost motivată şi ea fie de intenţii malefice fie de obsesia asta fanatică cum că piaţa le rezolvă pe toate. Doar să introduci bani în ea. Şi ce te faci cînd nu mai sînt bani şi eşti nevoit să tipăreşti bani noi doar ca să ţii motorul pieţii mergînd? Nu se numeşte asta autopăcăleală şi duce la crash? Dar asta este doar colecţia mea de teorii conspiraţioniste.
ma bucur ca ti-a placut. multumesc!
pentru textul : dinastii de fier deD-le Teodoriu, aţi interpretat pe aproape "foamea". La fel, "ledul". Vă mulţumesc de popas!
pentru textul : Noapte bună, copii des-a strecurat o greșeală când ai tehnoredactat textul, chiar la început ''suletul''. cu respect, d3mona
pentru textul : Întâiul psalm al lui Iov demulţumesc Mariana, s-a corectat, scuze pentru deranj. mă gândesc să schiţez o carte a mea de proverbe.
aud vreun amin?
pentru textul : din cartea proverbelor depoemul mi se pare destul de ok, cam prea zoobotanic. titlul, însă, e de schimbat, dacă nu cumva îi e prea lene lui Virgil să mai modifice ceva.
pentru textul : poveste cu păsări și pești dede cele mai multe ori ne e lene să schimbăm ceva în noi, în viaţa noastră, la fel e şi cu poemele, arată exact starea - de lehamite, în cazul de faţă. barometrul sufletului :)))
Cred că ar fi mai în câștig pentru text dacă s-ar renunța la forma tip poezie, adică la enter-urile de la finalul fiecărui rând. Sunt câteva fragmente (mici) pe care nu le agreez. "depeizat" - cred că merge, în contextul în care colonelul "cîntă fals trăiască patria". Finalul e subtil alunecos, dar bun.
pentru textul : Nostalgia dePaul, ce să spun decât că mă bucură sincer aprecierea ta. mulțumesc pentru citirea atentă și semnul tău aurit. eu și arturo marquez ne bucurăm de o dimineață de sâmbătă splendidă. sper ca la fel să o ai și tu. :)
pentru textul : cireșul deOnly love will bring love, spune Sarit. J`avais oublier, criee Aline. Intre Sarit si Tor, nisipul dunelor, la Cesarea se transforma in sticla. Totul este perfect in acest tablou, rosul dedus din gradina de portocali, albul meselor cu petale de mireasa si verdele aproape albastru din tinutul de dincolo de timp al regelui Tor. Portocalul de 2000 ani e la fel de verde ca la 20 in tinutul regelui Tor, acest lucru il stie si tiranica Sarit in timp ce sparge paharul. Lirismul ultimei strofe al acestui poem in proza, inunda timpul spart in cioburi de cristal. Astfel se raspindeste ceata din vremea vechilor celti, ceata povestilor irlandeze, aura acestui minunat basm in versuri. Probleme de actualitate isi gasesc substratul in vremuri uitate de timp. O poveste frumoasa si nu numai.
pentru textul : Reportaj de la o nuntă în țara Cnaan delol, bobadil si crampele la buric!/ ai ramas tot asa virgina, un pic!
scuze, adriana pt offtopic :)
pentru textul : cină festivă deCostei*
pentru textul : oameni şi jucării desuprarealist*
toată munca asta a ta*
Și dacă ceea ce am afirmat te-a făcut să te simți jignită - indiferent că intenția mea nu are legătură cu asta, sper să poți înțelege măcar ce am dorit să comunic și să îmi ierți sinceritatea, în caz că a deranjat. Crede-mă că sunt multe utile în ce am spus până acum pe pagina ta. Și știu că le percepi. Dacă nu îmi păsa, tăceam. Așa cum am tăcut mult timp. Și dacă voi tăcea de acum înainte, este fiindcă e mai bine pentru moment. Prin urmare, consider că ce am avut de comunicat aici, am încheiat. Rost pentru întrebări nu mai este. Iar "polemic-brainstorming" - scuze pt invenția acestei sintagme, în caz că nu există - nu mă caracterizează și nu o voi interioriza niciodată. Vlad Turbure are dreptate în ce scrie. Fiindcă eu ți-am dat bună toată ziua mult timp. Și mă așteptam la același lucru, pe orice coordonate. Și ceea ce e bun, va dăinui. Deși, evident, că și răul poate dăinui. Ce-ar fi să fim dincolo de ele?
pentru textul : Cel mai, Cea mai deMulțumesc pentru sfat. Inițial, gândisem un final asemănător celui din comentariu, dar mă temeam să nu fie unul abscons
pentru textul : Șarpele Midgardului de"e-atâta linişte încât varful peniţei pe foaia de hârtie
pentru textul : semn (inevitabila confesiune) dear băga-n sperieţi (până şi) îngerii" - aşa aş fi văzut eu acest vers, fără "geografia" de după. Şi la final aş mai fi lcurat puţin, nu la nivel ideatic, ci la exprimare. În rest, este un text reuşit, cu metafore inedite.
ok, virgil, multam, ambele explicatii is logice. voi reveni la un moment dat cu ce am de revenit, sau nu voi reveni, in functie de imprejurari. rim
pentru textul : jurnal de nesomn III deEu văd poemul ca pe o parodie care ridiculizează un alt text chiar cu mijloacele acestuia, pe scheletul lui. Din acest punct de vedere e reusit. Mă întreb, însă, la ce bun? Mădălina e la început de drum si atât de tânără. Dacă prezentul poem are scop didactic, felicit autoarea (situaţie în care trebuie să se asigure că functionează metoda), iar dacă e un demers plin de răutate, mă abţin.
Astept un poem dn acela frumos cu luna încurcată la lucrul ei:
,,mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine ştie?" Zi frumoasă!
Mariana, cu drag!
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deNiciodata sa nu te duci cu cosul la pomul laudat. Ma straduiesc. Dar nu stiu ce-o sa iasa.
pentru textul : Gânduri denicholas , multumesc pentru feedback. chiar toate tre' sa aiba o semnificatie?.. ( pentru mine are, insa:) si nu. nu confetti, eu asa am vazut multe flyere, biletele mici care zboara. :) acum daca zboara degeaba, este alta mancare de peste.
pentru textul : când după război se așterne liniștea desilvia, cum am mai spus, voi reveni si am sa ma mai slefuiesc .. voi tine cont de observatii. multumesc frumos pentru implicare.
pentru textul : anna dedomnule virgil, despre vronsky poate in alt poem. daca nu ma insel, il chema si alexei. poate poemul se va chema alexei :)
uite că m-ai bine dispus. dar ce te face să crezi că pe mine m-ar urmări fbi-ul? dar nu aș zice că "iguane de cultură" aduce cu fbi-ul, poate mai mult cu cia-ul sau vreo agenție obscură de informații din armată..
pentru textul : vizită dePercep deja că există două posibilități. Ori ai o xenofobie acerbă împotriva americanilor, fenomen pe care l-am mai observat la unii români care probabil crezînd că scuipînd în americani sînt români mai patrioți decît alții. Deși o privire mai atentă (și mai inteligentă) îți va spune că „manager” este un cuvînt englezesc și nu neaparat american. La fel după cum este și cuvîntul „șerif” de altfel, despre pare pun pariu că 99% din români cred că este cuvînt pur american. Dar evident că dacă simți nevoia să scuipi în americani (cum alții simt nevoia să scuipe în evrei sau în unguri, de exemplu) orice pseudo-argument este justificat. Aceasta este prima posibilitate. A doua posibilitate este că îți dorești să mă ofensezi pe mine care sînt român american. Din nou trebuie să afirm aceasta pentru că „manager” nu este cuvînt neaparat american. Dar probabil că ura împotriva britanicilor este probabil mai puțin la modă astăzi între românii „adevărați”. În orice caz a traduce „manager” cu „director” nu face decît să ne reveleze ignoranța ta, domnule cezar. Pentru că „manager” poate fi eventual tradus cu „gospodar” sau „ispravnic”. Evident însă că oamenii inteligenți din România au preferat un englezism (sau americanism, cum zici tu) unor arhaisme slavone. S-ar putea ca ție însă să îți placă slavonismele. Evident, fiecare cu simpatiile lui. Unii spre occidentul civilizat. Alții spre stepa rusă.
pentru textul : Plaiuri bucovinene deDar nici cuvîntul „director” nu demonstrează prea mult „patriotism”. Pentru că deși originea lui inițială este latină (de la romanii ăia brutali care ne-au cucerit scumpa noastră Dacie și ne-au violat fetele codane prin Sarmisegetuza), dar, în orice caz, la noi cuvîntul „director”, că despre el făceai vorbire, vine din franceză. Este mai „bună” sau mai „patriotică” franceza decît engleza? Sau are ostilitatea anti-americană subtext politic în timp ce pupincurismul franțuzesc este nobil? Sînt și acestea întrebări care plutesc ca o ceață verzuie peste cămășile țesute în punct românesc ale patrioților români.
Revenind însă la oile noastre. Eu stăruiesc în a considera pocirea limbii române din ignoranță ca fiind o măsură mult mai autentică de nepatriotism decît folosirea cuvîntului „manager”. Parol!
interesantă poezie, dar interesantă numai așa, ca să fim interesanți. oricum vă jucați bine cu cuvintele, așa bine încît, chiar dacă nu ne place și nu ne transmite mai nimic poema asta, cu greu i-am găsi ceva de reproșat. e și ăsta un fel de a scrie... cred că aveți un typo, la „amerendian”. apropo, ce înseamnă „sine cera” și de ce l-ați aruncat ca subtitlu? nu-i cam pretențios?
pentru textul : Inima dintotdeauna. Priveşte înapoi dedragii mei voi medita
pentru textul : autumn sîc dedar soluţia-i uşoară
hermeneia-i casa mea
lira vila de la ţară
textul asta curge frumos, fara poticniri. Are imagini in discretia lor - frapante. Finalul o rotunjeste:
pentru textul : desperado de"eşti ofranda
sunt piatra pe care vei curge"
unde sunt doi romani sunt trei pareri. Romani 11 este foarte clar. dar ma opresc aici.
pentru textul : psalm dePagini