departe de mine intentia unor teribilisme, b.u (be you) e marca unui spray la moda, dar cam de proasta calitate. multumesc de lectura...inca nu m-am lamurit desi m-am uitat in tabelul pentru a posta o vizuală ce e de facut, dar o să ma lamuresc.

iată că au apărut brotăceii, prinţesele nu sînt departe. bulibaşă virgil, stai în cortul tău şi nu mai bulibăşi prin pagina mea. ştii "ceva"? şi eu cred despre textele tale, că nu "e" poezii, "e" un fel de ciorbă de prune acrită cu corcoduşe. fiecare cu gustul lui. nu te poţi să te aia în gustul omului!

uite ce scrie cineva cind nu are ce face si probabil ca nici ce spune. tu chiar crezi ca asta este poezie?

da ai dreptate, e prea bla bla baluic minulescian pe acolo

Cum aranjezi tu imaginile sa sangereze cuvinte cu asa o putere de sugestie incat ineaca ochii in durere... Observatie: cuvintele "ca o" sunt inutile in versul 5. Uite o modesta traducere. In acelasi vers 5 am simtit nevoia de un verb. Landscape with hieroglyph I kissed you secretly every time you brought rain in the unknown space between hieroglyphs your distant breath raised silence a lateen of blood gliding on heart through the soft snow I kissed you secretly every time you brought blight into dark days I waited for your growing from the stones’ flesh across the salt that veiled my past with the same dry tumor resembling the countenance of the woman who for an instant abandoned innocence in the corpse drowned by ocean’s syllables

Pentru a putea continua discuţia este necesară precizarea termenului „spiritualitate”. Apelul la dicţionare nu mă ajută fiind lovit de circularitate ( Spiritualitatea este: „Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ (p. spec.) Ceea ce caracterizează o colectivitate umană din punctul de vedere al vieții sale spirituale” sau „Caracter spiritual. ◊ ~ea unui popor caracter specific al vieții spirituale” sau „ansamblu de idei și sentimente care caracterizează un popor, o națiune din punctul de vedere al vieții spirituale”, etc..).

Pentru mine sintagma - întrebare „de unde venim cine suntem încotro ne îndreptam?” (titlul unui tablou celebru al lui Gauguin), la care nu a răspuns şi nu poate răspunde (cel puţin încă) mulţumitor nici ştiinţa, nici filosofia, nici religia, nici arta şi nici măcar mistica subîntinde (conţine) spiritualitatea. Şi arta (poeticul), că de el ne ocupăm, ca şi, cel puţin mistica şi filosofia încearcă, în diverse perioade de timp, să dea un răspuns. Fiecare în felul său. Pentru că:

A vorbi „religios”, înseamnă a vorbi dogmatic.
A vorbi „științific”, înseamnă a vorbi „fără rest”.
A vorbi „filosofic” sau „poetic” sau „mistic” înseamnă a vorbi despre transcendent, arătând metaforic, adică sugerând (despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă, dar se poate arăta).
A vorbi „mistic” înseamnă că ceea ce se arată, aşa este.
A vorbi „poetic”, înseamnă că ceea ce se arată, ar putea fi şi să crezi că într-adevăr, că ar putea fi.
A vorbi filosofic, înseamnă că ceea ce se arată, ar putea fi, dar să te îndoieşti tot timpul.
A vorbi ştiinţifico-filosofic sau ştiinţifico-poetic sau ştiinţifico-mistic e un non sens, înseamnă a vorbi fără rest despre ceea ce nu se poate vorbi, adică să „filosofezi” cum zice Heidegger sau a bate câmpii.
A vorbi filosofico-ştiinţific, are sens pentru că ţii seama de ceea ce se poate vorbi fără rest la un moment dat şi de ce se poate vorbi cu rest, la acelaşi moment, adică previzional.
A vorbi mistico-ştiinţific, este fără sens, ca şi poetico-ştiinţific.

Mă opresc la „poetic” pentru că, dintre toate el reacţionează cel mai prompt şi este, după părerea mea, cel care dispune de cea mai mare receptivitate. Prin urmare el cred că are cea mai mică inerţie în a contura o „condiţie existenţială” după o ruptură drastică care produce o bulversare a omului la un moment dat. Şi tot aşa cum, relativ recent, de exemplu, „dadaismul” (marcând ruptura) şi-a găsit expresia în „suprarealism” - şi exemplele pot continua – şi „postmodernismul” (ruptura) îşi va găsi, probabil, mai devreme sau mai târziu, expresia în „ceva” pe care, deocamdată nu-l putem caracteriza şi, în consecinţă, nu-i putem da un nume. Singurul lucru pe care îl putem face noi cei care avem sensibilitate specifică (fără a fi neapărat creatori, dar măcar receptori) este de a „simţi” dacă „restul” care „se arată” metaforic ar putea fi şi să crezi că într-adevăr, ar putea fi. Mă repet poate, a avea pretenţia că vorbeşti „poetic” fără „rest”, adică în mod univoc, este la a rămâne la un metaforic de suprafaţă, oricât dc strălucitor ar fi acesta.

Evident, rămâne deschisă întrebarea: cum receptăm „restul” poetic propus de perioadele care au trecut? Are acest „rest” perenitate oricând ar fi fost sau ar fi încercat să ne fie „revelat” de poetic?

Mai adaug: se pare că, la început, omul s-a exprimat cu „rest” în mod „mitic”, adică „poetic”, ulterior s-a ajuns la „rest mistic” sau „filosofic”. Ceea ce ar putea fi un argument pentru perenitatea poeticului.

Poemul este chiar bun, si intra pe taramul "denumirii", "ingerul meu"... "a strigat" imi vine sa zic. Ei bine, nu sunt cel care zice sa renuntam la tot ce s-a scris inaintea noastra, dar nici sa petrecem prea mult timp in acele camere pline cu stafii fara sa inovam, sa nu ne ascundem deci dupa degete. "ingerul meu a strigat" Apoi vine "cu aripi de fier lipite cu foi de ziar", care elimina similitudinea. La final, e de scapat de acel "doar"... e inutil ca o clanta pe o usa deschisa mereu "acele pendulei oprite în urmă cu un secol si îmi spune că oricum ziarele erau ---doar--- o solutie temporară" ("sunt o solutie temporara" mi se pare cel mai potrivit in context) Ma rog, parerea mea. Andu P.S. La fel cum as renunta si la "frivole" cred ca "reclame" e destul ca altfel pari ca dai lectii de moralitate fumate.

haida, haida, altoieste-l.

"tată
e cel mai greu să înveţi iubirea

mă rog de ei
jertfiţi-mă"

asta poate descalifica un text verde.

Felicitări, Marlena! O imagine a copertei volumului cred că ne-ar încânta privirea.

Eu vă urez sărbători fericite și fiecare cu credința lui. și parcă zicea Timotei- voința lui Dumnezeu este ca orice fel de oameni să fie salvați și să ajungă la cunoașterea exactă a adevărului.

Iubitorule de harță și bârfă Matei, să îl rugăm pe Virgil să intervină? Big grin. Regulamentul nu-i deloc insipid, tot citesc comentariul tău și serios dacă îmi dau seama de ce ai simți nevoia să te exprimi. Poate te abții next time, dacă nu ai ceva interesant de spus despre text. Sau poate nu, desigur, e dreptul tău. Și al nostru de a aplica regulamentul. Fair enough, cred.

a celor spuse de mine mai sus: n-am șters niciodată nicun text din pagina mea de aici sau de aiurea, fie că era vorba de texte aflate în șantier, fie că era vorba de texte mai vechi sau de texte care au primit comentarii nefavorabile. Iar editorii știu de chestia asta, sau cel puțin o parte dintre ei. Eugen.

absolut împreunat. Cât despre varza cu pricina... știu eu? Poate mai citim o dată... poate ne mai gândim: ”mă!... de ce-o fi pomenit ăla de Iuda, sau de iapa aia amărâtă?” Religie/trădare? Neeee... ai înțeles exact pe dos, din nefericire (era doar un exemplu de multitudine de interpretări. atât)... iar vremea definițiilor a trecut demult. Îți las plăcerea ție să le reformulezi. Eu mă voi mulțumi cu speculații, sau interpretări (eventual).
Binevenită vizita. Orgoliile ieftine sunt în șomaj.

Chiar aveam de gând să închei.
Dar m-ai făcut să râd. Tu, cal? Eu zic că eşti un catâr bătrân şi pribeag care visează cai verzi pe pereţi.

PUNCT