Marina, Vasile, vă mulțumesc pentru popas. Accept tonul tău jucăuș-grăbit, Marina, și îmi cade bine, după cum și seriozitatea ta, dragă Vasile, diligentă asupra unui eveniment, pentru mulți confuz, după cum sugerai. Ai dreptate, Vasile, ai umor, Marina. Vă apreciez opiniile. ... și orbii văd sărăcia.
Mircea, ingaduie-mi nu doar sa "traduc" ceea ce iti spune Dorin ci sa subscriu spuselor lui. Aceasta forma de exprimare (ce este la urma urmei un poem daca nu o imbinare intre forma si fond?) clasica este la ora actuala invechita, si nu in sensul ca ar fi invechita "a-priori" (ca un fel de prejudecata) dar chiar noi nu suntem in stare sa scriem in aceasta forma la nivelul inaintasilor nostri... si nu e vorba ca nu ii egalam, dar suntem MULT mai slabi ! Motivele acestei slabiciuni pot face obiectul unei dezbateri ample, nu vreau sa ma lansez in ea, de aceea imi cer scuze ca arunc aici asa, cu concluzii... Ce spune Dorin este ca fondul poetic, fundamental acelasi, trebuie sa isi gaseasca formele noi de exprimare care sa ajunga la cititor (asta inseamna acel "upgrade") Parerea mea este ca daca vei persista in acest stil nu vei progresa, oricat de mult ti-ai dori si te rog sa nu ma acuzi de pesimism sau mai rau, de zeflemea. Cred ca orice poet contemporan (in sensul ca vrea-nu-vrea apartine unei perioade artistice) ar trebui sa caute altceva si sa nu incerce sa se multumeasca cu ceea ce au facut inaintasii aproape de desavarsire. Ei au facut treaba buna, dar noi ce facem Mircea? Inaintasii au lasat prea putin spatiu liber, noi trebuie sa-l cautam afara, imi amintesti de celebra replica a lui Brancusi cand parasea atelierul maestrului sau Rodin. Brancusi spunea atunci "plec, la umbra marilor copaci nu poate creste nimic". Andu
"sfîrâit" ar trebui ori [â], ori [î] peste tot "gustul acru al resemnării" "plictiseala cronică" "visele rumegate" ar merita rescrise, formulările mi se par a nu aduce nicio nuanță nouă Mi-a plăcut "un suflet cioplit din iluzii", și, în mare, e un poem pe care l-am simțit, e un text sincer cu sine și cu cititorul.
O poezie cu o forță interioară de expresie deosebită, una din poeziile cele mai bune postate aici. Și cred că una din cele mai reprezentative din tot ce am citit eu la tine. Realist dialog cu moartea și învierea, mi-ai adus aminte de Camus, si de Străinul, și, mai ascuns, de Ciuma. Versul unde găsesc ca ai dat măsura unui întreg univers: "încă sînt mai tînăr decît tine încă miros a mînz tată"... paradoxal. Aș îndrăzni să te întreb, deși intuiesc că răspunsul este nu, dacă aprilie are sau nu vreo legătură și cu începutul romanului Ciuma. Mă gândesc totuși că pentru tine are o altă semnificație, dar uite așa coincidențele nasc legături cu care cititorul se delectează...
dacă acest poem e nou, atunci e o schimbare de registru, un oniric încercând să se prindă cu unghiile pe un zid al tentei fals vizionare. o încercare de desăvârșire prin nu, actorii mănâncă stânca butaforică, sturionii sunt pescuiți oare de pescari care au renunțat la romul jamaican înlocuindu-l cu spumos de import. e greu de gasit ceva stabil în poem, mai toate reperele intră într-un regim al inconsistenței. încercările de eludare pot sfârși precum piratul sub farul care ar trebui să salveze. sirena nu e decât un patefon stricat. dacă demersul meu este incoerent... voi cere să-mi împart vina cu tine, ioana. nu prea ajuți cititorul.
Silvia, mă bucură faptul că ai reușit să fii fericită. din cauza acestui text. măcar și cîteva minute. probabil este mai mult decît am așteptat de la el. desigur, titlul s-ar putea să dezamăgească dar (cel puțin în mintea mea) are o legătură cu textul. text care, criptic poate, s-a vrut inspirat din ceea ce duminica trecută s-a „sărbătorit” în partea de vest a lumii. adică ceea ce popular se numește „floriile”. un eveniment care pentru mine reprezintă exemplul tipic al nesărbătorii. pentru că oare cum are trebui numită ziua cînd toată lumea sărbătorește iar cel sărbătorit plînge...
chei de lectură: a. versetul aleatoriu trimite la tara fagaduintei, la acel “acasa” al fiecaruia, la acel familiar care ne scoate din impersonalitatea si de-caderea zilnica; adaosul &co atrage atentia asupra modului de perceptie, asupra atitudinii mele (una implicat/detasat/ (auto)ironica/catharctica/etc ) fata de acest familiar niciodata pierdut niciodata detinut 100% b. primul paragraf (de la “catre sfarsitul”…si pana la “poze in grup”) fixeaza tema: iubirea ca modus vivendi, acea iubire stranie/blanda/cruda/dura/etc. care umple acest spatiu-timp continuu (ziua a 7 a catre ceasul al 6-a), relevand in acelasi timp ruptura de la Iubirea (sacra. Ideea, Modelul) pana la umbra acesteia (pranzul =material) cazand in derizoriu (“faceau poze de grup” – vezi turistii din bisericile de astazi ale Romei, de ex) Repetitia interogatiilor ( esti tu, esti tu…) sugereaza rolul determinant al acestui principiu creator in lumea noastra, a quantelor…., o experienta care ne arata drumul, unul al Absolutului/Spiritului/etc. care, invocat, se dă spre inghitire.... c. al doilea paragraf (de la sleep well....pana la walk on) transpune tema in alte coordonate, ale visului , ale imaginatiei (creatoare ) vezi “sleep”, precizand ca si la inceput (ziua a 7-a , jonny adica ioan din Halleluya brother, copilul) tendinta de …expansiune (ontologica) a iubirii, o incercare, clasica in fond, de a reface itinerariul esuat lamentabil in realitatea comuna prin actul creator: si aici, zborul va fi frant, desi copilul, are dreptatea de partea sa si lumina ii iese pe gura…. d. al treilea paragraf (ultimul) rescrie ruga Tatal nostru, ilustrand, in fapt, lumea babilonica (interna si externa) – vezi si Ascendent- in care coexista contrariile. Relatia tata-mama leagan/arma accepta, de aceasta data, contradictiile, suprimandu-le totodata prin “dumnezeea”, prin acel ceva care ne transcende (crezand/necrezand) destinele : (re)nasterea (vezi etc) revenirea in acasa –al-nostru e posibil, fiind oarecum dozata prin imagini a la geo dumitrescu (cred- e ora 3 am) Ultimul rand al textului aduce si mai aproape tema, in copiii care, butonand computer-ul, cauta o unitate uitata, ramanand numai gestul arhetipal, febril, al cautarii; e vremea osanzii, adica , al bunastarii, al reluarii ciclului, unde Iubirea, iarasi si iar se va cauta pe sine….prin noi, indelung ps: las cititorului (ne)placerea descoperirii si altor idei ascunse sau nu in text al dvs, acelasi, francisc, iubitorul…….
Lucrarea mi se pare impecabila dpdv tehnic, insa mesajul este fie confuz, fie nu-s eu pe lungimea de unda corespunzatoare. Oricum ar fi, Vlad ma incanta din nou cu arta sa, aceasta simfonie muta insa atat de plina de reverberatii interioare. Chapeau. Andu
mi-a placut mai ales finalul... cu aceea iarna crescuta firesc ca un obstacol de netrecut, unde cuvintele doar ar accentua neputinta... o acceptare senina in fata unui destin fara recurs.
Forma de indicativ prezent persoana a treia singular si plural este "înşală" (fara e).
Versul "şi fug în giulgiuri anateme" mi se pare fortat, pompos, de parca ar vrea sa epateze. Mai mult, sensul mi se pare cam fortat.
In rest e un text ok, scris batraneste, care nu se remarca in mod deosebit.
Caline, iti multumesc ca nu m-ai uitat. Il las insa la parodiat, uite cum mi-a iesit si o rima, fara sa vreau, unii mai patesc asta si prin texte :-) O sa lipsesc de luni vreo doua saptamani dar sper sa gasesc aici ceva zanganit de sabii cand voi reveni, iar premiile mele chiar se dau. Din suflet. Onorat, Andu
Virgil, pe bune ca Păcală eşti tu! În loc să mulţumeşti pentru că a fost transmis la TV tocmai textul scris de tine, în recitarea mea, că site-ul hermeneia a avut reclamă, tu ţi-ai găsit - singurul, de altfel - să faci nazuri. Asta îmi aminteşte de o altă fază, cu o zi înainte de cenaclu, Raluca Gorcea reuşeşte să mă enerveze teribil pe email, confundând Cenaclul Virtualia şi pe mine cu site-ul Hermeneia - ceea ce este o eroare!
Hermeneia este partener media, site înfiinţat la vreo 2-3 ani de la înfiinţarea Virtualiei.
Virgil - şi ceilalţi cârcotaşi - repet, când o organizaţi voi o ediţie a Virtualiei sau orice alt cenaclu, atunci să aveţi curajul să comentaţi aiurea. Din faţa monitorului e simplu, realitatea e aia care ne apasă.
îmi place textul tău. vorba câinelui curaj, personaj de desene animate:când e vorba de magie totul ţine de prezentare. ştii că sună foarte bine şi citit invers textul?
mult mai dichisit
același eu
și hocus
abracadabră ea
logodnică obsesie joben
îngenuncheat secundă colivie
atingere căsuță portocal
e cald în sud și oamenii rostesc cuvinte gratis
iar eu mă voi muta în sud
acum când timpul e prăbușit în spațiu
ultimul cântec al baghetei
nici îngerii să nu audă
fereastră acoperită cu aplauze
pentru fiecare colț al tavanului
abia scăpate din mânecă
patru mingi de ping pong calde
Cred ca ai dreptate. Dar acum... sunt vaduv de inspiratie. Poate, alta data, o s-o re-scriu. Cate o data rima poate juca feste. Si e necesara o forma mai libera. Dar acum, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Si, poate, nici alta data.
slab textul. am tot respectul pentu simtirile sau experientele tale personale dar a face poezie e mult mai mult decit e aici. culmea e ca nici devotiunea crestina si nici ateismul nu merita asa o mediocritate. parerea mea. oricum pe hermeneia m-as astepta sa se posteze texte adevarate nu ca acesta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Marina, Vasile, vă mulțumesc pentru popas. Accept tonul tău jucăuș-grăbit, Marina, și îmi cade bine, după cum și seriozitatea ta, dragă Vasile, diligentă asupra unui eveniment, pentru mulți confuz, după cum sugerai. Ai dreptate, Vasile, ai umor, Marina. Vă apreciez opiniile. ... și orbii văd sărăcia.
pentru textul : cu Nimănui deFaină ideea, bine surprins momentul realizării semnificației unui banal (?) salut. Vezi puțin sfârșitul, ceva nu-i în regulă acolo. Cred.
pentru textul : trei cuvinte deMircea, ingaduie-mi nu doar sa "traduc" ceea ce iti spune Dorin ci sa subscriu spuselor lui. Aceasta forma de exprimare (ce este la urma urmei un poem daca nu o imbinare intre forma si fond?) clasica este la ora actuala invechita, si nu in sensul ca ar fi invechita "a-priori" (ca un fel de prejudecata) dar chiar noi nu suntem in stare sa scriem in aceasta forma la nivelul inaintasilor nostri... si nu e vorba ca nu ii egalam, dar suntem MULT mai slabi ! Motivele acestei slabiciuni pot face obiectul unei dezbateri ample, nu vreau sa ma lansez in ea, de aceea imi cer scuze ca arunc aici asa, cu concluzii... Ce spune Dorin este ca fondul poetic, fundamental acelasi, trebuie sa isi gaseasca formele noi de exprimare care sa ajunga la cititor (asta inseamna acel "upgrade") Parerea mea este ca daca vei persista in acest stil nu vei progresa, oricat de mult ti-ai dori si te rog sa nu ma acuzi de pesimism sau mai rau, de zeflemea. Cred ca orice poet contemporan (in sensul ca vrea-nu-vrea apartine unei perioade artistice) ar trebui sa caute altceva si sa nu incerce sa se multumeasca cu ceea ce au facut inaintasii aproape de desavarsire. Ei au facut treaba buna, dar noi ce facem Mircea? Inaintasii au lasat prea putin spatiu liber, noi trebuie sa-l cautam afara, imi amintesti de celebra replica a lui Brancusi cand parasea atelierul maestrului sau Rodin. Brancusi spunea atunci "plec, la umbra marilor copaci nu poate creste nimic". Andu
pentru textul : Sfat pentru fiul meu delucian, la voia ta!
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului meu de"sfîrâit" ar trebui ori [â], ori [î] peste tot "gustul acru al resemnării" "plictiseala cronică" "visele rumegate" ar merita rescrise, formulările mi se par a nu aduce nicio nuanță nouă Mi-a plăcut "un suflet cioplit din iluzii", și, în mare, e un poem pe care l-am simțit, e un text sincer cu sine și cu cititorul.
pentru textul : Dezintegrare deO poezie cu o forță interioară de expresie deosebită, una din poeziile cele mai bune postate aici. Și cred că una din cele mai reprezentative din tot ce am citit eu la tine. Realist dialog cu moartea și învierea, mi-ai adus aminte de Camus, si de Străinul, și, mai ascuns, de Ciuma. Versul unde găsesc ca ai dat măsura unui întreg univers: "încă sînt mai tînăr decît tine încă miros a mînz tată"... paradoxal. Aș îndrăzni să te întreb, deși intuiesc că răspunsul este nu, dacă aprilie are sau nu vreo legătură și cu începutul romanului Ciuma. Mă gândesc totuși că pentru tine are o altă semnificație, dar uite așa coincidențele nasc legături cu care cititorul se delectează...
pentru textul : această dureroasă variantă a învierii dedacă acest poem e nou, atunci e o schimbare de registru, un oniric încercând să se prindă cu unghiile pe un zid al tentei fals vizionare. o încercare de desăvârșire prin nu, actorii mănâncă stânca butaforică, sturionii sunt pescuiți oare de pescari care au renunțat la romul jamaican înlocuindu-l cu spumos de import. e greu de gasit ceva stabil în poem, mai toate reperele intră într-un regim al inconsistenței. încercările de eludare pot sfârși precum piratul sub farul care ar trebui să salveze. sirena nu e decât un patefon stricat. dacă demersul meu este incoerent... voi cere să-mi împart vina cu tine, ioana. nu prea ajuți cititorul.
pentru textul : la micul dejun inghite o stanca mare deSilvia, mă bucură faptul că ai reușit să fii fericită. din cauza acestui text. măcar și cîteva minute. probabil este mai mult decît am așteptat de la el. desigur, titlul s-ar putea să dezamăgească dar (cel puțin în mintea mea) are o legătură cu textul. text care, criptic poate, s-a vrut inspirat din ceea ce duminica trecută s-a „sărbătorit” în partea de vest a lumii. adică ceea ce popular se numește „floriile”. un eveniment care pentru mine reprezintă exemplul tipic al nesărbătorii. pentru că oare cum are trebui numită ziua cînd toată lumea sărbătorește iar cel sărbătorit plînge...
pentru textul : nesărbătoare dechei de lectură: a. versetul aleatoriu trimite la tara fagaduintei, la acel “acasa” al fiecaruia, la acel familiar care ne scoate din impersonalitatea si de-caderea zilnica; adaosul &co atrage atentia asupra modului de perceptie, asupra atitudinii mele (una implicat/detasat/ (auto)ironica/catharctica/etc ) fata de acest familiar niciodata pierdut niciodata detinut 100% b. primul paragraf (de la “catre sfarsitul”…si pana la “poze in grup”) fixeaza tema: iubirea ca modus vivendi, acea iubire stranie/blanda/cruda/dura/etc. care umple acest spatiu-timp continuu (ziua a 7 a catre ceasul al 6-a), relevand in acelasi timp ruptura de la Iubirea (sacra. Ideea, Modelul) pana la umbra acesteia (pranzul =material) cazand in derizoriu (“faceau poze de grup” – vezi turistii din bisericile de astazi ale Romei, de ex) Repetitia interogatiilor ( esti tu, esti tu…) sugereaza rolul determinant al acestui principiu creator in lumea noastra, a quantelor…., o experienta care ne arata drumul, unul al Absolutului/Spiritului/etc. care, invocat, se dă spre inghitire.... c. al doilea paragraf (de la sleep well....pana la walk on) transpune tema in alte coordonate, ale visului , ale imaginatiei (creatoare ) vezi “sleep”, precizand ca si la inceput (ziua a 7-a , jonny adica ioan din Halleluya brother, copilul) tendinta de …expansiune (ontologica) a iubirii, o incercare, clasica in fond, de a reface itinerariul esuat lamentabil in realitatea comuna prin actul creator: si aici, zborul va fi frant, desi copilul, are dreptatea de partea sa si lumina ii iese pe gura…. d. al treilea paragraf (ultimul) rescrie ruga Tatal nostru, ilustrand, in fapt, lumea babilonica (interna si externa) – vezi si Ascendent- in care coexista contrariile. Relatia tata-mama leagan/arma accepta, de aceasta data, contradictiile, suprimandu-le totodata prin “dumnezeea”, prin acel ceva care ne transcende (crezand/necrezand) destinele : (re)nasterea (vezi etc) revenirea in acasa –al-nostru e posibil, fiind oarecum dozata prin imagini a la geo dumitrescu (cred- e ora 3 am) Ultimul rand al textului aduce si mai aproape tema, in copiii care, butonand computer-ul, cauta o unitate uitata, ramanand numai gestul arhetipal, febril, al cautarii; e vremea osanzii, adica , al bunastarii, al reluarii ciclului, unde Iubirea, iarasi si iar se va cauta pe sine….prin noi, indelung ps: las cititorului (ne)placerea descoperirii si altor idei ascunse sau nu in text al dvs, acelasi, francisc, iubitorul…….
pentru textul : 1/100 sec. după big-bang devăd că aici uitasem de peniță. e un eseu care chiar merită citit.
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! des-a rezolvat, lucian te mai astept
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 deda, ai dreptate de ce e draguta? de ce e siropoasa?
pentru textul : scaranoastradebloc dealegerea este contibutia mea. :) multumesc!
pentru textul : ne-rugăciune deLucrarea mi se pare impecabila dpdv tehnic, insa mesajul este fie confuz, fie nu-s eu pe lungimea de unda corespunzatoare. Oricum ar fi, Vlad ma incanta din nou cu arta sa, aceasta simfonie muta insa atat de plina de reverberatii interioare. Chapeau. Andu
pentru textul : okinawa dragostea mea demultumesc Ioana, o sa tin seama la regulament. uneori , cam des..., uit si postez concomitent, voi fi mai atenta, promit. va invit sa fim cercuri
pentru textul : Cuvântul deErată: sub semnătura Roxanei Sonea.
pentru textul : El Conqueridor demi-a placut mai ales finalul... cu aceea iarna crescuta firesc ca un obstacol de netrecut, unde cuvintele doar ar accentua neputinta... o acceptare senina in fata unui destin fara recurs.
pentru textul : va fi fost să pleci desfatul meu este sa scoti e-urile de la "e poate" si "gandurile" din final.
"existența noastă a fiecăruia
în celalalt"
titlul, in sine, e un para-poem al poemului. felicitari!
pentru textul : despre efectul imperceptibil al zilelor de primăvară asupra fotografiilor sepia deForma de indicativ prezent persoana a treia singular si plural este "înşală" (fara e).
Versul "şi fug în giulgiuri anateme" mi se pare fortat, pompos, de parca ar vrea sa epateze. Mai mult, sensul mi se pare cam fortat.
In rest e un text ok, scris batraneste, care nu se remarca in mod deosebit.
ialin
pentru textul : temeri grizate demi se pare...facila.
pentru textul : primăvara deAș vrea totuși să știu la ce te-ai referit.Poate voi ține cont de sugestiile tale...
pentru textul : Descoperirea deCaline, iti multumesc ca nu m-ai uitat. Il las insa la parodiat, uite cum mi-a iesit si o rima, fara sa vreau, unii mai patesc asta si prin texte :-) O sa lipsesc de luni vreo doua saptamani dar sper sa gasesc aici ceva zanganit de sabii cand voi reveni, iar premiile mele chiar se dau. Din suflet. Onorat, Andu
pentru textul : două mâini demulțumesc Laurențiu. te mai aștept.
pentru textul : grîu și maci deceva de genul dar...e doar un alt mod de a vedea:)
pentru textul : întoarcerea la praga deVirgil, pe bune ca Păcală eşti tu! În loc să mulţumeşti pentru că a fost transmis la TV tocmai textul scris de tine, în recitarea mea, că site-ul hermeneia a avut reclamă, tu ţi-ai găsit - singurul, de altfel - să faci nazuri. Asta îmi aminteşte de o altă fază, cu o zi înainte de cenaclu, Raluca Gorcea reuşeşte să mă enerveze teribil pe email, confundând Cenaclul Virtualia şi pe mine cu site-ul Hermeneia - ceea ce este o eroare!
Hermeneia este partener media, site înfiinţat la vreo 2-3 ani de la înfiinţarea Virtualiei.
Virgil - şi ceilalţi cârcotaşi - repet, când o organizaţi voi o ediţie a Virtualiei sau orice alt cenaclu, atunci să aveţi curajul să comentaţi aiurea. Din faţa monitorului e simplu, realitatea e aia care ne apasă.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deDomnule Titerenco, doamna Ioana Geacar va multumesc frumos sa aveti srabatori luminate cu respect , adelina
pentru textul : quand les paroles sont inutiles deîmi place textul tău. vorba câinelui curaj, personaj de desene animate:când e vorba de magie totul ţine de prezentare. ştii că sună foarte bine şi citit invers textul?
mult mai dichisit
pentru textul : spectacol pe o scenă înclinată deacelași eu
și hocus
abracadabră ea
logodnică obsesie joben
îngenuncheat secundă colivie
atingere căsuță portocal
e cald în sud și oamenii rostesc cuvinte gratis
iar eu mă voi muta în sud
acum când timpul e prăbușit în spațiu
ultimul cântec al baghetei
nici îngerii să nu audă
fereastră acoperită cu aplauze
pentru fiecare colț al tavanului
abia scăpate din mânecă
patru mingi de ping pong calde
Cred ca ai dreptate. Dar acum... sunt vaduv de inspiratie. Poate, alta data, o s-o re-scriu. Cate o data rima poate juca feste. Si e necesara o forma mai libera. Dar acum, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Si, poate, nici alta data.
pentru textul : Doar un nebun frumos deDacă textul rezistă şi fără sprijine, e şi mai bine. Nu ştiu care a fost scopul prim: textul, muzica sau cocorul, aşa că le-am lăsat pe toate trei.
pentru textul : Poem cu panteră, hiene şi cocor deslab textul. am tot respectul pentu simtirile sau experientele tale personale dar a face poezie e mult mai mult decit e aici. culmea e ca nici devotiunea crestina si nici ateismul nu merita asa o mediocritate. parerea mea. oricum pe hermeneia m-as astepta sa se posteze texte adevarate nu ca acesta.
pentru textul : oare e ziua copilului și în cer? dePagini