decupez din compoziție pasajele cu rezonanță specială, dintr-o nevoie simplă de a împodobi dimineața în acest șantier de litere cuminți așezate prin cufărul vechi al sufletului: "viața mea e o balastieră. sângele cară pietroaie în țeastă ca într-un malaxor uriaș. îmi imaginez globulele ca niște camioane ele huruie zilnic pereții camerei crapă de atâta viață. pietruiesc drumuri lăturalnice orașul e în plină dezvoltare. cine știe poate vei face parte din el." "mi-e dor să mai văd locuri pe care nu le-am văzut. să-ți povestesc de ele să te uiți la mine de parcă aș ști numele tuturor celor care mișcă pe pămîntul acesta. nopțile vin ca o turmă de bivoli să se adape. din mine ies gîndurile camionagii transpirați liorbăind o cafea cînd tu îmi lipsești cel mai mult spre dimineață."
încă o proză feminină care mi-a plăcut astăzi. am senzația că parcă le scoateți de la sertar. sau poate mă înșel eu. chiar mă bucur că Hermeneia nu va fi doar un loc pentru poezie.
Petru, am să-ți răspund pe scurt, iar mai apoi, probabil în week-end voi reveni la partea politică a textului. Pentru că nu mi se pare ok să vorbim despre autonomii sau modele occidentale când la noi se fură capace de canalizări, șine de cale ferată, cabluri de curent electric s.a.m.d. ; e un pic mai delicată discuția. Cred că într-o țară ca românia, aflată printre țările destul de mari din Europa și fiind singura unită pe criterii de grai (observi că nu spun lingvistice ori alte alea), o țară în care pe timpul lui Carol I pentru asimilarea culturii occidentale a fost nevoie de una sau două generații, se pot schimba mentalități. Dar mai cred că e vorba și de o pătură de mijloc a societății care să fie consistentă pentru rațiuni pur economice. Dar despre... mai încolo.
Acum expresiile pe care le-am folosit, pleonastice sau nu, (să zicem că da) au intrat în dinamica limbii, iar noi, cei care scriem facem limba. Dacă bobadil va spune : am o mare stimă pentru orgasm, atunci cuvântului stimă, care știm ce înseamnă, i se va adăuga un grad de comparație elocvent și generații întregi vor spune așa. Cu o mai mică stimă nu ajungem nicăieri, asta știe și dumnealui. Prin urmare, noi facem limba română. Că unii o fac doar ca să provoace discuții și polemici e una, că alții o fac ca să ne râdem e și mai bine. De aia suntem români. & Btw americanii au o groază de pleonasme, de la banalul stai jos, și uite ce bine o duc...
Aveti un type la "lintoLiul" (asta daca nu ma insel). Cred ca ati alaturat niste idei care nu se potrivesc impreuna in context. Adica sintagmele gen "a pune botul", "sa-ti pupacesc ochiul" oscialeaza intre argou si postmodernism, dar in combinatie cu trubaduri si lintoliu care-s oarecum "prafuite" nu mi se pare ca ar realiza un efect pozitiv. De evitat rima intamplatoare/involuntara sau voluntara pe bucatele ( cel ptuin mie nu-mi place cum suna). ialin
arta în general se metamorfozează luând forma unor diverse curente care îndrumă și sunt specifice timpului respectiv. întradevăr, poezia nu mai este ce a fost cândva, așa cum timpurile nu mai sunt aceleași, și așa cum cititorii nu mai au aceleași nevoi, dorințe etc.. însă cred că se scrie poezie și se va continua să se scrie până când omul va fi dezumanizat în totalitate( la care se poate adauga și dispariția talentului artistic). cititorul nu este obligat să se adapteze la nimic, că doar are de unde alege. dacă nu-i place suprarealismul, poate foarte ușor să-l excludă din lecturile sale și să opteze pentru altceva.
epigonii, dilentanții,superficialii etc. au existat dintotdeauna. de ce secolul nostru ar fi ferit de ei? mai există sigur și cei care au ales să se hrănească prin și cu. întrebarea e cum faci diferența? eu încă nu știu...
"Lup tânăr", optimismul este al lui Eliade, conform relatărilor sale citate de mine din mass-media, eu de fapt port "aură" pesimist-eminesciană (optimismul poate discerne doar din faptul că am postat "Sommer" chiar de ziua lui de naștere in acest site...). Țuțea spunea ca optimiștii sunt cam plăvani... Mulțumesc pentru trecere pe aici și scuze pt comentariul meu cam tardiv. (Sunt și cam nonșalant în accesările pe site-uri...)
Alma, m-am întrebat și eu de unde tendințele de a scrie când cu majuscule, când cu minuscule, când cu semne de punctuație, când fără, când cu rimă, când fără. Ce-or însemna oscilațiile astea? Auzi la mine. Sapphire, ”prea mulți regizori” – da, uite și acum îmi dă cineva niște instrucțiuni de platou, zice să scriu așa: (...ta dam ... ta dam...) Ai dreptate cu secvența aceea. Cu cât afirm mai explicit că spun ceva din interior, cu atât nu pare adevărat. Voi ține seama. Franco, plâng. Pentru tine plâng. Pe platou. În landou. În curte. Pe punte. Oriunde. Dar în sinea mea știi bine că râd, săpând sensurili... Bleah!
mulțumesc alma și yester. încerc yester, atît fac, încerc alma, uite că eu nu am auzit bîrfa asta. sau poate nu îmi pierd timpul cu bîrfe. și unde e „stricăciunea”? da, „amînat pentru mai tîrziu” sună cam pleonastic. dar sună așa de bine în paradoxurile limbii române, nu crezi?
Bine ai venit in casa cu ferestre inchise-deschise Mihaela. Sigur ca e mai usor sa pui o scrisoare sub usa decat sa suni, cine stie cine iti deschide si daca razboiul s-a terminat dupa acea usa. Text bun .Felicitari. Lumina oblica. Rameau
Robert, vreau sa te avertizez cu privire la un lucru. si te rog nu o lua in nume de rau. modul in care iti asezi textul in pagina este dezavantajos pentru forma prescurtata in care textul tau apare pe prima pagina. te rog sa il editezi si sa remediezi acest lucru. daca nu o vei face si vei continua sa postezi in felul acesta voi fi nevoit sa fac doua lucruri. primul este ca iti voi retrage posibilitatea de a folosi HTML. al doilea va fi acela ca textele tale nu vor mai apare pe prima pagina. tu alegi.
Dacă (într-un interval scurt) nu se îmbunătăţeşte calitatea textelor pe care le postezi pe Hermeneia, voi propune retrogradarea ta la "novice", fie numai şi pentru ca textele tale să necesite validare.
Personal şi fără supărare, m-am plictisit să-ţi trimit la "şantier" tone de clişee, dulcegării infantile şi lamentări pseudolirice, pe care mai apoi tu să le ştergi.
O fi pentru tine Hermeneia o magazie unde-ţi depozitezi texte, dar, din ce citesc în general la tine, tu ai nevoie de un bazar.
mai poate fi însă și așa: citatul să fie un punct deplecare, discursul să fie un fel propriu al nevoii de sens, iar mintea menită să-l pătrundă să poată și ea să fie pusă la încercare.. poate tocmai "predicadesubmunte" e poate semnul menit să ne rătăcească, să ne încâlcească prin cărări.. însă asta înseamnă tocmai că autorul nu dorește să ni se întâmple foarte periculos..:) eu mă mulțumesc să descifrez aici, drumul..
Nu voi pregeta, intr'o buna "traditie" hermeneutica, in a tatona textul in ordinul inesentialului, vorbind despre expresivitatea si cursivitatea unui paradox, figuri de stil "alarmante" etc, insa fara a reitera conflictul "daltii-penita".In cuvinte mai putine si mai simple, imi place mult poezia, e simptomatica si refuz sa cred ca e doar atat cat inteleg eu din ea. Putin somnoros, Sebastian
Iulia, incatnat de trecerea ta pe aici. Multumesc de sugertie si crede-ma ca nu m-am suparat deloc. Daca esti novice sau autor ma intereseaza...deloc. Si acum ca sa clarific cateva aspecte. Felinarul este galben acolo unde lumineaza, dar stalpul este verde negricios. Cromatica este exact asa cum mi-am dorit, am vrut sa fie o imagine plina de culoare...cat mai sclipiroare pentru a da o impresie vizuala cat mai accentuata povestirii. Abundenta detaliilor face parte din stilul pe care l-am ales si in mod special am bagat mai multe detalii in povestire. Mi-a placut la nebunie rescrierea respectivului pasaj dar cred ca nu s-ar fi potrivit textului in sine, prea poetic si prea sentimental-frumos scris, eu vroiam sa evidentiez mizeria. La sfarsit m-ai sfatuit sa redau senzatiile mai intens dar cred ca senzatia era de amortire si asta s-a regasit in text. Poate ca este un text care va fi inbunatatit... De aceea am ales sa-l scriu asa. Dar ce pot spune...este prima mea bucata de proza. Pana acum nu am publicat decat eseuri pe agonia si doar curiozitatea de a vedea daca pot scrie proza m-a indemnat sa scriu "invizibil". Apreciez sinceritatea ta si sugestiile. Si te astept sa-mi citesti eseurile, sau ma rog...esecurile de eseuri din pagina personala de dincolo. As aprecia critica ta si la ele. Cu aceeasi prietenie, Teo.
pacat ca un astfel de poem trece neevidentiat. nicio vorba, nici un rand. senzaatia cu care ramai dupa citire trebuie sa te indemne sa lasi macar un rand, un semn de trecere.
''atunci aveam timp
scoteam tot pluşul din perne
îl întindeam pe jos să fie moale
cine ştie
striga în somn
şi-am văzut oameni mari
căzând de pe scară'' mi-a placut foarte mult strofa aceasta, pentru senzatia onirica indusa atat de fin, pe nesimtite.
Violeta, comentariul tau imi intareste convingerea ca, in fapt, un text are doi autori: unul care-l scrie...si unul care-l citeste. :) De ce spun asta? pentru ca eu, scriindu-l, nu l-am dorit "suav" si... nu simteam suav. Brualitatea pe care tu o sesizezi ca fiind discrepanta a fost intentia de fond. Repetitia aceea pe care o numesti explicativa este intentionata...contam pe o anumita trimitere (destul de limpede, dealtfel...). Multumesc pentru analiza si ma bucur ca ti-a placut, dincolo de diferenta intru receptare.
ca multe alte poeme ale Dumneavoastra, si acesta se inscrie in aceeasi viziune sumbra a unei societati deformate, hiperatrofiate, intr-o decadenta ireversibila... "tablourile se fură și se vând cu kilogramul pe piață soldații se cumpără și se vând mormintele" deosebit. sensibilitatea pe care o exprima aceste versuri denota un suflet inchistat in propria cochilie virtuala ca intr-un adapost aproape antiatomic impotriva Raului. aceste poeme se regasesc in volume de versuri? as vrea sa le pot reciti si sa le pastrez in biblioteca.
ai postat mesajul de 10 ori sub tot atîtea texte, un gest cel puţin nepoliticos la adresa autorilor. de ce ai nevoie de confirmări Matei Hutopilă - cerute fără pic de demnitate - dacă eşti cel mai bun poet al acestei comunităţi(aşa cum declarai într-o postare tot aici pe H şi tot pe pagina altui autor)?
dacă ai texte “marcate ca inacceptabile” te-ai gîndit probabil că e timpul ca atitudinea ta să le ţină de urît. fie. primeşti un avertisment şi posibil să ne gîndim şi la un bonus pentru relaxare şi meditaţie.
Virgil, trebuie să-ți mulțumesc și pentru "constrângerea" de a scrie așa liber, a fost o provocare interesantă și-mi place să experimentez și pe mine:cum ai scrie dacă ai fixa pentru totdeauna inspirația într-o poză. ...cam așa...
eu am avut surpriza sa-mi regasesc ideile unui text (intitulat Nod gordian) in prima ta strofa... il redau aici: "Mi s-au strâns gândurile, nod. La mijloc, tu si tot ce mi-a rămas din ziua de mâine. Cum să te desfac fără să îti însângerez tăcerile? " ce mica a devenit lumea cuvintelor! :) Adriana
adina, multumesc mult de penita luminoasa. tensiune nu am vrut sa pun, pt ca personajul meu nu este din crima si pedeapsa. si nici ana nu a opus rezistenta:) oricum multumesc de trecere. nu am mai citit nimic scris de tine de multa vreme:) laurentiu, multumesc si tie de citire si de semn. ma bucur ca se vede firescul pe care am vrut sa il redau. o seara luminoasa in inimile si casele voastre
Pai tocmai asta e, ca nu e. Nu e poem in proza. Nici macar nu e o proza. Ca forma emuleaza poezia dar nu exista absolut nimic poetic in textul asta, asa cum cred ca ti s-a mai spus. Deci nu e proza pentru ca nu are forma si nu e poezie pentru ca nu are... fiorul. Mai degraba e o chestie caricaturala, un fel de proza in poezie, ceva ca un fel de struto-camila. Am senzatia ca tu nu stii ce e aia poezie in proza. Poate ai auzit de ea si vrei sa o faci aici. Esti binevenit. Dar nu te supara daca o dai in bara si ti se spune ca... ai dat-o in bara, pentru ca asta e adevarul, aici... ai dat-o in bara.
dupa "Trupul gol al desertului" al Marlenei Braester mi-e greu sa rezonez... ma intreb de ce sint doua haiku-ri? al doilea ar fi mai interesant, dar valsul care ma duce simbolistic vorbind la Strauss, parca nu are tangenta cu desertul.... scrie fara haiku despre desert. asa cum il simti tu cu adevarat. ce spui?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
E ok că ai renunțat la ele. Eu aș scoate și "aproape murisem".
pentru textul : memento dedecupez din compoziție pasajele cu rezonanță specială, dintr-o nevoie simplă de a împodobi dimineața în acest șantier de litere cuminți așezate prin cufărul vechi al sufletului: "viața mea e o balastieră. sângele cară pietroaie în țeastă ca într-un malaxor uriaș. îmi imaginez globulele ca niște camioane ele huruie zilnic pereții camerei crapă de atâta viață. pietruiesc drumuri lăturalnice orașul e în plină dezvoltare. cine știe poate vei face parte din el." "mi-e dor să mai văd locuri pe care nu le-am văzut. să-ți povestesc de ele să te uiți la mine de parcă aș ști numele tuturor celor care mișcă pe pămîntul acesta. nopțile vin ca o turmă de bivoli să se adape. din mine ies gîndurile camionagii transpirați liorbăind o cafea cînd tu îmi lipsești cel mai mult spre dimineață."
pentru textul : balastiera deîncă o proză feminină care mi-a plăcut astăzi. am senzația că parcă le scoateți de la sertar. sau poate mă înșel eu. chiar mă bucur că Hermeneia nu va fi doar un loc pentru poezie.
pentru textul : Ascuns între oameni dePetru, am să-ți răspund pe scurt, iar mai apoi, probabil în week-end voi reveni la partea politică a textului. Pentru că nu mi se pare ok să vorbim despre autonomii sau modele occidentale când la noi se fură capace de canalizări, șine de cale ferată, cabluri de curent electric s.a.m.d. ; e un pic mai delicată discuția. Cred că într-o țară ca românia, aflată printre țările destul de mari din Europa și fiind singura unită pe criterii de grai (observi că nu spun lingvistice ori alte alea), o țară în care pe timpul lui Carol I pentru asimilarea culturii occidentale a fost nevoie de una sau două generații, se pot schimba mentalități. Dar mai cred că e vorba și de o pătură de mijloc a societății care să fie consistentă pentru rațiuni pur economice. Dar despre... mai încolo.
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deAcum expresiile pe care le-am folosit, pleonastice sau nu, (să zicem că da) au intrat în dinamica limbii, iar noi, cei care scriem facem limba. Dacă bobadil va spune : am o mare stimă pentru orgasm, atunci cuvântului stimă, care știm ce înseamnă, i se va adăuga un grad de comparație elocvent și generații întregi vor spune așa. Cu o mai mică stimă nu ajungem nicăieri, asta știe și dumnealui. Prin urmare, noi facem limba română. Că unii o fac doar ca să provoace discuții și polemici e una, că alții o fac ca să ne râdem e și mai bine. De aia suntem români. & Btw americanii au o groază de pleonasme, de la banalul stai jos, și uite ce bine o duc...
Aveti un type la "lintoLiul" (asta daca nu ma insel). Cred ca ati alaturat niste idei care nu se potrivesc impreuna in context. Adica sintagmele gen "a pune botul", "sa-ti pupacesc ochiul" oscialeaza intre argou si postmodernism, dar in combinatie cu trubaduri si lintoliu care-s oarecum "prafuite" nu mi se pare ca ar realiza un efect pozitiv. De evitat rima intamplatoare/involuntara sau voluntara pe bucatele ( cel ptuin mie nu-mi place cum suna). ialin
pentru textul : Un veac dearta în general se metamorfozează luând forma unor diverse curente care îndrumă și sunt specifice timpului respectiv. întradevăr, poezia nu mai este ce a fost cândva, așa cum timpurile nu mai sunt aceleași, și așa cum cititorii nu mai au aceleași nevoi, dorințe etc.. însă cred că se scrie poezie și se va continua să se scrie până când omul va fi dezumanizat în totalitate( la care se poate adauga și dispariția talentului artistic). cititorul nu este obligat să se adapteze la nimic, că doar are de unde alege. dacă nu-i place suprarealismul, poate foarte ușor să-l excludă din lecturile sale și să opteze pentru altceva.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deepigonii, dilentanții,superficialii etc. au existat dintotdeauna. de ce secolul nostru ar fi ferit de ei? mai există sigur și cei care au ales să se hrănească prin și cu. întrebarea e cum faci diferența? eu încă nu știu...
înțelesu-ne-am, ghilimelele m-au derutat! margas, niciodată să nu te lași înșelată de tine.
pentru textul : poem pentru dobrogea de"Lup tânăr", optimismul este al lui Eliade, conform relatărilor sale citate de mine din mass-media, eu de fapt port "aură" pesimist-eminesciană (optimismul poate discerne doar din faptul că am postat "Sommer" chiar de ziua lui de naștere in acest site...). Țuțea spunea ca optimiștii sunt cam plăvani... Mulțumesc pentru trecere pe aici și scuze pt comentariul meu cam tardiv. (Sunt și cam nonșalant în accesările pe site-uri...)
pentru textul : Mircea Eliade - dialectica sacrului întru omul total deAlma, m-am întrebat și eu de unde tendințele de a scrie când cu majuscule, când cu minuscule, când cu semne de punctuație, când fără, când cu rimă, când fără. Ce-or însemna oscilațiile astea? Auzi la mine. Sapphire, ”prea mulți regizori” – da, uite și acum îmi dă cineva niște instrucțiuni de platou, zice să scriu așa: (...ta dam ... ta dam...) Ai dreptate cu secvența aceea. Cu cât afirm mai explicit că spun ceva din interior, cu atât nu pare adevărat. Voi ține seama. Franco, plâng. Pentru tine plâng. Pe platou. În landou. În curte. Pe punte. Oriunde. Dar în sinea mea știi bine că râd, săpând sensurili... Bleah!
pentru textul : Scurtmetraj în aer liber deCu (sau fara) "fiorolac" (cam zgarie) acum da, suntem de acord.
pentru textul : Cuvinte inventate. Fiorolac demulțumesc alma și yester. încerc yester, atît fac, încerc alma, uite că eu nu am auzit bîrfa asta. sau poate nu îmi pierd timpul cu bîrfe. și unde e „stricăciunea”? da, „amînat pentru mai tîrziu” sună cam pleonastic. dar sună așa de bine în paradoxurile limbii române, nu crezi?
pentru textul : dimineți kafkiene I deBine ai venit in casa cu ferestre inchise-deschise Mihaela. Sigur ca e mai usor sa pui o scrisoare sub usa decat sa suni, cine stie cine iti deschide si daca razboiul s-a terminat dupa acea usa. Text bun .Felicitari. Lumina oblica. Rameau
pentru textul : Salonul de dans deRobert, vreau sa te avertizez cu privire la un lucru. si te rog nu o lua in nume de rau. modul in care iti asezi textul in pagina este dezavantajos pentru forma prescurtata in care textul tau apare pe prima pagina. te rog sa il editezi si sa remediezi acest lucru. daca nu o vei face si vei continua sa postezi in felul acesta voi fi nevoit sa fac doua lucruri. primul este ca iti voi retrage posibilitatea de a folosi HTML. al doilea va fi acela ca textele tale nu vor mai apare pe prima pagina. tu alegi.
pentru textul : Totul e întâmplător-şi titlul deDacă (într-un interval scurt) nu se îmbunătăţeşte calitatea textelor pe care le postezi pe Hermeneia, voi propune retrogradarea ta la "novice", fie numai şi pentru ca textele tale să necesite validare.
pentru textul : Rămân uimit dePersonal şi fără supărare, m-am plictisit să-ţi trimit la "şantier" tone de clişee, dulcegării infantile şi lamentări pseudolirice, pe care mai apoi tu să le ştergi.
O fi pentru tine Hermeneia o magazie unde-ţi depozitezi texte, dar, din ce citesc în general la tine, tu ai nevoie de un bazar.
mai poate fi însă și așa: citatul să fie un punct deplecare, discursul să fie un fel propriu al nevoii de sens, iar mintea menită să-l pătrundă să poată și ea să fie pusă la încercare.. poate tocmai "predicadesubmunte" e poate semnul menit să ne rătăcească, să ne încâlcească prin cărări.. însă asta înseamnă tocmai că autorul nu dorește să ni se întâmple foarte periculos..:) eu mă mulțumesc să descifrez aici, drumul..
pentru textul : www.predicadesubmunte.com deun text fara pretentii si totusi destul de bine facut (desi inceputul poate nu promite prea mult) remarc "schimbam vorbe fara a elibera continutul"
pentru textul : personificare de toamnă deNu voi pregeta, intr'o buna "traditie" hermeneutica, in a tatona textul in ordinul inesentialului, vorbind despre expresivitatea si cursivitatea unui paradox, figuri de stil "alarmante" etc, insa fara a reitera conflictul "daltii-penita".In cuvinte mai putine si mai simple, imi place mult poezia, e simptomatica si refuz sa cred ca e doar atat cat inteleg eu din ea. Putin somnoros, Sebastian
pentru textul : blogbadil deIulia, incatnat de trecerea ta pe aici. Multumesc de sugertie si crede-ma ca nu m-am suparat deloc. Daca esti novice sau autor ma intereseaza...deloc. Si acum ca sa clarific cateva aspecte. Felinarul este galben acolo unde lumineaza, dar stalpul este verde negricios. Cromatica este exact asa cum mi-am dorit, am vrut sa fie o imagine plina de culoare...cat mai sclipiroare pentru a da o impresie vizuala cat mai accentuata povestirii. Abundenta detaliilor face parte din stilul pe care l-am ales si in mod special am bagat mai multe detalii in povestire. Mi-a placut la nebunie rescrierea respectivului pasaj dar cred ca nu s-ar fi potrivit textului in sine, prea poetic si prea sentimental-frumos scris, eu vroiam sa evidentiez mizeria. La sfarsit m-ai sfatuit sa redau senzatiile mai intens dar cred ca senzatia era de amortire si asta s-a regasit in text. Poate ca este un text care va fi inbunatatit... De aceea am ales sa-l scriu asa. Dar ce pot spune...este prima mea bucata de proza. Pana acum nu am publicat decat eseuri pe agonia si doar curiozitatea de a vedea daca pot scrie proza m-a indemnat sa scriu "invizibil". Apreciez sinceritatea ta si sugestiile. Si te astept sa-mi citesti eseurile, sau ma rog...esecurile de eseuri din pagina personala de dincolo. As aprecia critica ta si la ele. Cu aceeasi prietenie, Teo.
pentru textul : Invizibil depacat ca un astfel de poem trece neevidentiat. nicio vorba, nici un rand. senzaatia cu care ramai dupa citire trebuie sa te indemne sa lasi macar un rand, un semn de trecere.
''atunci aveam timp
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata descoteam tot pluşul din perne
îl întindeam pe jos să fie moale
cine ştie
striga în somn
şi-am văzut oameni mari
căzând de pe scară'' mi-a placut foarte mult strofa aceasta, pentru senzatia onirica indusa atat de fin, pe nesimtite.
Violeta, comentariul tau imi intareste convingerea ca, in fapt, un text are doi autori: unul care-l scrie...si unul care-l citeste. :) De ce spun asta? pentru ca eu, scriindu-l, nu l-am dorit "suav" si... nu simteam suav. Brualitatea pe care tu o sesizezi ca fiind discrepanta a fost intentia de fond. Repetitia aceea pe care o numesti explicativa este intentionata...contam pe o anumita trimitere (destul de limpede, dealtfel...). Multumesc pentru analiza si ma bucur ca ti-a placut, dincolo de diferenta intru receptare.
pentru textul : în fruct de salcie deVlad: aşişderea, cu speranţa ca, la trecutele afişe, să pui trecutul tva! :))
pentru textul : îngeri sub cărămizi deca multe alte poeme ale Dumneavoastra, si acesta se inscrie in aceeasi viziune sumbra a unei societati deformate, hiperatrofiate, intr-o decadenta ireversibila... "tablourile se fură și se vând cu kilogramul pe piață soldații se cumpără și se vând mormintele" deosebit. sensibilitatea pe care o exprima aceste versuri denota un suflet inchistat in propria cochilie virtuala ca intr-un adapost aproape antiatomic impotriva Raului. aceste poeme se regasesc in volume de versuri? as vrea sa le pot reciti si sa le pastrez in biblioteca.
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile deai postat mesajul de 10 ori sub tot atîtea texte, un gest cel puţin nepoliticos la adresa autorilor. de ce ai nevoie de confirmări Matei Hutopilă - cerute fără pic de demnitate - dacă eşti cel mai bun poet al acestei comunităţi(aşa cum declarai într-o postare tot aici pe H şi tot pe pagina altui autor)?
dacă ai texte “marcate ca inacceptabile” te-ai gîndit probabil că e timpul ca atitudinea ta să le ţină de urît. fie. primeşti un avertisment şi posibil să ne gîndim şi la un bonus pentru relaxare şi meditaţie.
Ionuţ, scuze.
pentru textul : Canibalism liric deVirgil, trebuie să-ți mulțumesc și pentru "constrângerea" de a scrie așa liber, a fost o provocare interesantă și-mi place să experimentez și pe mine:cum ai scrie dacă ai fixa pentru totdeauna inspirația într-o poză. ...cam așa...
pentru textul : (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) deeu am avut surpriza sa-mi regasesc ideile unui text (intitulat Nod gordian) in prima ta strofa... il redau aici: "Mi s-au strâns gândurile, nod. La mijloc, tu si tot ce mi-a rămas din ziua de mâine. Cum să te desfac fără să îti însângerez tăcerile? " ce mica a devenit lumea cuvintelor! :) Adriana
pentru textul : Electra denu vad ce legatura are titlul cu continutul. cam rupte una de alta si ideile din interiorul textului
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă deadina, multumesc mult de penita luminoasa. tensiune nu am vrut sa pun, pt ca personajul meu nu este din crima si pedeapsa. si nici ana nu a opus rezistenta:) oricum multumesc de trecere. nu am mai citit nimic scris de tine de multa vreme:) laurentiu, multumesc si tie de citire si de semn. ma bucur ca se vede firescul pe care am vrut sa il redau. o seara luminoasa in inimile si casele voastre
pentru textul : cerul interzis dePai tocmai asta e, ca nu e. Nu e poem in proza. Nici macar nu e o proza. Ca forma emuleaza poezia dar nu exista absolut nimic poetic in textul asta, asa cum cred ca ti s-a mai spus. Deci nu e proza pentru ca nu are forma si nu e poezie pentru ca nu are... fiorul. Mai degraba e o chestie caricaturala, un fel de proza in poezie, ceva ca un fel de struto-camila. Am senzatia ca tu nu stii ce e aia poezie in proza. Poate ai auzit de ea si vrei sa o faci aici. Esti binevenit. Dar nu te supara daca o dai in bara si ti se spune ca... ai dat-o in bara, pentru ca asta e adevarul, aici... ai dat-o in bara.
pentru textul : I have a dream deRevin, am uitat să îți amintesc de typo la "croaziera aceia" (aceea).
pentru textul : Lacrimi explicite dedupa "Trupul gol al desertului" al Marlenei Braester mi-e greu sa rezonez... ma intreb de ce sint doua haiku-ri? al doilea ar fi mai interesant, dar valsul care ma duce simbolistic vorbind la Strauss, parca nu are tangenta cu desertul.... scrie fara haiku despre desert. asa cum il simti tu cu adevarat. ce spui?
pentru textul : Dunele goale dePagini