Şi simţeam sufletul tău simplu
Ca o vioară cu sunete triste
Şi simţeam sufletul tău ca pe un cântec
Auzit dintr-o cameră îndepărtată
Şi el stătea acolo ca un oaspete drag
Care nu îndrăznea să bată la uşă
Şi-ţi simţeam sufletul ca o flacără abia aprinsă
Strânsă în ardere de tot
Şi nu făceam niciun gest şi aşteptarea
Îmi curgea în vene ca un vin vechi
Iar astăzi când sufletul meu e o arcă
În care nu a ajuns nici un albatros
Doar amintirea ta fulguie prin noapte