iată un autor consecvent pe care eu îl salut pe Hermeneia. după atîta poezie un text din ăsta e bun ca o murătură rece după prea mult cozonac. la mai multe!
caracterul ▒ sau Medium shade, adaugat la inceputul unui titlu al unui text de-al meu reprezinta faptul ca acel text nu a fost publicat prima data pe pe Hermeneia.com ci in alta parte. Toate celelalte texte au aparut pentru prima data atunci cind au fost postate pe Hermeneia, locul unde imi postez textele in exclusivitate in momentul de fata. Multumesc pentru citire si comentariu.
Apoi, vreau să te felicit pentru că scrii poezii. În era luminii şi-a vitezei, din ce în ce mai puţin copii aleg această artă. Este un tărâm frumos, care te va ajuta să te afli aşa cum eşti tu, care îţi va da posibilitatea să fii aşa cum simţi. Dar este, totodată, şi un drum anevoios, care, uneori, ţi se va părea atât de abrupt, încât vei crede că nu-l poţi urca. Dar, în cele din urmă, cu multă muncă şi încredere, vei reuşi.
Câteva sfaturi:
când editezi un text,
* foloseşte diacritice (virgulită sun "t", "s" (ţ, ş), căciuliţe pentru "a" (ă/â)
* lasă spaţiu după fiecare semn de punctuaţie
* nu scrie nici cuvinte, nici propoziţii folosind doar litere mari.
când scrii o poezie,
*evită repetiţiile nefolositoare ("un strigat,un urlet,") - lasă doar o variantă
*evită explicaţiile în plus (nopţi albe, nedormite) - se înţelege că sunt nedormite, deoarece, ai spus mai înainte, sunt albe)
Pentru a putea scrie bine, trebuie neapărat să citeşti mult, mult, din toţi autorii importanţi, clasici şi actuali. Ai timp berechet pentru asta. Trebuie să scrii mult, mult, mult, să tai foarte mult, şi să postezi numai şi numai ce crezi tu că este mai bun. Şi nu trebuie să te supere critica negativă. Ea ajută infinit mai mult decât orice laudă! Aaa, nu ar fi rău să scrii, măcar din exerciţiu, poezie cu rimă. Ai să înţelegi mai târziu de ce. Şi da, scrie despre nebunia vârstei tale, nu încerca să fii om mare; pentru asta, vei avea timp mai târziu. Şi nu e aşa amuzant cum se spune.
Deocamdată, am să trimit textul tău la "şantier literar". Te rog frumos să-l corectezi (pune diacritice şi scrie cu literă mică tot ce e scris acum cu majusculă), apoi apasă butonul "atenţie editor", pentru că poezia ta să apară pe prima pagină.
Cam atât, deocamdată. Mult, mult succes îţi doresc, Smărăndiţo!
am înlocuit "bunica mea" cu "bunica". "tiugă" este un dovlecel care se pune la uscat, se taie și se face un pahar cu care se bea apă la țară. are o formă foarte frumoasă și este de diferite mărimi. știu că versurile pe care tu le-ai selectat sunt oarecum neclare. poate că ar fi mai bine dacă aș scrie o proză scurtă despre "slobozirea apelor". tot la țară, este un obicei, când moare cineva, se merge la un râu și un copil trebuie să fie martor la "slobozirea apelor", un fel de pomană. copilul, martor fiind este întrebat: "ești martor la slobozirea apelor, pentru X?...". apoi, bea apă dintr-o tiugă, se pune o lumânare în ea și i se dă drumul pe apă. am să reeditez textul, știu la ce te referi. nici mie nu îmi place cum se "leagă" în strofa a 2-a. mulțumesc. Madim
in care caz putina atentie la exprimari, nu strica. cat despre jigniri, oh well. nu cred ca-i site-ul potrivit. dar e preferabil ca termenii sa fie folositi corect. obiectiv/ subiectiv.
D-le Manolescu, ca să încetaţi cu lipitul afişelor, să nu vă ucidă nevoia de-a şti şi alţii crima mea şi să nu începeţi să hărţuiţi, vă spun eu ce şi cum, clar şi direct, deşi nu meritaţi timpul meu:
Când am trimis acele 3-5 texte d-lui Ştefănescu, aveam un an de când scriam texte albe, un an de când mă hotărâsem să fac trecerea de la versul clasic, considerând că am cumulat destul. Eram în căutări, în cele mai mari căutări, din aproape toate punctele de vedere. Am vrut să fiu onest cu mine, iar răspunsul criticului nu m-a surprins/ supărat deloc, pentru că-mi spunea ceva ce bănuiam. Ba din contră, am luat partea bună a răspunsului. Răspunsul:
"Aveţi dreptate, aţi progresat, dar scrieţi la fel ca sute de autori de versuri de azi. Poeme de-ale dv. ar putea fi introduse în cărţile altora, poeme de-ale altora ar putea fi introduse în cărţile pe care probabil le veţi publica, fără ca cineva să remarce vreo schimbare. Este vorba de un mod de a scrie practicat în prezent pe scară largă: construcţie liniară a poemului (de fapt, juxtapunerea unor enunţuri), folosirea frecventă a unor enunţuri prozaice, oralităţi, instantanee din viaţa de fiecare zi etc., un sarcasm obosit, un reproş difuz la adresa întregii lumi:
„De la un timp, cafeaua fierbe altfel,/ puştii nu mă mai înjură,/ nu mă mai latră câinii,/ ziua picură protocolar,/ ca o duminică în perfuziile de pe reanimare,/ între ventricule se conturează un călcâi,/ mama visează morţi din ce în ce mai des,/ iar eu îmi sunt din ce în ce mai de-ajuns,/ ori poate chiar prea mult.” (Alex Ştefănescu)
Ar trebui să mă jenez? Ar trebui să-mi provoace oareşce dureri acest fapt trecut? Ar trebui să fac comparaţii deplasate cu nume mari de poeţi, din literatura română şi universală, care au fost consideraţi poeţi mediocri/ minori de critica vremii?
Între timp, a trecut aproape un an jumătate. Si au trecut fapte, şi evoluţii, şi găsiri, şi regăsiri, şi catastrofe, şi rateuri, şi, şi. Ar conta să vin cu citate ca:
"Dacă „misiunea artei este de a crea bucurie“ (C. Brâncuşi), atunci poetul Adrian Agheorghesei ar trebui să fie fericit, chiar dacă numai eu aş fi „victima“ versurilor sale. Acum, „când e criză de locuri şi mor câte trei în două paturi“, când sunt prea multe războaie în timp de pace, poezia lui Adrian Agheorghesei se desfăşoară ca o magie de imagini care planează deasupra ideii. Grupajul din revistă este dovada unui talent de excepţie. Aş citi în fiecare zi măcar un poem şi în fiecare an măcar o carte." (C. Oprică).
Ar conta să vă fac o listă cu premiile pe care le-am câştigat intr-un an jumătate? Rezumate despre cum e primită, în general, poezia mea? Despre impactul (pozitiv, aş spune eu) pe care-l am prin activitatea mea ca simplu comentator, observator? Despre cum faptul că nu am scos încă un volum de poezie este strict opţiunea mea, pentru că nu am mai mult de 30 de texte pe care le consider publicabile? Ar trebui să fac toate astea păstrând, cumva fals, un ton neutru? Nu. Am enorm de învăţat, nu am reuşit încă nimic cu adevărat important, iar dpdv liric, tot mă mai caut, dar cred că sunt pe un drum bun. Asta voiaţi să auziţi? Poftim, am spus-o. Şi am fost sincer.
Vă mai spun doar că "patria vieţii e prezentul", sunt încă destul de tânăr, iar timpul va cerne. Aşa că vă rog să încetaţi cu manevrele astea de-a sufla în portavoce lucruri inutile. Vă discreditaţi. Pentru mine, repet, contează foarte mult ce are de spus cineva care scrie poezie, domnule, nu bibliotecarii.
Sper că v-aţi răcorit acum. Şi sper să-mi fie scuzată ieşirea asta în decor, dar asemenea lucruri trebuie clarificate.
yea, muzicalitate... si eu care ma gindeam ca nu o sa imi iasa shansoneta si yea, dex-ul... ce ne-am face fara el... probabil ca am descoperi limba romana...
eu sînt mai degrabă înclinat să cred că Andu trece printr-o criză. De idei. Sau poate de imaginație. Și în momente din acestea intră în panică și aruncă orice are la îndemînă. Cam ca atunci cînd ești într-un balon și intri în picaj. Probabil că asta ar putea funcționa drept justificare pentru forma pe care o iau eforturile lui. Dar cine mai caută zilele astea să găsească justificări. Survival is everything. I guess...
elena istrati si hialin va multumesc pentru gânduri si pentru atentionari! voiesc a va spune, insa, ca intentionat am combinat atmosfera suava a serii cu ironia unei parodii. am incercat sa zambesc abordand, adunand la un loc subiecte și fapte banale, triviale (greierul, cainele, pisica) și idei care te îndeamnă la meditație (paznicii, stele căzăptoare, ciocli, Dunărea)... poate că ar fi trebuit să scriu ca subtitlu acestui poem : EXPERIMENT. Poate!, zic. Voi rămâne să apreciați ce și cum. vă multumesc și va astept să reveniți la fel de obiectivi și sinceri.
Un text bun neașteptat, poate mai elaborat stilistic cu pasaje deosebite ca de exemplu: "nu-i vina mea că azi nu mai știu cui și de ce mă închin, viața și moartea își schimbă mereu între ele fustele crețe, verbe febrile au înălțat, dinspre mine spre mâine, bariere așteptând trecerea unui personal deraiat" Finalul mi se pare reușit (de multe ori sunt tentată să decupez anumite fragmente dintr-un text, convinsă fiind că acolo este cheia muzicală a întregului sistem - un sistem cu mai multe necunoscute, în care matematica și muzica se identifică): "acum să tăcem, e toamnă prelungă în aval de cuvinte, în amonte s-au prăbușit îngenunchiați căpriori - mai bine iartă-mă și risipește-mă într-o conjugare perpetuă la condițional optativ." [...Poate aș mai reveni după o vreme pentru a elimina anumite sincope dar nu de idei, ci de respirație poetică, să spun așa.] Privesc textul ca pe un un fel/modalitate/fenomen de a te apropia de Lumina-care-te-cunoaște-pe-nume.
Nu vreau să ofensez pe nimeni şi habar n-aveam de legătura Dv cu America. Eu nu sunt de origine română întru totul. Bunicii dinspre tată sunt de origine germană, dar asta nu e important, cred. În ceea ce priveşte "americanismele" de care vorbeam, făceam referire la tumultul de texte ce li se dau titlu în engleză, iar textul în prealabil este scris în română. Manager a fost doar un exemplu neutru cu aluzie pentru a nu ofensa pe nimeni.Acum am fost nevoit să mă explic.
Virgil nu cred ca am citit undeva o imaginea mai aproape de realitate a acestei luni... coborarea din iarna spre iarna. Nu stiu sigur, dar parca mi-ar suna mai bine "prin ele" (porti) decat "pe ele". Chestia cu nebunia devenita pretext e cu atat mai reala si de forta cu cat ieri am scris ceva (ce inca nu s-a conturat definitiv), in care scriam despre aceeasi ciudata perceptie. Asa ca, again, reusita prindere in cuvinte (yac, stiu ca "reusita" nu suna bine, ma iarta, intelegi tu ce am vrut sa spun).
Nicholas, şi mă bucur că ai lăsat aici un comentariu obiectiv.
probabil că acolo "îmbrăcaţi" simte nevoia să nu mai apară din motivul lui "dezbrăcaţi", dar ar trebui privită ideea în ansamblul ei, nu fragmentată neapărat pe versuri singulare. aş putea renunţa şi la "dacă", dacă nu ar fi în rolul de a nuanţa.
oricum, textul mai poate fi revăzut. mi se întâmplă ca după trecerea timpului să văd lucrurile într-o altă manifestare a lor. şi cred că nu mi se întâmplă numai mie.
A BAGATELIZ//Á ~éz tranz. (lucruri, fapte, persoane, idei etc.) A aprecia sub valoarea reală (ca pe o bagatelă); a subaprecia; a subestima; a subevalua. /Din Bagatel[ă] + suf. ~iza BAGATELIZÁ vb. I. tr. A micșora valoarea, însemnătatea unui lucru; a subaprecia, a minimaliza. [P.i. -zez. / < bagatelă + -iza]. BAGATELIZÁ, bagatelizez, vb. I. Tranz. A diminua importanța unui lucru, a unui fapt, a unei idei etc. – Bagatel(ă) + suf. -iza.
Adevărul că poeziile Luminiței Suse și ale lui Doru Lubov vă incită și le oferiți o cu totul altă cotă decât celorlalte poeme tocmai pentru structura lor "genetică". Mie poemul prezentat aici nu mi s-a părut o replică la cei doi ci un exercițiu topologic al efemerului de sine-stătător. Raporturile dintre teoria suprafețelor fantaste și filosofie par incerte, nefinisate, abia sugerate.
Iar ai bagat ingerul in poezie. Ce era daca finalizai aici: "singurătatea este atunci cînd oamenii se adună în partea cealaltă a drumului" Era foarte bine. Si "- bună, închide ușa pe dinafară" e poanta veche si perimata. Poti renunta la strofa a treia. E scrisa ca si cum ti-ar fi zis tie cineva chestia asta si acum vii si te lamentezi literar. Asa ceva nu se face. Strici. Ia refa textul si revin cu penita.
Multumesc, Adrian. Ce ti-e si cu percepțiile astea. Eu chiar eram "mandra de mine" penrru ca am terminat textul si n-am pus nici o steluta. De obicei vad si eu ruperile si aici mi s-a parut ca nu prea sunt. Dar, dupa cum se observa, nu e bine sa fii prea sigur :))
citind acest text scuip în sân, Doamne, ce noroc, cerneala virtuală măcar nu omoară pădurile!
neuronii noștri oricum sunt condamnați la moarte, ce mai contează încă o lectură?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc din suflet ca am fost acceptata din nou pe site-ul vostru . Sincer , a fost o eroare din partea lui nicodem
pentru textul : Noaptea deiată un autor consecvent pe care eu îl salut pe Hermeneia. după atîta poezie un text din ăsta e bun ca o murătură rece după prea mult cozonac. la mai multe!
pentru textul : Rânduri din pipotă către caporalul Pleasnă demulțumesc. P.S.S. înțeles. mama ei de (răs)tălmăcire!
pentru textul : clasa muncitoare merge în paradis decaracterul ▒ sau Medium shade, adaugat la inceputul unui titlu al unui text de-al meu reprezinta faptul ca acel text nu a fost publicat prima data pe pe Hermeneia.com ci in alta parte. Toate celelalte texte au aparut pentru prima data atunci cind au fost postate pe Hermeneia, locul unde imi postez textele in exclusivitate in momentul de fata. Multumesc pentru citire si comentariu.
pentru textul : Necazuri în Bizanț ▒ deMulţumesc pentru citire, opinie şi încurajare. Am corectat unele greşeli.
pentru textul : La numărul 99 nu mai locuiesc oameni demultumesc, paul!
pentru textul : Nocturne deBună, Smărăndiţa!
În primul rând, am să te rog mult de tot să citeşti, când ai tu timp şi chef, acest text: http://www.hermeneia.com/content/raspunsuri_la_intrebari_frecvente_pentr...
Apoi, vreau să te felicit pentru că scrii poezii. În era luminii şi-a vitezei, din ce în ce mai puţin copii aleg această artă. Este un tărâm frumos, care te va ajuta să te afli aşa cum eşti tu, care îţi va da posibilitatea să fii aşa cum simţi. Dar este, totodată, şi un drum anevoios, care, uneori, ţi se va părea atât de abrupt, încât vei crede că nu-l poţi urca. Dar, în cele din urmă, cu multă muncă şi încredere, vei reuşi.
Câteva sfaturi:
când editezi un text,
* foloseşte diacritice (virgulită sun "t", "s" (ţ, ş), căciuliţe pentru "a" (ă/â)
* lasă spaţiu după fiecare semn de punctuaţie
* nu scrie nici cuvinte, nici propoziţii folosind doar litere mari.
când scrii o poezie,
*evită repetiţiile nefolositoare ("un strigat,un urlet,") - lasă doar o variantă
*evită explicaţiile în plus (nopţi albe, nedormite) - se înţelege că sunt nedormite, deoarece, ai spus mai înainte, sunt albe)
Pentru a putea scrie bine, trebuie neapărat să citeşti mult, mult, din toţi autorii importanţi, clasici şi actuali. Ai timp berechet pentru asta. Trebuie să scrii mult, mult, mult, să tai foarte mult, şi să postezi numai şi numai ce crezi tu că este mai bun. Şi nu trebuie să te supere critica negativă. Ea ajută infinit mai mult decât orice laudă! Aaa, nu ar fi rău să scrii, măcar din exerciţiu, poezie cu rimă. Ai să înţelegi mai târziu de ce. Şi da, scrie despre nebunia vârstei tale, nu încerca să fii om mare; pentru asta, vei avea timp mai târziu. Şi nu e aşa amuzant cum se spune.
Deocamdată, am să trimit textul tău la "şantier literar". Te rog frumos să-l corectezi (pune diacritice şi scrie cu literă mică tot ce e scris acum cu majusculă), apoi apasă butonul "atenţie editor", pentru că poezia ta să apară pe prima pagină.
Cam atât, deocamdată. Mult, mult succes îţi doresc, Smărăndiţo!
pentru textul : Nopti albe de...charientismul tău e devastator:). mulțumesc Ioana! uneori chiar ador ... îmbâcseala. apreciez franchețea, indiferent de posesorul sinapselor.
pentru textul : orice bănuială e o plecare... desimpatic, desi eu as renunta la artificii din astea precum in "s u f i c i e n t de frumos!"
pentru textul : nanuc și papuc deam înlocuit "bunica mea" cu "bunica". "tiugă" este un dovlecel care se pune la uscat, se taie și se face un pahar cu care se bea apă la țară. are o formă foarte frumoasă și este de diferite mărimi. știu că versurile pe care tu le-ai selectat sunt oarecum neclare. poate că ar fi mai bine dacă aș scrie o proză scurtă despre "slobozirea apelor". tot la țară, este un obicei, când moare cineva, se merge la un râu și un copil trebuie să fie martor la "slobozirea apelor", un fel de pomană. copilul, martor fiind este întrebat: "ești martor la slobozirea apelor, pentru X?...". apoi, bea apă dintr-o tiugă, se pune o lumânare în ea și i se dă drumul pe apă. am să reeditez textul, știu la ce te referi. nici mie nu îmi place cum se "leagă" în strofa a 2-a. mulțumesc. Madim
pentru textul : O umbră în plus deMie mi-a placut stilul in care e scris textul. Sunt si cateva formulari memorabile... ma intreb insa daca "gem" ul acela era de prune.
pentru textul : românia lui virgil t -I- defa un nod gordian si cauta o solutie de desfacut simpla . Mai exista degetare?
pentru textul : Manierism cu Scena de Gen deraluca
in care caz putina atentie la exprimari, nu strica. cat despre jigniri, oh well. nu cred ca-i site-ul potrivit. dar e preferabil ca termenii sa fie folositi corect. obiectiv/ subiectiv.
pentru textul : desperado deD-le Manolescu, ca să încetaţi cu lipitul afişelor, să nu vă ucidă nevoia de-a şti şi alţii crima mea şi să nu începeţi să hărţuiţi, vă spun eu ce şi cum, clar şi direct, deşi nu meritaţi timpul meu:
Când am trimis acele 3-5 texte d-lui Ştefănescu, aveam un an de când scriam texte albe, un an de când mă hotărâsem să fac trecerea de la versul clasic, considerând că am cumulat destul. Eram în căutări, în cele mai mari căutări, din aproape toate punctele de vedere. Am vrut să fiu onest cu mine, iar răspunsul criticului nu m-a surprins/ supărat deloc, pentru că-mi spunea ceva ce bănuiam. Ba din contră, am luat partea bună a răspunsului. Răspunsul:
"Aveţi dreptate, aţi progresat, dar scrieţi la fel ca sute de autori de versuri de azi. Poeme de-ale dv. ar putea fi introduse în cărţile altora, poeme de-ale altora ar putea fi introduse în cărţile pe care probabil le veţi publica, fără ca cineva să remarce vreo schimbare. Este vorba de un mod de a scrie practicat în prezent pe scară largă: construcţie liniară a poemului (de fapt, juxtapunerea unor enunţuri), folosirea frecventă a unor enunţuri prozaice, oralităţi, instantanee din viaţa de fiecare zi etc., un sarcasm obosit, un reproş difuz la adresa întregii lumi:
„De la un timp, cafeaua fierbe altfel,/ puştii nu mă mai înjură,/ nu mă mai latră câinii,/ ziua picură protocolar,/ ca o duminică în perfuziile de pe reanimare,/ între ventricule se conturează un călcâi,/ mama visează morţi din ce în ce mai des,/ iar eu îmi sunt din ce în ce mai de-ajuns,/ ori poate chiar prea mult.” (Alex Ştefănescu)
Ar trebui să mă jenez? Ar trebui să-mi provoace oareşce dureri acest fapt trecut? Ar trebui să fac comparaţii deplasate cu nume mari de poeţi, din literatura română şi universală, care au fost consideraţi poeţi mediocri/ minori de critica vremii?
Între timp, a trecut aproape un an jumătate. Si au trecut fapte, şi evoluţii, şi găsiri, şi regăsiri, şi catastrofe, şi rateuri, şi, şi. Ar conta să vin cu citate ca:
"Dacă „misiunea artei este de a crea bucurie“ (C. Brâncuşi), atunci poetul Adrian Agheorghesei ar trebui să fie fericit, chiar dacă numai eu aş fi „victima“ versurilor sale. Acum, „când e criză de locuri şi mor câte trei în două paturi“, când sunt prea multe războaie în timp de pace, poezia lui Adrian Agheorghesei se desfăşoară ca o magie de imagini care planează deasupra ideii. Grupajul din revistă este dovada unui talent de excepţie. Aş citi în fiecare zi măcar un poem şi în fiecare an măcar o carte." (C. Oprică).
Ar conta să vă fac o listă cu premiile pe care le-am câştigat intr-un an jumătate? Rezumate despre cum e primită, în general, poezia mea? Despre impactul (pozitiv, aş spune eu) pe care-l am prin activitatea mea ca simplu comentator, observator? Despre cum faptul că nu am scos încă un volum de poezie este strict opţiunea mea, pentru că nu am mai mult de 30 de texte pe care le consider publicabile? Ar trebui să fac toate astea păstrând, cumva fals, un ton neutru? Nu. Am enorm de învăţat, nu am reuşit încă nimic cu adevărat important, iar dpdv liric, tot mă mai caut, dar cred că sunt pe un drum bun. Asta voiaţi să auziţi? Poftim, am spus-o. Şi am fost sincer.
Vă mai spun doar că "patria vieţii e prezentul", sunt încă destul de tânăr, iar timpul va cerne. Aşa că vă rog să încetaţi cu manevrele astea de-a sufla în portavoce lucruri inutile. Vă discreditaţi. Pentru mine, repet, contează foarte mult ce are de spus cineva care scrie poezie, domnule, nu bibliotecarii.
Sper că v-aţi răcorit acum. Şi sper să-mi fie scuzată ieşirea asta în decor, dar asemenea lucruri trebuie clarificate.
pentru textul : Zebre cu barză şi zimbru deyea, muzicalitate... si eu care ma gindeam ca nu o sa imi iasa shansoneta si yea, dex-ul... ce ne-am face fara el... probabil ca am descoperi limba romana...
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deeu sînt mai degrabă înclinat să cred că Andu trece printr-o criză. De idei. Sau poate de imaginație. Și în momente din acestea intră în panică și aruncă orice are la îndemînă. Cam ca atunci cînd ești într-un balon și intri în picaj. Probabil că asta ar putea funcționa drept justificare pentru forma pe care o iau eforturile lui. Dar cine mai caută zilele astea să găsească justificări. Survival is everything. I guess...
pentru textul : Eminescu deda. aia era. cafeaua sub nas schimba registrul si in capul meu. merge frumos acum.:)
pentru textul : În loc să dorm, scriu deelena istrati si hialin va multumesc pentru gânduri si pentru atentionari! voiesc a va spune, insa, ca intentionat am combinat atmosfera suava a serii cu ironia unei parodii. am incercat sa zambesc abordand, adunand la un loc subiecte și fapte banale, triviale (greierul, cainele, pisica) și idei care te îndeamnă la meditație (paznicii, stele căzăptoare, ciocli, Dunărea)... poate că ar fi trebuit să scriu ca subtitlu acestui poem : EXPERIMENT. Poate!, zic. Voi rămâne să apreciați ce și cum. vă multumesc și va astept să reveniți la fel de obiectivi și sinceri.
pentru textul : Tablou înserat de vară deUn text bun neașteptat, poate mai elaborat stilistic cu pasaje deosebite ca de exemplu: "nu-i vina mea că azi nu mai știu cui și de ce mă închin, viața și moartea își schimbă mereu între ele fustele crețe, verbe febrile au înălțat, dinspre mine spre mâine, bariere așteptând trecerea unui personal deraiat" Finalul mi se pare reușit (de multe ori sunt tentată să decupez anumite fragmente dintr-un text, convinsă fiind că acolo este cheia muzicală a întregului sistem - un sistem cu mai multe necunoscute, în care matematica și muzica se identifică): "acum să tăcem, e toamnă prelungă în aval de cuvinte, în amonte s-au prăbușit îngenunchiați căpriori - mai bine iartă-mă și risipește-mă într-o conjugare perpetuă la condițional optativ." [...Poate aș mai reveni după o vreme pentru a elimina anumite sincope dar nu de idei, ci de respirație poetică, să spun așa.] Privesc textul ca pe un un fel/modalitate/fenomen de a te apropia de Lumina-care-te-cunoaște-pe-nume.
pentru textul : Poem care s-ar fi scris altfel deO idee foarte frumoasa dar eu nu as mai fi fost sincer. Numai de bine.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deNu vreau să ofensez pe nimeni şi habar n-aveam de legătura Dv cu America. Eu nu sunt de origine română întru totul. Bunicii dinspre tată sunt de origine germană, dar asta nu e important, cred. În ceea ce priveşte "americanismele" de care vorbeam, făceam referire la tumultul de texte ce li se dau titlu în engleză, iar textul în prealabil este scris în română. Manager a fost doar un exemplu neutru cu aluzie pentru a nu ofensa pe nimeni.Acum am fost nevoit să mă explic.
Donaris, mulţumesc de vizită şi apreciere, Cezar
pentru textul : Plaiuri bucovinene deVirgil nu cred ca am citit undeva o imaginea mai aproape de realitate a acestei luni... coborarea din iarna spre iarna. Nu stiu sigur, dar parca mi-ar suna mai bine "prin ele" (porti) decat "pe ele". Chestia cu nebunia devenita pretext e cu atat mai reala si de forta cu cat ieri am scris ceva (ce inca nu s-a conturat definitiv), in care scriam despre aceeasi ciudata perceptie. Asa ca, again, reusita prindere in cuvinte (yac, stiu ca "reusita" nu suna bine, ma iarta, intelegi tu ce am vrut sa spun).
pentru textul : revolta deznădajduită a visurilor deNicholas, şi mă bucur că ai lăsat aici un comentariu obiectiv.
probabil că acolo "îmbrăcaţi" simte nevoia să nu mai apară din motivul lui "dezbrăcaţi", dar ar trebui privită ideea în ansamblul ei, nu fragmentată neapărat pe versuri singulare. aş putea renunţa şi la "dacă", dacă nu ar fi în rolul de a nuanţa.
oricum, textul mai poate fi revăzut. mi se întâmplă ca după trecerea timpului să văd lucrurile într-o altă manifestare a lor. şi cred că nu mi se întâmplă numai mie.
îţi mulţumesc mult.
pentru textul : dacă am fi de orientare degustători deA BAGATELIZ//Á ~éz tranz. (lucruri, fapte, persoane, idei etc.) A aprecia sub valoarea reală (ca pe o bagatelă); a subaprecia; a subestima; a subevalua. /Din Bagatel[ă] + suf. ~iza BAGATELIZÁ vb. I. tr. A micșora valoarea, însemnătatea unui lucru; a subaprecia, a minimaliza. [P.i. -zez. / < bagatelă + -iza]. BAGATELIZÁ, bagatelizez, vb. I. Tranz. A diminua importanța unui lucru, a unui fapt, a unei idei etc. – Bagatel(ă) + suf. -iza.
pentru textul : mi-am cumpărat o coardă verde înspre gălbui cu mînerul rupt deAdevărul că poeziile Luminiței Suse și ale lui Doru Lubov vă incită și le oferiți o cu totul altă cotă decât celorlalte poeme tocmai pentru structura lor "genetică". Mie poemul prezentat aici nu mi s-a părut o replică la cei doi ci un exercițiu topologic al efemerului de sine-stătător. Raporturile dintre teoria suprafețelor fantaste și filosofie par incerte, nefinisate, abia sugerate.
pentru textul : Ȋn biblioteci fantaste deîți mulțumesc,mă bucur că aceste versuri ți-au oferit măcar o clipă de bine!
pentru textul : nuculița deIar ai bagat ingerul in poezie. Ce era daca finalizai aici: "singurătatea este atunci cînd oamenii se adună în partea cealaltă a drumului" Era foarte bine. Si "- bună, închide ușa pe dinafară" e poanta veche si perimata. Poti renunta la strofa a treia. E scrisa ca si cum ti-ar fi zis tie cineva chestia asta si acum vii si te lamentezi literar. Asa ceva nu se face. Strici. Ia refa textul si revin cu penita.
pentru textul : în fond nu era decît o dimineață mai tristă deMultumesc, Adrian. Ce ti-e si cu percepțiile astea. Eu chiar eram "mandra de mine" penrru ca am terminat textul si n-am pus nici o steluta. De obicei vad si eu ruperile si aici mi s-a parut ca nu prea sunt. Dar, dupa cum se observa, nu e bine sa fii prea sigur :))
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii devirgil, ioana, va multumesc pentru ca ma cititi dar si pentru penite. promit sa mai scriu si poezii.
pentru textul : “când te doare afli unde ți-e locul” decitind acest text scuip în sân, Doamne, ce noroc, cerneala virtuală măcar nu omoară pădurile!
pentru textul : programarea unei eve moderne deneuronii noștri oricum sunt condamnați la moarte, ce mai contează încă o lectură?
Pagini