Acest text incalca punctele 14.5 ai 14.6 din Regulament. Atita timp cit acest regulament este inca valabil te rog sa il respecti si sa iei masurile de rigoare
simt...si, odata, voi citi aici un poem despre tăcerea apei... când nicio propoziție nu trebuie enunțată, nici propoziția care enunță asta, în acest sens poeților tăindu-se limba.
Sapphire, mă bucur de revenire. Mă gândesc să înlocuiesc poemul de aici cu un altul. Așa poate mai vii încă o dată. :-) nu mă deranjează comentariile. Le iau ca atare, de orice natură ar fi. Fiecare dintre noi avem câte un univers valoric, uneori foarte diferit de al celuilalt, dar eu apreciez spiritul critic, oricât de ascuțit, oricât de aiurit, oricât de zornăit ar fi și îmi pare foarte rău că unii nu-l separă de atacul la persoană. Se spune că în timpul lecturilor cu public, poeții americani obișnuiesc să dea detalii despre creațiile lor, spre deosebire de cei de dincoace de ocean care se pare că preferă comentariul celorlalți. Îmi pun pe umeri un steag cu dungi și stele și spun că este vorba de "fiica văcarului", a unui cowboy deci, a unuia care vorbește engleză. Raportul tată-fiică exprimă un raport între cultura americană și cea română. Cred că e de ajuns să ne uităm un pic în jur pentru a observa cum cultura americană ne inundă viața de zi cu zi, ceea ce e mai mult decât pur și simplu a stropi grădina. După părerea mea mai trebuie să ne diguim "valea", să tundem buruienile din "livada măslinilor" (degeaba ne dăm noi pacifiști, plecând capul pentru a nu primi lovitura de sabie; de altceva e nevoie). Puteam să spun fiica de cowboy, dar am preferat să dau și o nuanță locală demersului meu (sunt pasionată de teoriile globalizării). Acum un an m-am întâmplat într-un sat de la țară, unde m-am uitat atent la o femeie la prima tinerețe care păștea vacile. Uneori mă uit și la lucrurile astea. E păcat? Mă gândeam la ea când am scris (sub ultimatum :D...) versurile astea, deși am lăsat deoparte sordidul contextului pe care poate îl voi folosi în alt text. Că el e păstor în deșert, pe deasupra și orb, are iarăși mai multe înțelesuri. Deșertul e mediul arab, efemeritatea, locul unde se înregistrează temperaturile cele mai mari, dar și cele mai mici, expresie a luptei cu limitele. De ce oare sunt asociați arabii cu efemeritatea, după ce au scris „O mie și una de nopți” printre atâtea altele? Cel puțin așa înțeleg eu să se petreacă un comentariu. Aș putea să-mi fac și un comentariu autocritic, să întreb autoarea de ce mizează pe modernisme răsuflate și siropoase când acum se scrie pictural, fragmentar, dialogic. :-) N-ar părea aiurea? De aceea întreb pe ceilalți câte una și alta. Intenția mea nu e de a demonta poezii, ci de a găsi elemente de legătură cu cel care le scrie. E ca și cum l-aș vizualiza pe autor (care și-așa e virtual) purtând haina propriilor versuri și nu doar veșmântul gol. Stilul de poezie scurtă propus inițial nu este nou. :-) Ghici ghicitoare! Poate dacă ar fi avut alt conținut, ar fi avut și alt efect. Dacă scriam de exemplu: Titlul poemului: O ființă Poemul propriu-zis: Monica Manolachi mă întreb ce-ar mai fi ieșit. :-)
Cristian, îmi exprim și eu niște opinii despre text.
Cred că în poezie poți să ai tot felul de preferințe, mai ales dacă au valențe artistice, dar limba română trebuie respectată (regulamentul H are prevederi clare în acest sens). Să admitem că epitetul „ordinare” atenuează un pic pleonasmul, dar pluralul de la origami contravine regulilor limbii române care spune clar că e substantiv invariabil.
Dacă acolo e o enumerare a acuzațiilor, e ok cu virgula, dar cred că trebuie un pic modificat versul următor pentru a nu crea confuzii, ceva de genul „vrăjitoria cu lacrimi”. E doar o părere.
Younger Sister, te rog încă o dată să faci un comentariu doar dacă ai ceva de spus (nu contează că ești apreciativă sau nu) la adresa unui text, fără ironii, insinuări și bășcălii.
las' ca se clatina undeva inauntru! prin scrisul asta parca ai lipi imagini de tot felul si genul pe un panou expus din intamplare pe site-ul asta poetic:) ganduri, amintiri inviate nu stiu de ce, perceptii - senzatii , sentimente, etc. Cum cauti un cos de gunoi care sa te scape de orasele plastificate? Mi-a placut ce ai scris aici
Pictura nu îmi place și nici nu văd mare lucru din ea. Ai câteva imagini, însă, foarte reușite, în poezie. Ai și câteva pe care le perpetuezi prin texte și nu înțeleg de ce, gen: "cu multe adultere comise în camera de hotel" (sună rău, să știi). Interesant și titlul. Cel mai mult îmi place al doilea telefon.
probabil că astăzi halatele nu mai sînt ca odinioară (sic!). dar nici nu știu dacă mai există astăzi meseria de infirmieră. sau dacă mai poartă halate și nu salopete. dar atunci orice am discuta devine relativ. ideea mea era că halatul, așa cum este el înțeles în percepția generală arată cam cum l-am zugrăvit eu.
Elia, pentru a ocoli puțin primejdia unui început care să nu spună mare lucru, aș sugera modificarea doar puțin, ceva de genul "nu pot să (mă) adun // împrăștiate/ legate de drumuri / inimi / tac precum ceasuri stătute ș.a.m.d." Sau poți tu să găsești altceva, ideea era că îmi pare un început prea slab pentru imaginile care urmează. Bine ai revenit.
rima acestui poem imi aminteste de analiza făcută unui poem de-al meu, ceea ce îmi justifică motivația de a lăsa decât acest nesemnificativ comentariu. totuși, cred că titlul este prea pompos. iti urez bun venit si te astept cu cat mai prolifice comentarii!
Bobadil, exista doua probleme majore, una ai subliniat-o chiar tu. In primul rind e diferenta dintre consumatorul de presa si cel care lucreaza efectiv in presa. Nu ma indoiesc de faptul ca ai invatat cite ceva. Problema romanului e ca stam beton la teorie. Apoi a doua problema, diferenta enorma dintre presa nationala si cea de provincie.
Am scos ce era de scos și am înlocuit acele cuvinte care mă răneau din punct de vedere al orientăriiț spre adevărata poezie...multumesc Adrian pentru sfaturile tale.
Pentru mine a devenit evident cam dupa vreo doua-trei comentarii ca scopul lui rafael este de a folosi textul ca un pretext pentru diferite rafuieli sau frustrari personale. In principiu nu ma deanjeaza polemica inteligenta. Asa ne cunoastem intre noi si pe noi insine. Si la urma urmei poate asa descoperim cit de mult sau cit de putim stim sau intelegem despre un lucru (in acest caz credinta noastra). Dar, a transforma, cu buna stiinta, in mod deliberat, asta intr-un atac evident la persoana este un lucru deplorabil, iar in cazul de fata as zice chiar generator de proasta imagine pentru ceilalti ortotdocsi de pe site care probabil ca nu vor sa fie perceputi ca impartasind astfel de atitudini si racile. Mi s-a propus deja in Consiliul Hemeneia sanctionarea lui. Am incercat si incerc deocamdata, datorita faptului ca implica un conflict cu persoana mea, sa nu las ca sa se perceapa ca m-as folosi de puterea mea pentru a-i "astupa" gura. Pe de alta parte am vazut insa citeva lucruri. Unu, ca jignirile lui nu se limiteaza la mine ci se extind si asupra lui Bianca. Doi, ca chair daca eu tac el nu se potoleste. Trei, ca tolerarea acestui lucru o durata prea mare de timp poate duce la crearea unui precedent periculos. Pe de alta parte insa, indiferent de confesiunea mea sau a oricarei alte persoane, sau indiferent de conceptiile lui(sau ei) politice, filosofice sau stiintifice, mi s-ar parea foarte periculos sa strivim curajul cuiva de a fi el insusi sau a spune ce gindeste despre un lucru pe hermeneia. De fapt ceea ce mi se pare cel mai grava aici nu este faptul ca discutia a divagat de la text si forma sau continutul lui ideatic (astfel de divagari se mai intimpla si nu sunt perfect evitabile) ci mai ales mi se pare periculos faptul ca transforma cu ostentatie un conflict de idei sau o polemica intr-un atac josnic la persoana. Asta este ceva fundamental anti-intelectual si anti-Hermeneia.
Într-adevăr Mariana, mă bucură comentariul tău, scris cu un ochi de fin critic, dar şi cu empatie.
Consider că ai dreptate aproape în totalitate. Masca scafandrului se referea atât la înotul aproape de suprafaţă, nevoia de a ţâşni în libertate afară, cât şi la expresiile faciale ale emoţiilor menţionate în ultimele versuri. Dar este totuşi un clişeu în sine, cum au observat corect cei dinaintea ta şi am promis că îl voi schimba, acum mă ţin de cuvânt! Sugestiile tale sunt corecte şi mă voi gândi la ele, dar sincer nu pot renunţa la "sfântul" din soare. Nu m-am gândit la "Hora Unirii" :) Este vorba de sensul popular al cuvântului. Este totodată legat de asfinţit (la bunicii mei în sat se spune "asfinte soarele") şi de suferinţa persoanei din scaunul cu rotile.
Mă bucură mult faptul că am reuşit să las o impresie plăcută cu acest poem şi îţi mulţumesc mult pentru citatele din finalul comentariului tău, le păstrez lângă inimă.
Adrian, lasă penița, e vorba mai degrabă de autoironie, nu de sarcasm. Nu prea văd romanțiozitate și dulcegării în str.3, plus că are strânsă legătura cu str.4. În relația de lungă durată(cu poezia) își cer dreptul și momentele de criză și sentimentele contradictorii. Mulțumesc de trecere. Eugen.
Zici de "evoluție"... nu e o poezie nouă... e chiar veche. E drept aparține unei alte perioade a "scrierii pe sine", cum bine zici că zice dana că zice.
dihăniile de gânduri nu miros a flori veștede... miros a foc, focul a ce miroase?a viata. deci, e molcuță strofa a doua, a treia e doar rima insa titlul parerea mea e ca merita un text mai bun. revina asupra ideii si nu tine gandul in locul stramt al versificatiei rimate ci lasa dihania sa alerge nestingherita pana gadele o ajunge gafaind si-i spune...bine, shehereyadă, azi ti-ai spus povestea..te mai las până maine... in concluzie, prelucrează-l
Un poem o marturisire vie, n-as folosi termenul de "realist" pentru ca as risca sa produc o confuzie cu un curent literar prea legat de o anumita epoca, demult apusa vorba fie intre noi. Si tot intre noi fie vorba pe "realismul" douamiist nu a reusit sa-l reinventeze deocamdata nimeni, cam tot ce se face este la nivelul unei relatari jurnalistice uneori chiar exagerate a unor realitati la limita. Sunt unii, cum e de exemplu Liviu Nanu cu ciclul "Carciuma lui Bicuta" care bat, inteligent, la poarta acestui realism hai sa il numesc asa, de dragul conversatiei "modern" si oricum, fundamental acceptabil, onest... lui ii reuseste partial aceasta tentativa pentru ca Liviu are un farmec doar al lui pe care l-a folosit, ca pe un ingredient secret, in toate scrierile sale. Deci nu neaparat scrierea aceea realista i-a iesit, ci poate doar tot viziunea lui poetica imbracata in haina aceea de proza care se vrea moderna. Dar asta e deja o divagatie, nu insa desprinsa de tot de context, pentru ca am observat si la tine Carmen tendinta de a impinge in frust, in real textul si cel putin asa cum arata acum e o tendinta pe fondul unei putinte exclusiv descriptive. Oricum, textul acesta este un text care merita sa traiasca in anul de gratie 2008, adica nu are clisee, nu doarme in pantaloni, nu e bun de citit domnisoarelor de pension si mai ales, nu se poate canta pe o chitara. Deci primul pas l-ai facut. Mai raman ceilalti 999... dar stii ca alde ca mine avem rabdare surato! Cu placerea lecturii ca sa citez clasici in viata, Andu
stii cand un asemenea text ajunge undeva, se opreste, o ia de la inceput si...tot asa. Lasand o impresie de neuitat. Daca as citi un astfel de text fara sa fie specificat numele autorului, voi fi sigur ca este al lui Pal. Si ca este unul dintre cele de exceptie.
"iar la drept vorbind
ce m-aș face cu un dumnezeu care
să mă exploateze" - eliminând comparaţia, iată o doză de poezie cerebrală de tip fracturist. Mi-a plăcut mult partea asta.
În general sînt şi nu sînt întotdeauna de acord cu aserţiunile lui Kiyosaki. Pentru ca lucrurile nu sint totdeauna la fel de simple si absolut nici o situaţie nu este sinonimă cu alta. De aceea a susţine că o anumită soluţie sau chiar filozofie s-ar aplica în orice context sau la orice persoană mi se pare şi nerealist dar şi lipsit de smerenie intelectuală.
Dar revenind la text, m-aş fi aşteptat să citesc ceva mult mai consistent şi mai interesant, ceva să-i zicem patapievician la primul paragraf "Bucuria de a sta pe un val mic". În schimb am citit o colecţie de repetiţii şi banalităţi (şi chestii evidente). Thank you for stating the obvious. Probabil o analiză mai adîncă şi mai serioasă a diferenţei dintre plăcere şi bucurie, fără ostracizări moralizatoare ar fi ceva ce aş citi cu interes.
Următorul paragraf, "A gândi cu sentimentele" mi se pare şi el atît banal cît şi rupt de realitate prin susţinerea absolutizării. Şi am să îţi dau un exemplu. Tu şi Kiyosaki susţineţi că "Acea persoană a „socotit” că e mai sigur să muncească pentru un salariu, decât să facă o investiţie." Întrebarea mea este: "Crezi că brockerii şi agenţii de bursă nu operează sau acţionează cu sau din cauza sentimentelor, sau şi mai rău, a emoţiilor?" Eşti naiv dacă crezi asta. Absolut oricine este motivat şi influenţat de sentimente. Este o fabulaţie ideea că bancherii sau brockerii nu au inimă ci doar o minte cu calcule reci. Problema nu este să ai sau nu, sau să foloseşti sau nu sentimente în raport cu banii ci mai degrabă este măsura în care ţii echilibrul între emoţional şi raţional atunci cînd te raportezi la bani şi la tot ce implică ei. Ignoranţa nu înseamnă sentimentalism. Iar erudiţia sau intelectualismul nu înseamnă lipsă de sentimente.
Paragraful trei, "Hamsterul din colivie" sau cum i se spune în America, "the rat's race", este şi el o colecţie de chestii pe care le ştie toată lumea. Dar şi aici mă deranjează absolutizarea pe care o sugerezi tu şi K. Pentru că orice extremă se întîlneşte în eroare. Greenspan a fost evanghelistul aceleiaşi teorii într-un anumit sens. Ideea că market-ul se reglează de la sine şi că legile investiţiei şi pieţei sînt prin ele însele soluţia şi mîntuirea financiară a societăţii. Iar cuvîntul magic este, aşa cum sugerează şi K, "investiţia". Şi uite unde am ajuns!? În burta unei recesiuni economice cu origini clare de natura financiară. Mi-ar trebui ore şi mult spaţiu să demonstrez asta aici dar îmi imaginez că te pricepi. Un contrarăspuns anaecdotic pentru ce spui tu şi K ar putea fi chiar sugestia piramidală a "Caritasului" sau a schemei Ponzi. La urma urmei şi ei proslăveau cuvîntul maigic "investiţie". Aici eu înclin mai degrabă spre teoriile vechii şcoli de gîndire econimică a lui Mises.
Paragraful "Negarea realităţii". Oare cît din asta este de fapt "strugurii la care nu ajung sînt acri". Hai să fim serioşi. Dacă eşti prost eşti prost şi dacă eşti sărac şi dacă eşti bogat. Isteţimea, optimismul, atitudinea în viaţă nu au de a face cu banii sau bogăţia ci cu cine eşti. De aceea a fi bogat nu este o chestie de evitat şi nu implică neaparat o "negarea a realităţii". Poate de aceea Hristos deşi a spus că unde este comoara omului acolo este şi inima lui dar în acelaşi timp nu a încurajat pe nimeni să nu aibă bani sau bogăţii ci doar să nu îşi lipească inima de ele. La urma urmei este o problemă de alegere. Şi săracul care se droghează cu aurolac dar şi bogatul care se droghează cu ultimul Bugatti tot drogat de numeşte. Dar asta nu este neaparat pentru că banii sînt răi în ei înşişi ci pentru că inima omului este bolnavă. Parcă apostolul Pavel spunea (nu că banii sînt rădăcina tuturor relelor) şi că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.
Paragraful "Morcovul măgăruşului". La fel ca şi cel cu hamsterul, nu sînt neaparat de acord cu idealismul lui. Stau şi mă întreb cum şi-ar imagina oamenii ăştia societatea. Şi economia. Oamenii sînt diferiţi. Unii nu vor fi niciodată antreprenori. Preferă să fie stujitori şi preferă să o facă cu loialitate. Nu fac apologetica capitalismului dar e utopic să îţi imaginezi o societate formată doar din investitori. Unde ar fi atunci medicii, pompierii, profesorii, vînzătorii, artiştii, etc. Cu siguranţă că e mai bine să fii "om" decît "măgăruş" dar te asigur că uneori "măgăgruşii" au mult mai puţină bătaie de cap şi mult mai multă linişte. Şi poate de aceea o societate echilibrată are şi partide de stînga, nu crezi?
Paragraful "O lecţie neînvăţată" „Ignoranţa în privinţa banilor este cea care duce la atâta lăcomie şi la atâta teamă.” Cu asta sînt de acord. Mai ales în România. Dar nu este numai o chestiune de ignoranţă ci şi de alegere morală după părerea mea. Şi pot explica dacă este nevoie. Lucrurile nu sînt chiar aşa de simple si nu se pot rezolva cu o şedinţă de cursuri.
În ce privesc banii înţeleg ce vrea să spună cu ideea că ar fi o iluzie dar şi această afirmaţie este o iluzie pentru că "iluzia" asta a banilor îmi cumpără mie maşini şi ecrane plasma şi mîncare şi case. Şi toate aste te asigur că nu sînt o iluzie.
Uneori mă întreb dacă apariţia cărţii lui Kiyosaki, prin America cam prin 2003, deci chiar cu cîţiva ani înaitea meltdown-ului financiar nu a fost motivată şi ea fie de intenţii malefice fie de obsesia asta fanatică cum că piaţa le rezolvă pe toate. Doar să introduci bani în ea. Şi ce te faci cînd nu mai sînt bani şi eşti nevoit să tipăreşti bani noi doar ca să ţii motorul pieţii mergînd? Nu se numeşte asta autopăcăleală şi duce la crash? Dar asta este doar colecţia mea de teorii conspiraţioniste.
Acesta este un subiect asupra căruia m-am tot oprit de ceva ani. Tot ce am spus în comentariul precedent reprezintă convingeri. Poate că vom reuși să spunem ceva și celorlalți din afara României despre noi, în afară de ce spun ziarele din Italia și Spania... În afară de ceea ce își închipuie toți văzându-ne producțiile amare și lipsite de orice urmă de lumină. Personaje damnate. Cum spuneam, habar nu am de unde vă inspirați, dar e bine că aveți un astfel de izvor, poate îl valorificați și altfel. Mă bucur că, vorba Adrianei, nu m-am trezit cu ceva ouă aruncate înspre ecran. Prietenește, Bianca. P.S. Și, dacă tot veni vorba despre colega mea, poate reveniți și asupra Cantonului cheferului, sunt și pe acolo ceva expresii mai slobode. Știu, acum cerem toată mâna, dar, dacă tot am prins și noi pe cineva care nu se sfiește să respecte regulamentul, profităm! Cu mulțumiri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Acest text incalca punctele 14.5 ai 14.6 din Regulament. Atita timp cit acest regulament este inca valabil te rog sa il respecti si sa iei masurile de rigoare
pentru textul : oberlicht desimt...si, odata, voi citi aici un poem despre tăcerea apei... când nicio propoziție nu trebuie enunțată, nici propoziția care enunță asta, în acest sens poeților tăindu-se limba.
pentru textul : Sprint final, în gheare deSapphire, mă bucur de revenire. Mă gândesc să înlocuiesc poemul de aici cu un altul. Așa poate mai vii încă o dată. :-) nu mă deranjează comentariile. Le iau ca atare, de orice natură ar fi. Fiecare dintre noi avem câte un univers valoric, uneori foarte diferit de al celuilalt, dar eu apreciez spiritul critic, oricât de ascuțit, oricât de aiurit, oricât de zornăit ar fi și îmi pare foarte rău că unii nu-l separă de atacul la persoană. Se spune că în timpul lecturilor cu public, poeții americani obișnuiesc să dea detalii despre creațiile lor, spre deosebire de cei de dincoace de ocean care se pare că preferă comentariul celorlalți. Îmi pun pe umeri un steag cu dungi și stele și spun că este vorba de "fiica văcarului", a unui cowboy deci, a unuia care vorbește engleză. Raportul tată-fiică exprimă un raport între cultura americană și cea română. Cred că e de ajuns să ne uităm un pic în jur pentru a observa cum cultura americană ne inundă viața de zi cu zi, ceea ce e mai mult decât pur și simplu a stropi grădina. După părerea mea mai trebuie să ne diguim "valea", să tundem buruienile din "livada măslinilor" (degeaba ne dăm noi pacifiști, plecând capul pentru a nu primi lovitura de sabie; de altceva e nevoie). Puteam să spun fiica de cowboy, dar am preferat să dau și o nuanță locală demersului meu (sunt pasionată de teoriile globalizării). Acum un an m-am întâmplat într-un sat de la țară, unde m-am uitat atent la o femeie la prima tinerețe care păștea vacile. Uneori mă uit și la lucrurile astea. E păcat? Mă gândeam la ea când am scris (sub ultimatum :D...) versurile astea, deși am lăsat deoparte sordidul contextului pe care poate îl voi folosi în alt text. Că el e păstor în deșert, pe deasupra și orb, are iarăși mai multe înțelesuri. Deșertul e mediul arab, efemeritatea, locul unde se înregistrează temperaturile cele mai mari, dar și cele mai mici, expresie a luptei cu limitele. De ce oare sunt asociați arabii cu efemeritatea, după ce au scris „O mie și una de nopți” printre atâtea altele? Cel puțin așa înțeleg eu să se petreacă un comentariu. Aș putea să-mi fac și un comentariu autocritic, să întreb autoarea de ce mizează pe modernisme răsuflate și siropoase când acum se scrie pictural, fragmentar, dialogic. :-) N-ar părea aiurea? De aceea întreb pe ceilalți câte una și alta. Intenția mea nu e de a demonta poezii, ci de a găsi elemente de legătură cu cel care le scrie. E ca și cum l-aș vizualiza pe autor (care și-așa e virtual) purtând haina propriilor versuri și nu doar veșmântul gol. Stilul de poezie scurtă propus inițial nu este nou. :-) Ghici ghicitoare! Poate dacă ar fi avut alt conținut, ar fi avut și alt efect. Dacă scriam de exemplu: Titlul poemului: O ființă Poemul propriu-zis: Monica Manolachi mă întreb ce-ar mai fi ieșit. :-)
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deLeo, Cine te impiedica sa mai dai o penita? Ca, dupa cate stiu, "Reglementul" nu.
pentru textul : epistolă pentru iarnă denu crezi ca decizia cu privire la ce este mai bine cu privire la un text apartine autorului?
pentru textul : racing live deCristian, îmi exprim și eu niște opinii despre text.
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile deCred că în poezie poți să ai tot felul de preferințe, mai ales dacă au valențe artistice, dar limba română trebuie respectată (regulamentul H are prevederi clare în acest sens). Să admitem că epitetul „ordinare” atenuează un pic pleonasmul, dar pluralul de la origami contravine regulilor limbii române care spune clar că e substantiv invariabil.
Dacă acolo e o enumerare a acuzațiilor, e ok cu virgula, dar cred că trebuie un pic modificat versul următor pentru a nu crea confuzii, ceva de genul „vrăjitoria cu lacrimi”. E doar o părere.
Younger Sister, te rog încă o dată să faci un comentariu doar dacă ai ceva de spus (nu contează că ești apreciativă sau nu) la adresa unui text, fără ironii, insinuări și bășcălii.
pentru textul : avon cosmetics de.
pentru textul : Viraj mult prea strâns delas' ca se clatina undeva inauntru! prin scrisul asta parca ai lipi imagini de tot felul si genul pe un panou expus din intamplare pe site-ul asta poetic:) ganduri, amintiri inviate nu stiu de ce, perceptii - senzatii , sentimente, etc. Cum cauti un cos de gunoi care sa te scape de orasele plastificate? Mi-a placut ce ai scris aici
pentru textul : Deasupra nimic nu se clatină dePictura nu îmi place și nici nu văd mare lucru din ea. Ai câteva imagini, însă, foarte reușite, în poezie. Ai și câteva pe care le perpetuezi prin texte și nu înțeleg de ce, gen: "cu multe adultere comise în camera de hotel" (sună rău, să știi). Interesant și titlul. Cel mai mult îmi place al doilea telefon.
pentru textul : 4 telefoane cu Moniq deMultumesc de trecere, comentarii si "distinctii" ! Ialin
pentru textul : Epilog... deprobabil că astăzi halatele nu mai sînt ca odinioară (sic!). dar nici nu știu dacă mai există astăzi meseria de infirmieră. sau dacă mai poartă halate și nu salopete. dar atunci orice am discuta devine relativ. ideea mea era că halatul, așa cum este el înțeles în percepția generală arată cam cum l-am zugrăvit eu.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deElia, pentru a ocoli puțin primejdia unui început care să nu spună mare lucru, aș sugera modificarea doar puțin, ceva de genul "nu pot să (mă) adun // împrăștiate/ legate de drumuri / inimi / tac precum ceasuri stătute ș.a.m.d." Sau poți tu să găsești altceva, ideea era că îmi pare un început prea slab pentru imaginile care urmează. Bine ai revenit.
pentru textul : Tahicardie derima acestui poem imi aminteste de analiza făcută unui poem de-al meu, ceea ce îmi justifică motivația de a lăsa decât acest nesemnificativ comentariu. totuși, cred că titlul este prea pompos. iti urez bun venit si te astept cu cat mai prolifice comentarii!
pentru textul : Graal deCe mai pot să spun (?), decât că... e... romantic, dom'le!
pentru textul : ...romantic, dom'le! deBobadil, exista doua probleme majore, una ai subliniat-o chiar tu. In primul rind e diferenta dintre consumatorul de presa si cel care lucreaza efectiv in presa. Nu ma indoiesc de faptul ca ai invatat cite ceva. Problema romanului e ca stam beton la teorie. Apoi a doua problema, diferenta enorma dintre presa nationala si cea de provincie.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deAm scos ce era de scos și am înlocuit acele cuvinte care mă răneau din punct de vedere al orientăriiț spre adevărata poezie...multumesc Adrian pentru sfaturile tale.
pentru textul : Cu focul din inimă încălzesc gândurile dePentru mine a devenit evident cam dupa vreo doua-trei comentarii ca scopul lui rafael este de a folosi textul ca un pretext pentru diferite rafuieli sau frustrari personale. In principiu nu ma deanjeaza polemica inteligenta. Asa ne cunoastem intre noi si pe noi insine. Si la urma urmei poate asa descoperim cit de mult sau cit de putim stim sau intelegem despre un lucru (in acest caz credinta noastra). Dar, a transforma, cu buna stiinta, in mod deliberat, asta intr-un atac evident la persoana este un lucru deplorabil, iar in cazul de fata as zice chiar generator de proasta imagine pentru ceilalti ortotdocsi de pe site care probabil ca nu vor sa fie perceputi ca impartasind astfel de atitudini si racile. Mi s-a propus deja in Consiliul Hemeneia sanctionarea lui. Am incercat si incerc deocamdata, datorita faptului ca implica un conflict cu persoana mea, sa nu las ca sa se perceapa ca m-as folosi de puterea mea pentru a-i "astupa" gura. Pe de alta parte am vazut insa citeva lucruri. Unu, ca jignirile lui nu se limiteaza la mine ci se extind si asupra lui Bianca. Doi, ca chair daca eu tac el nu se potoleste. Trei, ca tolerarea acestui lucru o durata prea mare de timp poate duce la crearea unui precedent periculos. Pe de alta parte insa, indiferent de confesiunea mea sau a oricarei alte persoane, sau indiferent de conceptiile lui(sau ei) politice, filosofice sau stiintifice, mi s-ar parea foarte periculos sa strivim curajul cuiva de a fi el insusi sau a spune ce gindeste despre un lucru pe hermeneia. De fapt ceea ce mi se pare cel mai grava aici nu este faptul ca discutia a divagat de la text si forma sau continutul lui ideatic (astfel de divagari se mai intimpla si nu sunt perfect evitabile) ci mai ales mi se pare periculos faptul ca transforma cu ostentatie un conflict de idei sau o polemica intr-un atac josnic la persoana. Asta este ceva fundamental anti-intelectual si anti-Hermeneia.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deÎntr-adevăr Mariana, mă bucură comentariul tău, scris cu un ochi de fin critic, dar şi cu empatie.
pentru textul : umbre de castan deConsider că ai dreptate aproape în totalitate. Masca scafandrului se referea atât la înotul aproape de suprafaţă, nevoia de a ţâşni în libertate afară, cât şi la expresiile faciale ale emoţiilor menţionate în ultimele versuri. Dar este totuşi un clişeu în sine, cum au observat corect cei dinaintea ta şi am promis că îl voi schimba, acum mă ţin de cuvânt! Sugestiile tale sunt corecte şi mă voi gândi la ele, dar sincer nu pot renunţa la "sfântul" din soare. Nu m-am gândit la "Hora Unirii" :) Este vorba de sensul popular al cuvântului. Este totodată legat de asfinţit (la bunicii mei în sat se spune "asfinte soarele") şi de suferinţa persoanei din scaunul cu rotile.
Mă bucură mult faptul că am reuşit să las o impresie plăcută cu acest poem şi îţi mulţumesc mult pentru citatele din finalul comentariului tău, le păstrez lângă inimă.
Adrian, lasă penița, e vorba mai degrabă de autoironie, nu de sarcasm. Nu prea văd romanțiozitate și dulcegării în str.3, plus că are strânsă legătura cu str.4. În relația de lungă durată(cu poezia) își cer dreptul și momentele de criză și sentimentele contradictorii. Mulțumesc de trecere. Eugen.
pentru textul : Simbioză deIn opina mea asa nu.
pentru textul : Într-un târziu deCare este problema, Daniel? Ce este cu astfel de comentarii? Confunzi facilitatea comentariului cu chat-ul?
pentru textul : prăbuşire deZici de "evoluție"... nu e o poezie nouă... e chiar veche. E drept aparține unei alte perioade a "scrierii pe sine", cum bine zici că zice dana că zice.
pentru textul : Secvență dedihăniile de gânduri nu miros a flori veștede... miros a foc, focul a ce miroase?a viata. deci, e molcuță strofa a doua, a treia e doar rima insa titlul parerea mea e ca merita un text mai bun. revina asupra ideii si nu tine gandul in locul stramt al versificatiei rimate ci lasa dihania sa alerge nestingherita pana gadele o ajunge gafaind si-i spune...bine, shehereyadă, azi ti-ai spus povestea..te mai las până maine... in concluzie, prelucrează-l
pentru textul : Gâdilat de gâde deUn poem o marturisire vie, n-as folosi termenul de "realist" pentru ca as risca sa produc o confuzie cu un curent literar prea legat de o anumita epoca, demult apusa vorba fie intre noi. Si tot intre noi fie vorba pe "realismul" douamiist nu a reusit sa-l reinventeze deocamdata nimeni, cam tot ce se face este la nivelul unei relatari jurnalistice uneori chiar exagerate a unor realitati la limita. Sunt unii, cum e de exemplu Liviu Nanu cu ciclul "Carciuma lui Bicuta" care bat, inteligent, la poarta acestui realism hai sa il numesc asa, de dragul conversatiei "modern" si oricum, fundamental acceptabil, onest... lui ii reuseste partial aceasta tentativa pentru ca Liviu are un farmec doar al lui pe care l-a folosit, ca pe un ingredient secret, in toate scrierile sale. Deci nu neaparat scrierea aceea realista i-a iesit, ci poate doar tot viziunea lui poetica imbracata in haina aceea de proza care se vrea moderna. Dar asta e deja o divagatie, nu insa desprinsa de tot de context, pentru ca am observat si la tine Carmen tendinta de a impinge in frust, in real textul si cel putin asa cum arata acum e o tendinta pe fondul unei putinte exclusiv descriptive. Oricum, textul acesta este un text care merita sa traiasca in anul de gratie 2008, adica nu are clisee, nu doarme in pantaloni, nu e bun de citit domnisoarelor de pension si mai ales, nu se poate canta pe o chitara. Deci primul pas l-ai facut. Mai raman ceilalti 999... dar stii ca alde ca mine avem rabdare surato! Cu placerea lecturii ca sa citez clasici in viata, Andu
pentru textul : extras de cont destii cand un asemenea text ajunge undeva, se opreste, o ia de la inceput si...tot asa. Lasand o impresie de neuitat. Daca as citi un astfel de text fara sa fie specificat numele autorului, voi fi sigur ca este al lui Pal. Si ca este unul dintre cele de exceptie.
pentru textul : svensk bufee de"iar la drept vorbind
pentru textul : se pare că sunt psalm dece m-aș face cu un dumnezeu care
să mă exploateze" - eliminând comparaţia, iată o doză de poezie cerebrală de tip fracturist. Mi-a plăcut mult partea asta.
În general sînt şi nu sînt întotdeauna de acord cu aserţiunile lui Kiyosaki. Pentru ca lucrurile nu sint totdeauna la fel de simple si absolut nici o situaţie nu este sinonimă cu alta. De aceea a susţine că o anumită soluţie sau chiar filozofie s-ar aplica în orice context sau la orice persoană mi se pare şi nerealist dar şi lipsit de smerenie intelectuală.
pentru textul : Banii - frica, dorinţa şi gândirea deDar revenind la text, m-aş fi aşteptat să citesc ceva mult mai consistent şi mai interesant, ceva să-i zicem patapievician la primul paragraf "Bucuria de a sta pe un val mic". În schimb am citit o colecţie de repetiţii şi banalităţi (şi chestii evidente). Thank you for stating the obvious. Probabil o analiză mai adîncă şi mai serioasă a diferenţei dintre plăcere şi bucurie, fără ostracizări moralizatoare ar fi ceva ce aş citi cu interes.
Următorul paragraf, "A gândi cu sentimentele" mi se pare şi el atît banal cît şi rupt de realitate prin susţinerea absolutizării. Şi am să îţi dau un exemplu. Tu şi Kiyosaki susţineţi că "Acea persoană a „socotit” că e mai sigur să muncească pentru un salariu, decât să facă o investiţie." Întrebarea mea este: "Crezi că brockerii şi agenţii de bursă nu operează sau acţionează cu sau din cauza sentimentelor, sau şi mai rău, a emoţiilor?" Eşti naiv dacă crezi asta. Absolut oricine este motivat şi influenţat de sentimente. Este o fabulaţie ideea că bancherii sau brockerii nu au inimă ci doar o minte cu calcule reci. Problema nu este să ai sau nu, sau să foloseşti sau nu sentimente în raport cu banii ci mai degrabă este măsura în care ţii echilibrul între emoţional şi raţional atunci cînd te raportezi la bani şi la tot ce implică ei. Ignoranţa nu înseamnă sentimentalism. Iar erudiţia sau intelectualismul nu înseamnă lipsă de sentimente.
Paragraful trei, "Hamsterul din colivie" sau cum i se spune în America, "the rat's race", este şi el o colecţie de chestii pe care le ştie toată lumea. Dar şi aici mă deranjează absolutizarea pe care o sugerezi tu şi K. Pentru că orice extremă se întîlneşte în eroare. Greenspan a fost evanghelistul aceleiaşi teorii într-un anumit sens. Ideea că market-ul se reglează de la sine şi că legile investiţiei şi pieţei sînt prin ele însele soluţia şi mîntuirea financiară a societăţii. Iar cuvîntul magic este, aşa cum sugerează şi K, "investiţia". Şi uite unde am ajuns!? În burta unei recesiuni economice cu origini clare de natura financiară. Mi-ar trebui ore şi mult spaţiu să demonstrez asta aici dar îmi imaginez că te pricepi. Un contrarăspuns anaecdotic pentru ce spui tu şi K ar putea fi chiar sugestia piramidală a "Caritasului" sau a schemei Ponzi. La urma urmei şi ei proslăveau cuvîntul maigic "investiţie". Aici eu înclin mai degrabă spre teoriile vechii şcoli de gîndire econimică a lui Mises.
Paragraful "Negarea realităţii". Oare cît din asta este de fapt "strugurii la care nu ajung sînt acri". Hai să fim serioşi. Dacă eşti prost eşti prost şi dacă eşti sărac şi dacă eşti bogat. Isteţimea, optimismul, atitudinea în viaţă nu au de a face cu banii sau bogăţia ci cu cine eşti. De aceea a fi bogat nu este o chestie de evitat şi nu implică neaparat o "negarea a realităţii". Poate de aceea Hristos deşi a spus că unde este comoara omului acolo este şi inima lui dar în acelaşi timp nu a încurajat pe nimeni să nu aibă bani sau bogăţii ci doar să nu îşi lipească inima de ele. La urma urmei este o problemă de alegere. Şi săracul care se droghează cu aurolac dar şi bogatul care se droghează cu ultimul Bugatti tot drogat de numeşte. Dar asta nu este neaparat pentru că banii sînt răi în ei înşişi ci pentru că inima omului este bolnavă. Parcă apostolul Pavel spunea (nu că banii sînt rădăcina tuturor relelor) şi că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.
Paragraful "Morcovul măgăruşului". La fel ca şi cel cu hamsterul, nu sînt neaparat de acord cu idealismul lui. Stau şi mă întreb cum şi-ar imagina oamenii ăştia societatea. Şi economia. Oamenii sînt diferiţi. Unii nu vor fi niciodată antreprenori. Preferă să fie stujitori şi preferă să o facă cu loialitate. Nu fac apologetica capitalismului dar e utopic să îţi imaginezi o societate formată doar din investitori. Unde ar fi atunci medicii, pompierii, profesorii, vînzătorii, artiştii, etc. Cu siguranţă că e mai bine să fii "om" decît "măgăruş" dar te asigur că uneori "măgăgruşii" au mult mai puţină bătaie de cap şi mult mai multă linişte. Şi poate de aceea o societate echilibrată are şi partide de stînga, nu crezi?
Paragraful "O lecţie neînvăţată" „Ignoranţa în privinţa banilor este cea care duce la atâta lăcomie şi la atâta teamă.” Cu asta sînt de acord. Mai ales în România. Dar nu este numai o chestiune de ignoranţă ci şi de alegere morală după părerea mea. Şi pot explica dacă este nevoie. Lucrurile nu sînt chiar aşa de simple si nu se pot rezolva cu o şedinţă de cursuri.
În ce privesc banii înţeleg ce vrea să spună cu ideea că ar fi o iluzie dar şi această afirmaţie este o iluzie pentru că "iluzia" asta a banilor îmi cumpără mie maşini şi ecrane plasma şi mîncare şi case. Şi toate aste te asigur că nu sînt o iluzie.
Uneori mă întreb dacă apariţia cărţii lui Kiyosaki, prin America cam prin 2003, deci chiar cu cîţiva ani înaitea meltdown-ului financiar nu a fost motivată şi ea fie de intenţii malefice fie de obsesia asta fanatică cum că piaţa le rezolvă pe toate. Doar să introduci bani în ea. Şi ce te faci cînd nu mai sînt bani şi eşti nevoit să tipăreşti bani noi doar ca să ţii motorul pieţii mergînd? Nu se numeşte asta autopăcăleală şi duce la crash? Dar asta este doar colecţia mea de teorii conspiraţioniste.
Acesta este un subiect asupra căruia m-am tot oprit de ceva ani. Tot ce am spus în comentariul precedent reprezintă convingeri. Poate că vom reuși să spunem ceva și celorlalți din afara României despre noi, în afară de ce spun ziarele din Italia și Spania... În afară de ceea ce își închipuie toți văzându-ne producțiile amare și lipsite de orice urmă de lumină. Personaje damnate. Cum spuneam, habar nu am de unde vă inspirați, dar e bine că aveți un astfel de izvor, poate îl valorificați și altfel. Mă bucur că, vorba Adrianei, nu m-am trezit cu ceva ouă aruncate înspre ecran. Prietenește, Bianca. P.S. Și, dacă tot veni vorba despre colega mea, poate reveniți și asupra Cantonului cheferului, sunt și pe acolo ceva expresii mai slobode. Știu, acum cerem toată mâna, dar, dacă tot am prins și noi pe cineva care nu se sfiește să respecte regulamentul, profităm! Cu mulțumiri.
pentru textul : Paneraș cu ouă deeu cred ca femeia e mult mai reală, in fapt. imi place ca esti cosmopolit. cred ca si tie, glezna ei.
pentru textul : Închisoarea luminii dePagini