"aş fi vrut măcat o zi
o nenorocită de zi
în care să mă numesc el muerte
şi să nu-mi scoată ochii maică-mea că nu m-am bărbierit
să petrec cum se cuvine independenţa mexicului
să pun steagul independenţei şi să cînt inmul naţional al republicii din ţeastă
o nenorocită de zi în care să mă trezesc fără să regret
pasul făcut"
folositi linkul asta. luati versurile cu copy-paste si duceti-le in fereastra de acolo, apoi conversie, text final si iarasi copy-paste in text. succes si spuneti-mi daca merge.
Trinity, ai văzut cu ochii minții, la anul va fi Virtualia XI sau cine știe când. Te invităm să participi și ținem legătura. Vezi și aici pe site, și pe blog: http://virtualia.wordpress.com/
"uneori obosești atunci zgârii prin aerul putred cauți o poartă deschisă te transformi într-un canish cu dinții tociți pe ceafă îți crește o blană înțesată de puricii fricii îi simți cum foșnesc" Daca din partea asta se poate abate prin gand cel putin intamplator imaginea unui canish parasit in fata unei porti... poate ca e timpul sa ma las de sportul asta.
Felicitari pentru traducere! E o poezie deosebita cu o capacitate rara: nu numai de a crea o atmosfera stranie, devastatoare interior/exterior, ci si de a-si translata citittorul in alta parte (personal m-am gandt la Cioran) mai ales cu metafora ultimei strofe: "Je connais bien ces environs, (...) et parfois même le silence est la trajectoire balistique du premier mot." un silence de mortes, un silence qui tue. silence et solitude
"poemul acesta nu e interesat de predispoziţii
îl iau aşa cum mi se oferă
semiotic şi limpede" - fragment care nu transmite nici emoţie, nici nu ştiu ce revelaţii, dar care e pur şi simplu fandosit.
"mă întreb care candidat să-l votez ("pe care" candidat - prepoziţia în acuzativ!)
mă întreb în locul meu cine ar fi meritat să trăiască
mă întreb ce peculiaritate morală l-a sedus pe Confucius
mă întreb dacă buturuga e prea mare şi carul prea mic
se mai potriveşte proverbul (?)"- dacă scoateţi obsesivul "mă întreb", dacă fie reformulaţi întrebările într-un mod artistic, fie le înlocuiţi cu altele care chiar să întrebe ceva ("mă întreb dacă buturuga e prea mare şi carul prea mic/
se mai potriveşte proverbul" - serios?! Pe chestii de astea ne contrazicem? Pe "versuri" de astea?), deci dacă astea, scoatem şi textul pe prima pagină, că nu-i finalul lumii.
Dar dacă mă întrebaţi pe mine, e mai uşor să-l ştergeţi (părerea personală, în caz că mai am voie la păreri).
A, textele mele nu-s la şantier pentru că scriu extraordinar de bine, sunt inteligent, frumos şi greu de înţeles.
Mulțumesc mult, Aranca, de comentarii. Din lipsă de timp, am scris mai rar în ultima vreme și nu prea am citit/comentat nici creațiile altora. Sper să remediez parțial această problemă pe viitor.
Bună idee, bun poem, chiar mă gândesc să trec pe viitor direct la provocări :-) nu de altceva, dar să ridicăm nivelul... Are însă ceva balast, chiar în incipit acel 'recunosc' mi se pare superflu și indecent dpdv poetic, de parcă cineva te-ar acuza, ar fi și asta o opțiune desigur, dar restul poemului nu susține această abordare. 'moare cu un ultim refren desuet' e mult balast aici, cum poți muri decât cu un 'ultim refren' mai zici unu' din sicriu? Apoi 'cuvinte rostite emfatic și gol'? sincer, nu ți se pare ceva nelalocul ei în această exprimare, forțat? fără substanță?
Finalul este reușit, are o tușa post-modernistă destul de vivace și un dram valoros de ironie, de fapt de auto-ironie (mi se pare că autorul începe să lucreze în această direcție și chiar salut această abordare), păcat de celelalte chestiuni pe care le-am subliniat... nu știu dacă poemul poate fi îmbunătățit sau ar trebui rescris dintr-o altă perspectivă a prozodiei
Margas
Sa incep cu ce mi-a placut mereu: "Ea stă plictisită și foarte frumoasă părul ei negru este supărat mâna ei luminoasă demult m-a uitat, demult s-a uitat și pe sine cum atârnă pe ceafa scaunului. Eu mă înec în lumine și scrișnesc în crugul anului. Îi arăt dinții din gură, dar ea știe că eu nu râd, dulcea luminii faptură mie, pe mine mă înfățișează pe când ea stă plictisită și foarte frumoasa și eu numai pentru ea trăiesc în lumea fioroasă de sub ceresc." Imi place totusi intoarcerea asta a ta la imagistica si la sentiment. Riscul? In citatul de mai sus din Nichita Stanescu. Dar ce ar fi viata fara riscuri? Un drum nesfarsit prin campie? :-)) Andu
Remar versurile:
,,Am tras atunci în piept
cancerul întregii lumi"
E tare ironic, flegmatic, acest poem :) Cred că în mod voit s-a folosit expreia ultra fumată ,,te-am fumat". Aş renunţa la ultimul vers sau măcar la ,,hai". E doar o părere.
dom'le, iata cum incep lucrurile sa capete contururi shakespeare-iene. nu stiu de ce am convingerea ca daca era in alt context bobadil cadea pe spate la textul asta. dar uite cum acum, de cind si-a "tras" site, bobadil a devenit mai "exigent", mai critic, mai "nemilos" cu "tinerele talente" decit era alta data. sau e si asta un fel de mic demon cu ochii galbeni-verzi care il maninca acum undeva. iar noi ar trebui sa ne speriem ca hermeneia ar deveni agonia. oare nu e si asta un fel de "strugurii la care nu ajungi sint acri"? parerea mea este ca textul are vînă, e tînăr, mușcă bine. poate e puțin naiv pe alocuri, poate e puțin teribilistic. dar ce e rau cu asta? pentru mine textul promite si asta conteaza. si eu sint un diletant si m-am simtit bine si incurajat cind cineva mi-a subliniat reusitele. aici Andreea, pe care nu o cunosc absolut deloc, și ale cărei texte le-am criticat cînd a fost cazul, a scris ceva ce promite. și mi s-ar părea anormal si anti-Hermeneia ca că nu o încurajez atunci cînd este cazul. hermeneia a încurajat întotdeauna pe cine încearcă și promite. iar asta am facut-o fără să am vreun habar despre Paul sau faptul ca ar fi „debutat”-o el. deci eu zic bobadile, hai sa nu ne orbeasca invidia fiindca te va distruge chiar mai repede decit ti-a profetit Dorin Cozan
flabra, comentariul tau e ca un oxigen proaspat. nu pt ca ar fi laudativ, ci pt ca...e printre putinele care se refera totusi la text! incep sa obosesc de polemicile (o, cat de aprinse, dar si cat de inutile!) caracteristice acestui sit literar. ne mai citim.
că eu te citesc cu plăcere, Daniela, nu mai e niciun secret:) dar mai nou zăbovesc pe textele tale pentru că îmi par un pic mai dornice să dezvolte atmosfera/ cadrul decât să se rezume la concentrarea pe mesaj. e ca și cum ai intra într-un parc de distracții și ai fi fermecat de tot ce este în jurul tău, iar o voce neutră (neapărat neutră) îți spune pe un ton glacial ceva de genul: știi, totuși va fi bine. iar tu te întrebi de ce acum când este evident și mai privești o dată în jurul tău și vezi cumva dincolo de țesătura veselă un posibil pericol, o posibilă întristare, în timp ce ești încurajat cumva să treci peste aparențe. la fel de bine poate fi și o intrare într-un parc, toamna, sau într-o biserică etc. mi-a plăcut, și pentru că mi-a plăcut am fost un pic mai limbut:) tu iartă-mi logoreica descindere și primește semnul meu umil de frumos!
interesant desi pe alocurea, zic eu, unele expresii mi se pare fie prea pretentioase fie prea neobisnuite pentru gindirea sau vorbirea unui copil. de fapt asta m-a facut la un moment dat sa nu prea cred ca se vrea neaparat o povestire ci mai degraba o pseudo-povestire cu atingere filozofica. inca nu imi este clar. ramin insa la parerea ca a scrie pentru copii este o arta destul de dificila mai ales in ce priveste limitarea vocabularului. de exemplu, am rezerve ca un copil intelege prea bine (sau foloseste) sintagma "a imbratisa cu privirea". un alt exemplu ar fi "schimbul tacit de priviri". la fel as fi inlocuit "ambele" cu amindoua. ca sa nu mai vorbim despre expresia "a deosebi esential". poate sint eu mai circotas dar asa am vazut eu lucrurile. oricum povestea este frumoasa si te pastreaza atent. banuiesc ca ar tine atent si un copil. care are cu siguranta mai putina rabdare(nedisimulata) decit mine.
les pierres parlent, elles portent des traces de tous les vivants, elles racontent des contes, des legendes, des mythes, chaque pierre par son langage, chiffré ou caché. seulement celui qui sait entendre leurs voix peut comprendre le pulse de l'ame vivant dans le temps figé.
Dorin, "e dificil sa gandesti si sa cataloghezi privirea unui nou-nascut, fie el si poem, ca mustrare" - suntem in plin oniric aici. "de ce nu "mainile ei priveau/mainile mele priveau"? " - ei, as fi asteptat o astfel de intrebare de la oricine, dar nu de la tine! de ce nu asa cum am spus eu? de ce asa cum ai spus tu? de ce - si ce bine ca! - poezia nu se supune axiomelor?...:) la buna citire.
M-a derutat „lui” de la început și „îl” din primul vers al strofei a doua. În cheie creștină, dacă „lui” poate fi un Adam, atunci „îl” se referă la un fiu, un nou Adam. Cuvântul „havuz” îmi arată că există însă și alte sfere decât cea creștină și atunci de ce „broaște”? Dacă or fi niște prinți blestemați? Dar să nu mă mai întrebăm atâta, ci să trăim „nici viitor nici prezent”. :-) Sfârșitul e frumos, dar dacă: el va crește în afară ea va crește înăuntru nu i-ar mai naște om? Ce atunci? Fată? Are „om” aici sensul popular de bărbat?... „ea” poate să fie și poezia.
imaginile sint in primul rind deosebit gasite, ca si in "Absens - alfabet poetic (1)". asa au aparut si in volum? mi-ar place un album de fotografii in acest fel... eu pot sa spun ca ma asteptam ca Marlena sa prezinte asa ceva, poate si din impresia pe care mi-au facut-o cartile ei de poezie si mai ales ea. si ma bucur sincer pentru ea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
adriana, bine, dar nu am aferit penita cu intentii ironice.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deLa următoarea abatere de acest gen (știi tu care) vei avea contul suspendat pe Hermeneia.
pentru textul : Urâții - lansare de carte de"aş fi vrut măcat o zi
o nenorocită de zi
în care să mă numesc el muerte
şi să nu-mi scoată ochii maică-mea că nu m-am bărbierit
să petrec cum se cuvine independenţa mexicului
să pun steagul independenţei şi să cînt inmul naţional al republicii din ţeastă
o nenorocită de zi în care să mă trezesc fără să regret
pasul făcut"
da, frumos...
pentru textul : patetic age denu, nu stiam. dar am gugălit si am aflat. in privinta orientului apropiat am fost cam ignorant. niciodata nu m-a atras. e vina mea
pentru textul : Höre Israel devirgil, nu mai reusesc sa pun textele sus. imi spune ceva cum ca nu am voie sa modific headers... stii tu ceva?
pentru textul : ce am scris "atunci" dehttp://srv.diacritice.com/
folositi linkul asta. luati versurile cu copy-paste si duceti-le in fereastra de acolo, apoi conversie, text final si iarasi copy-paste in text. succes si spuneti-mi daca merge.
pentru textul : exil deTrinity, ai văzut cu ochii minții, la anul va fi Virtualia XI sau cine știe când. Te invităm să participi și ținem legătura. Vezi și aici pe site, și pe blog: http://virtualia.wordpress.com/
pentru textul : Virtualia Zece deVă mulţumesc pentru comentarii şi timp!
pentru textul : Număratul pe degete deeu nu port ranchiuna. au fost acceptate
pentru textul : despre dragoste numai de bine deeste mai rară aşa insolenţă, să las două doamne să aştepte un mulţumesc.
Angela, Ottilia, vă mulţumesc doamnelor.
pentru textul : mai rar de"uneori obosești atunci zgârii prin aerul putred cauți o poartă deschisă te transformi într-un canish cu dinții tociți pe ceafă îți crește o blană înțesată de puricii fricii îi simți cum foșnesc" Daca din partea asta se poate abate prin gand cel putin intamplator imaginea unui canish parasit in fata unei porti... poate ca e timpul sa ma las de sportul asta.
pentru textul : Un stomac de balaur deFelicitari pentru traducere! E o poezie deosebita cu o capacitate rara: nu numai de a crea o atmosfera stranie, devastatoare interior/exterior, ci si de a-si translata citittorul in alta parte (personal m-am gandt la Cioran) mai ales cu metafora ultimei strofe: "Je connais bien ces environs, (...) et parfois même le silence est la trajectoire balistique du premier mot." un silence de mortes, un silence qui tue. silence et solitude
pentru textul : La température, c'est de la poudre à canon deDacă lucraţi puţin pe text, pe aici:
"poemul acesta nu e interesat de predispoziţii
îl iau aşa cum mi se oferă
semiotic şi limpede" - fragment care nu transmite nici emoţie, nici nu ştiu ce revelaţii, dar care e pur şi simplu fandosit.
"mă întreb care candidat să-l votez ("pe care" candidat - prepoziţia în acuzativ!)
mă întreb în locul meu cine ar fi meritat să trăiască
mă întreb ce peculiaritate morală l-a sedus pe Confucius
mă întreb dacă buturuga e prea mare şi carul prea mic
se mai potriveşte proverbul (?)"- dacă scoateţi obsesivul "mă întreb", dacă fie reformulaţi întrebările într-un mod artistic, fie le înlocuiţi cu altele care chiar să întrebe ceva ("mă întreb dacă buturuga e prea mare şi carul prea mic/
se mai potriveşte proverbul" - serios?! Pe chestii de astea ne contrazicem? Pe "versuri" de astea?), deci dacă astea, scoatem şi textul pe prima pagină, că nu-i finalul lumii.
Dar dacă mă întrebaţi pe mine, e mai uşor să-l ştergeţi (părerea personală, în caz că mai am voie la păreri).
A, textele mele nu-s la şantier pentru că scriu extraordinar de bine, sunt inteligent, frumos şi greu de înţeles.
pentru textul : a hundred schools of thought deMulțumesc mult, Aranca, de comentarii. Din lipsă de timp, am scris mai rar în ultima vreme și nu prea am citit/comentat nici creațiile altora. Sper să remediez parțial această problemă pe viitor.
pentru textul : Cojocul (Cujuh) deMultumesc, Masha.
pentru textul : electric - poeme de iarnă deBună idee, bun poem, chiar mă gândesc să trec pe viitor direct la provocări :-) nu de altceva, dar să ridicăm nivelul... Are însă ceva balast, chiar în incipit acel 'recunosc' mi se pare superflu și indecent dpdv poetic, de parcă cineva te-ar acuza, ar fi și asta o opțiune desigur, dar restul poemului nu susține această abordare. 'moare cu un ultim refren desuet' e mult balast aici, cum poți muri decât cu un 'ultim refren' mai zici unu' din sicriu? Apoi 'cuvinte rostite emfatic și gol'? sincer, nu ți se pare ceva nelalocul ei în această exprimare, forțat? fără substanță?
pentru textul : last bohemian deFinalul este reușit, are o tușa post-modernistă destul de vivace și un dram valoros de ironie, de fapt de auto-ironie (mi se pare că autorul începe să lucreze în această direcție și chiar salut această abordare), păcat de celelalte chestiuni pe care le-am subliniat... nu știu dacă poemul poate fi îmbunătățit sau ar trebui rescris dintr-o altă perspectivă a prozodiei
Margas
Sa incep cu ce mi-a placut mereu: "Ea stă plictisită și foarte frumoasă părul ei negru este supărat mâna ei luminoasă demult m-a uitat, demult s-a uitat și pe sine cum atârnă pe ceafa scaunului. Eu mă înec în lumine și scrișnesc în crugul anului. Îi arăt dinții din gură, dar ea știe că eu nu râd, dulcea luminii faptură mie, pe mine mă înfățișează pe când ea stă plictisită și foarte frumoasa și eu numai pentru ea trăiesc în lumea fioroasă de sub ceresc." Imi place totusi intoarcerea asta a ta la imagistica si la sentiment. Riscul? In citatul de mai sus din Nichita Stanescu. Dar ce ar fi viata fara riscuri? Un drum nesfarsit prin campie? :-)) Andu
pentru textul : între trup și-ntre vis deRemar versurile:
pentru textul : Flegmatic de,,Am tras atunci în piept
cancerul întregii lumi"
E tare ironic, flegmatic, acest poem :) Cred că în mod voit s-a folosit expreia ultra fumată ,,te-am fumat". Aş renunţa la ultimul vers sau măcar la ,,hai". E doar o părere.
dom'le, iata cum incep lucrurile sa capete contururi shakespeare-iene. nu stiu de ce am convingerea ca daca era in alt context bobadil cadea pe spate la textul asta. dar uite cum acum, de cind si-a "tras" site, bobadil a devenit mai "exigent", mai critic, mai "nemilos" cu "tinerele talente" decit era alta data. sau e si asta un fel de mic demon cu ochii galbeni-verzi care il maninca acum undeva. iar noi ar trebui sa ne speriem ca hermeneia ar deveni agonia. oare nu e si asta un fel de "strugurii la care nu ajungi sint acri"? parerea mea este ca textul are vînă, e tînăr, mușcă bine. poate e puțin naiv pe alocuri, poate e puțin teribilistic. dar ce e rau cu asta? pentru mine textul promite si asta conteaza. si eu sint un diletant si m-am simtit bine si incurajat cind cineva mi-a subliniat reusitele. aici Andreea, pe care nu o cunosc absolut deloc, și ale cărei texte le-am criticat cînd a fost cazul, a scris ceva ce promite. și mi s-ar părea anormal si anti-Hermeneia ca că nu o încurajez atunci cînd este cazul. hermeneia a încurajat întotdeauna pe cine încearcă și promite. iar asta am facut-o fără să am vreun habar despre Paul sau faptul ca ar fi „debutat”-o el. deci eu zic bobadile, hai sa nu ne orbeasca invidia fiindca te va distruge chiar mai repede decit ti-a profetit Dorin Cozan
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deflabra, comentariul tau e ca un oxigen proaspat. nu pt ca ar fi laudativ, ci pt ca...e printre putinele care se refera totusi la text! incep sa obosesc de polemicile (o, cat de aprinse, dar si cat de inutile!) caracteristice acestui sit literar. ne mai citim.
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului decă eu te citesc cu plăcere, Daniela, nu mai e niciun secret:) dar mai nou zăbovesc pe textele tale pentru că îmi par un pic mai dornice să dezvolte atmosfera/ cadrul decât să se rezume la concentrarea pe mesaj. e ca și cum ai intra într-un parc de distracții și ai fi fermecat de tot ce este în jurul tău, iar o voce neutră (neapărat neutră) îți spune pe un ton glacial ceva de genul: știi, totuși va fi bine. iar tu te întrebi de ce acum când este evident și mai privești o dată în jurul tău și vezi cumva dincolo de țesătura veselă un posibil pericol, o posibilă întristare, în timp ce ești încurajat cumva să treci peste aparențe. la fel de bine poate fi și o intrare într-un parc, toamna, sau într-o biserică etc. mi-a plăcut, și pentru că mi-a plăcut am fost un pic mai limbut:) tu iartă-mi logoreica descindere și primește semnul meu umil de frumos!
pentru textul : infraroșu deLipsește un t din cerificate
pentru textul : iarnă deinteresant desi pe alocurea, zic eu, unele expresii mi se pare fie prea pretentioase fie prea neobisnuite pentru gindirea sau vorbirea unui copil. de fapt asta m-a facut la un moment dat sa nu prea cred ca se vrea neaparat o povestire ci mai degraba o pseudo-povestire cu atingere filozofica. inca nu imi este clar. ramin insa la parerea ca a scrie pentru copii este o arta destul de dificila mai ales in ce priveste limitarea vocabularului. de exemplu, am rezerve ca un copil intelege prea bine (sau foloseste) sintagma "a imbratisa cu privirea". un alt exemplu ar fi "schimbul tacit de priviri". la fel as fi inlocuit "ambele" cu amindoua. ca sa nu mai vorbim despre expresia "a deosebi esential". poate sint eu mai circotas dar asa am vazut eu lucrurile. oricum povestea este frumoasa si te pastreaza atent. banuiesc ca ar tine atent si un copil. care are cu siguranta mai putina rabdare(nedisimulata) decit mine.
pentru textul : (1) Mic și-o inimă de plumb / (2) Lebăda supărată deles pierres parlent, elles portent des traces de tous les vivants, elles racontent des contes, des legendes, des mythes, chaque pierre par son langage, chiffré ou caché. seulement celui qui sait entendre leurs voix peut comprendre le pulse de l'ame vivant dans le temps figé.
pentru textul : Les mythes comme les pierres deDorin, "e dificil sa gandesti si sa cataloghezi privirea unui nou-nascut, fie el si poem, ca mustrare" - suntem in plin oniric aici. "de ce nu "mainile ei priveau/mainile mele priveau"? " - ei, as fi asteptat o astfel de intrebare de la oricine, dar nu de la tine! de ce nu asa cum am spus eu? de ce asa cum ai spus tu? de ce - si ce bine ca! - poezia nu se supune axiomelor?...:) la buna citire.
pentru textul : apoi lumina a-nceput să cânte deCristina. nu fa CR (carriage return) in primul rind si nu vei avea probleme.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VI – deiată omul care nu jignește: cel care spune despre altul „tu, ca persoană, nici nu contezi”!! no comment, anymore.
pentru textul : dimineață cu pace și chitară deM-a derutat „lui” de la început și „îl” din primul vers al strofei a doua. În cheie creștină, dacă „lui” poate fi un Adam, atunci „îl” se referă la un fiu, un nou Adam. Cuvântul „havuz” îmi arată că există însă și alte sfere decât cea creștină și atunci de ce „broaște”? Dacă or fi niște prinți blestemați? Dar să nu mă mai întrebăm atâta, ci să trăim „nici viitor nici prezent”. :-) Sfârșitul e frumos, dar dacă: el va crește în afară ea va crește înăuntru nu i-ar mai naște om? Ce atunci? Fată? Are „om” aici sensul popular de bărbat?... „ea” poate să fie și poezia.
pentru textul : Dumnezeu o va apăra deimaginile sint in primul rind deosebit gasite, ca si in "Absens - alfabet poetic (1)". asa au aparut si in volum? mi-ar place un album de fotografii in acest fel... eu pot sa spun ca ma asteptam ca Marlena sa prezinte asa ceva, poate si din impresia pe care mi-au facut-o cartile ei de poezie si mai ales ea. si ma bucur sincer pentru ea.
pentru textul : Absens - alfabet poetic (2) deMi-a plăcut poemul tău. Are nerv şi a fost o plăcere să-l citesc. Cezar
pentru textul : Coboară pe umerii uzi dePagini