între cernoziom și cer. nu știu dacă verticală e linia trasată de pod, dar de la teluric se vrea trecerea și recuperarea fără linii clare (sfumato), spre imponderabil. recuperarea unui spațiu aproape pierdut. a doua strofă îmi amintește de sylvia plath și obsesia masculinității pierdute la naștere. cele doua părți ale poemului sunt precum alveolele scoicilor.
mă bucur că ți-a plăcut, paul. în ultima vreme, observ că îmi place să scriu mai mult poezii-povești. mai mult oglindirea propriilor mele senzații în anumite momente. și chiar mă bucură dacă plac, pentru că ăsta este și scopul meu, de a scrie.. frumos. îți mulțumesc și eu pentru aprecieri.
Adrian, am să mă mai gândesc cum scap de ”ce” -ul acela... deși să știi că l-am sesizat și mi-am bătut ceva capul cu el, dar tot acolo a rămas, după cum se vede.
o duminică frumoasă
referitor la chiosk... nu prea pot explica de ce am scris asa, cred că am vizualizat o pagină din ”Anna Karenina” și parcă acolo era folosit cuvântul așa. dar nu mai tin minte exact. dar voi ceda :). multumesc frumos pentru semn.
Povestea este veche, cea legată de eul liric și cel real, în sens profan. Aici nu este vorba despre mine, ci despre un personaj inventat, un posibil alter ego, dacă vrei.
în "ce fac atunci când nu va fi soare" e mai bine "ce sa fac...". "știu ca stai"- scrie "că stai". e cumva straniu sa scrii despre euro si apoi brusc despre dragoste. "pe stradă aceași oameni" scrie "pe stradă sunt aceeași oameni". facind exceptie de greselile de taste sau de gramatica, este un text pe gustul meu.
Apreciez mutarea centrului de greutate de pe secularizatul sens de mulțumire către pionierii colonizării, înspre elementul creștin, nu știu cât de conștientizat astăzi tocmai pe melagurile care celebrează această, după mine ciudată, sărbătoare. Consider că limbajul este unul adecvat și se susține din punctul de vedere al autorului. Poate că pe alocuri s-ar fi impus o mai elevată expresie, dar aici las intenția auctorială să-și spună cuvântul. Cu toată aprecierea pentru un autor și comentator ca Emil Fanache, nu aș spune împreună cu el că e un "mod de exprimare foarte învechit", cât unul propriu unui astfel de mesaj, care nu poate veni cu o formă prea... "ușchită".
Virgil, parerea mea e ca ar trebui sa renunti complet la clisee, e momentul, ai varsta poetica adecvata... insa acest poem abunda de ele, este o adevarata colectie, nu este aproape niciun vers care sa nu zica un cliseu, de aceea nici nu vreau sa citez, ar insemna sa citez, cum spuneam, intreg poemul. "Primavara ucisa" mi se pare insa regina cliseelor si uite ca vine tocmai la final... Eu cred ca Virgil ne-a incercat aici vigilenta poetica. Eu nu dorm. Bobadil.
Sapphire, proza aceasta e mai mult o poezie in propozitii... Simbolurile curg. Cred ca va trebui sa mai citesc de cateva ori ca sa inteleg. Imagini frumoase dar cu putine cuvinte de legatura. Un el, mama, copil, ploaie, nori, obloane, revin...
Mulțumesc mult pentru comentariu, dragă Marina. Pentru mine e o fascinație irezistibila să compun poezie japoneză. Și, pentru că nu vreau să o fac pe a "interesantul" voi face întotdeauna eforturi să transcriu textele în romaji și să le pun în Esperanto (ca singura limbă neutră și cu reguli clare, ușor de învățat, reprezentând idealul de a pune pe picior de egalitate toate limbile lumii) și in engleză (ca cea mai răspândită limbă a momentului pe planetă). Mai am și alte haikuri, dar le voi pune mai tarziu. Ce e prea mult strică...
"dă-mi toată durerea nopților sau dă-mi vieți de pierdut". mi-a placut tot textul, dar versul asta in special. Fiecare storfa mi s-a parut asemeni unei pastilute parfumate pe care o lasi prin camera- iubita, ce comparatie fericita, primavara (care nu mai vrea sa vina) dintre cei doi umeri pare atat de proaspata, bineinteles, iubirea se presupune ca nu imbatraneste niciodata.
moartea nu cred ca e relativa. cel putin pana la un nou big-bang intern. ma gandeam daca ar fi bine sa inlocuiesc cu "inalti", "lungi" din: "ne vom îmbăta ne vom întinde pe ea cât suntem de lungi". particula
Recitesc si, la fiecare recitire, parca mai vreau sa dau o penita. Dar n-am voie, asa ca singurul lucru pe care il pot face este sa te invit la Cenaclul Virtualia, din toamna acestui an, la Iasi, iar acest text sa te reprezinte in volumul de cenaclu. [email protected]
Si am uitat sa mai spun ceva. Despre chestia asta cu proprietar de site. Chiar nu o inteleg. Nu inteleg ce importanta are asta. Pentru ca nu vad ce as putea sa iti ofer eu (mai mult decit ti-am oferit) in cazul absurd in care mi-ai (ap)lauda textele pe nedrept, cel putin in fata constiintei tale artisitice. Pentru ca pe bune ca nu as oferi nimanui mai mult decit ceea ce ofer oricarui membru. Si nu inteleg ce rau ti-as putea face daca mi-ai ponegri pe nedrept scriitura. Evident ca ar exista posibilitatea sa ma razbun si sa procedez si eu la fel cu textele tale. Dar asta o poate face orice membru obisnuit aici. Nu este nevoie sa fii proprietar de site ca sa poti face asta. Dar, filosofia mea este alta. Eu cred ca daca ma inconjor cu aplaudaci am toate sansele sa devin si mai mediocru decit sint. Iar daca ii incurajez pe oameni sa fie onesti cu mine am toate sansele sa invat ceva chiar si cu riscul malitiozitatii unora.
Dar revenind la ideea cu proprietarul, nu exista nimeni, si as vrea chiar sa imi spuna cineva care a beneficiat de vreun avantaj din partea mea pentru ca mi-a laudat in mod gratuit un text, sau care a fost exclus din Hermeneia, sau a fost persecutat de mine in vreun fel pentru ca mi-a criticat textele.
Deci, de vreme ce nimeni nu are nici ce cistiga si nici ce pierde prin critica pe care o face textelor mele, nu vad ce importanta are faptul ca autorul acestor texte este proprietarul site-ului.
“E o întîmplare a ființei mele”- așa cum spunea poetul – să citesc poezia postată aici. Mai zicea poetul: “Două cântece diferite, lovindu-se , amestecîndu-se” Voi cita și din cîntecul lui: “Pe căldurile groaznice el își face vînt cu aripile păsărilor pe care tot el le sperie ca să le facă să zboare” Și: “Poetul e ca și timpul Mai repede sau mai încet mai mincinos sau mai adevărat” Și încă: “Dar mai ales vă conjur, nu puneți mîna pe poet! Nu, nu puneți niciodată mîna pe poet! ...Decît numai atunci cînd mîna voastră este subțire ca raza Și numai așa mîna voastră, ar putea să treacă prin el Altfel ea nu va trece prin el, și degetele voastre vor rămîne pe el, și tot el va fi acela care se va lăuda că are mai multe degete decît voi. Și voi veți fi obligați să spuneți o da, că într-adevăr el are mai multe degete...” (Nichita Stănescu, “Cîntec” ; “Poetul și soldatul”) Îndrăznesc să mă mir, la prima citire- cameră cu „perdele uscate”; de regulă sînt ude? Și dacă mă aplec asupra versurilor: “deși peste el cad toate începuturile ca un năvod peste peștii mării”, crezi că sînt lipsit de simțire dacă mă gîndesc că unii pești nu sînt la primul năvod? Mulțumiri autorului pentru bucuria aducerii aminte.
Ecaterina, eu sper si stiu ca o sa scapati cu bine. Insa ce ar trebui sa faci (dupa ce scapi, desigur) ar fi sa pui diacritice la text, sa lasi doar una dintre "2cm pe minut" si "sapte metri pe zi", ca nu se leaga, sa corectezi expresia "iesite pe dinafara" si "apa fierbe dupa 100 de grade celsius" plus exprimarea "fiinte care iubesc gaurile", apoi sa gasesti o exprimare mai de doamne-ajuta la "satenii locali" (or exista si sateni globali?) (poate voiai sa zici "localnici?). Poemul asta parca e scris de tine, in fine. Un inceput promitator.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
între cernoziom și cer. nu știu dacă verticală e linia trasată de pod, dar de la teluric se vrea trecerea și recuperarea fără linii clare (sfumato), spre imponderabil. recuperarea unui spațiu aproape pierdut. a doua strofă îmi amintește de sylvia plath și obsesia masculinității pierdute la naștere. cele doua părți ale poemului sunt precum alveolele scoicilor.
pentru textul : campia/podul decred ca ar fi trebuit sa schimbi incadrarea. sa pui ...jurnal, note, fluturasi...
pentru textul : Autism deAm greșit ceva?
pentru textul : Miel la Proțap demă bucur că ți-a plăcut, paul. în ultima vreme, observ că îmi place să scriu mai mult poezii-povești. mai mult oglindirea propriilor mele senzații în anumite momente. și chiar mă bucură dacă plac, pentru că ăsta este și scopul meu, de a scrie.. frumos. îți mulțumesc și eu pentru aprecieri.
pentru textul : anna deAdrian, am să mă mai gândesc cum scap de ”ce” -ul acela... deși să știi că l-am sesizat și mi-am bătut ceva capul cu el, dar tot acolo a rămas, după cum se vede.
o duminică frumoasă
referitor la chiosk... nu prea pot explica de ce am scris asa, cred că am vizualizat o pagină din ”Anna Karenina” și parcă acolo era folosit cuvântul așa. dar nu mai tin minte exact. dar voi ceda :). multumesc frumos pentru semn.
Poate poţi medita fără zeflemea. La asta ne pricepem toţi...
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul deD-le Dinu, dacă tăceaţi, măcar lăsaţi loc de interpretări. Aşa, aţi convins definitiv.
pentru textul : Noapte bună, copii dePovestea este veche, cea legată de eul liric și cel real, în sens profan. Aici nu este vorba despre mine, ci despre un personaj inventat, un posibil alter ego, dacă vrei.
Mulțumesc pentru gând.
pentru textul : akedia deîn "ce fac atunci când nu va fi soare" e mai bine "ce sa fac...". "știu ca stai"- scrie "că stai". e cumva straniu sa scrii despre euro si apoi brusc despre dragoste. "pe stradă aceași oameni" scrie "pe stradă sunt aceeași oameni". facind exceptie de greselile de taste sau de gramatica, este un text pe gustul meu.
pentru textul : jurnal deşi cum pot proceda la a găsi acel loc prin care să atrag atenţia că am corectat textul?
pentru textul : scleroză deApreciez mutarea centrului de greutate de pe secularizatul sens de mulțumire către pionierii colonizării, înspre elementul creștin, nu știu cât de conștientizat astăzi tocmai pe melagurile care celebrează această, după mine ciudată, sărbătoare. Consider că limbajul este unul adecvat și se susține din punctul de vedere al autorului. Poate că pe alocuri s-ar fi impus o mai elevată expresie, dar aici las intenția auctorială să-și spună cuvântul. Cu toată aprecierea pentru un autor și comentator ca Emil Fanache, nu aș spune împreună cu el că e un "mod de exprimare foarte învechit", cât unul propriu unui astfel de mesaj, care nu poate veni cu o formă prea... "ușchită".
pentru textul : Poemul mulțumirii deVirgil, parerea mea e ca ar trebui sa renunti complet la clisee, e momentul, ai varsta poetica adecvata... insa acest poem abunda de ele, este o adevarata colectie, nu este aproape niciun vers care sa nu zica un cliseu, de aceea nici nu vreau sa citez, ar insemna sa citez, cum spuneam, intreg poemul. "Primavara ucisa" mi se pare insa regina cliseelor si uite ca vine tocmai la final... Eu cred ca Virgil ne-a incercat aici vigilenta poetica. Eu nu dorm. Bobadil.
pentru textul : bronzul orologiilor deMultumesc pentru ajutor! De laude nu mai zic nimic, poate ma pacaliti.
pentru textul : made in deSapphire, proza aceasta e mai mult o poezie in propozitii... Simbolurile curg. Cred ca va trebui sa mai citesc de cateva ori ca sa inteleg. Imagini frumoase dar cu putine cuvinte de legatura. Un el, mama, copil, ploaie, nori, obloane, revin...
pentru textul : La Pedrera deînțeleg și... apreciez asta!
pentru textul : Extazul comunicării deMulțumesc mult pentru comentariu, dragă Marina. Pentru mine e o fascinație irezistibila să compun poezie japoneză. Și, pentru că nu vreau să o fac pe a "interesantul" voi face întotdeauna eforturi să transcriu textele în romaji și să le pun în Esperanto (ca singura limbă neutră și cu reguli clare, ușor de învățat, reprezentând idealul de a pune pe picior de egalitate toate limbile lumii) și in engleză (ca cea mai răspândită limbă a momentului pe planetă). Mai am și alte haikuri, dar le voi pune mai tarziu. Ce e prea mult strică...
pentru textul : 歴史 (Rekishi – Istorie) de"dă-mi toată durerea nopților sau dă-mi vieți de pierdut". mi-a placut tot textul, dar versul asta in special. Fiecare storfa mi s-a parut asemeni unei pastilute parfumate pe care o lasi prin camera- iubita, ce comparatie fericita, primavara (care nu mai vrea sa vina) dintre cei doi umeri pare atat de proaspata, bineinteles, iubirea se presupune ca nu imbatraneste niciodata.
pentru textul : când bărbatul în somn pare zeu resemnat demoartea nu cred ca e relativa. cel putin pana la un nou big-bang intern. ma gandeam daca ar fi bine sa inlocuiesc cu "inalti", "lungi" din: "ne vom îmbăta ne vom întinde pe ea cât suntem de lungi". particula
pentru textul : vine iarna, bătrâne ! deRecitesc si, la fiecare recitire, parca mai vreau sa dau o penita. Dar n-am voie, asa ca singurul lucru pe care il pot face este sa te invit la Cenaclul Virtualia, din toamna acestui an, la Iasi, iar acest text sa te reprezinte in volumul de cenaclu. [email protected]
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră demultumesc pentru comentariu, va mai astept! ma gandesc la propunerea dumneavoastra!
pentru textul : păianjen deSi am uitat sa mai spun ceva. Despre chestia asta cu proprietar de site. Chiar nu o inteleg. Nu inteleg ce importanta are asta. Pentru ca nu vad ce as putea sa iti ofer eu (mai mult decit ti-am oferit) in cazul absurd in care mi-ai (ap)lauda textele pe nedrept, cel putin in fata constiintei tale artisitice. Pentru ca pe bune ca nu as oferi nimanui mai mult decit ceea ce ofer oricarui membru. Si nu inteleg ce rau ti-as putea face daca mi-ai ponegri pe nedrept scriitura. Evident ca ar exista posibilitatea sa ma razbun si sa procedez si eu la fel cu textele tale. Dar asta o poate face orice membru obisnuit aici. Nu este nevoie sa fii proprietar de site ca sa poti face asta. Dar, filosofia mea este alta. Eu cred ca daca ma inconjor cu aplaudaci am toate sansele sa devin si mai mediocru decit sint. Iar daca ii incurajez pe oameni sa fie onesti cu mine am toate sansele sa invat ceva chiar si cu riscul malitiozitatii unora.
pentru textul : a doua atingere a lui moebius deDar revenind la ideea cu proprietarul, nu exista nimeni, si as vrea chiar sa imi spuna cineva care a beneficiat de vreun avantaj din partea mea pentru ca mi-a laudat in mod gratuit un text, sau care a fost exclus din Hermeneia, sau a fost persecutat de mine in vreun fel pentru ca mi-a criticat textele.
Deci, de vreme ce nimeni nu are nici ce cistiga si nici ce pierde prin critica pe care o face textelor mele, nu vad ce importanta are faptul ca autorul acestor texte este proprietarul site-ului.
te rog să corectezi subtitlul
pentru textul : haiku deîn altă ordine de idei mă îndoiesc că "sânul primăverii" sau "parfumul vieţii" pot exista într-un haiku
Ce rost are slash-ul din penultimul vers?
pentru textul : Între două tăceri deVersul ăsta e memorabil, dar din considerente comice:
"Bunicii care mamei îi e mamă"
"Sandalele le-a-" - lelelelelele
etc
pentru textul : de ce? decâteodată suntem aproape, alteori departe... dar El este mereu exact acolo unde trebuie... mulțam de citire și semn!
pentru textul : al doilea psalm mondial demi se pare un text ceva mai bun desi inca ramine la nivel descriptiv, pictural, dar observ un progres
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi denu ştiu de ce am avut impresia că Mihaela Aionesei a comentat pe text. deci mulţumesc Nuţa, mulţumesc pentru opinie.
pentru textul : newsflash/2 deerată
pentru textul : în ultima cameră, el de*opinia
“E o întîmplare a ființei mele”- așa cum spunea poetul – să citesc poezia postată aici. Mai zicea poetul: “Două cântece diferite, lovindu-se , amestecîndu-se” Voi cita și din cîntecul lui: “Pe căldurile groaznice el își face vînt cu aripile păsărilor pe care tot el le sperie ca să le facă să zboare” Și: “Poetul e ca și timpul Mai repede sau mai încet mai mincinos sau mai adevărat” Și încă: “Dar mai ales vă conjur, nu puneți mîna pe poet! Nu, nu puneți niciodată mîna pe poet! ...Decît numai atunci cînd mîna voastră este subțire ca raza Și numai așa mîna voastră, ar putea să treacă prin el Altfel ea nu va trece prin el, și degetele voastre vor rămîne pe el, și tot el va fi acela care se va lăuda că are mai multe degete decît voi. Și voi veți fi obligați să spuneți o da, că într-adevăr el are mai multe degete...” (Nichita Stănescu, “Cîntec” ; “Poetul și soldatul”) Îndrăznesc să mă mir, la prima citire- cameră cu „perdele uscate”; de regulă sînt ude? Și dacă mă aplec asupra versurilor: “deși peste el cad toate începuturile ca un năvod peste peștii mării”, crezi că sînt lipsit de simțire dacă mă gîndesc că unii pești nu sînt la primul năvod? Mulțumiri autorului pentru bucuria aducerii aminte.
pentru textul : poetul I deEcaterina, eu sper si stiu ca o sa scapati cu bine. Insa ce ar trebui sa faci (dupa ce scapi, desigur) ar fi sa pui diacritice la text, sa lasi doar una dintre "2cm pe minut" si "sapte metri pe zi", ca nu se leaga, sa corectezi expresia "iesite pe dinafara" si "apa fierbe dupa 100 de grade celsius" plus exprimarea "fiinte care iubesc gaurile", apoi sa gasesti o exprimare mai de doamne-ajuta la "satenii locali" (or exista si sateni globali?) (poate voiai sa zici "localnici?). Poemul asta parca e scris de tine, in fine. Un inceput promitator.
pentru textul : scrisoare decomentezi despre text ori esti un mamifer arctic din familia Bovidae, alege
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir dePagini