interesant, desi poate prea contextualizat dupa parerea mea. continui sa cred ca prezenta hyperlinkurilor intr-un text poetic este o chestie care nu il ajuta
Ori am dormit eu bine și m-am sculat plin de receptivitate, ori Marchiza s-a molipsit de la Boba (sau invers). Și umblă, cu luciditatea sensibilității poetice, la spațiul acela misterios dintre litere („vocaloconsoane”), cuvinte, propoziții și fraze descoperindu-l și acoperindu-l rapid și cu grija că a făcut un lucru care nu se cuvenea.
după ce vei corecta cele spuse de Virgil, observații pertinente, (pentru mine care știu că ai postat textul la 1.00 a.m. ești total scuzabilă) am să evidențiez acest text care îmi pare de un impact deosebit aspura transmiterii unui mesaj intim într-o formă literară în care se mai poate spune ceva chiar și după Paul Goma, Mihail Sebastian, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu. Constanța Buzea mai recent (am dispus aleatoriu numele lor).
ceea ce vreau să încurajez și apreciez este nu doar încadrarea ci și textul în sine. redau doar unul din micile fragmente spre exemplu::
Când eram mică îmi plăcea cel mai mult de tine. Azi mi-e teamă doar să nu carecumva să te sinucizi. Ți-am spus că e ultima oară când mai vin acasă. Ultima oară când îți mai spun pe nume și ultima oară când îți mai calc cămășile. Ți-am făcut înmormântarea în preludiu și ai înlemnit. Erai la fel ca oamenii de aseară.
*
Mă mai întreb uneori ce anume m-a făcut să lupt cu moartea în pântece. La ce bun când oricum tot ea va câștiga. Știu sigur că în ziua aceea o să plouă mărunt. În semn de omagiu în loc de bulgări de noroi oamenii îmi vor arunca pe sicriu mucuri de țigară încă nestinse.
așadar, considerând că ai corectat cele spuse de Virgil, ai aprecierea mea pentru cum scrii jurnal la 20 de ani.
mi-a plăcut poemul acesta, în special pentru nuanțele sale aforistice. și prin înșiruirea sa de poveste, de „pildă”. m-am gândit, pentru o clipă, la (să nu râzi!) Anton Pann.
Virgil :))... se numeste POVESTE De Dragobete, ce alt hint mai vrei? Lasand gluma deoparte si tu si Alina aveti dreptate dar am urmarit sa scriu ceva de Dragobete care sa nu aiba legatura musai cu doi amorezati ci sa faca lectorul sa simta cumva spiritul sarbatorii. Mai astept pareri ca e cam 2-0 pentru ceilalti si n-am chef sa am soarta nemtilor din partida cu Rapidul :)
"Așa cum mizeria lumii se depune ca roua pe petalele sufletului nostru, noi vom continua să închidem ochii în speranța că vom vedea un întuneric mai curat și mai frumos mirositor decât lumina fiecărei seri în care mulți dintre noi își plâng existența." luuunga fraza, frate Teo, tu nu ai obosit scriind-o? eu am ajuns la sfarsiul ei cu respiratia taiata. Cu ultimile puteri, m-am minunat de mizeria ce seamana cu roua si de intunericul "frumos mirositor" pe care-l percepem cu ajutorul vazului. Dar pesemne ca tu ai o conditie "autoriceasca" mult mai zdravana decat a mea, pentru ca mergi mai departe plin de aplomb: Care deși a fost modelată de ei{/B], este la fel de nemulțumitoare ca atunci când ar fi fost scoasă din cuptorul unui olar beat care, înconjurat de aburii de alcool emanați de propria respirație, cu un zâmbet știrb și cu dinți înnegriți, spune că totul arată exact așa cum ar trebui să arate… Ironia unui Dumnezeu ucis, care se răzbună cu o plăcere creată de noi prin lumea în care trăim și pe care am binecuvântat-o oferindu-i în dar, prima și ultima noastră suflare. care ei, ma intreb? care ei, cand in fraza anterioara se vorbea de "noi"? imi fac loc cu greu printre multimea de "care", de virgule zburatacite de la locurile lor firesti ( "oferindu-i în dar, prima și ultima"), si ma tarai, cu disperare, catre punct ferm. Il sfarsit, gasesc 3...dupa 3 randuri si ceva. Pasesc grijulie peste cojile de nuca si ma loveste in frunte " cenușiul cerului albastru mânjit cu încruntările sufletelor comune…" pe care "le vedem" (sic!) in tramvai, autobuz, metrou! Ei, cred ca-i destul, imi spun, mai bine ma duc sa invart masa din bucatarie...:( P.S: dar, in calitate de moderator, (adica omul ce trebuie sa atentioneze asupra typo-urilor si diacriticelor lipsa), nu pot decat sa-ti multumesc ca nu mi-ai mai dat prilejul sa apelez la fluier. Iata si o parte buna, si acum plec uitandu-ma lung la pahar. Tot nu-l vad pe jumatate plin...da' merge.
Bună Andu, Am plătit factura și m-am condensat Luna își revarsă, spaima peste sat. A Second version Viața curge între maluri Turma-i mai mereu sedusă Căutați suntem de soartă Vise sparte printre valuri Ca legumele din piață Schimbăm coșul pe-astă viață Amnezia ne îngână Vise avem la îndemână. Puhoiul și turma sunt una Mă caut, nu ma regăsesc Supus îmi plătesc factura Curentul se taie. Trăiesc. Încerc ieșirea din valuri Speranța mă trage pe mal Sunt liber, fără de hamuri Și n-am ochelarii de cal.
Păcat de remarcile searbede de mai sus, era oare chiar nevoie de ele?
Pe Carmen am cunoscut-o și spun, moartea se joacă uneori cu poeții, ni-i ia, ni-i aduce înapoi.
Carmen va reveni printre noi cât de curând, adevăr vă spun eu vouă!
Iar ție Ioana îți mulțumesc pentru că ai scris acest necrolog cu suflet de femeie pentru cine are ochi să vadă dar și pentru cine nu are ochi să vadă.
Andu
typo, primul cuvant din paragraful 3. ciudat, nu ma inteleg cu textul asta...dar s-ar putea sa nu fie vina lui. o sa-l citesc ceva mai tarziu, sa vad daca il imblanzesc, in cele din urma.
Dacă o comentez, o stric. Dacă nu, nu am dreptul să-i dau o peniță. Așa că-mi asum riscul. Ȋn afara simplității ucigător de frumoase a întregului (orice zorzoană ar fi ucis-o), o autoironie calmă, nostalgică, răzbate. Cȃnd Boba nu mimează făcȃnd pe nebunu ci înebunește de poezie, iese un text ca asta. Din care, orice cuvȃnt ai scoate, l-ar face să țipe de durere.
Un poem cu un desen straniu, suprarealist, oamenii se-ntorc în figuri amfibiene arhetipale. Plăcut! doar cuvântul "iubite" trădează un timbru vetust. Nu te lăsa furată de sonoritate, l-ai mai folosit și în alte poezii! Abuz!
acest portret al unei ființe suspendate între mitologic și exotic are farmecul său. ceea ce pare să fisureze tabloul este liantul metaforic abrupt în câteva zone ale textului (în special acolo unde este folosită o trimitere mitico-religioasă - vezi "mânca mere căzute pe jos ca o maniheistă" [de ce nu ca o mazdeană?!] , "o berenice a coafezelor" sau chiar "flagel anorectic"). există și o relație cacofonică undeva. de asemenea, mi se pare că textul rămâne oarecum suspendat în raport cu finalul.
domnule profesor nu m-am supărat. nu te supăra nici mata de ghilimele sau neghilimele. unele din textele dumitale mi se par slăbuţe, ca să fiu gingaş. nu le comentez negativ din respect. nu vreau să înfig coarne boiereşti în nimeni şi cu atât mai puţin în dumneata. la întrebarea care mi-ai pus-o nu am ce să răspund.
Am înţeles. Legat de "românizare" - mă gândesc dacă ideea d-lui Pruteanu, conform căreia neologismele ar trebui ortografiate româneşte, nu este o soluţie care să nu se impună "cu orice preţ"... căci, spun eu, importăm conceptul, nu forma.
Da, sunt interesat foarte de acel fişier. Lucrarea mea de licenţă ("Influenţa limbajului asupra filosofiei") a avut incursiuni prin zona asta.
Este un text bun. Descrie inspirat, cu imagini elocvente, scene din lumea aparte a spitalelor psihiatrice.
Nu sunt sondate adancimile si resorturile depresiei personajului principal, dar intr-un text atat de scurt este si imposibil.
Folosirea abundenta a numelui intreg : Kate Recam, subliniaza reusit incercarea de pastrare a identitatii personajului, lupta puternica si disperata de a nu se faramita. Ca si cum numele intreg ar putea mentine intregul amenintat de dezagregare. Stilistic vorbind, eu vad in asta un element poetic.
Si nu este singurul :
"există un fel de finalitate în sângele lui kate recam, venele sorţii sunt mai puţin pronunţate decât venele ei. şapte nopţi s-a zvârcolit fără somn, ca dimineaţa să-şi măsoare cearcănele în oglinda bătrâneţii. fiecare om care s-a uitat în acea oglindă, şi-a uitat acolo o bucată de bătrâneţe."
Am retinut :
"recam şi-a scos de mult toate măştile de pe faţă, şi-a descarnat întruchiparea dincolo de limită. şi-a murit toate zilele" ...
si-a scos, si-descarnat, ...si-a murit : interesanta fantezie lingvistica
Banuiesc ca autoarea este foarte tanara, din pricina renuntarii la literele mari de la inceputul propozitiilor.
As spune ca textul pierde din frumusete din pricina obstacolelor formale de citire. Literele mari ar ajuta ochiul la incheierea fara efort a unei unitati sintactice, iar aerisirea textului prin aliniate si paragrafe ar permite ideilor si imaginilor sa nu se inghesuie la poarta de receptare a cititorului.
Aranca, n-am habar cum expresia citată ar putea fi redată într-un "thriller vesel", nu am citit romanul menționat (deși semnificația titlului e departe de ce am avut eu a transmite) și nu fac parodii de niciun fel (deocamdată). Despre "patetic forțat" nici nu știu ce să zic, atît am de oferit. Mulțumesc de interpretare.
Va rog nu fiti rautaciosi in numele poeziei... asta e textul Alicei Drogoreanu plagiat involuntar de mine printr-o conjuctura ce are de-a face cu betia nu doar bahica (adica rau de tot). Ideile de clone etc sunt aberatii sau dorinta de balci. Eu am citit cu Alice la Deko acum vreo doi ani impreuna pe acelasi slot. Am si baut cafea impreuna. Cuiul trebuie batut in capul meu, nu in al ei. Mai putin expozitia aia de fotografie in care am crezut, am si sponsorizat-o cu niste bani dar nu s-a petrecut din motive. maybe next time money is a hit so don't give me that too goody goody bull shit Andu
un Virgil Titarenco de acum doi ani, aproape necunoscut astfel, pe site-ul sau. Salut aceasta initiativa de a posta poezii (de altadata)! si pentru poezia in sine, felicitari!
Maria, mulțumesc pentru intervenție și semn. Prilej cu care revăd și textul, dar problema e că nu mai prea sunt mulțumit de el. Sau poate e doar o toană de moment.
Draga Kiki, nu te supara, dar aici este un site literar, nu canapaeaua psihanalistului.
asa ca te rog sa te limitezi la a vorbi despre text.
ca defecte avem cu totii, doar ca pe unele le vedem barna si pe altele pai.
Cred ca ne vom asuma imperfectiunea cu pricina si nu vom modifica textul devotati ideii ca perfectiunea exista doar ca tendinta si nu ca realitate proprie omului... de asemenea, consideram ca semnificatia conceptelor si nivelul de sugestie al starilor induse poetic sunt mai reprezentative decat topica. Pe aceste considerente va asteptam sa comentati textul, desigur reliefand, in masura in care identificati, posibile greseli formale. As avea o rugaminte personala, in coerenta cu regulamentul acestui site... insemnarile de un rand se numesc eventual notite... in masura in care exista posibilitatea am dori comentarii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
interesant, desi poate prea contextualizat dupa parerea mea. continui sa cred ca prezenta hyperlinkurilor intr-un text poetic este o chestie care nu il ajuta
pentru textul : praying ground blues deasta imi place mult. as mai scoate, as mai modifica, dar nu-ti spun ce si cum, ca sa nu-ti stric momentul de frumusete.
pentru textul : landscape in pink deOri am dormit eu bine și m-am sculat plin de receptivitate, ori Marchiza s-a molipsit de la Boba (sau invers). Și umblă, cu luciditatea sensibilității poetice, la spațiul acela misterios dintre litere („vocaloconsoane”), cuvinte, propoziții și fraze descoperindu-l și acoperindu-l rapid și cu grija că a făcut un lucru care nu se cuvenea.
pentru textul : clean dedupă ce vei corecta cele spuse de Virgil, observații pertinente, (pentru mine care știu că ai postat textul la 1.00 a.m. ești total scuzabilă) am să evidențiez acest text care îmi pare de un impact deosebit aspura transmiterii unui mesaj intim într-o formă literară în care se mai poate spune ceva chiar și după Paul Goma, Mihail Sebastian, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu. Constanța Buzea mai recent (am dispus aleatoriu numele lor).
ceea ce vreau să încurajez și apreciez este nu doar încadrarea ci și textul în sine. redau doar unul din micile fragmente spre exemplu::
Când eram mică îmi plăcea cel mai mult de tine. Azi mi-e teamă doar să nu carecumva să te sinucizi. Ți-am spus că e ultima oară când mai vin acasă. Ultima oară când îți mai spun pe nume și ultima oară când îți mai calc cămășile. Ți-am făcut înmormântarea în preludiu și ai înlemnit. Erai la fel ca oamenii de aseară.
*
Mă mai întreb uneori ce anume m-a făcut să lupt cu moartea în pântece. La ce bun când oricum tot ea va câștiga. Știu sigur că în ziua aceea o să plouă mărunt. În semn de omagiu în loc de bulgări de noroi oamenii îmi vor arunca pe sicriu mucuri de țigară încă nestinse.
așadar, considerând că ai corectat cele spuse de Virgil, ai aprecierea mea pentru cum scrii jurnal la 20 de ani.
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou deȘi, Queen, ai uitat sa menționezi formidabila "Iphigenia". Nu e o acuza, Doamne ferește! Dăncuș
pentru textul : spovedania venelor albastre demi-a plăcut poemul acesta, în special pentru nuanțele sale aforistice. și prin înșiruirea sa de poveste, de „pildă”. m-am gândit, pentru o clipă, la (să nu râzi!) Anton Pann.
pentru textul : Perpetuum robia deCurată parafrazare... la ce mi-aș pierde vremea...?!
pentru textul : în umbra părului tău deHialin, multumesc pentru parere. Poate fi si asa cum spui tu. Voi fi mai atenta! :-).
pentru textul : 20 de minute despre mine deVirgil :))... se numeste POVESTE De Dragobete, ce alt hint mai vrei? Lasand gluma deoparte si tu si Alina aveti dreptate dar am urmarit sa scriu ceva de Dragobete care sa nu aiba legatura musai cu doi amorezati ci sa faca lectorul sa simta cumva spiritul sarbatorii. Mai astept pareri ca e cam 2-0 pentru ceilalti si n-am chef sa am soarta nemtilor din partida cu Rapidul :)
pentru textul : Poveste de Dragobete demulţumesc poema.
pentru textul : scurtă aplecare înaintea trupului meu de"Așa cum mizeria lumii se depune ca roua pe petalele sufletului nostru, noi vom continua să închidem ochii în speranța că vom vedea un întuneric mai curat și mai frumos mirositor decât lumina fiecărei seri în care mulți dintre noi își plâng existența." luuunga fraza, frate Teo, tu nu ai obosit scriind-o? eu am ajuns la sfarsiul ei cu respiratia taiata. Cu ultimile puteri, m-am minunat de mizeria ce seamana cu roua si de intunericul "frumos mirositor" pe care-l percepem cu ajutorul vazului. Dar pesemne ca tu ai o conditie "autoriceasca" mult mai zdravana decat a mea, pentru ca mergi mai departe plin de aplomb: Care deși a fost modelată de ei{/B], este la fel de nemulțumitoare ca atunci când ar fi fost scoasă din cuptorul unui olar beat care, înconjurat de aburii de alcool emanați de propria respirație, cu un zâmbet știrb și cu dinți înnegriți, spune că totul arată exact așa cum ar trebui să arate… Ironia unui Dumnezeu ucis, care se răzbună cu o plăcere creată de noi prin lumea în care trăim și pe care am binecuvântat-o oferindu-i în dar, prima și ultima noastră suflare. care ei, ma intreb? care ei, cand in fraza anterioara se vorbea de "noi"? imi fac loc cu greu printre multimea de "care", de virgule zburatacite de la locurile lor firesti ( "oferindu-i în dar, prima și ultima"), si ma tarai, cu disperare, catre punct ferm. Il sfarsit, gasesc 3...dupa 3 randuri si ceva. Pasesc grijulie peste cojile de nuca si ma loveste in frunte " cenușiul cerului albastru mânjit cu încruntările sufletelor comune…" pe care "le vedem" (sic!) in tramvai, autobuz, metrou! Ei, cred ca-i destul, imi spun, mai bine ma duc sa invart masa din bucatarie...:( P.S: dar, in calitate de moderator, (adica omul ce trebuie sa atentioneze asupra typo-urilor si diacriticelor lipsa), nu pot decat sa-ti multumesc ca nu mi-ai mai dat prilejul sa apelez la fluier. Iata si o parte buna, si acum plec uitandu-ma lung la pahar. Tot nu-l vad pe jumatate plin...da' merge.
pentru textul : O secundă deBună Andu, Am plătit factura și m-am condensat Luna își revarsă, spaima peste sat. A Second version Viața curge între maluri Turma-i mai mereu sedusă Căutați suntem de soartă Vise sparte printre valuri Ca legumele din piață Schimbăm coșul pe-astă viață Amnezia ne îngână Vise avem la îndemână. Puhoiul și turma sunt una Mă caut, nu ma regăsesc Supus îmi plătesc factura Curentul se taie. Trăiesc. Încerc ieșirea din valuri Speranța mă trage pe mal Sunt liber, fără de hamuri Și n-am ochelarii de cal.
pentru textul : A second life dePăcat de remarcile searbede de mai sus, era oare chiar nevoie de ele?
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic dePe Carmen am cunoscut-o și spun, moartea se joacă uneori cu poeții, ni-i ia, ni-i aduce înapoi.
Carmen va reveni printre noi cât de curând, adevăr vă spun eu vouă!
Iar ție Ioana îți mulțumesc pentru că ai scris acest necrolog cu suflet de femeie pentru cine are ochi să vadă dar și pentru cine nu are ochi să vadă.
Andu
Cristian, un moderator ti-a recomandat ce sa faci pentru ca acest text sa poata apare pe site. Exista vreun motiv pentru care ai ignorat recomandarea?
pentru textul : Anna Karenina detypo, primul cuvant din paragraful 3. ciudat, nu ma inteleg cu textul asta...dar s-ar putea sa nu fie vina lui. o sa-l citesc ceva mai tarziu, sa vad daca il imblanzesc, in cele din urma.
pentru textul : pierderea deDacă o comentez, o stric. Dacă nu, nu am dreptul să-i dau o peniță. Așa că-mi asum riscul. Ȋn afara simplității ucigător de frumoase a întregului (orice zorzoană ar fi ucis-o), o autoironie calmă, nostalgică, răzbate. Cȃnd Boba nu mimează făcȃnd pe nebunu ci înebunește de poezie, iese un text ca asta. Din care, orice cuvȃnt ai scoate, l-ar face să țipe de durere.
pentru textul : urme descuze, am uitat: pune aici ă: "să creada", ultimul vers, strofa 2.
pentru textul : apostasia deUn poem cu un desen straniu, suprarealist, oamenii se-ntorc în figuri amfibiene arhetipale. Plăcut! doar cuvântul "iubite" trădează un timbru vetust. Nu te lăsa furată de sonoritate, l-ai mai folosit și în alte poezii! Abuz!
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… deacest portret al unei ființe suspendate între mitologic și exotic are farmecul său. ceea ce pare să fisureze tabloul este liantul metaforic abrupt în câteva zone ale textului (în special acolo unde este folosită o trimitere mitico-religioasă - vezi "mânca mere căzute pe jos ca o maniheistă" [de ce nu ca o mazdeană?!] , "o berenice a coafezelor" sau chiar "flagel anorectic"). există și o relație cacofonică undeva. de asemenea, mi se pare că textul rămâne oarecum suspendat în raport cu finalul.
pentru textul : paramour dedomnule profesor nu m-am supărat. nu te supăra nici mata de ghilimele sau neghilimele. unele din textele dumitale mi se par slăbuţe, ca să fiu gingaş. nu le comentez negativ din respect. nu vreau să înfig coarne boiereşti în nimeni şi cu atât mai puţin în dumneata. la întrebarea care mi-ai pus-o nu am ce să răspund.
pentru textul : gândul deAm înţeles. Legat de "românizare" - mă gândesc dacă ideea d-lui Pruteanu, conform căreia neologismele ar trebui ortografiate româneşte, nu este o soluţie care să nu se impună "cu orice preţ"... căci, spun eu, importăm conceptul, nu forma.
Da, sunt interesat foarte de acel fişier. Lucrarea mea de licenţă ("Influenţa limbajului asupra filosofiei") a avut incursiuni prin zona asta.
e-mail: [email protected]
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deEste un text bun. Descrie inspirat, cu imagini elocvente, scene din lumea aparte a spitalelor psihiatrice.
Nu sunt sondate adancimile si resorturile depresiei personajului principal, dar intr-un text atat de scurt este si imposibil.
Folosirea abundenta a numelui intreg : Kate Recam, subliniaza reusit incercarea de pastrare a identitatii personajului, lupta puternica si disperata de a nu se faramita. Ca si cum numele intreg ar putea mentine intregul amenintat de dezagregare. Stilistic vorbind, eu vad in asta un element poetic.
Si nu este singurul :
"există un fel de finalitate în sângele lui kate recam, venele sorţii sunt mai puţin pronunţate decât venele ei. şapte nopţi s-a zvârcolit fără somn, ca dimineaţa să-şi măsoare cearcănele în oglinda bătrâneţii. fiecare om care s-a uitat în acea oglindă, şi-a uitat acolo o bucată de bătrâneţe."
Am retinut :
"recam şi-a scos de mult toate măştile de pe faţă, şi-a descarnat întruchiparea dincolo de limită. şi-a murit toate zilele" ...
si-a scos, si-descarnat, ...si-a murit : interesanta fantezie lingvistica
Banuiesc ca autoarea este foarte tanara, din pricina renuntarii la literele mari de la inceputul propozitiilor.
As spune ca textul pierde din frumusete din pricina obstacolelor formale de citire. Literele mari ar ajuta ochiul la incheierea fara efort a unei unitati sintactice, iar aerisirea textului prin aliniate si paragrafe ar permite ideilor si imaginilor sa nu se inghesuie la poarta de receptare a cititorului.
In rest succes :)
pentru textul : yunginuh desunt de acord, doar cu scriu mult...
pentru textul : how sweet the sound deAranca, n-am habar cum expresia citată ar putea fi redată într-un "thriller vesel", nu am citit romanul menționat (deși semnificația titlului e departe de ce am avut eu a transmite) și nu fac parodii de niciun fel (deocamdată). Despre "patetic forțat" nici nu știu ce să zic, atît am de oferit. Mulțumesc de interpretare.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă depaul, eu zic să mai citești încă o dată ce am scris, și cu atenție.
pentru textul : icoană hoinară denicodem, a fost un typo.
Va rog nu fiti rautaciosi in numele poeziei... asta e textul Alicei Drogoreanu plagiat involuntar de mine printr-o conjuctura ce are de-a face cu betia nu doar bahica (adica rau de tot). Ideile de clone etc sunt aberatii sau dorinta de balci. Eu am citit cu Alice la Deko acum vreo doi ani impreuna pe acelasi slot. Am si baut cafea impreuna. Cuiul trebuie batut in capul meu, nu in al ei. Mai putin expozitia aia de fotografie in care am crezut, am si sponsorizat-o cu niste bani dar nu s-a petrecut din motive. maybe next time money is a hit so don't give me that too goody goody bull shit Andu
pentru textul : kreițerova sonata deun Virgil Titarenco de acum doi ani, aproape necunoscut astfel, pe site-ul sau. Salut aceasta initiativa de a posta poezii (de altadata)! si pentru poezia in sine, felicitari!
pentru textul : Eva și Diavolul ▒ deMaria, mulțumesc pentru intervenție și semn. Prilej cu care revăd și textul, dar problema e că nu mai prea sunt mulțumit de el. Sau poate e doar o toană de moment.
pentru textul : Fiara deDraga Kiki, nu te supara, dar aici este un site literar, nu canapaeaua psihanalistului.
asa ca te rog sa te limitezi la a vorbi despre text.
ca defecte avem cu totii, doar ca pe unele le vedem barna si pe altele pai.
o zi frumoasa.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deCred ca ne vom asuma imperfectiunea cu pricina si nu vom modifica textul devotati ideii ca perfectiunea exista doar ca tendinta si nu ca realitate proprie omului... de asemenea, consideram ca semnificatia conceptelor si nivelul de sugestie al starilor induse poetic sunt mai reprezentative decat topica. Pe aceste considerente va asteptam sa comentati textul, desigur reliefand, in masura in care identificati, posibile greseli formale. As avea o rugaminte personala, in coerenta cu regulamentul acestui site... insemnarile de un rand se numesc eventual notite... in masura in care exista posibilitatea am dori comentarii.
pentru textul : Orléans dePagini