Alma, din cate inteleg eu asa mai pe romaneste, avea si poezia asta (daca o fi poezie) doua momente sugestive, si-acolo am dat chix?! :-) Am sa o iau cu transparenta: am incercat sa modific ceva, dar nu pot renunta la mai mult, cel putin nu acum. Tu vorbesti de forta, or acolo este un moment de aparent respiro... Referitor la final: cred ca nu e prima data cand ma pui in fata unei astfel de intrebari de cotitura (sau imi aduc eu aminte gresit, e si asta posibil): de ce trebuie o poezie sa aiba o anumita "conduita"?! De ce trebuie sa se muleze neaparat pe o anumita linie ideatica prestabilita? Pe langa faptul ca am vrut sa vorbesc intocmai de o noapte oarecum alba, eu cred ca cel care citeste, daca a reusit sa intre atat de mult in "atmosfera" unei poezii incat sa si-o insuseasca, va avea puterea la un moment dat sa se lase si in voia poetului... Lasa-ma, Alma, asadar, sa iti vorbesc despre o noapte in care nu se doarme. Daca forma are de suferit, in sensul ca este "urta" (dar ce-i urat in poezie?!), atunci aici da, se mai poate lucra. si imi sunt de folos (asta sigur nu e prima data cand o spun :-) trecerile tale. Ariana, parte din raspuns e cuprins si in raspunsul Almei. Vezi tu, am receptat, daca doi iti spun ca esti beat, e bine sa te duci sa te culci :-). Am schimbat forma pentru a da posibilitatea de respiratie si acolo, cred ca aveti dreptate si se cerea. Dar imi doresc acelasi lucru: in textele mele nu-i nimic lesne, si poate ca da... tind catre reinventare aproape de paradox si imposibil. Despre indicatiile de regie: ideea in sine (deloc noua) este ca putem construi, intr-o oarecare masura, realitatea. Chiar o facem, pentru ca realitatea nu este realitate decat prin prisma simturilor noastre limitate. Dar este aceeasi pentru ca de fapt o anume constanta exista: aceea a sufletului. Si, in plus, "aceeasi fereastra" mai face trimitere si la alte cateva poezii in care apare aceasta fereastra, cu simbol cred eu aproape evident. Alma, uitasem: este greu sa ma explic astfel. Aici nu este numai poezie, zic eu ca e si o scena, cu timpul in spirala (mai multe momente care se intrepatrund), mai multe personaje (sunt vreo 4-5 pe-aici...). Asta ca sa nu ma spun ca fereastra nu are nici o legatura cu casa sau acel "nu voi mai scrie niciodata" cu poezia. "I trust I make myself obscure"... enough :-) Amandorura, cu mari multumiri pentru atentia cu care v-ati aplecat peste ceea ce ramane, deocamdata, cum bine a ales Virgil, experiment.

Ela, pe ce site-uri de literatură interactive ai citit tu astfel de recenzii "realizate de specialiști" și de critici literari? Încă o dată, m-ai jignit cu neîncrederea ta în valorile pe care le promovez eu. Dar e părerea ta și voi ține cont pe viitor. Afirmi că "tot ce contează este autenticitatea, nu falsitatea valorilor", de acord, dar faci această afirmație în contextul de mai sus. Să înțeleg că valorile mele nu sunt autentice, că promovez false valori? Poate că te înșeli, dar timpul va dovedi cine a avut dreptate. Mulțumesc.

pe alocuri da. Am fost ispitit să îl acuz de asta dar m-am gîndit să nu fiu prea exigent. Are momente cînd uiţi că de fapt citeşti poezie. Deşi subtitlul te face să te gîndeşti la versurile eminesciene. Asta nu înseamnă că nu are farmec.

de ce oare nu s-ar putea spune "umplura"?

Cred că scrisul ar trebui să fie mai mare, la mine pe monitor nu se poate citi decât cu greu. Aștept o altă variantă, pentru a putea citi în liniște.

ok, ca să vă calmați am să vă rog pe amîndoi să vă abțineți de la orice dialog personal sau atac ad hominem pe hermeneia.com. la prima abatere cînd oricare dintre voi va mai face vreun comentariu pe hermeneia.com care nu are legătură strictă cu textul va avea contul suspendat pentru o lună.

e cam nevoie:) multam de zicere

M-a atras titlul, cred că este din cauza pasiunii mele pentru oamneii-arbori, pentru definirea printr-un anume arbore special, ca aromă, ca simbolistică, rădăcină, sevă, esență. Aici, timpul este convalescent, piperul nu își duce până la capăt tămăduirea, golește trupul de suflet, îl lasă într-o amintire pe un țărm. E totuși o eliberare. Din melancolia unei femei ce se întoarce "din naufragiul literelor/grea de polen", născătoare, fecundă, roditoare, tămăduitoare ea va fi. Tehnic: cred că poți prelucra "bolnavă de moarte" , cu altă expresie (bolnavă de negru?). În strofa a doua e o rimă involuntară "înflori_melancolii". De asemenea e ușor disonant "pe când_pe nume" (poți renunța la primul "pe"). Arborele tău așteaptă mâna care să-i aducă apa vindecătoare.

emilian

habar nu am cat de buna era dimineata dar in mod cert foarte ...bune cuvintele pe care le-ai scris. Direct, excelent de...fluid, simplu dar- ca de obicei- de impact, imagini excelente: apa aia ca un caine dresat, un soi de gonzo style bine executat, un discurs clar, fara efort. Chapeau.:)

regret că sînt aproape singur în opinie dar de data aceasta acest lucru nu mă convinge că aș greși. indubitabil, acest text comite ceva și de aceea stîrnește probabil acest interes relativ ostil. fără îndoială, nu încerc să conving pe nimeni și mai ales nu pe mine însumi dar aceasta este părerea mea. personal aș vrea să văd mai multe texte din acestea. un text eliberat de inhibiții.
sînt oarecum consternat de faptul că unora le displace faptul că marga parodizează. cînd marga s-a „ofuscat” pe faptul că a fost parodizată și caricaturizată de vlad mulți au sărit să îi țină lecții cum că ar trebui să învețe să fie „a good sport”. acum, cînd ea parodizează, este mustrată cu „nobilă indignare”. something is wrong with this picture! ultima dată cînd am verificat, echivalentul moral al inconsecvenței se numea ipocrizie. sper că nu este cazul...

mă întrebi be mine? nu îmi amintesc să fi ameninţat pe nimeni. nu îmi stă în obicei. eu mă refeream la ideea cu polemica. but again, ce are asta cu textul de mai sus?

E un text matur, cu un echilibru emoţional bun, generat de instrumente lirice oneste, limpezi şi suficiente, cu un exponent liric crescând odată cu textul şi explodând tăcut în final. Ţigara revine până devine un soi de laitmotiv (aducându-mi aminte de: cine m-a învăţat să fumez, când am dat foc prima dată la ceva, când am fumat prima dată de faţă cu X, cât şi unde am fumat după evenimentul zet), laitmotiv care poate fixa miza şi discursul altfel decât o face aparenta confesiune.
În altă ordine, poate doar "picioarele tale miroseau a feblețe" să fie niţel disonant.

intrebari-obiectii-sugestii daca sa intre un text acolo sau dincolo... formalitati, de fapt, care nu ma privesc. sa-mi traduca si mie cineva (un poem-doua), doar atat! :)

la 2.15 ai facut delete la spam si te-ai lasat intr-o nostalgie de joi cand tot ce mai e de facut e o autobiografie cu nuante optimiste luata din Larousse. doamne nu e atent la ruga ta, e invitat la o nunta in Nepal, o chestie sociala cu ziariste imbracate tip-top la Versace Dalai Lama in contumacie. La 2.30 ai sa stergi iarasi totul si ai sa o iei de la capat cu biografia altuia , nu ai incotro, e incurabil virusul asta ..