multumesc pentru parere, dihania.

ce frumos să inspiri primăvară din plămânii iubitei...
Silviu, mi-ar fi plăcut ca acolo să fie o pârâitură de pepene, cred că întâmplările ar fi avut un impact mai pronunţat :)

titlul mi-a plăcut la nebunie!

D-le Barb felicitari pentru un text percutant, frumos curgator si expresiv.

sa va citesc poezia si pe H.

scuze, am uitat: pune aici ă: "să creada", ultimul vers, strofa 2.

alma, incurajarile voastre ma determina sa perseverez, si, eventual, sa revin asupra incadrarii acestui experiment, cand voi definitiva si ultimul slide. astept sugestii in continuare si nu numai... inca o precizare: mi-am dorit de mult timp un tablou cu tema mitul pesterii. anul trecut, dorinta mea s-a concretizat intr-un mod neasteptat de bun, cand Ala, fosta eleva de-a mea, actuala studenta la arte, mi-a facut aceasta panza. multumesc inca odata, Ala!

bobadileeee te-ai intrecut pe tine insuti! era sa pic pe jos de ras la poemul de mai sus. daca penitele se dau pt textele iesite din comun, apai cu siguranta al tau merita macar una! si ca totul sa fie "legal", respectand toate paragrafele si alineatele Regulamentului ( cu care Sefu' ma trimite iarasi la rehab, am eu o presimtire), produc si argumentatia necesara acestei valorizari literare (cah cah! parca scuip calti, dar tre sa vorbesc pe inteles tuturor, mai ales a inginerilor eunuci la imaginatie :). deci... cu un incipit pretentios (din adâncul timpului cineva), care plonjeaza oracularul hard in microtopul bahizat al crasmei (the place 2 meet your pals), poemul alterneaza elementele grotesti (un grotesc cald, as adauga, a carui tensiune intestinala poate degaja clipa de gratie, o relaxare placuta, ludic-sonora) cu starile congestionate de abstinenta impuse de anaerobia respectuoasa a -era sa zic scolareste "eului liric"; ptiu drace!- instantei poetice. in cele din urma "bum bumul" nu se mai produce (cel putin in aceasta poezie; asteptam infrigurati sequelurile!!), instanta poetica observand ea insasi carevasazica (virgile alerteaza gramaticii: am scris legat carevasazica!) lipsa de oxigen din preajma si pericolul devastator al repetarii auschwitz-ului. "și încep să dau din cur la semnal la crucea sf. andrei tic-tac tic-tac ca o piază-rea" andule, esti o bomba cu ceas. Dumnezeu sa ne fereasca!

Frumoase şi emoţionante secvenţe. Eu am încercat să recitesc poemul punând verbele la timpul prezent ( sugerez o retrăire a trecutului, nu doar o amintire a lui :) ) Văd şi o altă aranjare a strofelor: un schimb între prima şi a treia strofă. Mi-a plăcut mult ,,după-amiaza
care nu avea
decât o singură ieşire"
Sebi, sunt păreri sincere :) sper că nu am supărat. Cu drag, Mariana.

Un poem excelent căruia nu am nimic de reproşat. Modernism sentimental în care imaginile câine-bărbat-femeie, ne amintesc de om. Dialogul cerut, vers închegat şi meditativ. Finalul de nota zece spre infinit.
Mi-a plăcut, mult, mult. Unul dintre cele mai bune poeme citite la tine în ultima vreme. Te felicit sincer! Aici, se vede mai bine din talentul tău poetic!

dar ca sa nu par superficial aici vorbesc despre ipostazele poeziei pentru mine!

Sister:)) must be the joy

E unul dintre rarele mele texte de stare. Poate de aici si cripticul, cu toate ca, daca-l explic, e lesne de inteles. "Micile goluri de poezie" sunt si nu chiar :). Pentru ca ele pedaleaza pe creerea unei stari. Dar acel ""cu nerabdare", de exemplu, este gol de poezie. Oarece inedit suna oarescum ciudat, dar banuiesc ca e de bine :). "Stilul matur" ma caracterizeaza, spuse el incercand sa para mai mare in oglinda.

Dragii mei frati intru poezie. Cu smerenia cuvenita si cu duhul poeziei aici de fata, indraznesc sa apar in fata dvoastra, nu pentru a ma disculpa, caci numai unul de domnul cuvintelor si el pe toate le vede pe toate le stie, ci pentru a grai cu vorba si a asculta cu inima. Si-n inima mea, cand venii prima oara aici, la masa ac poem, am stiut ca nu fac bine, dar gura mea a vorbit fara mine. Tot timpul ma pizmuiesc si ma blagoslovesc: dorine dorine, ce limba ascutita ai! o sa sara pe tine dinozaurii si o sa ti pape urechiusele fermecatoare.... Asa, sa nu ma abat...gura mea incerca sa spuna ca inima a priceput, dar nu a vrut sa inteleaga. Domnia sa, C, este mai mare ca mine si mintea sa cu mai multa intelegere. Daca n a vazut inima lui, vina este a gurii mele, si voi face sa taca in veci. Domnia ta, B, sufletul meu spune ca ai un suflet bun de bebe si citesti toate viziunile, si pre toate imagisticile. Se bucura inima mea in adancul ei, cand vede grija si tandretea cu care ma inconjori, atentia pe care inima ta o acordeaza la a mea. Ce semn mai mare poate fi ca ma iubesti si ca ramai fara aer cand ma vezi? Stiu ce mare e dragostea, ea ne tine fata in fata si ne da palme cu voia dvoastra, umilul vostru, D

Dumnezeu ne-a oferit sufletul si trupul. Mintea nu este decat o facultate a sufletului dar nu te poti apropia de Dumnezeu numai cu mintea, aceasta poate cel mult sa iti indrume pasii prin lecturi, prin problemele pe care rezolvi sau nu, prin intelegerea rostului unor lucruri, dar nu obligatoriu. Altfel ce sansa de mantuire ar avea un om slab la minte? Ar fi el discriminat de Hristos, ar pierde "startul"? Citirea Scripturii nu cred ca este un act pur rational ci aceasta postura trebuie insotita de o anumita stare a sufletului, de umilinta in fata lui Dumnezeu si de abordare a unei atitudini pasive, de receptare. Atunci cand ne rugam cat este minte si cat este inima? Cunoasterea rationala nu duce la Dumnezeu, daca nu este insotita de o curatire interioara. Nu omul este cel care intelege Evanghelia cu Dumnezeu alege sa o releve ori nu. Apostolii nu erau mari invatati, cu exceptia cunoscuta. Tu probabil esti neoprotestant si nu ai nevoie de preoti care sa mijloceasca legatura ta cu Hristos, de ingeri si de sfinti, de Maica Sfanta pe care o consideri o femeie obisnuita. Iti pot intelege credinta chiar daca Luther si Calvin nu s-au gandit la asa ceva cand au inceput "reforma". Insa eu impartasesc alte idei. Acesta insa nu este un motiv ca intre noi doi sa existe o prapastie. Cred ca ar fi mai intelept sa nu transformam discutia intr-o polemica religioasa. Niciunul dintre noi nu se va schimba. Intre timp oamenii au invatat sa fie toleranti unii cu ceilalti. Ma bucur ca l-ai citit pe Radu Gyr.