Alma, din cate inteleg eu asa mai pe romaneste, avea si poezia asta (daca o fi poezie) doua momente sugestive, si-acolo am dat chix?! :-) Am sa o iau cu transparenta: am incercat sa modific ceva, dar nu pot renunta la mai mult, cel putin nu acum. Tu vorbesti de forta, or acolo este un moment de aparent respiro... Referitor la final: cred ca nu e prima data cand ma pui in fata unei astfel de intrebari de cotitura (sau imi aduc eu aminte gresit, e si asta posibil): de ce trebuie o poezie sa aiba o anumita "conduita"?! De ce trebuie sa se muleze neaparat pe o anumita linie ideatica prestabilita? Pe langa faptul ca am vrut sa vorbesc intocmai de o noapte oarecum alba, eu cred ca cel care citeste, daca a reusit sa intre atat de mult in "atmosfera" unei poezii incat sa si-o insuseasca, va avea puterea la un moment dat sa se lase si in voia poetului... Lasa-ma, Alma, asadar, sa iti vorbesc despre o noapte in care nu se doarme. Daca forma are de suferit, in sensul ca este "urta" (dar ce-i urat in poezie?!), atunci aici da, se mai poate lucra. si imi sunt de folos (asta sigur nu e prima data cand o spun :-) trecerile tale. Ariana, parte din raspuns e cuprins si in raspunsul Almei. Vezi tu, am receptat, daca doi iti spun ca esti beat, e bine sa te duci sa te culci :-). Am schimbat forma pentru a da posibilitatea de respiratie si acolo, cred ca aveti dreptate si se cerea. Dar imi doresc acelasi lucru: in textele mele nu-i nimic lesne, si poate ca da... tind catre reinventare aproape de paradox si imposibil. Despre indicatiile de regie: ideea in sine (deloc noua) este ca putem construi, intr-o oarecare masura, realitatea. Chiar o facem, pentru ca realitatea nu este realitate decat prin prisma simturilor noastre limitate. Dar este aceeasi pentru ca de fapt o anume constanta exista: aceea a sufletului. Si, in plus, "aceeasi fereastra" mai face trimitere si la alte cateva poezii in care apare aceasta fereastra, cu simbol cred eu aproape evident. Alma, uitasem: este greu sa ma explic astfel. Aici nu este numai poezie, zic eu ca e si o scena, cu timpul in spirala (mai multe momente care se intrepatrund), mai multe personaje (sunt vreo 4-5 pe-aici...). Asta ca sa nu ma spun ca fereastra nu are nici o legatura cu casa sau acel "nu voi mai scrie niciodata" cu poezia. "I trust I make myself obscure"... enough :-) Amandorura, cu mari multumiri pentru atentia cu care v-ati aplecat peste ceea ce ramane, deocamdata, cum bine a ales Virgil, experiment.
Textul e limpede, are auto-ironie si umor (negru) de calitate. Imi place ritmul asta si umorul in catren care imi aminteste de Ghiocel (Laurentiu Orasanu)... asta ca sa vorbesc de clasici in viata :-) Nu prea ma impac cu expresia "sa imi cante ceasul"... nu ar fi mai bine "sa imi sune ceasul"? Parca asa se si zice, desi poti sa te gandesti si la cucul corespunzator din ceas, la o adica. In mod normal, ti-as fi raspuns tot cu un catren la acest poem, dar deocamdata ma abtin ca sa nu supar pe cineva pe aici. Dar poate altadata voi face o parodie, cine stie... textul e inspirant, oricum. Andu
Ela, pe ce site-uri de literatură interactive ai citit tu astfel de recenzii "realizate de specialiști" și de critici literari? Încă o dată, m-ai jignit cu neîncrederea ta în valorile pe care le promovez eu. Dar e părerea ta și voi ține cont pe viitor. Afirmi că "tot ce contează este autenticitatea, nu falsitatea valorilor", de acord, dar faci această afirmație în contextul de mai sus. Să înțeleg că valorile mele nu sunt autentice, că promovez false valori? Poate că te înșeli, dar timpul va dovedi cine a avut dreptate. Mulțumesc.
e un compliment ce spui tu, Adrian, în finalul comentariului, pentru care îți mulțumesc.
oarecum țin la acest text. de aceea sublinierea ta îmi este tare de folos.
pe alocuri da. Am fost ispitit să îl acuz de asta dar m-am gîndit să nu fiu prea exigent. Are momente cînd uiţi că de fapt citeşti poezie. Deşi subtitlul te face să te gîndeşti la versurile eminesciene. Asta nu înseamnă că nu are farmec.
ok, ca să vă calmați am să vă rog pe amîndoi să vă abțineți de la orice dialog personal sau atac ad hominem pe hermeneia.com. la prima abatere cînd oricare dintre voi va mai face vreun comentariu pe hermeneia.com care nu are legătură strictă cu textul va avea contul suspendat pentru o lună.
Textele nu se radiază. Cele care sunt inacceptabile, conform regulamentului, devin vizibile doar pentru autor și editori. Pe pagina textului cu pricina, în partea dreaptă, sus, este un titlu cu roșu care dezleagă enigma.
M-a atras titlul, cred că este din cauza pasiunii mele pentru oamneii-arbori, pentru definirea printr-un anume arbore special, ca aromă, ca simbolistică, rădăcină, sevă, esență. Aici, timpul este convalescent, piperul nu își duce până la capăt tămăduirea, golește trupul de suflet, îl lasă într-o amintire pe un țărm. E totuși o eliberare. Din melancolia unei femei ce se întoarce "din naufragiul literelor/grea de polen", născătoare, fecundă, roditoare, tămăduitoare ea va fi. Tehnic: cred că poți prelucra "bolnavă de moarte" , cu altă expresie (bolnavă de negru?). În strofa a doua e o rimă involuntară "înflori_melancolii". De asemenea e ușor disonant "pe când_pe nume" (poți renunța la primul "pe"). Arborele tău așteaptă mâna care să-i aducă apa vindecătoare.
interesantă structurarea noi-ea-el/eu, debutul brusc și conclusiv. interesant finalul. mi-au plăcut imaginile primei strofe, fragilitatea&vulnerabilitatea celei de a doua, tragismul celei din urmă/nevoia de vis. singura reținere o am față de comparația ultimă. după mine, versul ,,ca o zidire.." ar putea să dispară chiar. poezia mi-a plăcut, cum îmi place în general ce scrii, nimic nou în asta.
habar nu am cat de buna era dimineata dar in mod cert foarte ...bune cuvintele pe care le-ai scris. Direct, excelent de...fluid, simplu dar- ca de obicei- de impact, imagini excelente: apa aia ca un caine dresat, un soi de gonzo style bine executat, un discurs clar, fara efort. Chapeau.:)
E drept, nu m-ai dat încă în judecată. Ai insinuat mai fin decât se albăstresc irişii. Lumea cu ale ei - unii-s balauri insensibili care scot flăcări (pe nas, evident), alţii-s la douăzeci de cm de talpa dumnezeului liric, gâdilându-l cu fir de borangic. Eu, niciodată la supermarket. Mă mulţumesc cu toneta din colţ. Şi nici batistă nu port; doar patent. Deci, da, nu cumpărăm (şi nici nu vindem, normal) la fel. :).
regret că sînt aproape singur în opinie dar de data aceasta acest lucru nu mă convinge că aș greși. indubitabil, acest text comite ceva și de aceea stîrnește probabil acest interes relativ ostil. fără îndoială, nu încerc să conving pe nimeni și mai ales nu pe mine însumi dar aceasta este părerea mea. personal aș vrea să văd mai multe texte din acestea. un text eliberat de inhibiții.
sînt oarecum consternat de faptul că unora le displace faptul că marga parodizează. cînd marga s-a „ofuscat” pe faptul că a fost parodizată și caricaturizată de vlad mulți au sărit să îi țină lecții cum că ar trebui să învețe să fie „a good sport”. acum, cînd ea parodizează, este mustrată cu „nobilă indignare”. something is wrong with this picture! ultima dată cînd am verificat, echivalentul moral al inconsecvenței se numea ipocrizie. sper că nu este cazul...
mă întrebi be mine? nu îmi amintesc să fi ameninţat pe nimeni. nu îmi stă în obicei. eu mă refeream la ideea cu polemica. but again, ce are asta cu textul de mai sus?
Lumea e frumoasa mereu, de fiecare data cand preferi compania unei carti, sau numai dupa ce-i excluzi pe toti acesti "impostori" din ea? Dependenta de a scrie, o fi ea zilnica, dar nu cred ca poate fi considerata doar o distractie pt cei ce-o practica.
E un text matur, cu un echilibru emoţional bun, generat de instrumente lirice oneste, limpezi şi suficiente, cu un exponent liric crescând odată cu textul şi explodând tăcut în final. Ţigara revine până devine un soi de laitmotiv (aducându-mi aminte de: cine m-a învăţat să fumez, când am dat foc prima dată la ceva, când am fumat prima dată de faţă cu X, cât şi unde am fumat după evenimentul zet), laitmotiv care poate fixa miza şi discursul altfel decât o face aparenta confesiune.
În altă ordine, poate doar "picioarele tale miroseau a feblețe" să fie niţel disonant.
intrebari-obiectii-sugestii daca sa intre un text acolo sau dincolo... formalitati, de fapt, care nu ma privesc. sa-mi traduca si mie cineva (un poem-doua), doar atat! :)
la 2.15 ai facut delete la spam si te-ai lasat intr-o nostalgie de joi cand tot ce mai e de facut e o autobiografie cu nuante optimiste luata din Larousse. doamne nu e atent la ruga ta, e invitat la o nunta in Nepal, o chestie sociala cu ziariste imbracate tip-top la Versace Dalai Lama in contumacie. La 2.30 ai sa stergi iarasi totul si ai sa o iei de la capat cu biografia altuia , nu ai incotro, e incurabil virusul asta ..
Bianca, Marina, multumesc de apreciere. Experimentul in sine reprezinta un act de curaj, o asumare. Am incercat sa sustin fotografiille-neprelucrate in niciun fel, de un dialog. Am privit fiecare fotografie in parte si am incercat sa-mi aduc aminte de momente specifice acelei virste. Atit pozele, cit si replicile sunt adevarate. Ultima parte e o pledoarie, o revolta impotriva cresterii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ioana, te rog, reformuleaza! ce sa inteleg prin "umplutura"? din puntul tau de vedere, celelalte frgamente nu au nicio valoare literara?
pentru textul : punga de plastic deAlma, din cate inteleg eu asa mai pe romaneste, avea si poezia asta (daca o fi poezie) doua momente sugestive, si-acolo am dat chix?! :-) Am sa o iau cu transparenta: am incercat sa modific ceva, dar nu pot renunta la mai mult, cel putin nu acum. Tu vorbesti de forta, or acolo este un moment de aparent respiro... Referitor la final: cred ca nu e prima data cand ma pui in fata unei astfel de intrebari de cotitura (sau imi aduc eu aminte gresit, e si asta posibil): de ce trebuie o poezie sa aiba o anumita "conduita"?! De ce trebuie sa se muleze neaparat pe o anumita linie ideatica prestabilita? Pe langa faptul ca am vrut sa vorbesc intocmai de o noapte oarecum alba, eu cred ca cel care citeste, daca a reusit sa intre atat de mult in "atmosfera" unei poezii incat sa si-o insuseasca, va avea puterea la un moment dat sa se lase si in voia poetului... Lasa-ma, Alma, asadar, sa iti vorbesc despre o noapte in care nu se doarme. Daca forma are de suferit, in sensul ca este "urta" (dar ce-i urat in poezie?!), atunci aici da, se mai poate lucra. si imi sunt de folos (asta sigur nu e prima data cand o spun :-) trecerile tale. Ariana, parte din raspuns e cuprins si in raspunsul Almei. Vezi tu, am receptat, daca doi iti spun ca esti beat, e bine sa te duci sa te culci :-). Am schimbat forma pentru a da posibilitatea de respiratie si acolo, cred ca aveti dreptate si se cerea. Dar imi doresc acelasi lucru: in textele mele nu-i nimic lesne, si poate ca da... tind catre reinventare aproape de paradox si imposibil. Despre indicatiile de regie: ideea in sine (deloc noua) este ca putem construi, intr-o oarecare masura, realitatea. Chiar o facem, pentru ca realitatea nu este realitate decat prin prisma simturilor noastre limitate. Dar este aceeasi pentru ca de fapt o anume constanta exista: aceea a sufletului. Si, in plus, "aceeasi fereastra" mai face trimitere si la alte cateva poezii in care apare aceasta fereastra, cu simbol cred eu aproape evident. Alma, uitasem: este greu sa ma explic astfel. Aici nu este numai poezie, zic eu ca e si o scena, cu timpul in spirala (mai multe momente care se intrepatrund), mai multe personaje (sunt vreo 4-5 pe-aici...). Asta ca sa nu ma spun ca fereastra nu are nici o legatura cu casa sau acel "nu voi mai scrie niciodata" cu poezia. "I trust I make myself obscure"... enough :-) Amandorura, cu mari multumiri pentru atentia cu care v-ati aplecat peste ceea ce ramane, deocamdata, cum bine a ales Virgil, experiment.
pentru textul : Cuvinte în repetiție deTextul e limpede, are auto-ironie si umor (negru) de calitate. Imi place ritmul asta si umorul in catren care imi aminteste de Ghiocel (Laurentiu Orasanu)... asta ca sa vorbesc de clasici in viata :-) Nu prea ma impac cu expresia "sa imi cante ceasul"... nu ar fi mai bine "sa imi sune ceasul"? Parca asa se si zice, desi poti sa te gandesti si la cucul corespunzator din ceas, la o adica. In mod normal, ti-as fi raspuns tot cu un catren la acest poem, dar deocamdata ma abtin ca sa nu supar pe cineva pe aici. Dar poate altadata voi face o parodie, cine stie... textul e inspirant, oricum. Andu
pentru textul : vreau să dansez pe lame de cuțite deEla, pe ce site-uri de literatură interactive ai citit tu astfel de recenzii "realizate de specialiști" și de critici literari? Încă o dată, m-ai jignit cu neîncrederea ta în valorile pe care le promovez eu. Dar e părerea ta și voi ține cont pe viitor. Afirmi că "tot ce contează este autenticitatea, nu falsitatea valorilor", de acord, dar faci această afirmație în contextul de mai sus. Să înțeleg că valorile mele nu sunt autentice, că promovez false valori? Poate că te înșeli, dar timpul va dovedi cine a avut dreptate. Mulțumesc.
pentru textul : Cel mai, Cea mai dee un compliment ce spui tu, Adrian, în finalul comentariului, pentru care îți mulțumesc.
pentru textul : schit deoarecum țin la acest text. de aceea sublinierea ta îmi este tare de folos.
pe alocuri da. Am fost ispitit să îl acuz de asta dar m-am gîndit să nu fiu prea exigent. Are momente cînd uiţi că de fapt citeşti poezie. Deşi subtitlul te face să te gîndeşti la versurile eminesciene. Asta nu înseamnă că nu are farmec.
pentru textul : Oala cu lapte de*albă şi tipărită am vrut să spun! :)
pentru textul : confesiuni dede ce oare nu s-ar putea spune "umplura"?
pentru textul : Fără să știi dePărerea mea despre cacofonii am spus-o. N-o mai repet. În mare, nu le dau atenţie/nu le observ.
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul deVoi modifica.
Cred că scrisul ar trebui să fie mai mare, la mine pe monitor nu se poate citi decât cu greu. Aștept o altă variantă, pentru a putea citi în liniște.
pentru textul : crucile dePrea pretios, cel putin pentru mine
pentru textul : închinare de cuarț deok, ca să vă calmați am să vă rog pe amîndoi să vă abțineți de la orice dialog personal sau atac ad hominem pe hermeneia.com. la prima abatere cînd oricare dintre voi va mai face vreun comentariu pe hermeneia.com care nu are legătură strictă cu textul va avea contul suspendat pentru o lună.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deTextele nu se radiază. Cele care sunt inacceptabile, conform regulamentului, devin vizibile doar pentru autor și editori. Pe pagina textului cu pricina, în partea dreaptă, sus, este un titlu cu roșu care dezleagă enigma.
pentru textul : Amurgul negru de dinaintea unei nopţi albe dee cam nevoie:) multam de zicere
pentru textul : pro'cţia copilului decami, multumesc mult. nu, nu te mananc, azi ai scapat;))
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deM-a atras titlul, cred că este din cauza pasiunii mele pentru oamneii-arbori, pentru definirea printr-un anume arbore special, ca aromă, ca simbolistică, rădăcină, sevă, esență. Aici, timpul este convalescent, piperul nu își duce până la capăt tămăduirea, golește trupul de suflet, îl lasă într-o amintire pe un țărm. E totuși o eliberare. Din melancolia unei femei ce se întoarce "din naufragiul literelor/grea de polen", născătoare, fecundă, roditoare, tămăduitoare ea va fi. Tehnic: cred că poți prelucra "bolnavă de moarte" , cu altă expresie (bolnavă de negru?). În strofa a doua e o rimă involuntară "înflori_melancolii". De asemenea e ușor disonant "pe când_pe nume" (poți renunța la primul "pe"). Arborele tău așteaptă mâna care să-i aducă apa vindecătoare.
pentru textul : arborele de piper deinteresantă structurarea noi-ea-el/eu, debutul brusc și conclusiv. interesant finalul. mi-au plăcut imaginile primei strofe, fragilitatea&vulnerabilitatea celei de a doua, tragismul celei din urmă/nevoia de vis. singura reținere o am față de comparația ultimă. după mine, versul ,,ca o zidire.." ar putea să dispară chiar. poezia mi-a plăcut, cum îmi place în general ce scrii, nimic nou în asta.
pentru textul : slăbiciuni și realități deemilian
habar nu am cat de buna era dimineata dar in mod cert foarte ...bune cuvintele pe care le-ai scris. Direct, excelent de...fluid, simplu dar- ca de obicei- de impact, imagini excelente: apa aia ca un caine dresat, un soi de gonzo style bine executat, un discurs clar, fara efort. Chapeau.:)
pentru textul : bună dimineața deE drept, nu m-ai dat încă în judecată. Ai insinuat mai fin decât se albăstresc irişii. Lumea cu ale ei - unii-s balauri insensibili care scot flăcări (pe nas, evident), alţii-s la douăzeci de cm de talpa dumnezeului liric, gâdilându-l cu fir de borangic. Eu, niciodată la supermarket. Mă mulţumesc cu toneta din colţ. Şi nici batistă nu port; doar patent. Deci, da, nu cumpărăm (şi nici nu vindem, normal) la fel. :).
pentru textul : Adoriana minus zece deregret că sînt aproape singur în opinie dar de data aceasta acest lucru nu mă convinge că aș greși. indubitabil, acest text comite ceva și de aceea stîrnește probabil acest interes relativ ostil. fără îndoială, nu încerc să conving pe nimeni și mai ales nu pe mine însumi dar aceasta este părerea mea. personal aș vrea să văd mai multe texte din acestea. un text eliberat de inhibiții.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar desînt oarecum consternat de faptul că unora le displace faptul că marga parodizează. cînd marga s-a „ofuscat” pe faptul că a fost parodizată și caricaturizată de vlad mulți au sărit să îi țină lecții cum că ar trebui să învețe să fie „a good sport”. acum, cînd ea parodizează, este mustrată cu „nobilă indignare”. something is wrong with this picture! ultima dată cînd am verificat, echivalentul moral al inconsecvenței se numea ipocrizie. sper că nu este cazul...
Mulţumesc frumos!
pentru textul : Epitaf deNu ma simt deloc în pericol...
mă întrebi be mine? nu îmi amintesc să fi ameninţat pe nimeni. nu îmi stă în obicei. eu mă refeream la ideea cu polemica. but again, ce are asta cu textul de mai sus?
pentru textul : ROTUND deLumea e frumoasa mereu, de fiecare data cand preferi compania unei carti, sau numai dupa ce-i excluzi pe toti acesti "impostori" din ea? Dependenta de a scrie, o fi ea zilnica, dar nu cred ca poate fi considerata doar o distractie pt cei ce-o practica.
pentru textul : Mai nou deE un text matur, cu un echilibru emoţional bun, generat de instrumente lirice oneste, limpezi şi suficiente, cu un exponent liric crescând odată cu textul şi explodând tăcut în final. Ţigara revine până devine un soi de laitmotiv (aducându-mi aminte de: cine m-a învăţat să fumez, când am dat foc prima dată la ceva, când am fumat prima dată de faţă cu X, cât şi unde am fumat după evenimentul zet), laitmotiv care poate fixa miza şi discursul altfel decât o face aparenta confesiune.
pentru textul : la film cu Mihnea deÎn altă ordine, poate doar "picioarele tale miroseau a feblețe" să fie niţel disonant.
si aici trebuie redimensonata fotografia:chiar e prea mare...
pentru textul : Racursiu/Raccourci deintrebari-obiectii-sugestii daca sa intre un text acolo sau dincolo... formalitati, de fapt, care nu ma privesc. sa-mi traduca si mie cineva (un poem-doua), doar atat! :)
pentru textul : Secțiunea de traduceri II deFinalul era bun (şi dpdv stilistic, si ideatic). Începutul trebuia modificat, adică asta:
"la nicio clipă după ce voi sfârși
pentru textul : Rămas bun deașa ca între oameni
cu ochii închiși
fără nicio altă bătaie de inimă
pentru cele lumești"
la 2.15 ai facut delete la spam si te-ai lasat intr-o nostalgie de joi cand tot ce mai e de facut e o autobiografie cu nuante optimiste luata din Larousse. doamne nu e atent la ruga ta, e invitat la o nunta in Nepal, o chestie sociala cu ziariste imbracate tip-top la Versace Dalai Lama in contumacie. La 2.30 ai sa stergi iarasi totul si ai sa o iei de la capat cu biografia altuia , nu ai incotro, e incurabil virusul asta ..
pentru textul : flu & stuff deBianca, Marina, multumesc de apreciere. Experimentul in sine reprezinta un act de curaj, o asumare. Am incercat sa sustin fotografiille-neprelucrate in niciun fel, de un dialog. Am privit fiecare fotografie in parte si am incercat sa-mi aduc aminte de momente specifice acelei virste. Atit pozele, cit si replicile sunt adevarate. Ultima parte e o pledoarie, o revolta impotriva cresterii.
pentru textul : scurt metraj deam uitat sa va multumesc, sincer. Apreciez oamenii care deosebesc latrinele oraselor dupa miros!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” dePagini