"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?" Absolutul? Ce este el? Atât Poetul cât și Filozoful nu fac altceva decât să-și expună niște principii... "Da-mi un dram de civeta, bunule spiter, sa-mi dezinfectez imaginatia. Tine-ti plata. Gloucester: O, da-mi voie sa-ti sarut mâna. Lear: Stai mai întâi s-o sterg; miroase-a moarte Gloucester: O, naruita opera-a naturii! Aceasta lume-a noastra mare fi-va Tot astfel nimicita? - Ma cunosti?" "Iubesc pe cel care nu-și pune de-o parte vreo picătură, măcar, dintr-al său spirit, spirit ce-i quintesența propriei virtuți, căci cu astfel de spirit va trece puntea." "Și ceea ce numiți lume, trebuie să începeți s-o creați: gândirea voastră, imaginația voastră, voința voastră, dragostea voastră trebuie să devină această lume." Dar absolutul este deasupra Poetului, deasupra Filozofului, deasupra noastră, a tuturor, pentru că în momentul în care atingem absolutul l-am declasat în omenesc și asta înseamnă că nu mai este absolut.
Oricum, problema mea ramane (cea a gasirii unei "matrici stilistice corespunzatoare"). Pentru ca, simt, cea experimentata folosita aici si in alte parti, nu este inca cea care imi trebuie. Voi experimenta in continuare. Pentru ca una ilustrata de genul unor carti cum ar fi "CosMos" (Ervin Laszlo si Jude Currivan) sau "SO Inteligenta Spirituala" (Danah Zohar si Ian Marshall), traduse si la noi si care se citesc intr-o veselie, pe langa ca frizeaza o tenta "ocultisto-New Age", nu fac apel nici la surse bibliografice autentice ci vorbesc "dupa ureche", lasand foarte jos stacheta valorica.
Inca o data, multumesc la minidialogul dintre noi de aici.
Uite, d-aia, Francisc. Deoarece: „Cȃnd primăvara gheața-n sloiuri Pe rȃu pornește roiuri, roiuri Și gol pămȃntul la amiază Negrște luncile pustii Iar negre pȃcle se așeză Pe-adolescentele cȃmpii Un vis amar testea-mi crește Ȋn sufletu-mi nemȃngȃiat Privesc, natura-ntinerește Doar ea n-o-ntineri vre-o –dat’ Văpaia dulce-a feții pale Va duce-o timpul repezit Și cel-ce-atȃt cu dor și jale A năzuit și-a pătimit Ȋn pieptu-mi nu va mai afla Nicicȃnd iubire pentru ea” Ăsta, dom-le, e Lermontov (în traducerea subsemnatului). De pe vremea cȃnd învățam limba rusă „cȃtȃnd”. Și am reușit s-o fac praf pe profa de rusă. De mi-a dat numai note maxime pȃnă la sfȃrșitul anului. Fără să mă mai asculte. Și, pentru că tot veni vorba: textul lu’ domnu Profet(ul) chiar îmi plăcu (se mai întȃmplă și așa ceva).
Va rog nu fiti rautaciosi in numele poeziei... asta e textul Alicei Drogoreanu plagiat involuntar de mine printr-o conjuctura ce are de-a face cu betia nu doar bahica (adica rau de tot). Ideile de clone etc sunt aberatii sau dorinta de balci. Eu am citit cu Alice la Deko acum vreo doi ani impreuna pe acelasi slot. Am si baut cafea impreuna. Cuiul trebuie batut in capul meu, nu in al ei. Mai putin expozitia aia de fotografie in care am crezut, am si sponsorizat-o cu niste bani dar nu s-a petrecut din motive. maybe next time money is a hit so don't give me that too goody goody bull shit Andu
În prima strofă este o atmosferă macabră pe care nu am vrut să o amplific întunecând ansamblul... Andreea, citind poemul ai spart gheața în plină vară și bine ai făcut. M-a bucurat semnul tău și te mai aștept. Cu simpatie
nu stiu daca e mai bine. ce nu am inteles eu este ce are numarul kilometrilor cu obiectivarea. si in plus ma tem ca nu sint de acord ca "obiectivarea" (ma tem ca Bobadil a vrut sa scrie obiectivizarea dar i-a scapat din nou) nu impiedica un autor sa creeze personaje complexe (ca eroii sint numai in filme -sic!), ba chiar dimpotriva, la urma urmei (as zice eu) tocmai in asta rezida farmecul demersului postmodernist
Am facut corecturile de rigoare. Daca cineva mai gaseste erori in text, il rog sa-mi atraga atentia. Inca o data, ii multumesc Arancai pentru rabdarea de a parcurge cu atentie interviul si de a face observatii.
monsieur, că dacă nu, am să mă bag eu pe pagina mneatale, la aşa zisu' poem mihai viteazu şi să vezi ce luptă paşoptistă o să iasă. ia să vedem:
"credința-n sceptre ni s-a preschimbat
azvârlite către fața obosit-a Lunii
ochiul ne-a rămas închis
peste secvența de final
doi bătrâni reprezentați schematic
cu niște bărbi întunecate
pe sub un surâs
parcă desprins de față
luminat într-un suprareal"
ce gângăveală teribilă, incoeribilă, a/poetibilă, etcetera, etcetera mai poate gângăvi un om bătrân ca 'mneata. şi nimeni nu se dă cu spusu şi cu atelieru literar după acel text de mi-mi-mi-minor.
ciorile călăresc ceața
războinici pe timp de pace copacii
se ascund de picurii mari ai ploii
iar tu nu vrei să îți strivească fața
îți place doar să îi auzi cum se frâng
de acoperișuri
fiarele lumii zboară
din creangă în creangă
ca un infinit în jurul unui băț
cu care mâni oile la păscut iarna
în jur kilometri întregi
de nimic
Cele 12 secunde nu știu câtă legătură au cu cele 11 minute ale lui Coehlo, din motive de necitire. Pentru cuvintele cu literele lipsă nu e vreun alt răspuns decât încercarea de a le smulge poeziei, pentru moment. Cred că ultimele trei strofe sunt prea contextuale și au prea multe nume proprii. Le voi mai lucra. Mulțumesc pentru comentariu și mă bucur că ți-a plăcut ceva din acest text.
dragul meu actaeon, cind vei invata sa vorbesti fara sa jignesti, te asigur ca nu voi avea nici o problema sa iti raspund. Pina atunci insa ma tem ca nu pot sa o fac. Te rog, nu imi cere sa ma demit. Multumesc.
Alma, cind scrii trebuie sa te astepti si la comentarii de un nivel mai scazut. Nivelul comentariilor este pe masura nivelului efectului facut de scriere asupra cititorului comentator. Te-ai adresat regelui David fara sa cunosti istoria lui. Sau cu o cunoastere superficiala. Este exact cum m-as adresa eu lui Stefan cel mare cind habar n-am cine sau ce-a fost de fapt. Daca tu te adresai lui Stefan cel mare n-aveam nici un comentariu. Din pacate cind vorbesti de personaje istorice, indiferent de calitatea scrierii trebuie macar in mare sa te adresezi caracterului nu ideii pe care-o ai despre el.
Marga, mulțumesc dar te rog să mi te mai adresezi la persoana a doua plural. Never.
Și da, oricît de patetic ar suna, m-am gîndit la „marea noastră românească”. Ce să îi faci, uneori mi se face dor. Mulțumesc și pentru corectură. Eu nu îmi doresc blocarea niciunui cont pe Hermeneia. Și mă bucură revenirea ta.
E discutabil dacă textul acesta merită peniță dar nu am să caut eu calul de dar în dinți.
Te mai aștept.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
si finalul poate fi o poezie in sine.
de acord in rest cu cristina.
as scapa de rozul ala.
pentru textul : de fapt tot un scenariu prost dedragii mei, norocul acestui text este sa aiba cititori ca si voi. are cu cine dialoga.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni I denu stiu daca e poezie sau nu, da mie-mi place
pentru textul : arie de acoperire de...dimpotriva! eu cred ca verbul e inspirat. contextul e nepotrivit. ar merge de minune intr-un eseu despre, sa zicem, transpunere.
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună depromit să mă gândesc, mi-aş dori ceva de efect.
pentru textul : stare de fapt dedar vă mulţumesc şi mă bucur că nu sunteţi supărat.
"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?" Absolutul? Ce este el? Atât Poetul cât și Filozoful nu fac altceva decât să-și expună niște principii... "Da-mi un dram de civeta, bunule spiter, sa-mi dezinfectez imaginatia. Tine-ti plata. Gloucester: O, da-mi voie sa-ti sarut mâna. Lear: Stai mai întâi s-o sterg; miroase-a moarte Gloucester: O, naruita opera-a naturii! Aceasta lume-a noastra mare fi-va Tot astfel nimicita? - Ma cunosti?" "Iubesc pe cel care nu-și pune de-o parte vreo picătură, măcar, dintr-al său spirit, spirit ce-i quintesența propriei virtuți, căci cu astfel de spirit va trece puntea." "Și ceea ce numiți lume, trebuie să începeți s-o creați: gândirea voastră, imaginația voastră, voința voastră, dragostea voastră trebuie să devină această lume." Dar absolutul este deasupra Poetului, deasupra Filozofului, deasupra noastră, a tuturor, pentru că în momentul în care atingem absolutul l-am declasat în omenesc și asta înseamnă că nu mai este absolut.
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deVă mulțumesc tuturor pentru că ați primit urarea mea :)
pentru textul : La mulți ani! deOricum, problema mea ramane (cea a gasirii unei "matrici stilistice corespunzatoare"). Pentru ca, simt, cea experimentata folosita aici si in alte parti, nu este inca cea care imi trebuie. Voi experimenta in continuare. Pentru ca una ilustrata de genul unor carti cum ar fi "CosMos" (Ervin Laszlo si Jude Currivan) sau "SO Inteligenta Spirituala" (Danah Zohar si Ian Marshall), traduse si la noi si care se citesc intr-o veselie, pe langa ca frizeaza o tenta "ocultisto-New Age", nu fac apel nici la surse bibliografice autentice ci vorbesc "dupa ureche", lasand foarte jos stacheta valorica.
Inca o data, multumesc la minidialogul dintre noi de aici.
pentru textul : Intuiţie şi Zen (preprint) deda, primul se pliază pe structura mea. pot spune, ca Adrian, că mi-a plăcut. mult.
pentru textul : Haiku ( 1 ) deMarina, iti multumesc de trecere si pentru semnul aprecierii. la multi ani si sarbatori fericite cu stima
pentru textul : Dialog deUite, d-aia, Francisc. Deoarece: „Cȃnd primăvara gheața-n sloiuri Pe rȃu pornește roiuri, roiuri Și gol pămȃntul la amiază Negrște luncile pustii Iar negre pȃcle se așeză Pe-adolescentele cȃmpii Un vis amar testea-mi crește Ȋn sufletu-mi nemȃngȃiat Privesc, natura-ntinerește Doar ea n-o-ntineri vre-o –dat’ Văpaia dulce-a feții pale Va duce-o timpul repezit Și cel-ce-atȃt cu dor și jale A năzuit și-a pătimit Ȋn pieptu-mi nu va mai afla Nicicȃnd iubire pentru ea” Ăsta, dom-le, e Lermontov (în traducerea subsemnatului). De pe vremea cȃnd învățam limba rusă „cȃtȃnd”. Și am reușit s-o fac praf pe profa de rusă. De mi-a dat numai note maxime pȃnă la sfȃrșitul anului. Fără să mă mai asculte. Și, pentru că tot veni vorba: textul lu’ domnu Profet(ul) chiar îmi plăcu (se mai întȃmplă și așa ceva).
pentru textul : februarie deVa rog nu fiti rautaciosi in numele poeziei... asta e textul Alicei Drogoreanu plagiat involuntar de mine printr-o conjuctura ce are de-a face cu betia nu doar bahica (adica rau de tot). Ideile de clone etc sunt aberatii sau dorinta de balci. Eu am citit cu Alice la Deko acum vreo doi ani impreuna pe acelasi slot. Am si baut cafea impreuna. Cuiul trebuie batut in capul meu, nu in al ei. Mai putin expozitia aia de fotografie in care am crezut, am si sponsorizat-o cu niste bani dar nu s-a petrecut din motive. maybe next time money is a hit so don't give me that too goody goody bull shit Andu
pentru textul : kreițerova sonata detoata voia catre dumneavoastra, domnule Gorun. eu l-am scris...dar nu mai stiu exact cu ce mana. da, abia astept concluziile de care vorbiti.
pentru textul : Danaidă deÎn prima strofă este o atmosferă macabră pe care nu am vrut să o amplific întunecând ansamblul... Andreea, citind poemul ai spart gheața în plină vară și bine ai făcut. M-a bucurat semnul tău și te mai aștept. Cu simpatie
pentru textul : ascensiune înlăntrul tău denu stiu daca e mai bine. ce nu am inteles eu este ce are numarul kilometrilor cu obiectivarea. si in plus ma tem ca nu sint de acord ca "obiectivarea" (ma tem ca Bobadil a vrut sa scrie obiectivizarea dar i-a scapat din nou) nu impiedica un autor sa creeze personaje complexe (ca eroii sint numai in filme -sic!), ba chiar dimpotriva, la urma urmei (as zice eu) tocmai in asta rezida farmecul demersului postmodernist
pentru textul : we will always have sighisoara... deAdică "ochii ei ovali".
pentru textul : Imago deAm facut corecturile de rigoare. Daca cineva mai gaseste erori in text, il rog sa-mi atraga atentia. Inca o data, ii multumesc Arancai pentru rabdarea de a parcurge cu atentie interviul si de a face observatii.
pentru textul : Interviu (non-virtual) cu Constantin Virgil Negoiță demonsieur, că dacă nu, am să mă bag eu pe pagina mneatale, la aşa zisu' poem mihai viteazu şi să vezi ce luptă paşoptistă o să iasă. ia să vedem:
"credința-n sceptre ni s-a preschimbat
azvârlite către fața obosit-a Lunii
ochiul ne-a rămas închis
peste secvența de final
doi bătrâni reprezentați schematic
cu niște bărbi întunecate
pe sub un surâs
parcă desprins de față
luminat într-un suprareal"
ce gângăveală teribilă, incoeribilă, a/poetibilă, etcetera, etcetera mai poate gângăvi un om bătrân ca 'mneata. şi nimeni nu se dă cu spusu şi cu atelieru literar după acel text de mi-mi-mi-minor.
pentru textul : poem pentru ploaie demultumesc frumos.
toate cele bune
pentru textul : Blanches & froides dedeh, iarasi eu cu steaua. merci de penita vituala, fireste.
pentru textul : soare viu devarianta mea,
ciorile călăresc ceața
războinici pe timp de pace copacii
se ascund de picurii mari ai ploii
iar tu nu vrei să îți strivească fața
îți place doar să îi auzi cum se frâng
de acoperișuri
fiarele lumii zboară
pentru textul : vals pentru masha dedin creangă în creangă
ca un infinit în jurul unui băț
cu care mâni oile la păscut iarna
în jur kilometri întregi
de nimic
Cele 12 secunde nu știu câtă legătură au cu cele 11 minute ale lui Coehlo, din motive de necitire. Pentru cuvintele cu literele lipsă nu e vreun alt răspuns decât încercarea de a le smulge poeziei, pentru moment. Cred că ultimele trei strofe sunt prea contextuale și au prea multe nume proprii. Le voi mai lucra. Mulțumesc pentru comentariu și mă bucur că ți-a plăcut ceva din acest text.
pentru textul : 12'' dedragul meu actaeon, cind vei invata sa vorbesti fara sa jignesti, te asigur ca nu voi avea nici o problema sa iti raspund. Pina atunci insa ma tem ca nu pot sa o fac. Te rog, nu imi cere sa ma demit. Multumesc.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deas mai fi adaugat o imagine la poema dar zau ca nu reusesc, indiferent la care sectiune (experiment vizual, etc) intru. poate ma ajuta cineva...
pentru textul : ultraviolete deAlma, cind scrii trebuie sa te astepti si la comentarii de un nivel mai scazut. Nivelul comentariilor este pe masura nivelului efectului facut de scriere asupra cititorului comentator. Te-ai adresat regelui David fara sa cunosti istoria lui. Sau cu o cunoastere superficiala. Este exact cum m-as adresa eu lui Stefan cel mare cind habar n-am cine sau ce-a fost de fapt. Daca tu te adresai lui Stefan cel mare n-aveam nici un comentariu. Din pacate cind vorbesti de personaje istorice, indiferent de calitatea scrierii trebuie macar in mare sa te adresezi caracterului nu ideii pe care-o ai despre el.
pentru textul : deuteronomia depăi, bea un energizant:)! și ieși pe străzi... sau invers:))
pentru textul : din perspectiva unui șofer de tir debănuiești greșit gîndind prea mult la legea gravitației și nu la metaforă. poate ne explici și ce polaritate au ca să se atragă.
pentru textul : punctus interrogativus de!!!!escatologic?? poate nu mai știu eu să citesc. dar tu chiar știi ce înseamnă termenul, sau l-ai spus așa... pentru că sună... intelectual?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deneah... o lăbărțești și bagatelizezi... o fi și ăsta un stil:)
pentru textul : ultimele zile deMarga, mulțumesc dar te rog să mi te mai adresezi la persoana a doua plural. Never.
pentru textul : singurătate deȘi da, oricît de patetic ar suna, m-am gîndit la „marea noastră românească”. Ce să îi faci, uneori mi se face dor. Mulțumesc și pentru corectură. Eu nu îmi doresc blocarea niciunui cont pe Hermeneia. Și mă bucură revenirea ta.
E discutabil dacă textul acesta merită peniță dar nu am să caut eu calul de dar în dinți.
Te mai aștept.
Pagini