Felicitări! Mă bucur, sunt onorată să te citesc!

explicatia din ultimul vers, strofa a 2-ua, mi se pare inutila. l-as taia fara regret. finalul, in care se hotaraste chestiunea cu raftul si cu Dumnezeu, mi se pare aiuristic si, desi, vrei sa faci trimitere la raftul din strofa a 2-ua, nu reusesti decat sa folosesti un efect de scena bombastic. textul mi se pare fortat, cautat.

M-a derutat „lui” de la început și „îl” din primul vers al strofei a doua. În cheie creștină, dacă „lui” poate fi un Adam, atunci „îl” se referă la un fiu, un nou Adam. Cuvântul „havuz” îmi arată că există însă și alte sfere decât cea creștină și atunci de ce „broaște”? Dacă or fi niște prinți blestemați? Dar să nu mă mai întrebăm atâta, ci să trăim „nici viitor nici prezent”. :-) Sfârșitul e frumos, dar dacă: el va crește în afară ea va crește înăuntru nu i-ar mai naște om? Ce atunci? Fată? Are „om” aici sensul popular de bărbat?... „ea” poate să fie și poezia.

Forma de indicativ prezent persoana a treia singular si plural este "înşală" (fara e).
Versul "şi fug în giulgiuri anateme" mi se pare fortat, pompos, de parca ar vrea sa epateze. Mai mult, sensul mi se pare cam fortat.

In rest e un text ok, scris batraneste, care nu se remarca in mod deosebit.

ialin

toti scriu direct, din inima, insa foarte putini sunt poeti. de ce? cand veti evidentia texte nu pentru a contrazice antecomentatorii, cand veti despica firul in patru, cuprinsi de fiorul poeziei, atunci il veti ajuta cu adevarat pe autor, sa se desprinda de scrierea banala si sa faca pasul spre adevarata literatura. Utopic, nu? Cati doresc ca cineva sa ajunga mai sus decat ei nu o pot face? Daca antecomentatorii nu sunt de acord cu un comentariu, eludand si nu exemplificand, se poate insinua ca tot ce au spus antecomentatorii este gresit, si chiar si cele trei versuri pe care le-am evidentiat, sunt in realitate slabe. Lucru pe care Alma l-a inteles. Faptul ca spuneti ca nu sunteti de acord cu antecomentatorii, va tradeaza din start intentiile, de a va revansa pentru anumite chestii. Sa le spunem antipatii. Dar asta nu il ajuta deloc pe autor, din pacate.

da... adriana este una din cele mai frumoase poete pe care le-am intalnit vreodata. indaznesc sa spun ca de la ea am inceput sa vad poezia cu alti ochii.

Sunt și câteva rime nefericite Adrian,cu această poezie n-am ajuns încă la adevărata creație sper să pot ajunge la o poezie care să mă mulțumescă deplin,orcum mulțumesc de trecere și semn.

mi-a fost un pic teamă de acest final. Dacă însă este apreciat de tine şi de Adriana m-am liniştit.

Cu prietenie

Nu e a mea, da, ar trebui specificat. Caut și am să fac o notiță.

Cristina, ti-am ramas datoare cu raspunsul, intru rar pe site-urile de poezie, sper sa am mai mult timp in viitorul apropiat, am nevoie sa ma regasesc scriind si comunicand in acest fel :) Multumesc mult pentru receptare si pentru penita.

Petru, sper ca te referi la mesajul poemului, ca, stii, eu is paranoica de fel. Multumesc pentru semn.

încă mă formez :).
aici sunt gânduri, gânduri, gânduri, cu viteza unui înotător care nu-şi doreşte să câştige vreo probă de înot, dimpotrivă, să scape de balast.
aşa că...
mă bucur că ai citit şi că nu ai făcut skip şi la a spune. mulţumesc.

Inceputul m-a dus spre Ibsen si Nora lui. "Cum pot păpușile să vorbească Să înghită întunericul de pe tâmple Să râdă cu gura până la urechi De glumele noastre idioate Cum pot aduna lumina De pe marginea Unui amurg cenușiu" plin de forta. apoi contrastul aparentei lor fragile, balansandu-se cumva pe muchia dintre sinceritate si regie: "Imi plac păpușile când cer de mâncare Cu glasuri subțiri De zăpadă Liliac mov și ceai aburind" poate de aceea "surubelnita de jucarie"? :) "Păpușile plâng Lacrimile lor merg la pediatrie Perfuzii pentru copiii săraci" Aici papusile tale se metamorfozeaza iarasi, in lumina unei pseudocaritati... Mi-a placut, tocmai prin multiplele usi pe care le deschizi spre interpretare. Adriana

dom'le, pe bune că dacă nu spunea Bobadil chestia de mai sus poate că treceam fără să citesc textul de mai sus. dar cum de o vreme încoace îl pot bănui pe Bobadil cam de orice numai de lipsă de invidie nu, pot să spun cu siguranță că intervențiile lui au ajuns pentru mine semnale că întradevăr undeva pe Hermeneia s-a scris ceva semnificativ. așa că pot să îi spun autorului acestui text că a reușit indirect să îmi atragă (plăcut) atenția prin fapul că a reușit să genereze remarca asta la Bobadil. Bun venit autorului pe Hermeneia și sper să nu mă dezamăgească în texte viitoare.

... nu știu dacă ar merge nici măcar drept parodie. Nu are nimic original, poate decât distanțarea versurilor la două rânduri; chiar, de ce ai postat astfel? Nu spune nimic din ceea ce nu știm deja, abordarea seamănă pe alocuri a manele "Pe buze poartă doar love(le)". Pur și simplu, ai strâns împreună o groază de clișee (mai mult sau mai puțin cu bază reală) și ai încercat să faci un fel de "critică a societății", dar nu a reușit. Mai mult decât atât, îmi voi permite să-mi exprim îndoiala că personajele tale mai există astăzi. Exagerarea nu prea se mai poartă ca procedeu artistic. Mă întreb însă, dacă ai aplecare spre social, spre cotidian, de ce nu încerci să scrii articol. Desigur, se poate face poezie din orice, dar trebuie ceva mai mult decât spirit critic și ironie.