Dumneata nu distrugi Hermeneia, ai înțeles totul pe dos!
Dumneata nu poți să distrugi nimic, așa cum nu poți nici să construiești nimic, pentru că Dumneata scrii foarte slab.
De distrus, distrug editorii care nu îți trimit textele în Șantier, asta am spus și cred că am spus-o destul de clar.
Iar dacă nu, iată că am mai spus-o încă o dată.
Adriana, o fi el facil poemul ăsta, dar, deşi scos din sertar, a necesitat ceva efort şi ardere de timp. nu poţi spune că e o tapiţerie cu tot ce-ţi trece prin cap, de dragul de a fi la moda poetica a zilei, nu? e un pastel, să-l lăsăm să zburde.
Bobadil, ocoleşte expresiile alea dacă nu le înţelegi. majoritatea celor scrise mai sus, îs uşor de înţeles, nu-i trebuie nimănui traducător, thesaurus ori DOOM.
dragul meu rafael, am vrut sa iti scriu un raspuns mai amplu dar imi dau seama ca deja vorbim doua limbi diferite si observ, recitind firul discutiei, ca scopul tau nu a fost decit sa arunci un anumit blam pe mine. Ultimele tale argumente sint destul de subtiri si observ ca nici nu citesti ce iti scriu si imi si rastalmacesti cuvintele. Ceea ce este foarte pagubos pentru o discutie coerenta. In orice caz daca e sa vorbim de prapastie sau pericolul ei cred ca este evident ca eu nu am urmarit asa ceva (de vreme ce chiar in subtitlu am scris "de orice confesiune"). Modul in care ai pus tu problema si felul in care ai condus discutia tradeaza o mai mare proclivitate spre "prapastie".
Mulțumesc de citire, Andu! Am remarcat că ești un comentator avizat, obiectiv și nu-ți lipsește deloc simțul umorului! Să lăsăm atunci cioara... Toate cele bune!
Adriana, nu neg că este eclectic, dar acum constat că este pur şi simplu prea complicat, deşi este relativ scurt. Poate că ar fi trebuit să-l fi aerisit un pic, să existe o conexiune mai clară între strofe, un mesaj mai concentrat.
o poezie ca un cântec. un cântec plin de regrete, duioşie, aduceri-aminte, toate fac ca versurile să respire. imagini frumoase, cu sevă poetică:
"e vară a fost ce iubire
amiezile cât de blând ne-nveleau
şi cum atârna asfinţitul în agrafele ploilor
ca o bretea lăsată
uşor
pe un braţ arămiu de femeie"
tristeţea uneori indicibilă a acestor versuri aduncă tristeţi uitate şi te face să reciteşti versuri care merită cu siguranţă 15 peniţe. deocamdată una.
da, cred ca am sa schimb cu "visurile". initial versurile au fost lungi, nu stiu ce am zilele astea cu versurile lungi. am senzatia ca parca sint mai "mature" fata de cele scurte care mi se par oarecum "frivole". dar pina la urma, dintr-un anumit motiv, probabil acelasi disconfort fata de cum suna/arata in vers lung, le-am darimat, ca pe niste cuburi. ai a iesit asta
eu as avea rezerve fata de asocierea conceptului de perichoresis aici, in masura in care aceasta se refera la Sfînta Treime. să nu uităm că toate sincretismele creștinismului tradițional tot așa au început. evident nu este obligatoriu ca toată lumea să îmi împărtășească rezervele. în orice caz, că a venit vorba de choresis, care în greacă înseamnă dans, joc. interesantă este într-adevăr așezarea în cerc a celor trei precum și apropierea (cel puțin în greaca koine) dintre choresis și korasion (sau kore, în greaca clasică) care înseamnă fată, fecioară, femeie tînără. de fapt un titlu potrivit ar fi choresis.
cu tot respectul, întrebarea ta este foarte simplă şi asta ştii ce însemnează nu? Ea generează discuţii întinse şi complexe, ori aici, într-o pagină destinată comentariului unui text, nu este nici momentul şi nici locul unei astfel de desfăşurări filosofice. Mai bine, dacă tot vrem să purtăm o discuţie mai profundă să mai facem un eseu sau un fals interviu. Ce spui?
Multumesc, Aalizeei si Yester. Faptul ca ati rezonat nu poate decat sa ma bucure. Poate vor mai aparea unele modificari in text, insa ghiocelul va ramane, pentru ca a fost, iata, primit.
Alma, îți mulțumesc, poate ar fi trebuit să pun un link către poza care m-a inspirat, din nou Dinu Lazăr, dar... nu știu de ce am preferat să mă gândesc că e mai plăcut să las pe fiecare să înțeleagă (mai bine spus să nu înțeleagă, după cum văd)... Dar, așa cum mă așteptam, cineva tot a văzut ce era de văzut aici, și-ți mulțumesc pentru asta... Poezia este scrisă demult, mult prea demult. Optimism? Ai putea fi omorâtă pentru cuvântul acesta, Alina. Scările urcă, dar dincolo de grilaj.
Remarc stilul și o anume continuitate, deși există și aici disrupții, necesare și chiar inevitabile. Mă refer și la partea vizuală a experimentului propus de tine. Frumos.
Da, exact cum mai spunea cineva pe-aici cititorul e oarecum (teleportat parcă singur și bântuit de nori) iar '' de fapt sunt cât se poate de dreaptă printre toate iluziile astea ghemuite la pândă '' îmi inspiră o oarecare statornicie nesigură, dar în poezie ai figuri de stil și mai interesante: '' mai cad păduri apun drumuri cu luminile stinse prin case oamenii afișează închis primim vieți la schimb '' , '' realitatea ne mai ia câteodată la plimbare câte-o roată câte-un avion câte-o vâslă '', mi-a placut :) fabius.
Am găsit și aici "un_soare mare" (o fi de la eclipsă). Și câteva prepoziții și conjuncții balast. Interesantă această serie de poeme, mă întreb ce va mai urma.
Mie asta mi se pare un poem pe care Virgil Titarenco l-a scris in orele de digestie si apoi a decis, alas, sa-l posteze. S-ar putea sa fie cel mai slab poem pe care l-am citit de doi ani incoace sub semnatura lui Virgil Titarenco dar asta e, trebuie sa ai si o referinta in partea de jos a clasamentului. Jalnic la toate capitolele acest poem este ca o tanguire dupa rabdarea cititorului. In absenta inspiratiei, poemul (care incepe cu o avertizare sincera "a nu se citi", dar nu poti sa te abtii, nu?) baleteaza in lumea non-sensului cu gratia unui barbat de 100 de kile imbracat in rochie alba de balerina. Metaforele frizeaza ridicolul, limbajul este de lemn, inflexibil, mesajul poetic lipseste cu desavarsire. "delapidate" - cred ca este unicul text cu pretentii de poem in care am intalnit acest cuvant atat de urat, caruia ii sta bine doar pe o foaie scrisa cu pixul la sectia de politie. Ma rog, ma opresc aici ca sa nu umplu pagina de comentarii cu observatii negative pe care acest text mi le ofera din plin. Am cautat cu microscopul si din pacate n-am gasit nici macar un vers mai acatari. Poate doar cei patru sau asa ceva de "poate" din text care incearca sa salveze prin echivoc aceasta constructie rizibila. "Poate" ar trebui sa dau si eu o penita intoarsa acestei contra-performante dar Maria-Sa Regulamentul nu-mi permite asa ceva. Poate. Andu
Superb! pur si simplu o scriere care te lasa fara cuvinte de frumoasa ce e. Apreciez si eu, asemeni Marianei, textul, insa imi vine peste mana sa-ti selectez citate care mi s-au parut mai pline de inteles sau frumusete. Mi-a placut pe de-a-ntregul, asadar, las si semnul meu.:)
Adriana Lisandru, îmi place felul în care uneori îmi iei la strecurat poemele.Asta înseamnă că întotdeauna rămâi în palmă cu ceva firișoare în care poți citi mai ușor semnele... cu stimă
pentru ca faci din nimic versuri ai o penita si de la mine
haideţi să lăsăm foiala bătutul din aripi
încep să cred că aveţi un handicap
de faceţi atîta risipă de pene
cînd lumea nu are o pernă sub cap
so, well...
domnul meu, comentariul tau voit interesant nu se ridica la nivelul creatiei mele. nu ma deranjeaza critica adevarata. ceea ce expui, seamana cu altceva, ma abtin. in consecinta, hai sa ne vedem fiecare de treburile lui. canicula da probleme la neurohipofiza, precum spuneai.
Este un text perfid, fad şi absolut fără niciun gust umoristic, fără niciun tip de umor. El - textul carevasăzică - nu ironizează, nu parodiază nimic, pentru că nu se reiau mijloace, ci calupuri de cuvinte şi imagini, precum copiatul prost, la tezele din generală. Îngrămădirea de litere de mai sus aşteaptă zâmbete la colţuri lexicale (pârnaie, găini, făină etc). Juxtapunere de sintagme, mulate pe un text şi-o situaţie, cu un discurs scrâşnit. Ori mim fără mâini, şi-n spatele acestuia, cerşetorul de zâmbete.
(nu mai pomenesc de "poanta" din final - absolut puerilă, absolut dizgraţioasă).
nu e vorba de nicio gelozie, n-am sugerat nici dragoste, nu, nu, era vorba de pârleazul criticii pe care-l sari des, în urma autorilor şi comentatorilor de care vorbeam. e un fel de hărţuială din flanc sau ţinere de ison dacă înţelegi ce vreau sa spun. paul, adrian, vlad, virgil spun ceva, hop şi tu apari după ei. şi mie nu-mi place. pe mine mă sictiresc scene de-astea! comentează-mi, critică-mi textul independent de ei, please.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dumneata nu distrugi Hermeneia, ai înțeles totul pe dos!
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deDumneata nu poți să distrugi nimic, așa cum nu poți nici să construiești nimic, pentru că Dumneata scrii foarte slab.
De distrus, distrug editorii care nu îți trimit textele în Șantier, asta am spus și cred că am spus-o destul de clar.
Iar dacă nu, iată că am mai spus-o încă o dată.
Adriana, o fi el facil poemul ăsta, dar, deşi scos din sertar, a necesitat ceva efort şi ardere de timp. nu poţi spune că e o tapiţerie cu tot ce-ţi trece prin cap, de dragul de a fi la moda poetica a zilei, nu? e un pastel, să-l lăsăm să zburde.
Bobadil, ocoleşte expresiile alea dacă nu le înţelegi. majoritatea celor scrise mai sus, îs uşor de înţeles, nu-i trebuie nimănui traducător, thesaurus ori DOOM.
nu plec fără să vă mulţumesc de vizită.
pentru textul : primăvara deAndreea, comentariul tau m-a dus cu gandul la celebrul dicton marxist: dragostea trece prin stomac.
pentru textul : if you go away dedragul meu rafael, am vrut sa iti scriu un raspuns mai amplu dar imi dau seama ca deja vorbim doua limbi diferite si observ, recitind firul discutiei, ca scopul tau nu a fost decit sa arunci un anumit blam pe mine. Ultimele tale argumente sint destul de subtiri si observ ca nici nu citesti ce iti scriu si imi si rastalmacesti cuvintele. Ceea ce este foarte pagubos pentru o discutie coerenta. In orice caz daca e sa vorbim de prapastie sau pericolul ei cred ca este evident ca eu nu am urmarit asa ceva (de vreme ce chiar in subtitlu am scris "de orice confesiune"). Modul in care ai pus tu problema si felul in care ai condus discutia tradeaza o mai mare proclivitate spre "prapastie".
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deMulțumesc de citire, Andu! Am remarcat că ești un comentator avizat, obiectiv și nu-ți lipsește deloc simțul umorului! Să lăsăm atunci cioara... Toate cele bune!
pentru textul : Cioara și broasca țestoasă deAdriana, nu neg că este eclectic, dar acum constat că este pur şi simplu prea complicat, deşi este relativ scurt. Poate că ar fi trebuit să-l fi aerisit un pic, să existe o conexiune mai clară între strofe, un mesaj mai concentrat.
Mulţumesc pentru părere
pentru textul : abso(lut) deo poezie ca un cântec. un cântec plin de regrete, duioşie, aduceri-aminte, toate fac ca versurile să respire. imagini frumoase, cu sevă poetică:
"e vară a fost ce iubire
amiezile cât de blând ne-nveleau
şi cum atârna asfinţitul în agrafele ploilor
ca o bretea lăsată
uşor
pe un braţ arămiu de femeie"
tristeţea uneori indicibilă a acestor versuri aduncă tristeţi uitate şi te face să reciteşti versuri care merită cu siguranţă 15 peniţe. deocamdată una.
pentru textul : cinsprezece deo prelucrare incantatoate, am citit si poemul buclucas, aprecieri si acolo!
pentru textul : autumn sîc debobadil, ai ceva cu mine și nu îmi dau seama... să fie dragoste oare?:))
pentru textul : intersection deda, cred ca am sa schimb cu "visurile". initial versurile au fost lungi, nu stiu ce am zilele astea cu versurile lungi. am senzatia ca parca sint mai "mature" fata de cele scurte care mi se par oarecum "frivole". dar pina la urma, dintr-un anumit motiv, probabil acelasi disconfort fata de cum suna/arata in vers lung, le-am darimat, ca pe niste cuburi. ai a iesit asta
pentru textul : profetul I deeu as avea rezerve fata de asocierea conceptului de perichoresis aici, in masura in care aceasta se refera la Sfînta Treime. să nu uităm că toate sincretismele creștinismului tradițional tot așa au început. evident nu este obligatoriu ca toată lumea să îmi împărtășească rezervele. în orice caz, că a venit vorba de choresis, care în greacă înseamnă dans, joc. interesantă este într-adevăr așezarea în cerc a celor trei precum și apropierea (cel puțin în greaca koine) dintre choresis și korasion (sau kore, în greaca clasică) care înseamnă fată, fecioară, femeie tînără. de fapt un titlu potrivit ar fi choresis.
pentru textul : Feminitate sine qua non decu tot respectul, întrebarea ta este foarte simplă şi asta ştii ce însemnează nu? Ea generează discuţii întinse şi complexe, ori aici, într-o pagină destinată comentariului unui text, nu este nici momentul şi nici locul unei astfel de desfăşurări filosofice. Mai bine, dacă tot vrem să purtăm o discuţie mai profundă să mai facem un eseu sau un fals interviu. Ce spui?
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deversurile ma duc pe malul marii, usor patetic la ora asta. "salturi de valuri" e atipica putin dupa gustul meu. sint doar nostalgica...
pentru textul : Haiku deMultumesc, Aalizeei si Yester. Faptul ca ati rezonat nu poate decat sa ma bucure. Poate vor mai aparea unele modificari in text, insa ghiocelul va ramane, pentru ca a fost, iata, primit.
pentru textul : Scrisori aproapelui meu deAlma, îți mulțumesc, poate ar fi trebuit să pun un link către poza care m-a inspirat, din nou Dinu Lazăr, dar... nu știu de ce am preferat să mă gândesc că e mai plăcut să las pe fiecare să înțeleagă (mai bine spus să nu înțeleagă, după cum văd)... Dar, așa cum mă așteptam, cineva tot a văzut ce era de văzut aici, și-ți mulțumesc pentru asta... Poezia este scrisă demult, mult prea demult. Optimism? Ai putea fi omorâtă pentru cuvântul acesta, Alina. Scările urcă, dar dincolo de grilaj.
pentru textul : Grilaj deSarbatori fericite, poete, sanatate, bucurie, liniste, dar mai presus de toate... dragoste! Mare multam pentru semn, sa ne citim cu bine!
pentru textul : vremuri demy problem is with this "thousand". It's a turn off in poetry for me.
pentru textul : Drapeau blanc deCare ar fi diferenta intre iconografia temporala si cea atemporala?
pentru textul : iconografie atemporală deRemarc stilul și o anume continuitate, deși există și aici disrupții, necesare și chiar inevitabile. Mă refer și la partea vizuală a experimentului propus de tine. Frumos.
pentru textul : crucile deDa, exact cum mai spunea cineva pe-aici cititorul e oarecum (teleportat parcă singur și bântuit de nori) iar '' de fapt sunt cât se poate de dreaptă printre toate iluziile astea ghemuite la pândă '' îmi inspiră o oarecare statornicie nesigură, dar în poezie ai figuri de stil și mai interesante: '' mai cad păduri apun drumuri cu luminile stinse prin case oamenii afișează închis primim vieți la schimb '' , '' realitatea ne mai ia câteodată la plimbare câte-o roată câte-un avion câte-o vâslă '', mi-a placut :) fabius.
pentru textul : Piața norilor dep.s. - tilul de milioane
pentru textul : i-am pus numele mamă deAm găsit și aici "un_soare mare" (o fi de la eclipsă). Și câteva prepoziții și conjuncții balast. Interesantă această serie de poeme, mă întreb ce va mai urma.
pentru textul : candelabrele deMie asta mi se pare un poem pe care Virgil Titarenco l-a scris in orele de digestie si apoi a decis, alas, sa-l posteze. S-ar putea sa fie cel mai slab poem pe care l-am citit de doi ani incoace sub semnatura lui Virgil Titarenco dar asta e, trebuie sa ai si o referinta in partea de jos a clasamentului. Jalnic la toate capitolele acest poem este ca o tanguire dupa rabdarea cititorului. In absenta inspiratiei, poemul (care incepe cu o avertizare sincera "a nu se citi", dar nu poti sa te abtii, nu?) baleteaza in lumea non-sensului cu gratia unui barbat de 100 de kile imbracat in rochie alba de balerina. Metaforele frizeaza ridicolul, limbajul este de lemn, inflexibil, mesajul poetic lipseste cu desavarsire. "delapidate" - cred ca este unicul text cu pretentii de poem in care am intalnit acest cuvant atat de urat, caruia ii sta bine doar pe o foaie scrisa cu pixul la sectia de politie. Ma rog, ma opresc aici ca sa nu umplu pagina de comentarii cu observatii negative pe care acest text mi le ofera din plin. Am cautat cu microscopul si din pacate n-am gasit nici macar un vers mai acatari. Poate doar cei patru sau asa ceva de "poate" din text care incearca sa salveze prin echivoc aceasta constructie rizibila. "Poate" ar trebui sa dau si eu o penita intoarsa acestei contra-performante dar Maria-Sa Regulamentul nu-mi permite asa ceva. Poate. Andu
pentru textul : epitaful cuvintelor deSuperb! pur si simplu o scriere care te lasa fara cuvinte de frumoasa ce e. Apreciez si eu, asemeni Marianei, textul, insa imi vine peste mana sa-ti selectez citate care mi s-au parut mai pline de inteles sau frumusete. Mi-a placut pe de-a-ntregul, asadar, las si semnul meu.:)
pentru textul : drumul spre Okinawa deAdriana Lisandru, îmi place felul în care uneori îmi iei la strecurat poemele.Asta înseamnă că întotdeauna rămâi în palmă cu ceva firișoare în care poți citi mai ușor semnele... cu stimă
pentru textul : este dimineață în peru derima ghiduşă
pentru textul : joacă de rime dejucăuşă
de omăt eschimos
ceruminos
"cum taie zăbala gura de cal"
un semn madrigal
într-o minune
de genune.
pentru ca faci din nimic versuri ai o penita si de la mine
pentru textul : îngeri şi marmeladă dehaideţi să lăsăm foiala bătutul din aripi
încep să cred că aveţi un handicap
de faceţi atîta risipă de pene
cînd lumea nu are o pernă sub cap
so, well...
domnul meu, comentariul tau voit interesant nu se ridica la nivelul creatiei mele. nu ma deranjeaza critica adevarata. ceea ce expui, seamana cu altceva, ma abtin. in consecinta, hai sa ne vedem fiecare de treburile lui. canicula da probleme la neurohipofiza, precum spuneai.
pentru textul : pietrele umbrei deEste un text perfid, fad şi absolut fără niciun gust umoristic, fără niciun tip de umor. El - textul carevasăzică - nu ironizează, nu parodiază nimic, pentru că nu se reiau mijloace, ci calupuri de cuvinte şi imagini, precum copiatul prost, la tezele din generală. Îngrămădirea de litere de mai sus aşteaptă zâmbete la colţuri lexicale (pârnaie, găini, făină etc). Juxtapunere de sintagme, mulate pe un text şi-o situaţie, cu un discurs scrâşnit. Ori mim fără mâini, şi-n spatele acestuia, cerşetorul de zâmbete.
(nu mai pomenesc de "poanta" din final - absolut puerilă, absolut dizgraţioasă).
Ligheanul, vă rog!
pentru textul : nu mai deosebesc vacile și nici găinile denu e vorba de nicio gelozie, n-am sugerat nici dragoste, nu, nu, era vorba de pârleazul criticii pe care-l sari des, în urma autorilor şi comentatorilor de care vorbeam. e un fel de hărţuială din flanc sau ţinere de ison dacă înţelegi ce vreau sa spun. paul, adrian, vlad, virgil spun ceva, hop şi tu apari după ei. şi mie nu-mi place. pe mine mă sictiresc scene de-astea! comentează-mi, critică-mi textul independent de ei, please.
nu mă aştepta pe mail că nu vin.
pentru textul : răscruce dePagini