lipsit de importanţă dacă nu aş fi aflat cine conduce taxiul.
viaţa este un instantaneu închis-deschis, este zgomotul pe care îl aud implicit în urechi la fiecare închis-deschis, este clipirea, imagine cu imagine, derulată cu viteza "regulamentară". mi-a plăcut discursul. are ceva marcant. închis-deschis poate semnifica viaţă-moarte, viaţă-moarte. un fior trece prin tine fără să poţi scăpa de reflexia luminii!
este un discurs extraordinar, totul are vitalitate şi totuşi, există teama înaintării prin cuvinte. te întrebi dacă este un film sau chiar realitatea. este acţiune interioară, intensă, deşi pare că se derulează ori se insistă pe o lentoare convenabilă, cum ar fi " în viteza aia să iubeşti o fată neobservată în adolescenţa trăită lent astfel încât să fi rămas tânăr mereu îţi pare rău". şi nu pot să nu remarc o secvenţă cu efect vizual:
"într-o fotosinteză inutilă soarele
din ce în ce mai gri
de fapt este un culoar cu uşi care se dau la o parte
chiar în faţa ta ca şi cum te-ai feri
acoperi ceea ce crezi
ochii tăi în clipa impactului
să-ţi facă loc să treci printre ele
dacă scoţi mâna le-ai putea închide
alta ar fi succesiunea imaginilor din viaţa pe care o vezi
la fiecare mişcare deschis-închis" pe care n-am s-o mai explic. se demonstrează prin sine!
aşa încât, sunt bucuroasă să acord o peniţă. de aur!
felicitări!
Virgil, acest text este foarte reusit. Prima strofa face toti banii, metaforic vorbind. Daca imi permiti, dupa umila mea parere, versul cu ranile neduse la capat este in plus. Se subintelege din rani nevindecate. Probabil ai vrut sa accentuezi imaginea si asa frumoasa, dar cred ca era oricum indeajuns. Esti un autor caruia ii place detaliul. Caruia ii plac cuvintele dure. In comparatie cu celalalt text pe care ti l-am comentat, aici ai gasit un echilibru intre mesaj si cuvintele prin care exprimi mesajul, astfel incat cititorul sa fie placut impresionat de definitia data poetului. Te felicit si iti doresc texte la fel de reusite. Lerman
liricul cuminte, romantic nu poate sa urce direct dintr-o miscare etajul catre redresari pshilogice post-recuperatorii. deci e ceva putin fortat, fa trecerea mai usoara sau reconstruieste liricul. de asemenea, si imperativul pare fortat in cazul in care e un dialog cu tine insuti sintagma [umezeste asteptari ] nu merge pt ca ai luat actiunea si ai transformat-o in concept [dezvăluie-ți cuvintele de aură]-propun desfa [sangele fierbinte] - prea explicit [lovesti cu litera] - vezi aici asocierea fortata? [se adaugă-n cap]- suna cam grosso modo [Nu-ți mai ucide sufletul cu vinovății trecute apucă-te cu mâinile de viață]- suna emfatico-teoretic restul nu mai are cum sa iasa bine, adica sa se mai salveze mesajul nici titlul nu e prea grozav. sfatul meu e referitor la constructie: ia mesajul si prelucreaza-l pana nici un element nu mai ramane colturos, ci se imbina uniform sintactic si semantic. a, si sa stii ca de multe ori ambiguitatea pierde pe drum vibratia poetica. succes
unii scriu despre războaie, alții despre sex, alții despre dragoste, alții despre morți, alții despre nimic, alții despre flori, alții despre ploaie, alții despre ei, alții despre piele. tu scrii despre capot. e genial în antigenialitatea lui. cred ca ne este dor de frig și ne asteapta the global warming si asta asa fara nici un warning
Domnule Dinu, ca de obicei aveti rarul talent de a ma amuza prin ridicolul deductiilor. Virgil Titarenco e ultimul om care poate fi acuzat ca ma linguseste prin subsolurile textelor. Cit despre raporturile socio-comice la care faceti referire, afirmatia nu face altceva decit sa confirme impotenta argumentarii suplinita de invective si raporturi imaginare. Imi pare rau ca nu pot scrie despre floricele pe cimpii, cerul albastru si miei care zburda pe intinsele cimpii ale patriei. V-as intreba ce masura folositi pentru bunul gust literar, dar nu va obositi sa-mi raspundeti. Ca sa parafrazez un clasic in viata, e o intrebare "retorigativa". Iar despre Petre Fluierasu, sunteti intr-o grava eroare. El elogia tocmai texte care din punctul dumnevoastra de vedere sunt de bun gust literar, cu stele, cioburi de inima si printese neostoite. Si, fie vorba intre noi, faptul ca dumneavoastra nu va permiteti sa scrieti despre, nu reprezinta un criteriu pentru gusturile literare ale cuiva.
Si rogu-va sa remarcati(in neputina mea de "a fii"-greseala pe care o faceti tot mai frecvent), am vorbit cit se poate de politicos. La urmatoarea interventie, cu riscul unei sanctiuni(a se vedea tocmai polemica dintre mine si Petre Fluierasu) nu voi mai fi ingaduitor. Atita timp cit comentariul este strict pe text nu am nimic impotriva. Dar cind se ajunge la aprecieri aberante la adresa autorului sau delirante raporturi de nu stiu ce natura, stiu foarte bine cum se trateaza astfel de iesiri in decor.
amanuntul asta nu merge, e total aiurea, e ca si cand Dunarea si-ar da mana intr-o aceeasi respiratie cu Pacificul.
eu as sari peste el si as spune:
uneori ne salutam zimbeste
la fel de indescifrabil ca intotdeauna
dar nu pot sa iti spun nimic
despre ce gandeste
şi aşa cum ştii
aceasta este de cele mai multe ori
neesenţial
pentru că ea nu a avut niciodată nevoie
de cuvinte
Virgil, mulțumesc pentru păreri! Aici era vorba nu de lecturi, ci de filme. Oricum prea mult nu contează, atâta timp cât putem face poezie aproape din orice. e doar o părere! Yester, nenicule, mulțam fain de trecere și de apreciere! ești mereu binevenit pe-aici!
nu. mie imi place imaginea asa cum e. imi creaza senzatia de "color-pass effect". aproape cred ca ai folosit-o desi e foarte probabil ca e doar o coincidenta. dar, nu, nu cred ca daca ai imersa totul in alb/negru sau nuante de gri ai obtine efectul vizual de aici. eu ma refeream doar la culorarea literei din text. nu stiu de ce as fi preferat poate un verde-gri sau poate un bej. dar e posibil sa nu vad eu bine.
Remarcabil, Adrian. Cel puțin aceasta este ceea ce caut eu astăzi, fuzionarea inteligentă a poeziei cu teatrul și proza. Cititorul forțat să participe cu propriul bagaj emoțional și cu legăturile sale logice, ba, mai mult decât atât, obligat să primească autorul pe propria scenă. Am o nelămurire doar la versul "am iubit și pe peron ca în ger ne grăbim un pic"; lipsește vreun diacritic oare? Aș mai schimba încadrarea, optând pentru experiment, și aș căuta alt titlu, acesta nu pune deloc textul în valoare. Dar... perfecțiunea este plictisitoare, nu-i așa? Te felicit pentru acest text.
din degetul mare şi arătător fac un cerc şi te privesc peste capete
totul se amestecă
albastrul cerului şi frunzele şi mesele galbene
până ajung să te vâr în cercul meu
mi-e teamă
că dacă zâmbesc
faţa mi se va descompune
în mii de bucăţele
mi-a plăcut poemul acesta, adervărul este că mulți suntem ispitiți să personalizăm singurătetea, puțini reușesc să o tacă fără să se ascundă sub prea multe metafore sau fără să-ți plângă de milă...
cred că tu ești unul dintre ei.
Prima strofă si imaginea greierului este reusita. La a doua m-am uitat sa vad ce gen e poezia...ma ducea gandul la o parodie.Si pana la sfarsit n-am putut sa ma hotarasc daca ai facut-o intentionat sau, din prea mare stradanie pentru rime, au ajuns sa sufere imaginile si exprimarea lor. Te mai citesc.Numai bine!
Violeta, daca lectura ti-a starnit nostalgii si daca Orianei i-a facut bine in seara-n care l-a descoperit, inseamna ca scrierea lui se justifica. Multumesc. Da, receptam in functie de noi insine, dincolo de intentia autorului, si cat de frumos este asta!
refuzul unui drum, a unui canon sau lucru bine-stiut presupune luarea la cunostinta a pre-judecatilor care limiteaza spatiul si timpul, transformandu-le in substante absolute, neverificabile si nesubstituibile. orice mecca isi are pietrele ei si mortii ei ii inghite alternativa -un nou ce/askalon-, o templu, o armata, un rege proscris, un oras, un bar, in fapt, ceea ce atrage hic et nunc asigura, in urma demitizarii, o renastere, printr-un militantism pana la urma ca orice inrolare, plin de religiozitate insistenta prietenului/a familiarului si respingerea lui, in scopul reconfigurarii actului initiatic, in mijlocul unei benzinarii/consumismului etc. solicita o re-cunoastere a propriei Fețe, prin aruncarea adevarului in Fața celuilalt: "ei ma bat pe mine" e, aici, o ascunsa lupta de viata si de moarte: daca salvare nu e, nimic nu e, nimic macar nimicul
Adrian, mai există o zicală prin vest (est): "filosoful nu se sinchiseşte că nu e înţeles de oameni, el se întristează că nu înţelege, sau nu cunoaşte oamenii." ar fi un proverb chinezesc.
trandafirul tău mie mi se pare ofilit. atât vreau să spun, şi probabil dacă tăceam, filosof mă făceam.
Multumesc, Francisc, pentru cuvinte. Mă voi gândi. Cât despre univers, fără a încerca acuma să dau o explicație panteistică poeziei mele, eu chiar cred că e mai aproape de noi uneori față de modul nostru de a-l percepe și de a ne apropia de el. Poate chiar așa cum ai spus tu, în noi, dar, în mod sigur și real, și lângă noi. Acolo chiar nu aș schimba. Ultimele versuri le voi elimina.
Un text bun neașteptat, poate mai elaborat stilistic cu pasaje deosebite ca de exemplu: "nu-i vina mea că azi nu mai știu cui și de ce mă închin, viața și moartea își schimbă mereu între ele fustele crețe, verbe febrile au înălțat, dinspre mine spre mâine, bariere așteptând trecerea unui personal deraiat" Finalul mi se pare reușit (de multe ori sunt tentată să decupez anumite fragmente dintr-un text, convinsă fiind că acolo este cheia muzicală a întregului sistem - un sistem cu mai multe necunoscute, în care matematica și muzica se identifică): "acum să tăcem, e toamnă prelungă în aval de cuvinte, în amonte s-au prăbușit îngenunchiați căpriori - mai bine iartă-mă și risipește-mă într-o conjugare perpetuă la condițional optativ." [...Poate aș mai reveni după o vreme pentru a elimina anumite sincope dar nu de idei, ci de respirație poetică, să spun așa.] Privesc textul ca pe un un fel/modalitate/fenomen de a te apropia de Lumina-care-te-cunoaște-pe-nume.
dom'le, am impresia ca ori nu scriu eu romaneste, ori e mai greu sa ma fac inteles. nu cred ca cineva a preluat ceva pentru ca nu e nimic de preluat. iar luptele astea pentru intiietate mi se par pe cit de romanesti pe atit de penibile. eu locuiesc in America si nu mi-a fost dat sa vad "cocoșeli" din astea decit la mexicani care evident au niste orgolii latine undeva in zona anecdoticului. drept urmare eu zic sa ne racorim excesele astea "latine" si sa acceptam ca oricine poate gresi si ca o intiietate e o chestie atit de copilareasca in contextul acesta incit e mult mai inteligent sa o ignori. repet ce am mai scris, exegerarile de genul acesta strivesc curajul inovatiei in loc sa il stimuleze si nu cred ca e vreun concurs aici despre cine scoate primul sintagma cea mai focoasa
Andu, felicitari, vad aici un poem bun, un poem al realitatii imediate, un poem al clipelor. Mi-a placut foarte mult degajarea care reiese din versuri, modul in care spui franc tot ceea ce crezi ca ar trebui sa spui. Reusesti sa dai impresia unui dialog firesc si asta e foarte bine. Felicitari petre
ok, cristina, in primul rind nu cred ca ai dreptate ca "nu prea este un haiku". in plus, nu ai facut nimic ca sa demonstrezi asta. si ma tem ca nu esti bine informata daca consideri ca un haiku nu poate contine metafore. le evita dar asta nu inseamna ca nu le poate contine. iti spun si tie ce am mai spus si altora: nu stiu cu cine ai discutat tu despre haiku. eu insa am stat de vorba cu oameni care scriu haiku si care au locuit multi ani in janponia si care sint destul de buni cunoscatori ai culturii si filosofiei japoneze. modul tau "purist" de aboradare (si oarecum dispetuitor - "Faptul că un micropoem are 5-7-5 silabe nu îl transformă în haiku.") nu are nicio legatura cu modul in care gindesc sau simt japonezii. este un mod pe care eu l-as numi simplist. japonezul "simte" haiku. nu il scrie dupa reguli. evident, exista principii si traditii. dar si ele sint ca si traditiile noastre, orientative. a spune ca "cerul de plumb" nu poate exista intr-un haiku dar "cerul plumburiu" da este putin amuzant. in orice caz lucrurile sint mult mai nuantate si mai personalizate decit crezi tu. evident in japonia. probabil nu in europa.
despre link-ul acela. inclin sa ii dau dreptate ralucai. evident nu se pot face reguli pentru orice situatie. dar, daca vrei sa oferi o explicatie si nu esti dispusa sa o scrii, iar un link o ofera in mod clar, atunci probabil este ok sa il folosesti chiar daca si in acest caz este de evitat pentru ca nu as vrea ca hermeneia sa devina un "directory", o colectie de link-uri catre alte site-uri. dar mai ales in cazul cum ai folosit tu link-ul, el este perceput ca o reclama catre un alt site. pentru ca te trimite la o pagina sau la un site intreg fara nicio adresa precisa. ce sa inteleg de aici? ca faci reclama acelui site. pentru ca daca voiai sa oferi o explicatie specifica necesara comentariului tau atunci o faceai. dar nu ai procedat asa. acest principiu se aplica si altor situatii si nu numai la comentariul tau. si vom avea grija mai mult pe viitor.
o confesiune inchegata, complexa, care valorizeaza "portretele genetice" ale istoriei autorului, puternice si clasice in opozitie cu "papusile" prezentului. sunt multe de spus la poem, dar ii las si pe ceilalti la analiza, mie fiindu-mi suficiente observatiile pentru o prima recomandare. congrat!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
lipsit de importanţă dacă nu aş fi aflat cine conduce taxiul.
pentru textul : viaţa într-o cabină de taxi deviaţa este un instantaneu închis-deschis, este zgomotul pe care îl aud implicit în urechi la fiecare închis-deschis, este clipirea, imagine cu imagine, derulată cu viteza "regulamentară". mi-a plăcut discursul. are ceva marcant. închis-deschis poate semnifica viaţă-moarte, viaţă-moarte. un fior trece prin tine fără să poţi scăpa de reflexia luminii!
este un discurs extraordinar, totul are vitalitate şi totuşi, există teama înaintării prin cuvinte. te întrebi dacă este un film sau chiar realitatea. este acţiune interioară, intensă, deşi pare că se derulează ori se insistă pe o lentoare convenabilă, cum ar fi " în viteza aia să iubeşti o fată neobservată în adolescenţa trăită lent astfel încât să fi rămas tânăr mereu îţi pare rău". şi nu pot să nu remarc o secvenţă cu efect vizual:
"într-o fotosinteză inutilă soarele
din ce în ce mai gri
de fapt este un culoar cu uşi care se dau la o parte
chiar în faţa ta ca şi cum te-ai feri
acoperi ceea ce crezi
ochii tăi în clipa impactului
să-ţi facă loc să treci printre ele
dacă scoţi mâna le-ai putea închide
alta ar fi succesiunea imaginilor din viaţa pe care o vezi
la fiecare mişcare deschis-închis" pe care n-am s-o mai explic. se demonstrează prin sine!
aşa încât, sunt bucuroasă să acord o peniţă. de aur!
felicitări!
Virgil, acest text este foarte reusit. Prima strofa face toti banii, metaforic vorbind. Daca imi permiti, dupa umila mea parere, versul cu ranile neduse la capat este in plus. Se subintelege din rani nevindecate. Probabil ai vrut sa accentuezi imaginea si asa frumoasa, dar cred ca era oricum indeajuns. Esti un autor caruia ii place detaliul. Caruia ii plac cuvintele dure. In comparatie cu celalalt text pe care ti l-am comentat, aici ai gasit un echilibru intre mesaj si cuvintele prin care exprimi mesajul, astfel incat cititorul sa fie placut impresionat de definitia data poetului. Te felicit si iti doresc texte la fel de reusite. Lerman
pentru textul : poetul I deliricul cuminte, romantic nu poate sa urce direct dintr-o miscare etajul catre redresari pshilogice post-recuperatorii. deci e ceva putin fortat, fa trecerea mai usoara sau reconstruieste liricul. de asemenea, si imperativul pare fortat in cazul in care e un dialog cu tine insuti sintagma [umezeste asteptari ] nu merge pt ca ai luat actiunea si ai transformat-o in concept [dezvăluie-ți cuvintele de aură]-propun desfa [sangele fierbinte] - prea explicit [lovesti cu litera] - vezi aici asocierea fortata? [se adaugă-n cap]- suna cam grosso modo [Nu-ți mai ucide sufletul cu vinovății trecute apucă-te cu mâinile de viață]- suna emfatico-teoretic restul nu mai are cum sa iasa bine, adica sa se mai salveze mesajul nici titlul nu e prea grozav. sfatul meu e referitor la constructie: ia mesajul si prelucreaza-l pana nici un element nu mai ramane colturos, ci se imbina uniform sintactic si semantic. a, si sa stii ca de multe ori ambiguitatea pierde pe drum vibratia poetica. succes
pentru textul : Ca sub un stejar deunii scriu despre războaie, alții despre sex, alții despre dragoste, alții despre morți, alții despre nimic, alții despre flori, alții despre ploaie, alții despre ei, alții despre piele. tu scrii despre capot. e genial în antigenialitatea lui. cred ca ne este dor de frig și ne asteapta the global warming si asta asa fara nici un warning
pentru textul : pink velvet deDomnule Dinu, ca de obicei aveti rarul talent de a ma amuza prin ridicolul deductiilor. Virgil Titarenco e ultimul om care poate fi acuzat ca ma linguseste prin subsolurile textelor. Cit despre raporturile socio-comice la care faceti referire, afirmatia nu face altceva decit sa confirme impotenta argumentarii suplinita de invective si raporturi imaginare. Imi pare rau ca nu pot scrie despre floricele pe cimpii, cerul albastru si miei care zburda pe intinsele cimpii ale patriei. V-as intreba ce masura folositi pentru bunul gust literar, dar nu va obositi sa-mi raspundeti. Ca sa parafrazez un clasic in viata, e o intrebare "retorigativa". Iar despre Petre Fluierasu, sunteti intr-o grava eroare. El elogia tocmai texte care din punctul dumnevoastra de vedere sunt de bun gust literar, cu stele, cioburi de inima si printese neostoite. Si, fie vorba intre noi, faptul ca dumneavoastra nu va permiteti sa scrieti despre, nu reprezinta un criteriu pentru gusturile literare ale cuiva.
pentru textul : Despre textul „viaţa de dincolo de fortral” de Emilian Pal deSi rogu-va sa remarcati(in neputina mea de "a fii"-greseala pe care o faceti tot mai frecvent), am vorbit cit se poate de politicos. La urmatoarea interventie, cu riscul unei sanctiuni(a se vedea tocmai polemica dintre mine si Petre Fluierasu) nu voi mai fi ingaduitor. Atita timp cit comentariul este strict pe text nu am nimic impotriva. Dar cind se ajunge la aprecieri aberante la adresa autorului sau delirante raporturi de nu stiu ce natura, stiu foarte bine cum se trateaza astfel de iesiri in decor.
Erată: Un text care va trebui
pentru textul : Eugen Barbu - Tezism și literatură de..."ne întîlnim
îşi scoate pudelul toy
prin oraş"
amanuntul asta nu merge, e total aiurea, e ca si cand Dunarea si-ar da mana intr-o aceeasi respiratie cu Pacificul.
eu as sari peste el si as spune:
uneori ne salutam zimbeste
pentru textul : despre dragoste numai de bine dela fel de indescifrabil ca intotdeauna
dar nu pot sa iti spun nimic
despre ce gandeste
şi aşa cum ştii
aceasta este de cele mai multe ori
neesenţial
pentru că ea nu a avut niciodată nevoie
de cuvinte
Virgil, mulțumesc pentru păreri! Aici era vorba nu de lecturi, ci de filme. Oricum prea mult nu contează, atâta timp cât putem face poezie aproape din orice. e doar o părere! Yester, nenicule, mulțam fain de trecere și de apreciere! ești mereu binevenit pe-aici!
pentru textul : Nippon kouhii denu. mie imi place imaginea asa cum e. imi creaza senzatia de "color-pass effect". aproape cred ca ai folosit-o desi e foarte probabil ca e doar o coincidenta. dar, nu, nu cred ca daca ai imersa totul in alb/negru sau nuante de gri ai obtine efectul vizual de aici. eu ma refeream doar la culorarea literei din text. nu stiu de ce as fi preferat poate un verde-gri sau poate un bej. dar e posibil sa nu vad eu bine.
pentru textul : jasmine deRemarcabil, Adrian. Cel puțin aceasta este ceea ce caut eu astăzi, fuzionarea inteligentă a poeziei cu teatrul și proza. Cititorul forțat să participe cu propriul bagaj emoțional și cu legăturile sale logice, ba, mai mult decât atât, obligat să primească autorul pe propria scenă. Am o nelămurire doar la versul "am iubit și pe peron ca în ger ne grăbim un pic"; lipsește vreun diacritic oare? Aș mai schimba încadrarea, optând pentru experiment, și aș căuta alt titlu, acesta nu pune deloc textul în valoare. Dar... perfecțiunea este plictisitoare, nu-i așa? Te felicit pentru acest text.
pentru textul : Teatru Scurt deAm citit, mi-a plăcut, mai ales titlul.
pentru textul : şi în moarte se face uneori primăvară dedin degetul mare şi arătător fac un cerc şi te privesc peste capete
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 detotul se amestecă
albastrul cerului şi frunzele şi mesele galbene
până ajung să te vâr în cercul meu
mi-e teamă
că dacă zâmbesc
faţa mi se va descompune
în mii de bucăţele
mi-a plăcut poemul acesta, adervărul este că mulți suntem ispitiți să personalizăm singurătetea, puțini reușesc să o tacă fără să se ascundă sub prea multe metafore sau fără să-ți plângă de milă...
pentru textul : fără pereche decred că tu ești unul dintre ei.
Prima strofă si imaginea greierului este reusita. La a doua m-am uitat sa vad ce gen e poezia...ma ducea gandul la o parodie.Si pana la sfarsit n-am putut sa ma hotarasc daca ai facut-o intentionat sau, din prea mare stradanie pentru rime, au ajuns sa sufere imaginile si exprimarea lor. Te mai citesc.Numai bine!
pentru textul : Tablou înserat de vară deVioleta, daca lectura ti-a starnit nostalgii si daca Orianei i-a facut bine in seara-n care l-a descoperit, inseamna ca scrierea lui se justifica. Multumesc. Da, receptam in functie de noi insine, dincolo de intentia autorului, si cat de frumos este asta!
pentru textul : Röntgen deîmi cer scuze. nu am fost atent cînd am citit
pentru textul : boierismul sau nazismul literar derefuzul unui drum, a unui canon sau lucru bine-stiut presupune luarea la cunostinta a pre-judecatilor care limiteaza spatiul si timpul, transformandu-le in substante absolute, neverificabile si nesubstituibile. orice mecca isi are pietrele ei si mortii ei ii inghite alternativa -un nou ce/askalon-, o templu, o armata, un rege proscris, un oras, un bar, in fapt, ceea ce atrage hic et nunc asigura, in urma demitizarii, o renastere, printr-un militantism pana la urma ca orice inrolare, plin de religiozitate insistenta prietenului/a familiarului si respingerea lui, in scopul reconfigurarii actului initiatic, in mijlocul unei benzinarii/consumismului etc. solicita o re-cunoastere a propriei Fețe, prin aruncarea adevarului in Fața celuilalt: "ei ma bat pe mine" e, aici, o ascunsa lupta de viata si de moarte: daca salvare nu e, nimic nu e, nimic macar nimicul
pentru textul : askalon deAdrian, mai există o zicală prin vest (est): "filosoful nu se sinchiseşte că nu e înţeles de oameni, el se întristează că nu înţelege, sau nu cunoaşte oamenii." ar fi un proverb chinezesc.
trandafirul tău mie mi se pare ofilit. atât vreau să spun, şi probabil dacă tăceam, filosof mă făceam.
pentru textul : Noapte bună, copii deMultumesc, Francisc, pentru cuvinte. Mă voi gândi. Cât despre univers, fără a încerca acuma să dau o explicație panteistică poeziei mele, eu chiar cred că e mai aproape de noi uneori față de modul nostru de a-l percepe și de a ne apropia de el. Poate chiar așa cum ai spus tu, în noi, dar, în mod sigur și real, și lângă noi. Acolo chiar nu aș schimba. Ultimele versuri le voi elimina.
pentru textul : cascade descuze pentru bolbuirea excesiva, mi-a scapat o paranteza, pe undeva.
pentru textul : vineri deSebi, îţi multumesc pentru părerile tale sincere, dar eu chiar din titlu sugerez o rupere de sens.
pentru textul : cândva dezbinând deUn text bun neașteptat, poate mai elaborat stilistic cu pasaje deosebite ca de exemplu: "nu-i vina mea că azi nu mai știu cui și de ce mă închin, viața și moartea își schimbă mereu între ele fustele crețe, verbe febrile au înălțat, dinspre mine spre mâine, bariere așteptând trecerea unui personal deraiat" Finalul mi se pare reușit (de multe ori sunt tentată să decupez anumite fragmente dintr-un text, convinsă fiind că acolo este cheia muzicală a întregului sistem - un sistem cu mai multe necunoscute, în care matematica și muzica se identifică): "acum să tăcem, e toamnă prelungă în aval de cuvinte, în amonte s-au prăbușit îngenunchiați căpriori - mai bine iartă-mă și risipește-mă într-o conjugare perpetuă la condițional optativ." [...Poate aș mai reveni după o vreme pentru a elimina anumite sincope dar nu de idei, ci de respirație poetică, să spun așa.] Privesc textul ca pe un un fel/modalitate/fenomen de a te apropia de Lumina-care-te-cunoaște-pe-nume.
pentru textul : Poem care s-ar fi scris altfel deSi eu iti multumesc. Intr-adevar, strofa 3 e cheia. as fi putut sa scriu textul intr-un stil mai aproape de ce se scrie azi. Poate am sa-l rescriu
pentru textul : Copacul (Psalm) dedom'le, am impresia ca ori nu scriu eu romaneste, ori e mai greu sa ma fac inteles. nu cred ca cineva a preluat ceva pentru ca nu e nimic de preluat. iar luptele astea pentru intiietate mi se par pe cit de romanesti pe atit de penibile. eu locuiesc in America si nu mi-a fost dat sa vad "cocoșeli" din astea decit la mexicani care evident au niste orgolii latine undeva in zona anecdoticului. drept urmare eu zic sa ne racorim excesele astea "latine" si sa acceptam ca oricine poate gresi si ca o intiietate e o chestie atit de copilareasca in contextul acesta incit e mult mai inteligent sa o ignori. repet ce am mai scris, exegerarile de genul acesta strivesc curajul inovatiei in loc sa il stimuleze si nu cred ca e vreun concurs aici despre cine scoate primul sintagma cea mai focoasa
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deprefer finalul, desi putin panseist. textul este bun dar prin unele locuri creaza unele senzatii de dublura, de tautologie. felicitari
pentru textul : progresie paralelă şi inversă deAndu, felicitari, vad aici un poem bun, un poem al realitatii imediate, un poem al clipelor. Mi-a placut foarte mult degajarea care reiese din versuri, modul in care spui franc tot ceea ce crezi ca ar trebui sa spui. Reusesti sa dai impresia unui dialog firesc si asta e foarte bine. Felicitari petre
pentru textul : inner smile deEste un site de poezie .Am lasat un astfel de comentariu si pe alt site unde activezi si unde sigur ai citit poezia fara a cunoaste autorul.
pentru textul : Cântec deok, cristina, in primul rind nu cred ca ai dreptate ca "nu prea este un haiku". in plus, nu ai facut nimic ca sa demonstrezi asta. si ma tem ca nu esti bine informata daca consideri ca un haiku nu poate contine metafore. le evita dar asta nu inseamna ca nu le poate contine. iti spun si tie ce am mai spus si altora: nu stiu cu cine ai discutat tu despre haiku. eu insa am stat de vorba cu oameni care scriu haiku si care au locuit multi ani in janponia si care sint destul de buni cunoscatori ai culturii si filosofiei japoneze. modul tau "purist" de aboradare (si oarecum dispetuitor - "Faptul că un micropoem are 5-7-5 silabe nu îl transformă în haiku.") nu are nicio legatura cu modul in care gindesc sau simt japonezii. este un mod pe care eu l-as numi simplist. japonezul "simte" haiku. nu il scrie dupa reguli. evident, exista principii si traditii. dar si ele sint ca si traditiile noastre, orientative. a spune ca "cerul de plumb" nu poate exista intr-un haiku dar "cerul plumburiu" da este putin amuzant. in orice caz lucrurile sint mult mai nuantate si mai personalizate decit crezi tu. evident in japonia. probabil nu in europa.
despre link-ul acela. inclin sa ii dau dreptate ralucai. evident nu se pot face reguli pentru orice situatie. dar, daca vrei sa oferi o explicatie si nu esti dispusa sa o scrii, iar un link o ofera in mod clar, atunci probabil este ok sa il folosesti chiar daca si in acest caz este de evitat pentru ca nu as vrea ca hermeneia sa devina un "directory", o colectie de link-uri catre alte site-uri. dar mai ales in cazul cum ai folosit tu link-ul, el este perceput ca o reclama catre un alt site. pentru ca te trimite la o pagina sau la un site intreg fara nicio adresa precisa. ce sa inteleg de aici? ca faci reclama acelui site. pentru ca daca voiai sa oferi o explicatie specifica necesara comentariului tau atunci o faceai. dar nu ai procedat asa. acest principiu se aplica si altor situatii si nu numai la comentariul tau. si vom avea grija mai mult pe viitor.
pentru textul : haiku deo confesiune inchegata, complexa, care valorizeaza "portretele genetice" ale istoriei autorului, puternice si clasice in opozitie cu "papusile" prezentului. sunt multe de spus la poem, dar ii las si pe ceilalti la analiza, mie fiindu-mi suficiente observatiile pentru o prima recomandare. congrat!
pentru textul : la un ceai cu păpuşile deai investit mult în mesaj, dar nu am avut nevoie să pun în funcţie decodificatorul
plăcut finalul, se aşază direct, graţie hârtiei
suntem pe hârtia care ne poartă undeva mai departe
pentru textul : petele de pe lună dedecât covorul lui aladin și
nu mai pot spune decât că în ceai mi-a intrat ca un cub
toată tăcerea
Pagini