Impresionanta poveste. Si captivanta. Ca sa nu mai spun ca nu m-am gandit pana acum la iubire ca la o arma de auto/distrugere in masa. Nu e chiar lipsit de adevar acest final de poem.
emoționant, liniștitor, seducător, fin, hrănind gânduri...
nu mă pricep la finețuri, dar lucrările lui Vlad nu le știu argumenta decât cu sufletul, după cum și el apelează la acest "element" când prelucrează imaginile...
foarte frumos!
text slab care nici macar muzicalitatea unei rime populare sau logica clară a poeziei de acest gen nu reuseste sa o realizeze. eu zic ca daca nu poti sa faci ceva, mai bine nu fa. mai bine trei rinduri cu tilc si cu farmec decit patru strofe schioapete.
Frumos periplu, frumoasă trăire, dar uşor prea dezorganizată. Atenţie la versul de sorginte stănesciană (cum e poate toată poezia)
"mai și nici nu știu dacă mai frumos sau altcumva înalt" --
cred că necesită o reformulare.
De asemenea, am observat o supraîncărcare (voită?) în primele trei versuri, care cred că merită a fi aerisite.
Altfel, sunt bucuroasă că te-am citit, deşi textul nu are "miză" (nu e nici parodie, nici omagiu). Dar are o vibraţie care îţi este proprie şi îmi place emoţia pe care o transmiţi.
Erau odată trei maimuțe pe care un negustor de mărfuri orientale le-a numit: "Cea care nu vede răul", "Cea care nu aude răul" și "Cea care nu spune răul". Am cumpărat portretul celor trei maimuțe, l-am înrămat și l-am pus pe birou. Acum mă gîndesc la poveste, în timp ce îmi spun "privitul în suflet e o capcană cu sens interzis".
draga vacarasu, multumesc pentru observatii. mi se par insa ca nu spun nimic cel putin mie. adica nimic dincolo de niste mofturi personale. iar raspunsul ar fi ca asa cum tie nu-ti place asa, mie imi place asa. tough luck. in ceea ce priveste aberatia cu î din a cred ca am obosit sa mai spun ca nu dau doi bani pe ea si ca (mai este nevoie) o consder o prostie. si pe deasupra ma simt si bine sa spun asta. tot la fel cred ca nu mai e nevoie sa iti spun ca nu sint singur in aceasta opinie. dar ma rog, nu are importanta. si inca ceva, am obosit si sa mai aud aberatiile astea cu cacofoniile lingvistice in limba romana. cred ca ar trebui sa se maturizeze aceasta adolescenta limba romana si macar dupa 150 de ani sa inteleaga ca ca forma se supune fondului si nu invers. altfel ajungem sa vorbim prin semne (sau or avea si alea cacofoniile lor). si merci pentru compliment. am fost portretizat in multe feluri pina acum. ai reusit o premiera cu ideea asta de "surdomut". it's a good one.
...singura obiecție la text, Virgil, subtitlul nu 3 ci 2. și profit să-mi fac reclamă la ultimul poem postat de mine ce tu l-ai văzut interesant: nicodem, am suprins o clipă sublimă la tine, vezi pauză de băgat aplauze și ca pe un....acrostih:))
si trebuie sa va multumesc pentru observatii!
Faptul ca s-a mai scris in acest mod nu e nimic neobisnuit si anormal (totul s-au mai scris in diverse moduri!), dar trebuie sa spun ca textuletul acesta este scris cu ceva ani in urma pentru o pagina de divertisment a unui hebdomadar ("gazeta de bacau" parca...) condus de Sebi Sufariu.
Nu am subestimat nicio clipa cititorul, ci (prin ghilimelele acelea) am considerat (gresit probabil) ca ofer mici sugestii, fara sa desconspir totusi. De altfel, oricat de previzibil sustineti ca a fost finalul, gandul putea duce, poate, si la alte apropieri in afara celei induse de titlu, subtitlu si folosirea majusculelor (de exemplu, acele file mentionate).
Acest text trebuie reîncadrat! Nu trebuie o nouă postare. La rubrica „Întrebări și răspunsuri” vei afla cum se face. Aici http://hermeneia.com/faq-page
Îl voi reîncadra eu, dacă nu reușești. Duplicatul îl voi muta la „Inacceptabile”.
...mulțumesc frumos, Cami, esti atenta ca intotdeauna...; iar dacă ai senzații... e de bine, Virgil...dacă sunt corecte... asta rămâne la nivel empiric..., mulțumesc de sugestia voalată...
sa tot citesti asa ceva intr-o dimineata cetoasa! scris fain de-a binelea. nu ma apuc de comentat toate alea, alea, dar per-totalu' a avut un efect de-mi tot vine sa iau textu si sa-l mut pe blog cu sau fara ghilimele! asa, de ciuda ca nu l-am scris eu, vorba unuia! zile bune, Alma si numa' de bine! si hai mai repede cu pensia aia ca sa ai timp de scris:)
Nu mai știu ce comentariu am lăsat data trecută la poemul tău, știu doar că mi-a plăcut și îl consider unul dintre textele tale cele mai reușite. Doar ultimul vers, cu umărul lipsă, îmi sună oarecum previzibil. Sper să nu mai apară texte retrase și repostate, nu de alta, dar îmi dau o senzație de déjà-vu persistentă și în real. :)
Bianca... in materie de gusturi nu e ca si in viata unde traim dual... la nivel de gust avem un termen mediu celebru intre dulce si sarat si anume amarul... tocmai aici este de fapt tinta poemului, de a sugera exaltarea omului indragostit spre cele doua extreme si revenirea la realul amar. Andrei... textul acesta chiar nu a vizat in mod programatic trimiteri oculte decat in masura in care intra in reactie cu imaginarul lectorului. Va multumesc la amandoi pentru feed-back.
interesant, multe contraste, paralelisme răsturnate, paradoxuri. remarc expresia "cea care tunde arbuștii din spatele timpului/ în genunchi." și mai remarc faptul că textul nu e încărcat. sper să nu te superi dacă îți spun că îmi amintește puțin de felul de a scrie al Luminiței Suse
Personal consider acest text ca ducând lipsă de poezie. Nu are nici acel vechi mirositor al unui timp, nici modernism, nu exprimă mai nimic. Totuşi, din mai nimicul acela, găsesc un orificiu de psihologie mică, mică, cât un grăunte, prin care încerc să dau sensuri "semaforului". Şi da. Unde este misterul şi profunzimea spuselor aici? „la ce vă gândiţi când aşteptaţi la semafor? Credeţi că sunteţi dependenţi de viteză sau de sex?” Adică unde este acea parte de genial, care să mă transforme? Ei, da, şi? Deci, nu. Mergând pe text în sus şi-n jos, mă izbesc de veşnica problemă la români. Criză economică, stăm la coadă să luăm ouă, conserve de peşte peste tot în alimentară, Ceuşescu nu mai este. Bun. Încerc să încadrez textul cumva spre un “the dead end” dar nici aşa nu iese mare lucru. Doar pot spune cât de genial a jucat Raymond Herbert Wise acolo. Problema se pune aşa la mine: când citesc trebuie să simt, să văd, mai ales să văd imagini, dacă asta nu se întâmplă, nu e cu supărare, citim alţi autori şi nici nu însemnează că judecata mea este corectă din punctul tău de vedere. Am vrut de mai multe ori să-mi las impresia pe acest text şi iată că o şi fac.
Găsesc redundante aceste formulări: “cerc_despicat_din_cerc_cerc_despicat_din_cerc ţipă” şi mai sunt şi altele de acest gen, repetiţii care vor să transmită ceva dar nu transmit. Personal ador repetiţiile atunci când sunt plasate bine într-un context. Obositor, nu oboseala aceea plăcută în care îţi simţi mintea istovită de „multul vremurilor”, “multul vremurilor tale”, găsesc aici. Nu găsesc acel obositor-liniştitor aici, acel obositor cu bune şi rele, pe care îl iubim „nu îl am” şi dacă „nu îl am” merg să vorbesc cu Tim Burton, să-mi găsească un rol în viaţă care mi se potriveşte.
Nu am insistat pe text din motive clare. Nu am găsit nimic interesant aici, în schimb mi-am dorit să las un semn, o critică în semn de libertate.
Mulţumesc.
Virgile, așa explicat poemul parcă are ceva noimă. Însă ne-explicat e așa cum am zis eu, cel puțin pentru mine. Această dilemă nu are decât două soluții posibile, ori eu sunt un tâmpit ori acesta este un text slab care are nevoie de explicații din partea autorului. Sunt sigur că tu și anagramă blaj mergeți pe prima variantă. eu însă nu. poemul este slab și cred că ți-am argumentat mai mult decât era cazul în primul com.
totuși dacă vrei argumente suplimentare, o să-ți ofer.
1/ poemul ăsta cui se adresează, celor care au țesut cu mâna lor o plasă de pescuit? tu pescuiești eu nu, amicul meu ionel pescuiește amicul lui vasilică nu. ce-i ăsta, poem despre tehnica împletirii plasei de pescar?
2/ tu în primele versuri vrei acum înțeleg să sugerezi că pescarul se înțeapă cu suveica atunci când țese plasa... pentru prima oară probabil, că apoi o refolosește că doar nu e nebun să o țeasă mereu, nu? cât de departe este sugestia asta de exprimarea ta brutală și fără nuanțe? ce-ai zice de 'suveica din mâna unui pescar'... aduci cititorul acolo unde măcar poate să caute ceva... așa cum zici tu e nimic, zero, suveica unui pescar, suveica este 80 sau 90% atribuită ocupațiilor care nu au nimic de-a face cu pescuitul amice.
3/ Abțibild este un cuvânt urât, folosirea lui denotă lipsă de imaginație poetică, mie îmi sugerează grădinița, școala primară cel mult.
... și între timp m-am plictisit, pentru că a scrie cu talent nu se învață.
Nu zic că eu am acest talent, dar zic că la un moment dat am avut impresia că tu îl ai.
Mai vedem.
Și nu mai fii așa de cocky că doamne ferește la cine și ce ești tu ca om și ca poet să începi să-i sufli în anagramă unuia ca yesterday. Asta pentru mine ar fi mai rău decât dacă ar veni comuniștii cu usr-ul lor iar la putere, jur.
Andu
"Who don't understand how to feel / In the deathcar, we're alive" nu de mult a fost un concert wedding & funerals orchestra pe la noi prin Mongolia :) mi-a rămas pe retină imaginea unui Goran Bregovic pescăruș cu aripile întinse pe tot panoul de celuloid amplasat într-un loc unde mai răsuna ecoul unor împușcături boom! boom! boom!, un loc unde am căutat pe cineva drag printre morți nu chiar așa de demult :-( e prea serios poemul acesta, prea adînc și prea trist, prefer filme mai "ușor de digerat"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Impresionanta poveste. Si captivanta. Ca sa nu mai spun ca nu m-am gandit pana acum la iubire ca la o arma de auto/distrugere in masa. Nu e chiar lipsit de adevar acest final de poem.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei de*jeanne antoinette poisson maitresse de roi = madame de pompadour http://fr.wikipedia.org/wiki/Madame_de_Pompadour
pentru textul : de dragoste deamintirile au locul lor predestinat, la congelator sau în cartea nescrisă a trecutului, "nimic nu mai este/așa cum a fost" dar asta știam deja...
pentru textul : rația de frig deMarina, tu stii ce inseamna cuvintul aspida? Sau il folosesti asa la intimplare?
pentru textul : cine-mi va deschide deemoționant, liniștitor, seducător, fin, hrănind gânduri...
pentru textul : remember denu mă pricep la finețuri, dar lucrările lui Vlad nu le știu argumenta decât cu sufletul, după cum și el apelează la acest "element" când prelucrează imaginile...
foarte frumos!
Parca un pic mai așezat între tropii poeziei... îmi place acest text. Mai apropiat, mai "altfel". Oricum, altfel. Mai citim, cu placere, Andu
pentru textul : elegantly wasted detext slab care nici macar muzicalitatea unei rime populare sau logica clară a poeziei de acest gen nu reuseste sa o realizeze. eu zic ca daca nu poti sa faci ceva, mai bine nu fa. mai bine trei rinduri cu tilc si cu farmec decit patru strofe schioapete.
pentru textul : Cântec de blestem deFrumos periplu, frumoasă trăire, dar uşor prea dezorganizată. Atenţie la versul de sorginte stănesciană (cum e poate toată poezia)
pentru textul : ca în duh de"mai și nici nu știu dacă mai frumos sau altcumva înalt" --
cred că necesită o reformulare.
De asemenea, am observat o supraîncărcare (voită?) în primele trei versuri, care cred că merită a fi aerisite.
Altfel, sunt bucuroasă că te-am citit, deşi textul nu are "miză" (nu e nici parodie, nici omagiu). Dar are o vibraţie care îţi este proprie şi îmi place emoţia pe care o transmiţi.
de acord. cu dihania
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare deErau odată trei maimuțe pe care un negustor de mărfuri orientale le-a numit: "Cea care nu vede răul", "Cea care nu aude răul" și "Cea care nu spune răul". Am cumpărat portretul celor trei maimuțe, l-am înrămat și l-am pus pe birou. Acum mă gîndesc la poveste, în timp ce îmi spun "privitul în suflet e o capcană cu sens interzis".
pentru textul : cu sens interzis dedraga vacarasu, multumesc pentru observatii. mi se par insa ca nu spun nimic cel putin mie. adica nimic dincolo de niste mofturi personale. iar raspunsul ar fi ca asa cum tie nu-ti place asa, mie imi place asa. tough luck. in ceea ce priveste aberatia cu î din a cred ca am obosit sa mai spun ca nu dau doi bani pe ea si ca (mai este nevoie) o consder o prostie. si pe deasupra ma simt si bine sa spun asta. tot la fel cred ca nu mai e nevoie sa iti spun ca nu sint singur in aceasta opinie. dar ma rog, nu are importanta. si inca ceva, am obosit si sa mai aud aberatiile astea cu cacofoniile lingvistice in limba romana. cred ca ar trebui sa se maturizeze aceasta adolescenta limba romana si macar dupa 150 de ani sa inteleaga ca ca forma se supune fondului si nu invers. altfel ajungem sa vorbim prin semne (sau or avea si alea cacofoniile lor). si merci pentru compliment. am fost portretizat in multe feluri pina acum. ai reusit o premiera cu ideea asta de "surdomut". it's a good one.
pentru textul : am văzut-o de...singura obiecție la text, Virgil, subtitlul nu 3 ci 2. și profit să-mi fac reclamă la ultimul poem postat de mine ce tu l-ai văzut interesant: nicodem, am suprins o clipă sublimă la tine, vezi pauză de băgat aplauze și ca pe un....acrostih:))
pentru textul : psalm desi trebuie sa va multumesc pentru observatii!
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deFaptul ca s-a mai scris in acest mod nu e nimic neobisnuit si anormal (totul s-au mai scris in diverse moduri!), dar trebuie sa spun ca textuletul acesta este scris cu ceva ani in urma pentru o pagina de divertisment a unui hebdomadar ("gazeta de bacau" parca...) condus de Sebi Sufariu.
Nu am subestimat nicio clipa cititorul, ci (prin ghilimelele acelea) am considerat (gresit probabil) ca ofer mici sugestii, fara sa desconspir totusi. De altfel, oricat de previzibil sustineti ca a fost finalul, gandul putea duce, poate, si la alte apropieri in afara celei induse de titlu, subtitlu si folosirea majusculelor (de exemplu, acele file mentionate).
Virgil, de stârnit, ne-ai stârnit, dar tu ce crezi despre?
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deAcest text trebuie reîncadrat! Nu trebuie o nouă postare. La rubrica „Întrebări și răspunsuri” vei afla cum se face. Aici http://hermeneia.com/faq-page
pentru textul : Au moment où j’avais surgi deÎl voi reîncadra eu, dacă nu reușești. Duplicatul îl voi muta la „Inacceptabile”.
...mulțumesc frumos, Cami, esti atenta ca intotdeauna...; iar dacă ai senzații... e de bine, Virgil...dacă sunt corecte... asta rămâne la nivel empiric..., mulțumesc de sugestia voalată...
pentru textul : Te iubesc dus-întors desa tot citesti asa ceva intr-o dimineata cetoasa! scris fain de-a binelea. nu ma apuc de comentat toate alea, alea, dar per-totalu' a avut un efect de-mi tot vine sa iau textu si sa-l mut pe blog cu sau fara ghilimele! asa, de ciuda ca nu l-am scris eu, vorba unuia! zile bune, Alma si numa' de bine! si hai mai repede cu pensia aia ca sa ai timp de scris:)
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deorice i-ai face, arta ramane curata. sa-mi lasi un semn daca vii.
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! deNu mai știu ce comentariu am lăsat data trecută la poemul tău, știu doar că mi-a plăcut și îl consider unul dintre textele tale cele mai reușite. Doar ultimul vers, cu umărul lipsă, îmi sună oarecum previzibil. Sper să nu mai apară texte retrase și repostate, nu de alta, dar îmi dau o senzație de déjà-vu persistentă și în real. :)
pentru textul : de regăsire deAm corectat.
pentru textul : Ceasul deBianca... in materie de gusturi nu e ca si in viata unde traim dual... la nivel de gust avem un termen mediu celebru intre dulce si sarat si anume amarul... tocmai aici este de fapt tinta poemului, de a sugera exaltarea omului indragostit spre cele doua extreme si revenirea la realul amar. Andrei... textul acesta chiar nu a vizat in mod programatic trimiteri oculte decat in masura in care intra in reactie cu imaginarul lectorului. Va multumesc la amandoi pentru feed-back.
pentru textul : insomnie de...deci văd că intră bine. am înțeles Ioana, do you feel me? atent, fii și tu atentă, paul mă bucur că am atâtea comentarii de la tine. pe text.
pentru textul : blogbadil deE o tâmpenie, dar nu eram convins.
pentru textul : Sub pânze deinteresant, multe contraste, paralelisme răsturnate, paradoxuri. remarc expresia "cea care tunde arbuștii din spatele timpului/ în genunchi." și mai remarc faptul că textul nu e încărcat. sper să nu te superi dacă îți spun că îmi amintește puțin de felul de a scrie al Luminiței Suse
pentru textul : Declivis demi-a placut tare textul tau, care se muleaza perfect pe idee. ca cititor, ai senzatia ca vorbele vor iesi din matca si te vor inghiti.
pentru textul : she was here dePersonal consider acest text ca ducând lipsă de poezie. Nu are nici acel vechi mirositor al unui timp, nici modernism, nu exprimă mai nimic. Totuşi, din mai nimicul acela, găsesc un orificiu de psihologie mică, mică, cât un grăunte, prin care încerc să dau sensuri "semaforului". Şi da. Unde este misterul şi profunzimea spuselor aici? „la ce vă gândiţi când aşteptaţi la semafor? Credeţi că sunteţi dependenţi de viteză sau de sex?” Adică unde este acea parte de genial, care să mă transforme? Ei, da, şi? Deci, nu. Mergând pe text în sus şi-n jos, mă izbesc de veşnica problemă la români. Criză economică, stăm la coadă să luăm ouă, conserve de peşte peste tot în alimentară, Ceuşescu nu mai este. Bun. Încerc să încadrez textul cumva spre un “the dead end” dar nici aşa nu iese mare lucru. Doar pot spune cât de genial a jucat Raymond Herbert Wise acolo. Problema se pune aşa la mine: când citesc trebuie să simt, să văd, mai ales să văd imagini, dacă asta nu se întâmplă, nu e cu supărare, citim alţi autori şi nici nu însemnează că judecata mea este corectă din punctul tău de vedere. Am vrut de mai multe ori să-mi las impresia pe acest text şi iată că o şi fac.
pentru textul : Jazz ambiental. Semafoare inegal dezorientate deGăsesc redundante aceste formulări: “cerc_despicat_din_cerc_cerc_despicat_din_cerc ţipă” şi mai sunt şi altele de acest gen, repetiţii care vor să transmită ceva dar nu transmit. Personal ador repetiţiile atunci când sunt plasate bine într-un context. Obositor, nu oboseala aceea plăcută în care îţi simţi mintea istovită de „multul vremurilor”, “multul vremurilor tale”, găsesc aici. Nu găsesc acel obositor-liniştitor aici, acel obositor cu bune şi rele, pe care îl iubim „nu îl am” şi dacă „nu îl am” merg să vorbesc cu Tim Burton, să-mi găsească un rol în viaţă care mi se potriveşte.
Nu am insistat pe text din motive clare. Nu am găsit nimic interesant aici, în schimb mi-am dorit să las un semn, o critică în semn de libertate.
Mulţumesc.
multumesc pentru atentionare.
pentru textul : portret cu cioc şi cârtiţe denu l+am vrut un text greu, sau pretentios. ci doar unul care sa aibe niste haine lejere.
Profetule, alma, îl mai citim o dată, împreună. Mulțumesc. Să vedem pentru cine este. Eu, egoistul, l-am scris pentru mine.
pentru textul : Și dacă deVirgile, așa explicat poemul parcă are ceva noimă. Însă ne-explicat e așa cum am zis eu, cel puțin pentru mine. Această dilemă nu are decât două soluții posibile, ori eu sunt un tâmpit ori acesta este un text slab care are nevoie de explicații din partea autorului. Sunt sigur că tu și anagramă blaj mergeți pe prima variantă. eu însă nu. poemul este slab și cred că ți-am argumentat mai mult decât era cazul în primul com.
pentru textul : t. a. l. c. detotuși dacă vrei argumente suplimentare, o să-ți ofer.
1/ poemul ăsta cui se adresează, celor care au țesut cu mâna lor o plasă de pescuit? tu pescuiești eu nu, amicul meu ionel pescuiește amicul lui vasilică nu. ce-i ăsta, poem despre tehnica împletirii plasei de pescar?
2/ tu în primele versuri vrei acum înțeleg să sugerezi că pescarul se înțeapă cu suveica atunci când țese plasa... pentru prima oară probabil, că apoi o refolosește că doar nu e nebun să o țeasă mereu, nu? cât de departe este sugestia asta de exprimarea ta brutală și fără nuanțe? ce-ai zice de 'suveica din mâna unui pescar'... aduci cititorul acolo unde măcar poate să caute ceva... așa cum zici tu e nimic, zero, suveica unui pescar, suveica este 80 sau 90% atribuită ocupațiilor care nu au nimic de-a face cu pescuitul amice.
3/ Abțibild este un cuvânt urât, folosirea lui denotă lipsă de imaginație poetică, mie îmi sugerează grădinița, școala primară cel mult.
... și între timp m-am plictisit, pentru că a scrie cu talent nu se învață.
Nu zic că eu am acest talent, dar zic că la un moment dat am avut impresia că tu îl ai.
Mai vedem.
Și nu mai fii așa de cocky că doamne ferește la cine și ce ești tu ca om și ca poet să începi să-i sufli în anagramă unuia ca yesterday. Asta pentru mine ar fi mai rău decât dacă ar veni comuniștii cu usr-ul lor iar la putere, jur.
Andu
"Who don't understand how to feel / In the deathcar, we're alive" nu de mult a fost un concert wedding & funerals orchestra pe la noi prin Mongolia :) mi-a rămas pe retină imaginea unui Goran Bregovic pescăruș cu aripile întinse pe tot panoul de celuloid amplasat într-un loc unde mai răsuna ecoul unor împușcături boom! boom! boom!, un loc unde am căutat pe cineva drag printre morți nu chiar așa de demult :-( e prea serios poemul acesta, prea adînc și prea trist, prefer filme mai "ușor de digerat"
pentru textul : this is a film dePagini