imaginea cerului ca un făt şi ideea naşterii în ochi. o viziune. asemenea, trecerea "dintr-un cerc în altul" şi nicio durere apoi, "nicio urmă de nor".
Situatia lui Bobadil a fost discutata si s-a luat o hotarare pe care Virgil, in spiritul transparentei, a gasit de cuviinta sa o faca publica in circumstantele date. In momentul in care Bobadil a postat textele incriminate el a fost judecat de consiliul hermeneia (care a dispus masura suspendarii contului) si de colegii nostri de site. Acum, daca imi aduc eu aminte bine, oamenii nu sunt judecati de mai multe ori pentru aceeasi fapta iar Bobadil nu pare vreun Prometeu sa-i mancam fiecare ficatii de cate ori avem ocazia. Desigur ca reactiile sunt firesti si in momentul in care acest text a fost postat a fost avuta in vedere posibilitatea aparitiei acestora insa eu ma intreb cui mai foloseste sa dam cu pietre daca hotararea a fost luata deja. Bobadil a revenit pe hermeneia iar acesta este un fapt. Restul reprezinta o chestiune de optiune.
George Tarnea - Scrisoare de ramas bun.
"Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Şi dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut... "
din cauza ritmului si-a prozodiei, probabil.
si-a temei, fireste.
Younger Sis, I was referring to a glass like a mirror, not like a recipient. Thanks for your comment. Virgil, "these two" are the glass and the shuttering song/the sound of fury.
părere: poezia asta are niște secvențe frumoase, cum ar fi
„Și ea începuse să-și/ râdă de mine,/ vorbind despre toate,/ fără să-mi spună nimic,/ fără să-mi lase o gură/ de aer, în tăcere/ să-mi termin/ gândurile de fumat/ până la prima ninsoare de scrum.”
îmi place ritmul molcom de aici. ce urmează imediat după mi se pare, însă, cam cețos și confuz, (mă refer la „logoreea” care se „țiganizează”), apoi vin iar câteva imagini faine…
cred că ai fi putut concentra puțin textul, spun asta fiindcă, după prima jumătate, m-am întâlnit cu aceleași idei, învelite în alte forme de expresie. și cred că-i păcat, chiar dacă textul mizează pe o anume lentoare, pe o anume interiorizare.
adică, izbucnirea aceea din final, unde se ascunsese ideea în sine, vine după ce riști să adormi cititorul… poate ar merge să găsești altceva de spus (de dezvoltat) în intervalul acela mediu de timp.
oricum, remarc o certă creștere valorică a poeziilor tale.
16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: ..................... 16.8 să aibă un titlu distinct. Nu se permite absența titlului sau titlurile alcătuite numai din simboluri precum *** sau @#$. Titlurile alcătuite numai din cifre vor fi permise numai atunci cînd existența lor este justificată. Consiliul Hermeneia poate interveni atunci cînd titlul unui text afectează în mod negativ identificarea sau citirea textului respectiv.
nu inteleg ce e asa de greu de priceput la ideea ca un text pentru ca sa poata fi acceptat aici trebuie sa nu mai fi fost postat in alta parte in ultimele doua luni si sa nu mai fie postat in alta parte in urmatoarele doua luni. data de la care se masoara cele doua luni inainte si inapoi este data postarii textului pe hermeneia.
Pentru a înţelege un haiku, pentru a-l simţi, cred că e necesar să fim în starea şi ,,locul" autorului.
La prima lectură, rece, am observat un enunţ poetic care ar putea fi scris pe un singur rând, ca o propoziţie dezvoltată , cu topică firească, având subiect, atribut, predicat, complement etc.:
,,un stol de cocori a trecut fără sunet sub cerul de plumb".
Acest fel de scriere nu prea e recomandat în haiku, adică un singur enunţ distribuit în cele trei rânduri.
La următoarele lecturi mi-am pus întrebări: de ce acest poem are forţă? De ce are şi o forţă centripetă, şi una centrifugă? Care a fost starea autorului, precepţia lui când a scris, când a capturat acest aspect al realităţii toamnei?
Şi l-am recitit altfel. I-am depistat un kireji în cuvinte, ( nu cel clasic marcat prin liniuţă). Am citit, am contemplat, primul plan din poem:
,,un stol de cocori” ...unul oarecare, ca multe altele, undeva în orizontul apropiat...şi privindu-l, atâtea amintiri, atâtea nostalgii năvălesc...şi cât de frumos le e zborul! Cât de bine organizaţi! Primul preia tot aerul în piept uşurându-le zborul celorlalte. Şi gândurile pot continua. După această pauză, citesc:
,, a trecut fără sunet
sub cerul de plumb”
Acum sunt în alt plan. Aici. Cocorii acolo, tot mai departe. Ceva ne leagă: şi eu şi cocorii sub acelaşi cer de plumb, sub aceeaşi apăsare a toamnei. Mă întreb: când au trecut de nu i-am auzit?! De ce nu i-am auzit? Poate eu sunt prea prinsă cu alte sunete…sau poate ei ştiu a-şi purta mai lin greutăţile…şi gândurile se pot succeda precum zborul lin al cocorilor.
Încerc un mic artificiu grafic:
un stol de cocori -
a trecut fără sunet
sub cerul de plumb
Am citit cu plăcere un haiku ,,altfel"! Mi-a adus toamna mai aproape.
în chatul de crăciun mi-ați spus că mă așteaptă caprele la muls și alte lucruri jignitoare, în textul „cîndva” m-ați făcut țînc cu brînză-n gură, nu vă codiți. orice scuze mi-ați prezenta, nu le voi accepta
esentiala mi se pare aici raportarea la femeia care solicita o implicare definitiva, o trecere de la atingerea buzelor, prin sarutul de "recunoastere", pana la asternerea de cealalta parte a textului prin care, trecand, ne-am modificat forma, revenind sau recunoscand ceea ce suntem: iubitori. e aici o tehnica a iubirii, o inghitire succesiva a femeii in sine (v. verbele la impersonal) pana la un pretext absolut necesar de "verificare" a realitatii. visul si transformarea mainilor in semne de punctuatie precizeaza rolul trupului in aceasta economie a caii catre sens. de la iubirea angelic-demonica, trecand prin iubirea creatiei prin scris si pana la zicerea catre Acelasi ca este dumnezeul cuvintelor se cartografiaza un spatiu -straniu- al libertatii de a spune si a face ca si cum scenariul desfasurat nu exista. pana la urma, textul este femeia de-a pururea logodnica, sotie niciodata. si invers. de remarcat de asemnea si echilibrul ideologic, nedorinta de a idealiza excesiv starea divina de creatie. sper sa nu fi divagat prea mult. felicitari ptr. poem.
da, se vede ca nu iti intru in gratii, gladiatorii tai, pe care ii premiezi, probabil ca te asculta, iti sunt devotati, dar lacunele mele in limba romana sunt exact ceea ce sti tu in limba romana, SORRY, nu stiu la ce limba romana te referi.
Nu este simplu. Mă pregătesc să fac „saltul” în Buddhism. Am un material imens, strȃns în timp, care încă mai „dospește”. Sper să nu mai treacă prea mult timp pȃnă să intre la „copt”. Odată cu intrarea în acest alt context cultural, voi încerca să fac legătura și cu cel anterior pentru a pune în evidență unele dintre caracteristicile care să creioneze începutul punerii în evidență a „invarianților” nucleului „dur” al esoterismului transcultural. Și care, sper, să se rotunjescă, din ce în ce mai bine, pe măsură ce voi face și pașii următori spre sufismul islamic ca, în final să ajung în Europa. Mă vor ține puterile? Nu știu. Dar merită să încerc. Și fără să mă întind prea mult (ca spațiu) în fiecare text ce-l voi produce pas cu pas, păstrȃnd numai ceea ce mi se va părea a fi esențial. Fără a deveni, la rȃndul meu, „esoteric”. Iar faptul că acest prim text introductiv pare a fi (cu cei care am stat de vorbă și l-au parcurs) relativ clar și, tot relativ, ușor de înțeles, îmi dă oarece speranțe. Aici vreau să vorbesc de ceea ce îmi stă în permanență în minte. Cȃnd ești tȃnăr, ești nerăbdător. Pentru că ce-ai în spate îți creează impresia că tot atȃt e și în față. Și că timpul nu-ți ajunge. Cȃnd îmbătrȃnești, lucrurile se întȃmplă similar. Dar cu diferențe. Ȋți faci planuri pe timp îndelugat. E absurd în ambele situații. Acum, fiind în cea de a doua…Dar marită să risc. De dragul riscului. De dragul jocului. De dragul mizei. Pentru că….Pentru că, prin ceața de acum, mi se pare a întrezări „ceva”. Și anume că se face o confuzie regretabilă între „postmodern” – ca perioada in care am intrat – și potmodernism care constituie numai o tendință în cadrul acestei perioade. Confuzie similară cu cea făcută între modern (tot ca perioada) și modernism ca tendință. Și aceasta deoarece nu se poate confunda „modernismul” de sorginte iluministă (ca doctrina oficială filosofico-științifică cu reflectare și în artă) cu modernul care, pe lȃngă „modernism” mai include o serie întreagă de alte tendințe (mă refer doar la arta): romantism, expresionism, impresionism, suprarealism, dadaism, futurism si alte „isme” inclusiv așa zisul „realism magic”, unele dintre ele chiar minȃnd modernismul (atat artistic cȃt si doctrinar dpdv filosofico-științific), altele întărindu-l; precum si un curent subteran al Sacralității (transculturale) „esoterică”, căutat a fi ocultat dar care nu s-a reușit a fi distrus. Tot așa și in postmodernitate. Căci și aici pot fi identificate cel puțin urmatoare trei tendințe: postmodernismul care nu este altceva decȃt un modernism întȃrziat, in agonie, New Ageu-l (un ocultism exoterico-magic sincretic) si cel al Sacralității esoterice transcultutale. Ultima, ținută atȃta timp sub presiune, începe acum să iasă la suprafață din ce in ce mai evident și cred ca va face erupție nu prea tȃrziu, aceasta fiind „marca” și speranța ce va reprezenta postmodernitatea in final. Gȃnduri….Gȃnduri…. Ce ar fi să se înhame și alții la un asemenea „proiect” (cu cȃțilva chiar am vorbit și sunt de acord). E un război prea mare pentru posibilitățile mele (în scădere) de Don Quijote hirsut. Ce aș putea oferi? Posibilitatea publicării (prin relațiile pe care le am) într-o editură ca lumea, inclusiv d.p.d.v. al promoției, în măsura în care ce ar ieși să fie tot „ca lumea”.
cailean - ei, da. Mansarda aceea este cel mai bun loc pentru asemenea întâlniri. Patroana librăriei St.O.Iosif, și unul dintre sponsorii mei, chiar s-a supărat că nu fac lansarea ( nici prima și nici a doua) la ea în librărie. Dar e vorba de respectul acordat celor ce te onorează cu prezența și care nu pot fi lăsați să stea în picioare, printre rafturile de cărți și cu lumea care se vântură pe ușă. Lansarea de anul trecut a fost o mare reușită. Imaginează-ți că mansarda a fost plină ochi și a stat lumea și în picioare. Asta nu se întâmplă prea des, cel puțin în Brașov. Și acum am o surpriză pe care ți-o împărtășesc numai ție, pentru că nu vei fi, din păcate, acolo, ca să o divulgi : mă va onora cu prezența actrița bucureșteană Rodica Mandache care va susține un recital din sonetele mele. Asta va ridica mult cota înlnirii, în ansamblul ei. Să ne auzim sănătoși. actaeon - mulțumesc pentru apreciere și pentru bucuria de a știi că mai există un cititor. Nu sunt atât de mulți, înct să uiți pe unul dintre ei. Să dea Dumnezeu să mai avem putere în noi și să nu coborâm ștacheta.
P.S. Am totusi indoieli in privinta pozei (poate ca ar trebui scoasa?! desi ca "poza" in sine este frumoasa, dar pare - nu chiar a deturna ci a limita multimea de sensuri pe care le sugereaza textul.
nu ma asteptam sa impresioneze pe cineva... sunt mult eu in poemul asta, si sunt eu f aproape de mine, nu stiu cum pot sa spun asta in alte cuvinte, e ciudat asa.
Frumos eseu, foarte bine scris, după cum remarcă și comentatorii care l-au evidențiat. Păcat că este vorba despre un subiect ultra-dezbătut și pe măsură de răsuflat, ca majoritatea headline-urilor americane de la scandalul Watergate încoace. Steve Jobs ca și alți mari corporatiști oameni de bine, 'de afaceri' reprezentanți ai ceea ce în continuare unii se încăpățânează să numească 'the american dream'... sunt doar niște gropari a ceea ce a mai rămas (puțin) viu din spiritul acestei lumi, niște parveniți inteligenți care, e adevărat, ne-au schimbat modul de viață, însă prin voința unei majorități inculte și chiar fără drept de vot, la o adică. Ce a făcut Steve Jobs? Un lung lanț de aberații care a transformat compania lui 'din garaj' (o nouă mândrie brand-name american) Apple din ceea ce era în ceea ce a fost și apoi în ceea ce este, atât. Steve Jobs nu a creat nimic, niște interfețe acolo, el a simțit un trend și l-a urmat. Bravo lui! A-l transforma pe acest om mâncat de probleme personale și de kharme urâte într-un idol e o aiureală mai mare decât cea care l-a transformat în idol pentru unii pe Charles Manson. Unde mai pui că Manson încă nu a fost chemat la Judecata de Apoi, Dumnezeu ține socoteala?
În opinia mea, Steve Jobs a fost încă un executive de corporație care a pus umărul la marea minciună financiară pe care acum noi ăștia care am rămas pe aici trebuie să o rezolvăm pe pielea noastră. Iar Jobs a fost și full of shit, părerea mea.
Dumnezeu să-l odihnească bine de tot că altfel dacă îl lasă de capul lui pe acolo îi vâră chiar Lui un măr pe gât și-l izgonește din Rai.
Margas
Lisandro,
a fost o bucurie să colaborez cu tine. e o bucurie să văd în ziua de mărțișor anunțul. astăzi îți dăruiesc o imagine cu paginile de început ale secțiunilor.
Felicitări Lisandro, doamne ajută!
Bună dimineața! Da, este un text pentru copii și îmi pare foarte rău că nu este atît de reușit cum ați fi dorit dar se adresează unei alte categorii de vîrstă. Așa cum spuneam, eu scriu pentru mine și asta este, îmi plac poveștile.
Nu mai este loc de interpretarea mea pentru ca o sa aiba si ea comentarii...nu are rost. Oricum, eu l-am vazut altfel. Am remarcat: " am văzut cum se strîng nebunii/ ca norii destrămați/", " degeaba/ să îți cînte", "în această secetă lentă/ departe/ au rămas o mulțime de jumătăți de măsură/ nefolosite/ dar tu nu ai spus nimic", "m-am atîrnat de cer/ ca de un fel de cuier/ pentru mai apoi". Adica... aproape tot textul. Dau o penita, o parere modesta pentru un text a carei idee mi-a placut extrem de mult si nici nu are "cu care" ala care pentru mine este "o obsesie". Dar m-a pus pe ganduri comentariul tau!
Trebuie să lipsească ghilimelele din construcţiile de genul mă trezeam, de multe ori „gata îmbrăcat" / pe "inima goală"/ "trag pe gât"/ "non stop" / plecau să "se adape"/ "trofeul" se odihnea rece şi ameţitor în chiloţi" etc etc - sunt de prost gust, pentru că insultă intelectul cititorului. Ştim cu toţii că se vorbeşte la figurativ, nu trebuie să subliniaţi cu roşu...
bianca, daca poporul nu vrea panem fara circenses, atunci ii dam circenses, pentru o mai buna digestie. astfel, nu mai raman texte foarte bune cu 2, 3, 10 vizionari, ceea ce nu este acceptabil. sunt pentru o resuscitare, chiar daca trebuie folosite armele ironiei de calitate. fireste ca nu sunt de acord cu obrazniciile si mojiciile cu tenta sexuala. dar nu a putut fi vorba despre asa ceva in acest caz. nu?! sunt de acord cu astfel de experimente. sper sa pot contribui, in masura timpului liber si a inspiratiei. imi plac replicile inteligente ale celorlalti si spiritul viu, neapretat. qed
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Va asteptam cu drag la Iasi!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - ediţia a XIII -a deimaginea cerului ca un făt şi ideea naşterii în ochi. o viziune. asemenea, trecerea "dintr-un cerc în altul" şi nicio durere apoi, "nicio urmă de nor".
pentru textul : sura rănii deSituatia lui Bobadil a fost discutata si s-a luat o hotarare pe care Virgil, in spiritul transparentei, a gasit de cuviinta sa o faca publica in circumstantele date. In momentul in care Bobadil a postat textele incriminate el a fost judecat de consiliul hermeneia (care a dispus masura suspendarii contului) si de colegii nostri de site. Acum, daca imi aduc eu aminte bine, oamenii nu sunt judecati de mai multe ori pentru aceeasi fapta iar Bobadil nu pare vreun Prometeu sa-i mancam fiecare ficatii de cate ori avem ocazia. Desigur ca reactiile sunt firesti si in momentul in care acest text a fost postat a fost avuta in vedere posibilitatea aparitiei acestora insa eu ma intreb cui mai foloseste sa dam cu pietre daca hotararea a fost luata deja. Bobadil a revenit pe hermeneia iar acesta este un fapt. Restul reprezinta o chestiune de optiune.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com deFoarte fain! Unifică poezia pe de hermeneia, ăsta e un fel de mic dar de Crăciun, nu? :)
pentru textul : aşa a spus el deGeorge Tarnea - Scrisoare de ramas bun.
"Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Şi dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut... "
din cauza ritmului si-a prozodiei, probabil.
pentru textul : trecere. 7. desi-a temei, fireste.
Younger Sis, I was referring to a glass like a mirror, not like a recipient. Thanks for your comment. Virgil, "these two" are the glass and the shuttering song/the sound of fury.
pentru textul : Through a glass darkly depărere: poezia asta are niște secvențe frumoase, cum ar fi
„Și ea începuse să-și/ râdă de mine,/ vorbind despre toate,/ fără să-mi spună nimic,/ fără să-mi lase o gură/ de aer, în tăcere/ să-mi termin/ gândurile de fumat/ până la prima ninsoare de scrum.”
îmi place ritmul molcom de aici. ce urmează imediat după mi se pare, însă, cam cețos și confuz, (mă refer la „logoreea” care se „țiganizează”), apoi vin iar câteva imagini faine…
cred că ai fi putut concentra puțin textul, spun asta fiindcă, după prima jumătate, m-am întâlnit cu aceleași idei, învelite în alte forme de expresie. și cred că-i păcat, chiar dacă textul mizează pe o anume lentoare, pe o anume interiorizare.
adică, izbucnirea aceea din final, unde se ascunsese ideea în sine, vine după ce riști să adormi cititorul… poate ar merge să găsești altceva de spus (de dezvoltat) în intervalul acela mediu de timp.
oricum, remarc o certă creștere valorică a poeziilor tale.
pentru textul : Mica țigariadă deFrumos şi-aici, Paul. Să-ţi trăiască forţa comparaţiilor!
pentru textul : dj remember II de16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: ..................... 16.8 să aibă un titlu distinct. Nu se permite absența titlului sau titlurile alcătuite numai din simboluri precum *** sau @#$. Titlurile alcătuite numai din cifre vor fi permise numai atunci cînd existența lor este justificată. Consiliul Hermeneia poate interveni atunci cînd titlul unui text afectează în mod negativ identificarea sau citirea textului respectiv.
pentru textul : .. denu inteleg ce e asa de greu de priceput la ideea ca un text pentru ca sa poata fi acceptat aici trebuie sa nu mai fi fost postat in alta parte in ultimele doua luni si sa nu mai fie postat in alta parte in urmatoarele doua luni. data de la care se masoara cele doua luni inainte si inapoi este data postarii textului pe hermeneia.
pentru textul : Nimic deLasa-l, dom'le, la o parte pe Andrei. El face (de obicei) calambururi. Eu (tot de obicei) ma tin de bancuri.
pentru textul : Axis Mundi dePentru a înţelege un haiku, pentru a-l simţi, cred că e necesar să fim în starea şi ,,locul" autorului.
La prima lectură, rece, am observat un enunţ poetic care ar putea fi scris pe un singur rând, ca o propoziţie dezvoltată , cu topică firească, având subiect, atribut, predicat, complement etc.:
,,un stol de cocori a trecut fără sunet sub cerul de plumb".
Acest fel de scriere nu prea e recomandat în haiku, adică un singur enunţ distribuit în cele trei rânduri.
La următoarele lecturi mi-am pus întrebări: de ce acest poem are forţă? De ce are şi o forţă centripetă, şi una centrifugă? Care a fost starea autorului, precepţia lui când a scris, când a capturat acest aspect al realităţii toamnei?
Şi l-am recitit altfel. I-am depistat un kireji în cuvinte, ( nu cel clasic marcat prin liniuţă). Am citit, am contemplat, primul plan din poem:
,,un stol de cocori” ...unul oarecare, ca multe altele, undeva în orizontul apropiat...şi privindu-l, atâtea amintiri, atâtea nostalgii năvălesc...şi cât de frumos le e zborul! Cât de bine organizaţi! Primul preia tot aerul în piept uşurându-le zborul celorlalte. Şi gândurile pot continua. După această pauză, citesc:
,, a trecut fără sunet
sub cerul de plumb”
Acum sunt în alt plan. Aici. Cocorii acolo, tot mai departe. Ceva ne leagă: şi eu şi cocorii sub acelaşi cer de plumb, sub aceeaşi apăsare a toamnei. Mă întreb: când au trecut de nu i-am auzit?! De ce nu i-am auzit? Poate eu sunt prea prinsă cu alte sunete…sau poate ei ştiu a-şi purta mai lin greutăţile…şi gândurile se pot succeda precum zborul lin al cocorilor.
Încerc un mic artificiu grafic:
un stol de cocori -
a trecut fără sunet
sub cerul de plumb
Am citit cu plăcere un haiku ,,altfel"! Mi-a adus toamna mai aproape.
pentru textul : haiku deîn chatul de crăciun mi-ați spus că mă așteaptă caprele la muls și alte lucruri jignitoare, în textul „cîndva” m-ați făcut țînc cu brînză-n gură, nu vă codiți. orice scuze mi-ați prezenta, nu le voi accepta
pentru textul : starea hermeneia deesentiala mi se pare aici raportarea la femeia care solicita o implicare definitiva, o trecere de la atingerea buzelor, prin sarutul de "recunoastere", pana la asternerea de cealalta parte a textului prin care, trecand, ne-am modificat forma, revenind sau recunoscand ceea ce suntem: iubitori. e aici o tehnica a iubirii, o inghitire succesiva a femeii in sine (v. verbele la impersonal) pana la un pretext absolut necesar de "verificare" a realitatii. visul si transformarea mainilor in semne de punctuatie precizeaza rolul trupului in aceasta economie a caii catre sens. de la iubirea angelic-demonica, trecand prin iubirea creatiei prin scris si pana la zicerea catre Acelasi ca este dumnezeul cuvintelor se cartografiaza un spatiu -straniu- al libertatii de a spune si a face ca si cum scenariul desfasurat nu exista. pana la urma, textul este femeia de-a pururea logodnica, sotie niciodata. si invers. de remarcat de asemnea si echilibrul ideologic, nedorinta de a idealiza excesiv starea divina de creatie. sper sa nu fi divagat prea mult. felicitari ptr. poem.
pentru textul : poem despre femeie deda, se vede ca nu iti intru in gratii, gladiatorii tai, pe care ii premiezi, probabil ca te asculta, iti sunt devotati, dar lacunele mele in limba romana sunt exact ceea ce sti tu in limba romana, SORRY, nu stiu la ce limba romana te referi.
pentru textul : povestea soldatului de fier deNu este simplu. Mă pregătesc să fac „saltul” în Buddhism. Am un material imens, strȃns în timp, care încă mai „dospește”. Sper să nu mai treacă prea mult timp pȃnă să intre la „copt”. Odată cu intrarea în acest alt context cultural, voi încerca să fac legătura și cu cel anterior pentru a pune în evidență unele dintre caracteristicile care să creioneze începutul punerii în evidență a „invarianților” nucleului „dur” al esoterismului transcultural. Și care, sper, să se rotunjescă, din ce în ce mai bine, pe măsură ce voi face și pașii următori spre sufismul islamic ca, în final să ajung în Europa. Mă vor ține puterile? Nu știu. Dar merită să încerc. Și fără să mă întind prea mult (ca spațiu) în fiecare text ce-l voi produce pas cu pas, păstrȃnd numai ceea ce mi se va părea a fi esențial. Fără a deveni, la rȃndul meu, „esoteric”. Iar faptul că acest prim text introductiv pare a fi (cu cei care am stat de vorbă și l-au parcurs) relativ clar și, tot relativ, ușor de înțeles, îmi dă oarece speranțe. Aici vreau să vorbesc de ceea ce îmi stă în permanență în minte. Cȃnd ești tȃnăr, ești nerăbdător. Pentru că ce-ai în spate îți creează impresia că tot atȃt e și în față. Și că timpul nu-ți ajunge. Cȃnd îmbătrȃnești, lucrurile se întȃmplă similar. Dar cu diferențe. Ȋți faci planuri pe timp îndelugat. E absurd în ambele situații. Acum, fiind în cea de a doua…Dar marită să risc. De dragul riscului. De dragul jocului. De dragul mizei. Pentru că….Pentru că, prin ceața de acum, mi se pare a întrezări „ceva”. Și anume că se face o confuzie regretabilă între „postmodern” – ca perioada in care am intrat – și potmodernism care constituie numai o tendință în cadrul acestei perioade. Confuzie similară cu cea făcută între modern (tot ca perioada) și modernism ca tendință. Și aceasta deoarece nu se poate confunda „modernismul” de sorginte iluministă (ca doctrina oficială filosofico-științifică cu reflectare și în artă) cu modernul care, pe lȃngă „modernism” mai include o serie întreagă de alte tendințe (mă refer doar la arta): romantism, expresionism, impresionism, suprarealism, dadaism, futurism si alte „isme” inclusiv așa zisul „realism magic”, unele dintre ele chiar minȃnd modernismul (atat artistic cȃt si doctrinar dpdv filosofico-științific), altele întărindu-l; precum si un curent subteran al Sacralității (transculturale) „esoterică”, căutat a fi ocultat dar care nu s-a reușit a fi distrus. Tot așa și in postmodernitate. Căci și aici pot fi identificate cel puțin urmatoare trei tendințe: postmodernismul care nu este altceva decȃt un modernism întȃrziat, in agonie, New Ageu-l (un ocultism exoterico-magic sincretic) si cel al Sacralității esoterice transcultutale. Ultima, ținută atȃta timp sub presiune, începe acum să iasă la suprafață din ce in ce mai evident și cred ca va face erupție nu prea tȃrziu, aceasta fiind „marca” și speranța ce va reprezenta postmodernitatea in final. Gȃnduri….Gȃnduri…. Ce ar fi să se înhame și alții la un asemenea „proiect” (cu cȃțilva chiar am vorbit și sunt de acord). E un război prea mare pentru posibilitățile mele (în scădere) de Don Quijote hirsut. Ce aș putea oferi? Posibilitatea publicării (prin relațiile pe care le am) într-o editură ca lumea, inclusiv d.p.d.v. al promoției, în măsura în care ce ar ieși să fie tot „ca lumea”.
pentru textul : (1) Până la Dumnezeu ne mănâncă sfinții [și îngerii]. Azi, «Vrăjitorii tolteci» decailean - ei, da. Mansarda aceea este cel mai bun loc pentru asemenea întâlniri. Patroana librăriei St.O.Iosif, și unul dintre sponsorii mei, chiar s-a supărat că nu fac lansarea ( nici prima și nici a doua) la ea în librărie. Dar e vorba de respectul acordat celor ce te onorează cu prezența și care nu pot fi lăsați să stea în picioare, printre rafturile de cărți și cu lumea care se vântură pe ușă. Lansarea de anul trecut a fost o mare reușită. Imaginează-ți că mansarda a fost plină ochi și a stat lumea și în picioare. Asta nu se întâmplă prea des, cel puțin în Brașov. Și acum am o surpriză pe care ți-o împărtășesc numai ție, pentru că nu vei fi, din păcate, acolo, ca să o divulgi : mă va onora cu prezența actrița bucureșteană Rodica Mandache care va susține un recital din sonetele mele. Asta va ridica mult cota înlnirii, în ansamblul ei. Să ne auzim sănătoși. actaeon - mulțumesc pentru apreciere și pentru bucuria de a știi că mai există un cititor. Nu sunt atât de mulți, înct să uiți pe unul dintre ei. Să dea Dumnezeu să mai avem putere în noi și să nu coborâm ștacheta.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deMda... retrag afirmatia legat de "a suspenda" cu scuzele de rigoare. Ialin
pentru textul : opi deP.S. Am totusi indoieli in privinta pozei (poate ca ar trebui scoasa?! desi ca "poza" in sine este frumoasa, dar pare - nu chiar a deturna ci a limita multimea de sensuri pe care le sugereaza textul.
pentru textul : femeia domnului Pa deexcelentă poezie. eu nu i-am găsit defecte.
pentru textul : iubirea între oglindă și zid de2 observaţii: typo "Ne-aşteptă"; trebuie o virgulă după "întunecate ape".
pentru textul : Sonet 223 denu ma asteptam sa impresioneze pe cineva... sunt mult eu in poemul asta, si sunt eu f aproape de mine, nu stiu cum pot sa spun asta in alte cuvinte, e ciudat asa.
pentru textul : rev pren deFrumos eseu, foarte bine scris, după cum remarcă și comentatorii care l-au evidențiat. Păcat că este vorba despre un subiect ultra-dezbătut și pe măsură de răsuflat, ca majoritatea headline-urilor americane de la scandalul Watergate încoace. Steve Jobs ca și alți mari corporatiști oameni de bine, 'de afaceri' reprezentanți ai ceea ce în continuare unii se încăpățânează să numească 'the american dream'... sunt doar niște gropari a ceea ce a mai rămas (puțin) viu din spiritul acestei lumi, niște parveniți inteligenți care, e adevărat, ne-au schimbat modul de viață, însă prin voința unei majorități inculte și chiar fără drept de vot, la o adică. Ce a făcut Steve Jobs? Un lung lanț de aberații care a transformat compania lui 'din garaj' (o nouă mândrie brand-name american) Apple din ceea ce era în ceea ce a fost și apoi în ceea ce este, atât. Steve Jobs nu a creat nimic, niște interfețe acolo, el a simțit un trend și l-a urmat. Bravo lui! A-l transforma pe acest om mâncat de probleme personale și de kharme urâte într-un idol e o aiureală mai mare decât cea care l-a transformat în idol pentru unii pe Charles Manson. Unde mai pui că Manson încă nu a fost chemat la Judecata de Apoi, Dumnezeu ține socoteala?
pentru textul : a murit steve jobs deÎn opinia mea, Steve Jobs a fost încă un executive de corporație care a pus umărul la marea minciună financiară pe care acum noi ăștia care am rămas pe aici trebuie să o rezolvăm pe pielea noastră. Iar Jobs a fost și full of shit, părerea mea.
Dumnezeu să-l odihnească bine de tot că altfel dacă îl lasă de capul lui pe acolo îi vâră chiar Lui un măr pe gât și-l izgonește din Rai.
Margas
Lisandro,
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" dea fost o bucurie să colaborez cu tine. e o bucurie să văd în ziua de mărțișor anunțul. astăzi îți dăruiesc o imagine cu paginile de început ale secțiunilor.
Felicitări Lisandro, doamne ajută!
Bună dimineața! Da, este un text pentru copii și îmi pare foarte rău că nu este atît de reușit cum ați fi dorit dar se adresează unei alte categorii de vîrstă. Așa cum spuneam, eu scriu pentru mine și asta este, îmi plac poveștile.
pentru textul : Printre dune fără nume deNu mai este loc de interpretarea mea pentru ca o sa aiba si ea comentarii...nu are rost. Oricum, eu l-am vazut altfel. Am remarcat: " am văzut cum se strîng nebunii/ ca norii destrămați/", " degeaba/ să îți cînte", "în această secetă lentă/ departe/ au rămas o mulțime de jumătăți de măsură/ nefolosite/ dar tu nu ai spus nimic", "m-am atîrnat de cer/ ca de un fel de cuier/ pentru mai apoi". Adica... aproape tot textul. Dau o penita, o parere modesta pentru un text a carei idee mi-a placut extrem de mult si nici nu are "cu care" ala care pentru mine este "o obsesie". Dar m-a pus pe ganduri comentariul tau!
pentru textul : psalm deCristina Ştefan e timpul să te dezamăgesc (dacă nu e prea tîrziu):
în sondajul exit poll
pentru textul : autumn sîc depolul n-are niciun rol
iată de ce nu mă miră
opţiunea pentru liră
Trebuie să lipsească ghilimelele din construcţiile de genul mă trezeam, de multe ori „gata îmbrăcat" / pe "inima goală"/ "trag pe gât"/ "non stop" / plecau să "se adape"/ "trofeul" se odihnea rece şi ameţitor în chiloţi" etc etc - sunt de prost gust, pentru că insultă intelectul cititorului. Ştim cu toţii că se vorbeşte la figurativ, nu trebuie să subliniaţi cu roşu...
pentru textul : Nopţile unui proscris debianca, daca poporul nu vrea panem fara circenses, atunci ii dam circenses, pentru o mai buna digestie. astfel, nu mai raman texte foarte bune cu 2, 3, 10 vizionari, ceea ce nu este acceptabil. sunt pentru o resuscitare, chiar daca trebuie folosite armele ironiei de calitate. fireste ca nu sunt de acord cu obrazniciile si mojiciile cu tenta sexuala. dar nu a putut fi vorba despre asa ceva in acest caz. nu?! sunt de acord cu astfel de experimente. sper sa pot contribui, in masura timpului liber si a inspiratiei. imi plac replicile inteligente ale celorlalti si spiritul viu, neapretat. qed
pentru textul : blogbadil deanna, nimeni nu e perfect, eu zic sa iesi putin din tine, daca imi permiti, si sa scrii ce vezi
pentru textul : dor dePagini