Adrian, nu cred că e nevoie ca titlul să fie scris cu majuscule. Cel puțin în această situație. Știi tu ce se zice de scrierea cu majuscule pe internet... L-am modificat. Sper să nu te superi. Totodată nu cred că e nevoie să îl mai introduci în corpul textului. Acolo l-am lăsat. Poate îl modifici tu mai tîrziu dacă preferi. Mulțumesc pentru înțelegere. Despre text, e superb. Nu mi-am imaginat că poate cineva să scrie aș de frumos despre o bucată de material textil. Deși și mie mi-e dor de asprimea aceea albă și curată. Cînd merg în România am să caut să îmi cumpăr o bucată. O zi bună maestre Adrian...
Bianca, ești pre drăguță, sper să nu încalc nici un regulament că o spun, (uff, acum voi avea și stresul acesta al regulamentului), dar chiar nu se vede sau nu se simte că nu sunt trecute cu vederea comentariile jignitoare atâta timp cât ele se repetă la doamna editor. Eu nu monitorizez comentariile, doar că mă mai nimeresc pur și simplu și pot să spun că nu s- a întâmplat numai cu mine și cu Mircea, ci și cu alții. Nu e rostul meu aici de a aduce la cunoștință una și alta dar lucrurile încep să alunece și nu poți să negi ce se întâmplă. Oricum, îți mulțumesc pentru promptitudinea răspunsului, eu nu am îndoieli că nu pot face un comentariu sau altul, dar am îndoieli că din nou se vor face aluzii la comentariile mele și acest fapt mă deranjează. Te rog să revezi când ai timp comentariile scrise de mine la poeziile lui Mircea și atunci vei vedea. Sau comentariile scrise de doamna editor la poeziile mele. Mă bucur că constat că putem să stăm de vorbă și în limitele bunei- cuviințe. Îi cer scuze lui Mircea pentru spațiul ocupat aici, pe pagina lui. Încă o dată, mulțumesc.
nu esti de acord cu paranteza care ar trebui taiata sau...? pai aia nu este o repetitie cat este o explicitare a primului vers, iar lirirsmul lipseste cu desavarsire, de fapt primele sapte versri sunt chiar putin adolescentine, asta o spun din perspectiva mea si atat. Despre partea faina a poemului am spus in primul comentariu.
Si se merita nu este corect in niciun context pentru ca a merita nu este verb reflexiv. Asta ca sa completez comentariul Danielei (deci fara nicio acuza sau alte aere)
hm, text confesional, cu pasaje serioase si bune si pe de alta parte cu pasaje ludice si mai putin reusite. Exemplificare f buna strofa ei nu-i plac amintirile mirosul de salam din tren oamenii fără gură păsările moarte mamele moarte drumurile lungi săruturile scurte nesiguranța simplu, eficient, la suflet inceput bun "în ce crezi acum cind cei din jurul tău pier" ei nu-i plac amintirile pentru că amintirile spune ea te fac mai greu orice om vine pe lume cu oasele pregătite pentru cît mai multe momente de ratare cel puțin așa spune ea cînd vrea să mă simtă se desparte de mine și doarme singură cu precizarea oasele le-as inlocui cu carnea nu-mi plac versurile cu vietnamezi si bombe, ies din context iar comparatia desfac berea ca pe niste vene e urata, plus ca berea e la singular si venele la plural alte versuri f bune nu putem spune nimic dacă nu ne doare mai bine rămînem în încremenirea noastră și ne prefacem puternici asta la o prima vedere, toate cele bune
De-acord ca rima e fortata la urma/farama. Repetitia de la "imi aflu" am facut-o involuntar, ma voi gandi la un substitut. Am scos si "i"-ul. Multumesc pentru un comentariu foarte pertinent ! Ialin
Niciodata n-am inteles de unde reiese atat de usor cuvantul geniu din formulari ca oameni mari, scriere buna, poezie fantastica etc. etc. Banuiesc ca transmit chestia asta inconstient. Cred ca nu-i sanatos sa-ti stabilesti scopuri din astea "nobile", tu scrie si poate te contacteaza si pe tine vreo casa de editura norvegiana;)
ciorile călăresc ceața cutezătoare
ca niște războinici pe timp de pace
copacii se ascund de picurii mari
pe care nu îi vrei să-ți strivească fața
dar pe care iubești să-i auzi
cum se frâng de acoperișul casei
ca să nu mai vorbesc de sunetul finalului când e citit cu voce tare.
în timp ce
în preajmă
vezi doar
kilometri întregi de nimic
felicitări Mădă! Nici varianta lui Virgil nu e rea! Deci toată aprecierea mea!
Virgil, trebuie să-ți mulțumesc și pentru "constrângerea" de a scrie așa liber, a fost o provocare interesantă și-mi place să experimentez și pe mine:cum ai scrie dacă ai fixa pentru totdeauna inspirația într-o poză. ...cam așa...
în general mi-am făcut un obicei să nu mai comentez textele lui nicholas dinu pentru că ştiu că nu poate primi critica şi se lasă cu scandal. dar aici uite că am să îmi calc promisiunea (făcută mie), deşi e posibil să primesc o salvă de represalii, dar textul ăsta mă face aşa să mă întreb dacă chiar nu doare cînd poţi să scrii aşa prost. evident, trăim o vreme cînd s-a ajuns să se spună că orice poate fi poezie. dar se pare că unii chiar cred asta. textul este plin de emfatic şi bombstic ieftin. un fel de metaforizare aproape infantilă (vezi chestia cu reporterul, acul, penele şi... grădina condeiului). mai lipsea brotăcelul şi prinţesa sheherezada (vorba lui paul). efectiv am avut senzaţia că dacă depui un mic efort poţi transforma cîntecelul ăsta într-o parodie de genul celor pe care le citeam prin urzica. nicholas are imaginaţie. păcat că nu are talent. sau mai bine zis nu are simţul acela care te face să nu scrii nepoezie.
p.s. şi mai e ceva. îmuierea asta a "condeiului" în sapienţă moralizatoare este teribil de ridicolă. poate singurul loc unde o (mai) poţi folosi sînt manualele de clasa a doua sau cărţile pentru preşcolari. oare este chiar aşa de greu să se înţeleagă că este un turn off ridicol...
Splendid poem. Foarte bine construit. dozat, exprimat. Remarc versurile: "a luat un braț de orhidee albe și a plecat/ să hrănească marea" Am fost inițial nedumerită de prezența orhideelor, nu se potriveau contextului geografic. Apoi mi-am zis că ai avut nevoie de flori din "altă lume" ca să exprimi moartea. Și finalul este super. Așa m-ai deposedat de încă o peniță. /O\
Marina Nicolaev, Vă mulțumesc pentru comentariu. Sunteți extrem de promptă, ca de fiecare dată. Îmi place să cred că mă citiți nu dintr-o "obligație" de editor și nutresc speranța că unele din poeziile mele chiar vă plac. Vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
ideea e buna, deci ai imaginatie, dar punerea in poezie e destul de slabuta. ziceri precum "imagini ferecate", "sub cireșul înflorit astă-noapte", "nălucă-ți spun" sint mult prea folosite ca sa mai suscite vreun sentiment liric. e greu, recunosc, de aceea pe cei care se vor incumeta sa fie poeti de acum incolo ii admir cu invidie. cu siguranta vor trebui sa fie mai buni decit cei dinainte ca sa poata exista. iar uneori e nevoie de extrem de mult curaj ca sa fii inedit.
privit doar ca scriitură textul nu este prost. am mai întîlnit însă și la alte scrieri de „studenți la medicină” (chiar și în alte limbi) această, deranjantă pe alocuri, cantitate de self-admiration nedisimulată. well, deși apreciez munca lor (cu toate că unii fac și multe greșeli oribile care costă vieți și/sau handicapuri pe viață) totuș probabil mi-aș dori să citesc cîndva un jurnal medical în care autorul să nu țină neaparat să ne spună o dată la 3 fraze ce importantă și dificilă este munca de medic sau de chirurg. de obicei oamenii pricep cînd citesc asta o dată.
nu prea mai comentez (stii tu de ce), nu inseamna ca nu te citesc (cam pe fuga, e adevarat), dar aici n-am putut sa nu ma opresc si sa nu spun ca ti-a iesit. bine de tot.
Nu doresc să escaladăm febre ironice, aşadar trec peste nuanţa din "sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape)".
"exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii." - adevărat. Şi mulţumim pentru asta. Doar că contextul (!) era cel al şantierului literar, nu al primei pagini. Iar aici, nu te implici mai mult decât alţii. Iar alţii nu se implică deloc. Deci nu exagerez.
În rest, e dreptul tău să nu fii de acord cu mine. E şi în lucrul ăsta o cale spre progres.
Adevărul Elena despre mine ca poetă este că nu mă consider o persoană cu opinie avizată, la fel cum ai spus şi tu despre tine, nu cred că are legătură cu autostima. Mulţumesc că ai revenit, nu era nevoie să îţi ceri scuze, poate că toţi ar trebui să citim şi să comentăm mai mult poeziile altora, în limita posibilităţilor.
ninge cald - hmm, parca nu e corect, adica e o contradictie, dar ma prefac ca o accept, uneori iarna cand ninge e mai cald decat inghetul. deci sa zicem ca accept. aleea pasilor morti contine o personificare invechita. moarta ea de ceva vreme. nisipul deshuma - aci chiar nu mai inteleg. nu poate fi metafora, nici personificare, nici hiperbola, nici comparatie, e clar e doar exprimare parabolica, adica un fel de balarie.
tatuata cu numele osului - care os? frontal, humerus, stern, tibie, metatarsiene, metacarpine, calcaneu?
prafuit de tarana
deci calcaneu, ok.
de aci incolo e un fior poetic, doar ca nu e sustinut de restul. ideea nu e noua, dar ok, e frumos si sensibil, insa pana aici numa suferinte.
Incearca sa nu abuzezi de culori: ruginiu, alb, verde, bruna. Iar la verbe precum - contureaza - care suna foarte nepoetic, incearca asa:oglinzile conturul ultimei gene. Nici nu ai nevoie de atat de multe verbe in poezie pentru a scoate in evidenta un cadru. Trebuie doar un rafinemant lingvistitc obtinut prin deduceri. Remarc primul vers cu timpul care se descalta.
Poți să iei fiecare idee separat de parcă ai avea o carte de maxime, nu este suficient cât să formeze o poezie. Lipsește relaționarea, lirismul, curgerea. E totul mai degrabă rigid.
m-am topit de la primul vers, fericirea vine iarna. si emotia continua ca lupii vise care striga padurile. este un poem concentrat despre masura, despre poezia ca un canon care da sens vieții, așa cum croita, fiecare frază, strunită bine, dă naștere unui text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea finala în care toți beau danseaza și se iubesc. felicitari!
I think the begining of this poetry is just a continuation of a puzzle-perception of the world. Somehow, inside-outside areas are bounded, but not in common way ; it's a memory inter-space, where you are living without your past, "like a sad silence". No more feelings, no more angry, because all is calm and peacefull there, deep inside, where there's "no any distance from me". A pray for your future, no matter if it will be a son or not. A symbolic child. :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adrian, nu cred că e nevoie ca titlul să fie scris cu majuscule. Cel puțin în această situație. Știi tu ce se zice de scrierea cu majuscule pe internet... L-am modificat. Sper să nu te superi. Totodată nu cred că e nevoie să îl mai introduci în corpul textului. Acolo l-am lăsat. Poate îl modifici tu mai tîrziu dacă preferi. Mulțumesc pentru înțelegere. Despre text, e superb. Nu mi-am imaginat că poate cineva să scrie aș de frumos despre o bucată de material textil. Deși și mie mi-e dor de asprimea aceea albă și curată. Cînd merg în România am să caut să îmi cumpăr o bucată. O zi bună maestre Adrian...
pentru textul : Cortină blândă gerului prădalnic deBianca, ești pre drăguță, sper să nu încalc nici un regulament că o spun, (uff, acum voi avea și stresul acesta al regulamentului), dar chiar nu se vede sau nu se simte că nu sunt trecute cu vederea comentariile jignitoare atâta timp cât ele se repetă la doamna editor. Eu nu monitorizez comentariile, doar că mă mai nimeresc pur și simplu și pot să spun că nu s- a întâmplat numai cu mine și cu Mircea, ci și cu alții. Nu e rostul meu aici de a aduce la cunoștință una și alta dar lucrurile încep să alunece și nu poți să negi ce se întâmplă. Oricum, îți mulțumesc pentru promptitudinea răspunsului, eu nu am îndoieli că nu pot face un comentariu sau altul, dar am îndoieli că din nou se vor face aluzii la comentariile mele și acest fapt mă deranjează. Te rog să revezi când ai timp comentariile scrise de mine la poeziile lui Mircea și atunci vei vedea. Sau comentariile scrise de doamna editor la poeziile mele. Mă bucur că constat că putem să stăm de vorbă și în limitele bunei- cuviințe. Îi cer scuze lui Mircea pentru spațiul ocupat aici, pe pagina lui. Încă o dată, mulțumesc.
pentru textul : Gând de vecernie dedorințele cresc devin monștri... este tot ce poate da acest poem. de fapt, este fantastic. nu inteleg titlul.
pentru textul : mișcare în afara cercului denu esti de acord cu paranteza care ar trebui taiata sau...? pai aia nu este o repetitie cat este o explicitare a primului vers, iar lirirsmul lipseste cu desavarsire, de fapt primele sapte versri sunt chiar putin adolescentine, asta o spun din perspectiva mea si atat. Despre partea faina a poemului am spus in primul comentariu.
Si se merita nu este corect in niciun context pentru ca a merita nu este verb reflexiv. Asta ca sa completez comentariul Danielei (deci fara nicio acuza sau alte aere)
pentru textul : metalmorphosis dehm, text confesional, cu pasaje serioase si bune si pe de alta parte cu pasaje ludice si mai putin reusite. Exemplificare f buna strofa ei nu-i plac amintirile mirosul de salam din tren oamenii fără gură păsările moarte mamele moarte drumurile lungi săruturile scurte nesiguranța simplu, eficient, la suflet inceput bun "în ce crezi acum cind cei din jurul tău pier" ei nu-i plac amintirile pentru că amintirile spune ea te fac mai greu orice om vine pe lume cu oasele pregătite pentru cît mai multe momente de ratare cel puțin așa spune ea cînd vrea să mă simtă se desparte de mine și doarme singură cu precizarea oasele le-as inlocui cu carnea nu-mi plac versurile cu vietnamezi si bombe, ies din context iar comparatia desfac berea ca pe niste vene e urata, plus ca berea e la singular si venele la plural alte versuri f bune nu putem spune nimic dacă nu ne doare mai bine rămînem în încremenirea noastră și ne prefacem puternici asta la o prima vedere, toate cele bune
pentru textul : where do the children play deandu, se scrie nietzsche, dupa cum stii....
pentru textul : gheișe deDe-acord ca rima e fortata la urma/farama. Repetitia de la "imi aflu" am facut-o involuntar, ma voi gandi la un substitut. Am scos si "i"-ul. Multumesc pentru un comentariu foarte pertinent ! Ialin
pentru textul : Mizantropii deNiciodata n-am inteles de unde reiese atat de usor cuvantul geniu din formulari ca oameni mari, scriere buna, poezie fantastica etc. etc. Banuiesc ca transmit chestia asta inconstient. Cred ca nu-i sanatos sa-ti stabilesti scopuri din astea "nobile", tu scrie si poate te contacteaza si pe tine vreo casa de editura norvegiana;)
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deAm bănuit că ar fi fratele tău. De ce nu îi faci (nu-și face) un site? Oare ar fi tentat să expună în București sau la Paris alături de mine și alții?
pentru textul : birth desuper faină, m-a cucerit strofa asta:
ciorile călăresc ceața cutezătoare
ca niște războinici pe timp de pace
copacii se ascund de picurii mari
pe care nu îi vrei să-ți strivească fața
dar pe care iubești să-i auzi
cum se frâng de acoperișul casei
ca să nu mai vorbesc de sunetul finalului când e citit cu voce tare.
în timp ce
în preajmă
vezi doar
kilometri întregi de nimic
felicitări Mădă! Nici varianta lui Virgil nu e rea! Deci toată aprecierea mea!
pentru textul : vals pentru masha deVirgil, trebuie să-ți mulțumesc și pentru "constrângerea" de a scrie așa liber, a fost o provocare interesantă și-mi place să experimentez și pe mine:cum ai scrie dacă ai fixa pentru totdeauna inspirația într-o poză. ...cam așa...
pentru textul : (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) deîn general mi-am făcut un obicei să nu mai comentez textele lui nicholas dinu pentru că ştiu că nu poate primi critica şi se lasă cu scandal. dar aici uite că am să îmi calc promisiunea (făcută mie), deşi e posibil să primesc o salvă de represalii, dar textul ăsta mă face aşa să mă întreb dacă chiar nu doare cînd poţi să scrii aşa prost. evident, trăim o vreme cînd s-a ajuns să se spună că orice poate fi poezie. dar se pare că unii chiar cred asta. textul este plin de emfatic şi bombstic ieftin. un fel de metaforizare aproape infantilă (vezi chestia cu reporterul, acul, penele şi... grădina condeiului). mai lipsea brotăcelul şi prinţesa sheherezada (vorba lui paul). efectiv am avut senzaţia că dacă depui un mic efort poţi transforma cîntecelul ăsta într-o parodie de genul celor pe care le citeam prin urzica. nicholas are imaginaţie. păcat că nu are talent. sau mai bine zis nu are simţul acela care te face să nu scrii nepoezie.
pentru textul : risipitorii de litere dep.s. şi mai e ceva. îmuierea asta a "condeiului" în sapienţă moralizatoare este teribil de ridicolă. poate singurul loc unde o (mai) poţi folosi sînt manualele de clasa a doua sau cărţile pentru preşcolari. oare este chiar aşa de greu să se înţeleagă că este un turn off ridicol...
Multumesc, Daniela
pentru textul : despre ea, niciodată desi bine-ai venit pe aici. :)
Splendid poem. Foarte bine construit. dozat, exprimat. Remarc versurile: "a luat un braț de orhidee albe și a plecat/ să hrănească marea" Am fost inițial nedumerită de prezența orhideelor, nu se potriveau contextului geografic. Apoi mi-am zis că ai avut nevoie de flori din "altă lume" ca să exprimi moartea. Și finalul este super. Așa m-ai deposedat de încă o peniță. /O\
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deSunt bugetara, Dorine, de unde bani de concurs? Te cred ca vei participa cu placere, la fel cum ai participat si la cenaclurile Virtualia! Pai nu?
pentru textul : feng shui în lucernă deMarina Nicolaev, Vă mulțumesc pentru comentariu. Sunteți extrem de promptă, ca de fiecare dată. Îmi place să cred că mă citiți nu dintr-o "obligație" de editor și nutresc speranța că unele din poeziile mele chiar vă plac. Vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
pentru textul : zece, o sută, o mie de megatone deideea e buna, deci ai imaginatie, dar punerea in poezie e destul de slabuta. ziceri precum "imagini ferecate", "sub cireșul înflorit astă-noapte", "nălucă-ți spun" sint mult prea folosite ca sa mai suscite vreun sentiment liric. e greu, recunosc, de aceea pe cei care se vor incumeta sa fie poeti de acum incolo ii admir cu invidie. cu siguranta vor trebui sa fie mai buni decit cei dinainte ca sa poata exista. iar uneori e nevoie de extrem de mult curaj ca sa fii inedit.
pentru textul : Pedeapsa danaidelor deprivit doar ca scriitură textul nu este prost. am mai întîlnit însă și la alte scrieri de „studenți la medicină” (chiar și în alte limbi) această, deranjantă pe alocuri, cantitate de self-admiration nedisimulată. well, deși apreciez munca lor (cu toate că unii fac și multe greșeli oribile care costă vieți și/sau handicapuri pe viață) totuș probabil mi-aș dori să citesc cîndva un jurnal medical în care autorul să nu țină neaparat să ne spună o dată la 3 fraze ce importantă și dificilă este munca de medic sau de chirurg. de obicei oamenii pricep cînd citesc asta o dată.
pentru textul : Dosarele subțiri denu prea mai comentez (stii tu de ce), nu inseamna ca nu te citesc (cam pe fuga, e adevarat), dar aici n-am putut sa nu ma opresc si sa nu spun ca ti-a iesit. bine de tot.
pentru textul : dezmierdare deNu doresc să escaladăm febre ironice, aşadar trec peste nuanţa din "sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape)".
"exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii." - adevărat. Şi mulţumim pentru asta. Doar că contextul (!) era cel al şantierului literar, nu al primei pagini. Iar aici, nu te implici mai mult decât alţii. Iar alţii nu se implică deloc. Deci nu exagerez.
În rest, e dreptul tău să nu fii de acord cu mine. E şi în lucrul ăsta o cale spre progres.
pentru textul : şi s-au ales cu mine deAdevărul Elena despre mine ca poetă este că nu mă consider o persoană cu opinie avizată, la fel cum ai spus şi tu despre tine, nu cred că are legătură cu autostima. Mulţumesc că ai revenit, nu era nevoie să îţi ceri scuze, poate că toţi ar trebui să citim şi să comentăm mai mult poeziile altora, în limita posibilităţilor.
pentru textul : strada mântuleasa deEu nu-l recunosc pe Rumi aici.
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deninge cald - hmm, parca nu e corect, adica e o contradictie, dar ma prefac ca o accept, uneori iarna cand ninge e mai cald decat inghetul. deci sa zicem ca accept. aleea pasilor morti contine o personificare invechita. moarta ea de ceva vreme. nisipul deshuma - aci chiar nu mai inteleg. nu poate fi metafora, nici personificare, nici hiperbola, nici comparatie, e clar e doar exprimare parabolica, adica un fel de balarie.
pentru textul : Aceeaşi vârstă detatuata cu numele osului - care os? frontal, humerus, stern, tibie, metatarsiene, metacarpine, calcaneu?
prafuit de tarana
deci calcaneu, ok.
de aci incolo e un fior poetic, doar ca nu e sustinut de restul. ideea nu e noua, dar ok, e frumos si sensibil, insa pana aici numa suferinte.
Incearca sa nu abuzezi de culori: ruginiu, alb, verde, bruna. Iar la verbe precum - contureaza - care suna foarte nepoetic, incearca asa:oglinzile conturul ultimei gene. Nici nu ai nevoie de atat de multe verbe in poezie pentru a scoate in evidenta un cadru. Trebuie doar un rafinemant lingvistitc obtinut prin deduceri. Remarc primul vers cu timpul care se descalta.
pentru textul : învăţ să-mi număr (ne)primăverile deUn text bun, insa nu vad legatura cu foto, poate ca n-am destula imaginatie. Oricum, poza ma face sa o privesc on and on... are ceva aparte. Andu
pentru textul : absențele sunt o tristețe deE fain, dar multitudinea comparaţiilor (!) face textul să fie puţin plat, să-i lipsească dinamica stilistică.
pentru textul : laudanum dePoți să iei fiecare idee separat de parcă ai avea o carte de maxime, nu este suficient cât să formeze o poezie. Lipsește relaționarea, lirismul, curgerea. E totul mai degrabă rigid.
pentru textul : majoritatea lucrurilor sînt absurde deun text simplu si totuşi profunzimea imagisticii aduce o anume greutate
pentru textul : dacă demă rog, zic şi eu...nu ştiu dacă mi-am câştigat statut de...vorbitor
m-am topit de la primul vers, fericirea vine iarna. si emotia continua ca lupii vise care striga padurile. este un poem concentrat despre masura, despre poezia ca un canon care da sens vieții, așa cum croita, fiecare frază, strunită bine, dă naștere unui text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea finala în care toți beau danseaza și se iubesc. felicitari!
pentru textul : iarna deI think the begining of this poetry is just a continuation of a puzzle-perception of the world. Somehow, inside-outside areas are bounded, but not in common way ; it's a memory inter-space, where you are living without your past, "like a sad silence". No more feelings, no more angry, because all is calm and peacefull there, deep inside, where there's "no any distance from me". A pray for your future, no matter if it will be a son or not. A symbolic child. :)
pentru textul : disease dePagini