Am venit aici pregătită să citesc un poem marca Ioan Barb, și iată că mă întâmpină un text în proză pe care nu credeam că o să-l parcurg în întregime :). Însă, după primele rânduri, nu mai știu când și cum, purtată printre atâtea amintiri, am ajuns la finalul textului, cu ceva regret că s-a terminat totul... Rezum: mi-a plăcut și voi reveni să-l recitesc.
S-au strecurat ceva typos și mai trebuie niște virgule. Și ar mai fi ceva: îmi spunea Emi că în spațiul online e foarte necesară spațierea între fragmente. De acord cu el. În rest, e un text îngrijit, atent construit, astfel încât pare totul atât de natural transmis, ca un iz de gutuie coaptă din casa bunicilor.
Trecand peste unele pasajele amuzante, voi spune doar atat: sunt destui poeti care scriu f bine in stil clasic: Adrian Erbiceanu, Adrian Munteanu, Horia Zilieru, Ioan Peia... Este mult mai greu sa scrii cu rima, chiar daca la prima vedere pare facil, ca o simpla expunere de cuvinte. Este foarte greu sa armonizezi sentimentele, cuvintele, ritmul, rima, ideea, sensurile. De fapt, poezia cu rima nu trebuie sa te chinui sa o scrii. Ea vine sau nu vine deloc. Ai cateva minute la dispozitie sa o prinzi de mijloc si sa o dansezi.... Dupa ce ai dansat-o, o iei la intrebari... Secretul poeziei in vers alb este insasi poezia in stil clasic, abecedarul oricarui mare poet. Pentru ca si versul alb are nevoie de ritm si de rima interioara. Numai bine.
am introdus eu tag-ul la comentariul almei în ce privește "fosforescența" sau orice altă caracteristică grafică în afara dimensiunilor, ele nu sînt decît acelea ale imagiinilor așa cum le prelucrați voi. acest lucru nu poate fi influențat prin cod. poate e doar o impresie sau e monitorul de vină
Aranca, Nu e doar un elogiu adus trupului uman, în miraculoasa lui alcătuire, ci și expresia obsesiei mele că suntem în fiecare clipă o țintă, că asupra noastră stă îndreptată mereu o cameră tv de supraveghere, un ecran de radar, un ochi ascuns, un pândar nevăzut. Cu alte cuvinte, am vrut să spun că intimitatea nostră e, de fapt, iluzorie. Vă mulțumesc pentru promptitudinea comentariului și pentru peniță.
titlul merge dar nu pt poem ci mai degraba pt Subiect la Comentariu. Am cautat si eu un sens al poemului. Si, la fel, am gasit sensul giratoriu si de atunci ma plimb prin acest sens si nu cred ca vreau sa mai ies. imi place foarte mult aici. sorry
textul ma lasa rece, ca si claxoanele mertzanelor cand imi pun fustita cu buline..
nu stiu de ce, dar comentariul anterior pare mai mistocar ca al meu. si daca primesc avertisment iar, va tzuc.
furtună în larg -
mergând pe vârfuri în nisip
prin spuma albă
Şi în felul acesta dispare şi acel dublu "pe", care totuşi nu deranja mult. Poate ai intenţionat chiar altceva. Dacă eu spun nisip poate nu se înţelege precis că e o plajă, nisipul e şi în largul mării. Într-un anumit fel repetiţia lui "pe" şi acel "şi" dau un farmec aparte poemului.
ma indoiessc ca-l cheama "tacaks"; ce nume ar fi asta? foarte probabil sa fie "takács" (to-kaci), nume maghiar dealtfel destul de comun. si poate considerati ca e un lucru minor, dar pe mine, de exemplu ma enerveaza la culme cind sint numit "huțopilă", iar cei ce fac greseala se scuza ca "oricum asa suna mai normal, mai romineste"
Foarte interesanta imaginea circulara. Pe gustul meu un pic prea incarcat de simboluri pentru un poem scurt: ecou, turn, maslini, cai albi, panza de apa rosie. Insa are o curgere lina circulara si imi place. Finalul nu mi se pare reusit, plus usor incorect "nechez" cred ca e "nechezat", forma "nechez" este persoana intai singular. Eu nechez... Ma rog, Andu
Dragă Younger Sister, te asigur că suntem un site literar și că da, atâta vreme cât un text nu încalcă regulamentul, încercăm să nu limităm ceea ce se postează. Fiecare este liber să scrie atât de bine sau, de ce nu, de prost, pe cât poate. Singurele consecințe sunt, de exemplu, schimbarea încadrării dinspre autor înspre novice, sau invers (ar putea să mai intervină niște schimbări, dar despre fiecare lucru la timpul său). Aceasta nu împiedică pe nimeni, draga mea, să își exprime argumentat opiniile despre textele publicate, la urma urmelor, aceasta fiind cea mai bună "sancțiune" sau "premiu" pe un site de literatură. Te așteptăm așadar cu un astfel de comentariu, care să nască polemici literare, nu de alt gen. Cât despre textul de față, eu una găsesc că el are substanță și nu cred că se încadrează ca tematică abordată în aceeași categorie cu poeziile lui Ioan Peia, ceea ce nu înseamnă că fiecare dintre ele nu-și găsește locul și valoarea. Și mai cred, dar autorul ne poate contrazice, eventual, că nu este o poezie care să vrea să "dovedească" una sau alta, ci vorbește exact despre ceea ce anunță din titlu și subtitlu. Eu una personal aș fi renunțat măcar la titlu, ca fiind prea multe indicii, dar vezi, poate că autorul a știut el mai bine. Dacă primele două strofe nu aduc neaparat nimic nou (dar hei, e multă poezie mult mai slabă pe site și complet lipsită de conținut), ultima este surprinzătoare. Suntem propriile noastre oglinzi. Și poate nu chiar despre Jester era vorba.
Am fost înţeles total greşit. Asta numai din cauza mea.
Nici măcar preţ de o secundă nu mi-a trecut prin gând să fac vreo referire “oblică” vis-a-vis de o persoană sau comentariu
Cu “urăsc ipocrizia” şi intrarea pe sub pielea şefului, vroiam să-mi iau doar o “măsură de precauţie” pentru “îndrăzneala “ de a-mi spune părerea despre un poem al “ şefului” faţă de terţe persoane. Nimic altceva. Tremenul “Concediat” l-am pus în ghilimele tocmai pentru a sugera o glumă nevinovată.
Stima şi aprecierea pentru ceea ce faceţi cu Heremenia le spun şi acum, cu toată seriozitatea, din suflet, sincer.
Pe tine, Adriana Lisandru, te respect sincer pentru scrisul tău, de pe acest site, precum şi de pe alte site-uri şi suporturi. Dacă, fără voie şi fără intenţie, te-am lezat în vreun fel, îmi cer mii de scuze.
Regret foarte mult că nu am fost mai concis în intervenţia anterioară
Andu, ma bucur ca m-ai insotit in trecerea-petrecere. despre lejeritatea stilului: mi-am propus sa fiu patetica, sa nu mai dau cu tamaie pe lianti, clisee si tautologii. Hopernicus, iti multumesc pentru semn. Marturisesc ca nu ma asteptam sa primesc comentarii, cu atat mai mult ma bucura ca ati trecut pe aici.
da, se poate patina pe spinarea acestui poem dar inauntru focul arde inalt! si eu cu o sugestie tot la ultima: chiar și diactricele inspiră la inhalarea de fiorolac poetic
Clar, abuzul de clișee nu duce la nimic bun, nici măcar atunci când este intenționat. Cu greu nu te poțși stăpâni să îți spui, citind, că ești în fața unui pamflet de provincie (și eu sunt născută în provincie, no offence). Sfârșitul însă face toți banii. Eu aș spune, Lucian, că niciodată, orice s-ar spune, nu scriem doar pentru noi. Mai ales când este vorba despre un "protest personal". Prin urmare, nu ar fi rău dacă ai lua ceea ce este bun aici (revolta, stilul lejer, necăutat, finalul care aduce tot piperul și autenticitatea), ai renunța la locurile comune și ne-ai spune tu cu adevărat care este protestul tău, fără accentuări inutile de tușe. Poezia nu prea se servește cu succes de asemenea procedee.
mai trebuie corectat la "pertolul din Kuwait". interesant text și chiar admirabil, nu numai ca monedă de plată... sper sa fi ajuns cu bine la destinație.
"Care îţi tac" sau "Care își tac"?
Un text interesant deși aș fi preferat un alt cuvînt în loc de „neiubire”. Părerea mea este că expresia „şi trandafirii sălbatici între pântec şi glezne;”, cu toată ciudățenia ei este genială. O imagine din asta citești o dată pe an sau și mai rar. De fapt adevărul este că există texte unde aproape ajungi să nici nu te mai intereseze restul. Ajungi să fii efectiv marcat de o expresie, de o imagine. De o astfel de imagine. Cînd am citit-o am crezut că nu citesc bine. Am stat ca atunci cînd te oprești la colțul unei străzi și citești numele unei străzi faimoase pe care ai fi vrut toată viața să o vezi și pur și simplu din întîmplare ești acolo. Un amestec de supriză și de stînjenire. O expresie pe care sînt gelos că nu am găsit-o eu primul. O imagine care spune mult și în același timp lasă atît de mult nespus. Nici nu știi cum să o iei. Poate însemna atît de mult și atît de diferit. Remarcabil. Iar următoarele două versuri te lasă și mai pe gînduri „Numai buze şi miere şi cer,/ciorapi coloraţi şi mirare,”
Poate e de vină și faptul că ascult Juan Moro interpretînd la chitară „Mi Suspiro” din Cinfucion.
cu mai putine adjective, textul era si mai bun (parerea mea, evident) si se apropia prin minimalism mai mult de culturile est asiatice. dar, pe de alta parte, decriptat, textul ar fi devenit "lizibil" doar pentru un "ochi" mai experimentat
Doamna Suse, aveți dreptate. sînt probabil vinovat de o greșeală de limbă. română. deși NODEX spune:
SORȚ ~i m. mai ales la pl. Mod de alegere, realizat prin aruncarea zarurilor, prin tragerea unor bilete etc. astfel, încât rolul decisiv revine întâmplării. ◊ A trage la ~i a hotărî ceva prin sorți. (A avea) ~i de izbândă (a avea) posibilități de reușită. /Din sorți pl. de la soartă
deci nu îmi este clar dacă am sau nu am voie să scriu „trag la sorț”. poate un lingvist din cei mulți care ne sînt colegi pe site poate să ne lumineze cu privire la aceasta.
bobadil, am observat de mai multe ori tendinta asta la tine de a te lega de numele (sau ma rog, penname-ul) celor pe care ii comentezi. si de cele mai multe ori in mod bajocoritor. te avertizez, la urmatorul gest de acest fel ne vei parasi pentru o bucata de timp, sa ii zicem nedeterminata.
... am uitat (si atunci ca si acum..asa cum si pe viitor..) cum pot detona/ declansa/ etcetera functia de a primi emailuri de notificatie pe Hermeneia atunci cind cineva iti comenteaza textul?
pentru tălmăcirea atât de inspirată a cuvintelor mele.
Cinstit fiind, nu aș fi crezut...
Dar omul cât trăiește învațâ iar asta este o vorbă în care cred cu tărie.
O vorbă care este solidă ca o afirmație matematică sau logică, adică și negația ei este la fel de adevărată.
Omul când nu mai învață, nu mai trăiește.
Sărbători Luminate vouă dragilor mei, Hermeneilor.
Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cred ca ideea ta este aproape de ceea ce am vrut si eu sa para a fi textul de mai sus. Multumesc pentru aprecieri!
pentru textul : Felix catus deAm venit aici pregătită să citesc un poem marca Ioan Barb, și iată că mă întâmpină un text în proză pe care nu credeam că o să-l parcurg în întregime :). Însă, după primele rânduri, nu mai știu când și cum, purtată printre atâtea amintiri, am ajuns la finalul textului, cu ceva regret că s-a terminat totul... Rezum: mi-a plăcut și voi reveni să-l recitesc.
pentru textul : În spatele regretelor e veşnic toamnă deS-au strecurat ceva typos și mai trebuie niște virgule. Și ar mai fi ceva: îmi spunea Emi că în spațiul online e foarte necesară spațierea între fragmente. De acord cu el. În rest, e un text îngrijit, atent construit, astfel încât pare totul atât de natural transmis, ca un iz de gutuie coaptă din casa bunicilor.
Trecand peste unele pasajele amuzante, voi spune doar atat: sunt destui poeti care scriu f bine in stil clasic: Adrian Erbiceanu, Adrian Munteanu, Horia Zilieru, Ioan Peia... Este mult mai greu sa scrii cu rima, chiar daca la prima vedere pare facil, ca o simpla expunere de cuvinte. Este foarte greu sa armonizezi sentimentele, cuvintele, ritmul, rima, ideea, sensurile. De fapt, poezia cu rima nu trebuie sa te chinui sa o scrii. Ea vine sau nu vine deloc. Ai cateva minute la dispozitie sa o prinzi de mijloc si sa o dansezi.... Dupa ce ai dansat-o, o iei la intrebari... Secretul poeziei in vers alb este insasi poezia in stil clasic, abecedarul oricarui mare poet. Pentru ca si versul alb are nevoie de ritm si de rima interioara. Numai bine.
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... deam introdus eu tag-ul la comentariul almei în ce privește "fosforescența" sau orice altă caracteristică grafică în afara dimensiunilor, ele nu sînt decît acelea ale imagiinilor așa cum le prelucrați voi. acest lucru nu poate fi influențat prin cod. poate e doar o impresie sau e monitorul de vină
pentru textul : Renaștere denormal ca albastri:) multam!
pentru textul : de nicăieri teama deAranca, Nu e doar un elogiu adus trupului uman, în miraculoasa lui alcătuire, ci și expresia obsesiei mele că suntem în fiecare clipă o țintă, că asupra noastră stă îndreptată mereu o cameră tv de supraveghere, un ecran de radar, un ochi ascuns, un pândar nevăzut. Cu alte cuvinte, am vrut să spun că intimitatea nostră e, de fapt, iluzorie. Vă mulțumesc pentru promptitudinea comentariului și pentru peniță.
pentru textul : trup pe ecranul de radar detitlul merge dar nu pt poem ci mai degraba pt Subiect la Comentariu. Am cautat si eu un sens al poemului. Si, la fel, am gasit sensul giratoriu si de atunci ma plimb prin acest sens si nu cred ca vreau sa mai ies. imi place foarte mult aici. sorry
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici detextul ma lasa rece, ca si claxoanele mertzanelor cand imi pun fustita cu buline..
nu stiu de ce, dar comentariul anterior pare mai mistocar ca al meu. si daca primesc avertisment iar, va tzuc.
Revin cu încă o variantă:
furtună în larg -
mergând pe vârfuri în nisip
prin spuma albă
Şi în felul acesta dispare şi acel dublu "pe", care totuşi nu deranja mult. Poate ai intenţionat chiar altceva. Dacă eu spun nisip poate nu se înţelege precis că e o plajă, nisipul e şi în largul mării. Într-un anumit fel repetiţia lui "pe" şi acel "şi" dau un farmec aparte poemului.
pentru textul : Haiku - (M) deLike!
pentru textul : Iubirea nelimitată dema indoiessc ca-l cheama "tacaks"; ce nume ar fi asta? foarte probabil sa fie "takács" (to-kaci), nume maghiar dealtfel destul de comun. si poate considerati ca e un lucru minor, dar pe mine, de exemplu ma enerveaza la culme cind sint numit "huțopilă", iar cei ce fac greseala se scuza ca "oricum asa suna mai normal, mai romineste"
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deFoarte interesanta imaginea circulara. Pe gustul meu un pic prea incarcat de simboluri pentru un poem scurt: ecou, turn, maslini, cai albi, panza de apa rosie. Insa are o curgere lina circulara si imi place. Finalul nu mi se pare reusit, plus usor incorect "nechez" cred ca e "nechezat", forma "nechez" este persoana intai singular. Eu nechez... Ma rog, Andu
pentru textul : pânză de apă deDragă Younger Sister, te asigur că suntem un site literar și că da, atâta vreme cât un text nu încalcă regulamentul, încercăm să nu limităm ceea ce se postează. Fiecare este liber să scrie atât de bine sau, de ce nu, de prost, pe cât poate. Singurele consecințe sunt, de exemplu, schimbarea încadrării dinspre autor înspre novice, sau invers (ar putea să mai intervină niște schimbări, dar despre fiecare lucru la timpul său). Aceasta nu împiedică pe nimeni, draga mea, să își exprime argumentat opiniile despre textele publicate, la urma urmelor, aceasta fiind cea mai bună "sancțiune" sau "premiu" pe un site de literatură. Te așteptăm așadar cu un astfel de comentariu, care să nască polemici literare, nu de alt gen. Cât despre textul de față, eu una găsesc că el are substanță și nu cred că se încadrează ca tematică abordată în aceeași categorie cu poeziile lui Ioan Peia, ceea ce nu înseamnă că fiecare dintre ele nu-și găsește locul și valoarea. Și mai cred, dar autorul ne poate contrazice, eventual, că nu este o poezie care să vrea să "dovedească" una sau alta, ci vorbește exact despre ceea ce anunță din titlu și subtitlu. Eu una personal aș fi renunțat măcar la titlu, ca fiind prea multe indicii, dar vezi, poate că autorul a știut el mai bine. Dacă primele două strofe nu aduc neaparat nimic nou (dar hei, e multă poezie mult mai slabă pe site și complet lipsită de conținut), ultima este surprinzătoare. Suntem propriile noastre oglinzi. Și poate nu chiar despre Jester era vorba.
pentru textul : Oglinda deAm fost înţeles total greşit. Asta numai din cauza mea.
Nici măcar preţ de o secundă nu mi-a trecut prin gând să fac vreo referire “oblică” vis-a-vis de o persoană sau comentariu
Cu “urăsc ipocrizia” şi intrarea pe sub pielea şefului, vroiam să-mi iau doar o “măsură de precauţie” pentru “îndrăzneala “ de a-mi spune părerea despre un poem al “ şefului” faţă de terţe persoane. Nimic altceva. Tremenul “Concediat” l-am pus în ghilimele tocmai pentru a sugera o glumă nevinovată.
Stima şi aprecierea pentru ceea ce faceţi cu Heremenia le spun şi acum, cu toată seriozitatea, din suflet, sincer.
Pe tine, Adriana Lisandru, te respect sincer pentru scrisul tău, de pe acest site, precum şi de pe alte site-uri şi suporturi. Dacă, fără voie şi fără intenţie, te-am lezat în vreun fel, îmi cer mii de scuze.
pentru textul : despre dragoste numai de bine deRegret foarte mult că nu am fost mai concis în intervenţia anterioară
Andu, ma bucur ca m-ai insotit in trecerea-petrecere. despre lejeritatea stilului: mi-am propus sa fiu patetica, sa nu mai dau cu tamaie pe lianti, clisee si tautologii. Hopernicus, iti multumesc pentru semn. Marturisesc ca nu ma asteptam sa primesc comentarii, cu atat mai mult ma bucura ca ati trecut pe aici.
pentru textul : P2P deÎmi place siguranța scrisului, ironia și asumarea. Fără falsitate recunosc senzația, e un poem în care mă simt bine.
pentru textul : sînt un incult deda, se poate patina pe spinarea acestui poem dar inauntru focul arde inalt! si eu cu o sugestie tot la ultima: chiar și diactricele inspiră la inhalarea de fiorolac poetic
pentru textul : Cuvinte inventate. Fiorolac deClar, abuzul de clișee nu duce la nimic bun, nici măcar atunci când este intenționat. Cu greu nu te poțși stăpâni să îți spui, citind, că ești în fața unui pamflet de provincie (și eu sunt născută în provincie, no offence). Sfârșitul însă face toți banii. Eu aș spune, Lucian, că niciodată, orice s-ar spune, nu scriem doar pentru noi. Mai ales când este vorba despre un "protest personal". Prin urmare, nu ar fi rău dacă ai lua ceea ce este bun aici (revolta, stilul lejer, necăutat, finalul care aduce tot piperul și autenticitatea), ai renunța la locurile comune și ne-ai spune tu cu adevărat care este protestul tău, fără accentuări inutile de tușe. Poezia nu prea se servește cu succes de asemenea procedee.
pentru textul : Mi-aș dori să pot spăla banii demai trebuie corectat la "pertolul din Kuwait". interesant text și chiar admirabil, nu numai ca monedă de plată... sper sa fi ajuns cu bine la destinație.
pentru textul : Friday, 13 defaină poza
pentru textul : Feminitate sine qua non demulțumesc frumos. deși cred că ai putea fi mult mai exigent.
pentru textul : inge fjord de"Care îţi tac" sau "Care își tac"?
pentru textul : Femeia de miercuri deUn text interesant deși aș fi preferat un alt cuvînt în loc de „neiubire”. Părerea mea este că expresia „şi trandafirii sălbatici între pântec şi glezne;”, cu toată ciudățenia ei este genială. O imagine din asta citești o dată pe an sau și mai rar. De fapt adevărul este că există texte unde aproape ajungi să nici nu te mai intereseze restul. Ajungi să fii efectiv marcat de o expresie, de o imagine. De o astfel de imagine. Cînd am citit-o am crezut că nu citesc bine. Am stat ca atunci cînd te oprești la colțul unei străzi și citești numele unei străzi faimoase pe care ai fi vrut toată viața să o vezi și pur și simplu din întîmplare ești acolo. Un amestec de supriză și de stînjenire. O expresie pe care sînt gelos că nu am găsit-o eu primul. O imagine care spune mult și în același timp lasă atît de mult nespus. Nici nu știi cum să o iei. Poate însemna atît de mult și atît de diferit. Remarcabil. Iar următoarele două versuri te lasă și mai pe gînduri „Numai buze şi miere şi cer,/ciorapi coloraţi şi mirare,”
Poate e de vină și faptul că ascult Juan Moro interpretînd la chitară „Mi Suspiro” din Cinfucion.
Nu inteleg ce se intimpla cu editarea. Este iesit totul din pagina.
pentru textul : De dragoste deFelicitări Virgil. Mulțumesc pentru oportunitate.
pentru textul : Bine ați venit pe Hermeneia.com decu mai putine adjective, textul era si mai bun (parerea mea, evident) si se apropia prin minimalism mai mult de culturile est asiatice. dar, pe de alta parte, decriptat, textul ar fi devenit "lizibil" doar pentru un "ochi" mai experimentat
pentru textul : Neant deMulţumesc pentru semnul de lectură Alina.
pentru textul : Dungi şi buline deDoamna Suse, aveți dreptate. sînt probabil vinovat de o greșeală de limbă. română. deși NODEX spune:
SORȚ ~i m. mai ales la pl. Mod de alegere, realizat prin aruncarea zarurilor, prin tragerea unor bilete etc. astfel, încât rolul decisiv revine întâmplării. ◊ A trage la ~i a hotărî ceva prin sorți. (A avea) ~i de izbândă (a avea) posibilități de reușită. /Din sorți pl. de la soartă
deci nu îmi este clar dacă am sau nu am voie să scriu „trag la sorț”. poate un lingvist din cei mulți care ne sînt colegi pe site poate să ne lumineze cu privire la aceasta.
pentru textul : domnule Labiș debobadil, am observat de mai multe ori tendinta asta la tine de a te lega de numele (sau ma rog, penname-ul) celor pe care ii comentezi. si de cele mai multe ori in mod bajocoritor. te avertizez, la urmatorul gest de acest fel ne vei parasi pentru o bucata de timp, sa ii zicem nedeterminata.
pentru textul : monociclu de... am uitat (si atunci ca si acum..asa cum si pe viitor..) cum pot detona/ declansa/ etcetera functia de a primi emailuri de notificatie pe Hermeneia atunci cind cineva iti comenteaza textul?
thank you for your attention to this matter!
pentru textul : Hemoragii deMerge "ghiuvetă" în loc de "servici". Altfel spus chiuvetă cu serviciu.
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate depentru tălmăcirea atât de inspirată a cuvintelor mele.
pentru textul : șapte cai deCinstit fiind, nu aș fi crezut...
Dar omul cât trăiește învațâ iar asta este o vorbă în care cred cu tărie.
O vorbă care este solidă ca o afirmație matematică sau logică, adică și negația ei este la fel de adevărată.
Omul când nu mai învață, nu mai trăiește.
Sărbători Luminate vouă dragilor mei, Hermeneilor.
Andu
Pagini