rockam, asa cum iti spuneam, sint un handicapat literar. cu singuranta cumplit de inferior tie. asa ca nu iti mai pierde vremea cu mine. nu se merita. in ce priveste ce faci sau ce nu faci tu pe hermeneia, atita timp cit respecti regulamentul, e treaba ta. e sint la fel de fericit cu zece mii de oameni aici ca si daca sint singur. am trecut dincolo. tu deocamdata inveti...
un poem aproape perfect. placut, bine exprimat, fără a folosi prea multe figui de stil, dar uzitând apropouri sentimentale frumos construite. cred că ultimele două versuri nu își au rostul.
După un asemenea poem s-ar cuveni un moment de reculegere...
,,E mult de-atunci, cu toate astea, iată,
La fel încep absenţele să sune.
- Ce vorbe au uitat să ne adune,
Câţi viermi de bronz ne mai separă, tată?"
Încep cu finalul, fiindcă un final bun te face să reciteşti poemul...Concluzia e bine reliefată şi susţinută impecabil de întrebarea retorică din ultimul vers.
Câteva consideraţii ,,tehnice" :) Mie îmi plac sonetele... am scris câteva demult. Acesta e un sonet cu trei catrene şi un distih (ultimul catren şi distihul înlocuiesc vechile terţine), cu rime de forma: a/b/a/b...b/a/b/a... c/d/d/c... c/d. Măsura alternează între 11 şi 10 silabe în primele două catrene, apoi este doar de 11 silabe (ca în sonetele clasice). Prezenţa rimelor masculine în primele două catrene îi ,,taie" din efectul muzical de tânguire şi asta e bine pentru că sugerează o anume împăcare, o resemare, chiar o acceptare curajoasă, specific masculină, a unui destin, fapt susţinut şi de ultimul vers.. Apreciez că rimele nu sunt din seria celor facile, folosirea cratimelor nu este deloc forţată, iar punctuaţia perfectă. Se vede clar condeiul exersat.
Remarc multe imagini sugestive şi unele idei cu valoare de adevăr universal: ,,....tot la fel sculptează
Hienele de ceaţă-n epitaf"
,,Când gândul calcă pe un piept de praf?"
,,Tăcerea mov – eternul fotograf –
Pe umerii de tablă stă de pază."
,,Octombrie e-o babă de cărbune,
Cu ochii plânşi, acoperiţi cu vată;"
De asemenea, mi-a plăcut că titlul 14/10/93 este susţinut de repetiţia expresiei ,,e mult de-atunci".
Versul final m-a tulburat şi pe mine. Ar trebui să scriu un poem cu titlul 13/09/02, fiindcă ,,La fel încep absenţele să sune"
Mulţumesc pentru acest poem, Adrian.
(am scris mult, dar mi-a făcut plăcere)
Multumesc de trecere si comentariu ! Legat de reurilizarea aceea... din cate ma cunosc, slabe sanse. Oricum cateodata am senzatia ca am repet prea mult si incerc sa evit sintagmele utilizate anterior. Nu stiu daca as realiza ceva imbunatatind textul asta. Multumesc pentru sugestie ! Ialin
eu pot sa zic, frate, e foarte tare titlu. mai ales ca textul vorbeste despre o gagica misto, trista si sadica in acelasi timp. dar cui nu-i place asa ceva? iar daca poetii sunt soferi de cursa lunga, cu atat mai mult pretentiile cresc. iata de asta poetii raman pe drumuri...
ce pot sa mai zic? a iesit bine varianta asta desi s-a pierdut oleaca din mesajul initial. mi-au placut si comurile :D
ave! si drum bun, amice!
multumesc, anna, pentru ca ai trecut pe aici si ai fost atat de draguta sa si lasi un semn. sper sa treci mai des. scuze pentru intarzierea raspunsului ...eu ajung mai rar pe aici... doar aceasta e cauza...
Ioane, onorat... și ținem legătura că eu nu mai plec din țara asta dacă n-am făcut-o la vremea mea acu am rămas pe aici cu colegii mei de țară de mai sus. Dar știi ce mă ține în formă? Mă gândesc așa, când mi-e mai greu, daca Emil Boc a reușit să ajungă prim-ministrul României, atunci chiar și eu am o șansă să devin cineva în țara asta! Oricine poate conduce țara asta! Asta da democrație nu fasoane ca la americani!
Andu
Virgil, multumesc. Da, e vorba de Oradea, unde am locuit o vreme si stiu tristetea aceea noroioasa de mestesugar in atelierul caruia nu mai intra nimeni, odata cu topirea zapezii. O tristete care e compensata din cind in cind cu un apus de soare in Sirul Canonicilor, dar e mult prea putin si mult prea frumos ca sa compenseze muncitorescul zilei.
Pentru mine este un semn, un impuls, o speranţă. Mă bucură faptul să întâlnesc oameni deosebiţi, pe aceeaşi lungime de undă, de la distanţă. Când vom învăţa oare că suntem egali, să ne privim în ochi de la aceeaşi înălţime, să citim frumosul şi să nu căutăm imposibilul în nimic? Să acceptăm realitatea aşa cum e şi să ne bucurăm de puţinul cât ne-a rămas. Poate că vor trece ani lumină şi ceva se va schimba...
Mulţumesc de trecere şi cuvintele frumoase!
Nu cer ca textele mele să fie recunoscute ca foarte bune sau să fie premiate, dar nu înţeleg de ce acest text nu este acceptat nici măcar în şantier
Cu respect Cezar
Francisc, mai hai și spune. Anna, văd că rezonanța într-adevăr a atins acolo o coardă, căci ai văzut, da, în spatele pădurii am ascuns altceva. De fapt în spatele oricărui lucru se ascunde cu totul și cu totul și cu totul altceva.
interesant desi oscilez intre a "alege" (asa teoretic) fie textul - colaj - intreg, fie varianta de a-l citi ca pe niste texte distincte. ai incercat o coagulare. nu stiu daca e reusita sau e doar artificiala. emilian scrie bine, stie sa te faca sa simti in stomac si in creierul mic ceea ce probabil simte el, sau ceea ce ar vrea sa te faca pe tine sa simti. e o poezie la frontiera intre arta si freud
si iata cum se intoarce ca din arhipeleaguri indepartate, in ritm de Solomon resurrection, Poetul tinind deasupra capului "Anatomia si Fiziologia iubirii" deschizind frunzele paginilor inainte sa ne infloreasca prin ginduri. "te voi ridica într-o zi te voi înălța cartilagii întinse coardele viorii fredonează solomon resurrection între oasele descărnate ușor de goale ca de pasăre" superb
... nu vreau sa fiu ironic, poate nu va plac glumele mele... insa, typo este, schimbari de ritm este, fortari ale ideilor este, clisee este, plus amestecuri intre mitologia greaca si cea crestina este ce nu este, nu este, zic eu sofistic. gata, tac, masonii este pe limba mea
eu am sa ma leg de alte defecte ale acestui text: "fetele cochete" in "padurile adinci de fagi"? ... hai sa fim seriosi. "in morminte" "sa curga in viitor mereu (sic!) destine"... cam macabra idee despre procreare sau producere de urmasi... undeva intre gothic si caraghios. "învățătorii mei transpuși în cimitire"... hai dom'le sa fim seriosi... textul devine macabru de-a binelea. cuiva ii plac cimitirele. ati lasat "pasari cintatoare" acolo. aici unde sinteti acum pasarile nu cinta? ce are "raiul" impotriva "teoremelor" sau "gindirii abstracte"? sint cumva matematica, logica sau gindirea abstracta... pacatoase? apartin iadului... si nu stiam noi? hai sa fim seriosi. nici nu stiu daca textul asta nu cumva e o parodie si nu ni s-a spus.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
rockam, asa cum iti spuneam, sint un handicapat literar. cu singuranta cumplit de inferior tie. asa ca nu iti mai pierde vremea cu mine. nu se merita. in ce priveste ce faci sau ce nu faci tu pe hermeneia, atita timp cit respecti regulamentul, e treaba ta. e sint la fel de fericit cu zece mii de oameni aici ca si daca sint singur. am trecut dincolo. tu deocamdata inveti...
pentru textul : apryl descuză-mă! Cu gândul că nu trebuie să-l uit pe Andrei Velea, am produs un lapsus.
Îți mulțumesc Adrian. Îți mărturisesc că urmăresc în mod constant scrisul tău, care îmi place din ce în ce mai mult.
pentru textul : Palmaresul Festivalului Internaţional de Literatură “Tudor Arghezi” – Ediţia a XXXII-a, 2012 depoate pentru ca cititorii nostri sunt mai inteligenti decat ai lor
pentru textul : Răspunsuri la întrebări frecvente (pentru nou-veniţi) deun poem aproape perfect. placut, bine exprimat, fără a folosi prea multe figui de stil, dar uzitând apropouri sentimentale frumos construite. cred că ultimele două versuri nu își au rostul.
pentru textul : desene deNicodem, nu făceam referire dpdv gramatical la "gura bortei năpârcii", ci la felul cum este construită - într-un genitiv dublu, foarte supărător.
pentru textul : noapte cu plată deultimul vers, ca și titlul, face tot mesajul artistic. în rest... rest.
pentru textul : requiem la flaut pentru ieșirea din labirint deAmin...
pentru textul : gorunul cunoaşterii deerată la primul comentariu, paragraful doi: în loc de "să pui în Săvârșitor" se va citi "să pui în "Scrâșnitor".
pentru textul : Scrâșnitorul depoate. ma mai gindesc. merci.
pentru textul : compendiu despre grădini deDupă un asemenea poem s-ar cuveni un moment de reculegere...
,,E mult de-atunci, cu toate astea, iată,
La fel încep absenţele să sune.
- Ce vorbe au uitat să ne adune,
Câţi viermi de bronz ne mai separă, tată?"
Încep cu finalul, fiindcă un final bun te face să reciteşti poemul...Concluzia e bine reliefată şi susţinută impecabil de întrebarea retorică din ultimul vers.
Câteva consideraţii ,,tehnice" :) Mie îmi plac sonetele... am scris câteva demult. Acesta e un sonet cu trei catrene şi un distih (ultimul catren şi distihul înlocuiesc vechile terţine), cu rime de forma: a/b/a/b...b/a/b/a... c/d/d/c... c/d. Măsura alternează între 11 şi 10 silabe în primele două catrene, apoi este doar de 11 silabe (ca în sonetele clasice). Prezenţa rimelor masculine în primele două catrene îi ,,taie" din efectul muzical de tânguire şi asta e bine pentru că sugerează o anume împăcare, o resemare, chiar o acceptare curajoasă, specific masculină, a unui destin, fapt susţinut şi de ultimul vers.. Apreciez că rimele nu sunt din seria celor facile, folosirea cratimelor nu este deloc forţată, iar punctuaţia perfectă. Se vede clar condeiul exersat.
Remarc multe imagini sugestive şi unele idei cu valoare de adevăr universal:
,,....tot la fel sculptează
Hienele de ceaţă-n epitaf"
,,Când gândul calcă pe un piept de praf?"
,,Tăcerea mov – eternul fotograf –
Pe umerii de tablă stă de pază."
,,Octombrie e-o babă de cărbune,
Cu ochii plânşi, acoperiţi cu vată;"
De asemenea, mi-a plăcut că titlul 14/10/93 este susţinut de repetiţia expresiei ,,e mult de-atunci".
pentru textul : 14/10/93 deVersul final m-a tulburat şi pe mine. Ar trebui să scriu un poem cu titlul 13/09/02, fiindcă ,,La fel încep absenţele să sune"
Mulţumesc pentru acest poem, Adrian.
(am scris mult, dar mi-a făcut plăcere)
Multumesc de trecere si comentariu ! Legat de reurilizarea aceea... din cate ma cunosc, slabe sanse. Oricum cateodata am senzatia ca am repet prea mult si incerc sa evit sintagmele utilizate anterior. Nu stiu daca as realiza ceva imbunatatind textul asta. Multumesc pentru sugestie ! Ialin
pentru textul : Ferestre de"e-o pace neprefăcută între mine şi...."
imi place foarte mult versul asta si nu vreau sa-ti spun despre cite conexiuni am facut !
pentru textul : urme decred ca este si foarte greu de pastrat !
am uitat sa va multumesc, sincer. Apreciez oamenii care deosebesc latrinele oraselor dupa miros!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deeu pot sa zic, frate, e foarte tare titlu. mai ales ca textul vorbeste despre o gagica misto, trista si sadica in acelasi timp. dar cui nu-i place asa ceva? iar daca poetii sunt soferi de cursa lunga, cu atat mai mult pretentiile cresc. iata de asta poetii raman pe drumuri...
pentru textul : din perspectiva unui șofer de tir dece pot sa mai zic? a iesit bine varianta asta desi s-a pierdut oleaca din mesajul initial. mi-au placut si comurile :D
ave! si drum bun, amice!
super ! :)
pentru textul : Spoiler demultumesc, anna, pentru ca ai trecut pe aici si ai fost atat de draguta sa si lasi un semn. sper sa treci mai des. scuze pentru intarzierea raspunsului ...eu ajung mai rar pe aici... doar aceasta e cauza...
pentru textul : semne deIoane, onorat... și ținem legătura că eu nu mai plec din țara asta dacă n-am făcut-o la vremea mea acu am rămas pe aici cu colegii mei de țară de mai sus. Dar știi ce mă ține în formă? Mă gândesc așa, când mi-e mai greu, daca Emil Boc a reușit să ajungă prim-ministrul României, atunci chiar și eu am o șansă să devin cineva în țara asta! Oricine poate conduce țara asta! Asta da democrație nu fasoane ca la americani!
pentru textul : prima doamnă deAndu
Virgil, multumesc. Da, e vorba de Oradea, unde am locuit o vreme si stiu tristetea aceea noroioasa de mestesugar in atelierul caruia nu mai intra nimeni, odata cu topirea zapezii. O tristete care e compensata din cind in cind cu un apus de soare in Sirul Canonicilor, dar e mult prea putin si mult prea frumos ca sa compenseze muncitorescul zilei.
pentru textul : story of a city deCristina, nu poate decât să mă bucure trecerea ta. Cred eu că intuim cu toţii destule, mai greu este să le exprimăm; ori să le dăm crezare.
pentru textul : De-a singurul dePentru mine este un semn, un impuls, o speranţă. Mă bucură faptul să întâlnesc oameni deosebiţi, pe aceeaşi lungime de undă, de la distanţă. Când vom învăţa oare că suntem egali, să ne privim în ochi de la aceeaşi înălţime, să citim frumosul şi să nu căutăm imposibilul în nimic? Să acceptăm realitatea aşa cum e şi să ne bucurăm de puţinul cât ne-a rămas. Poate că vor trece ani lumină şi ceva se va schimba...
pentru textul : Azi deMulţumesc de trecere şi cuvintele frumoase!
textul e bun, chiar foarte bun dar am rezerve fata de final care mi se pare oarecum prea existentialist-predictibil.
pentru textul : Cadavrul martorului va fi aruncat în beton deNu cer ca textele mele să fie recunoscute ca foarte bune sau să fie premiate, dar nu înţeleg de ce acest text nu este acceptat nici măcar în şantier
pentru textul : haiku deCu respect Cezar
Francisc, mai hai și spune. Anna, văd că rezonanța într-adevăr a atins acolo o coardă, căci ai văzut, da, în spatele pădurii am ascuns altceva. De fapt în spatele oricărui lucru se ascunde cu totul și cu totul și cu totul altceva.
pentru textul : Cântecul pădurii către cel ce moare în frunzele ei deinteresant desi oscilez intre a "alege" (asa teoretic) fie textul - colaj - intreg, fie varianta de a-l citi ca pe niste texte distincte. ai incercat o coagulare. nu stiu daca e reusita sau e doar artificiala. emilian scrie bine, stie sa te faca sa simti in stomac si in creierul mic ceea ce probabil simte el, sau ceea ce ar vrea sa te faca pe tine sa simti. e o poezie la frontiera intre arta si freud
pentru textul : re_birth desi iata cum se intoarce ca din arhipeleaguri indepartate, in ritm de Solomon resurrection, Poetul tinind deasupra capului "Anatomia si Fiziologia iubirii" deschizind frunzele paginilor inainte sa ne infloreasca prin ginduri. "te voi ridica într-o zi te voi înălța cartilagii întinse coardele viorii fredonează solomon resurrection între oasele descărnate ușor de goale ca de pasăre" superb
pentru textul : Anatomia și Fiziologia Iubirii de... nu vreau sa fiu ironic, poate nu va plac glumele mele... insa, typo este, schimbari de ritm este, fortari ale ideilor este, clisee este, plus amestecuri intre mitologia greaca si cea crestina este ce nu este, nu este, zic eu sofistic. gata, tac, masonii este pe limba mea
pentru textul : Conjurația tăcerii deeu am sa ma leg de alte defecte ale acestui text: "fetele cochete" in "padurile adinci de fagi"? ... hai sa fim seriosi. "in morminte" "sa curga in viitor mereu (sic!) destine"... cam macabra idee despre procreare sau producere de urmasi... undeva intre gothic si caraghios. "învățătorii mei transpuși în cimitire"... hai dom'le sa fim seriosi... textul devine macabru de-a binelea. cuiva ii plac cimitirele. ati lasat "pasari cintatoare" acolo. aici unde sinteti acum pasarile nu cinta? ce are "raiul" impotriva "teoremelor" sau "gindirii abstracte"? sint cumva matematica, logica sau gindirea abstracta... pacatoase? apartin iadului... si nu stiam noi? hai sa fim seriosi. nici nu stiu daca textul asta nu cumva e o parodie si nu ni s-a spus.
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună deas taia altfel versurile in prima strofa:
"renii ies la pascut norii
rumega miazanoaptea"
(desi e cam rârâit fragmentul asta...)
mi-a placut finalul, e ironic si crud :)
pentru textul : entelehie deOk. Imi cer scuze. Am trimis un mail cu cererea permisiunii de a aproba acest text. Am specificat acolo si motivul acestei greseli. Multumesc!
pentru textul : Cum am mâncat un câine deDe ce nu "dezvelea"?
pentru textul : Dirijorul dePagini