citesc acest text de o mie de ori si de fiecare data imi place finalul tot mai mult. cata liniste poate fi intre doi oameni! si cat de simpla e linistea aceasta..! cat de multa viata!
frumos de tot...
Stimate domnule Gorun, va multumesc pentru trecere si apreciere. Penita o primesc cu draga inima ca pe o incurajare. Mai am multe de invatat si de experimentat in ale poeziei. Eu consider ca sunt la inceput. Adriana, apreciez sfaturile tale, mai ales, pentru ca stii sa dai forme de invidiat poemelor.
râd. virgil, atâta timp cât există astenia de primăvară, numai de bine despre noi, altfel zis, ce spuneai?
"norocul meu este că primăvara va fi lungă
și nu vom duce lipsă de femei îndrăgostite
ne-am hotărît cu toții să stăm la pîndă și să fim mai atenți data viitoare" Da. Versuri înţelepte!
există femei care primăvara fac şi curăţenie prin lista de Ym sau chiar aiurea, dar cum de muze nu ducem lipsă, nu ne rămâne decât să aşteptăm "pendula bătrână" să-şi facă tabietul dacă vrea, când o vrea, dacă nu poate să citească liniştită ziarul şi să se bucure de oamenii dragi din jur.
Ultima parte mi-a plăcut mai mult decât prima. Evident, mă refer la parodie.
Silviu, mulţumesc de lectură şi comentariu. Mi-am amintit acum că am găsit în arhivă un text care se voia o replică la o poezie de a ta care îmi plăcuse. pt. că am uitat să o postez atunci, o voi face aici. sper să nu te supere.
pomul cebesere
pomul cebesere
e un pom fragil
cel mai fragil din livada cu vişini
dachin l-a văzut şi-a zis
la umbra pomului cebesere
am stat şi-am plâns
văzul care mi s-a dat
pentru că am putut să văd
şi atunci mi-am amintit
ce să fac cu binele
nu există decât în măsura în care există răul
ce să fac cu răul
nu există decât în măsura în care există binele
ochiul meu e setat pe cifre
în zile pare
vede bine
în cele impare
rău
nervurile lui îmi duc spre creier
imagini de pe care nu s-a desprins
de tot amintirea cuiva
ghicit deasupra pătuţului
vag i-am zărit demult
zâmbetul
l-am desenat o singură dată
semăna cu o fotografie de a lui chaplin
ce fructe face acest pom
cine le culege
cine ne culege pe noi silviu
uneori grăbit
sau poate la timp
chiar înainte de căderea brumei
Marian dragule, eu iti atrag atentia ca asta ce spui tu este o forma incipienta de paranoia (si crede-ma datorita celor cum zici tu zece ani in plus :-) Tu te crezi vreunul dintre cei enumerati de tine or what? Hai sa fim seriosi, eu zic sa ne oprim aici cu polemica pana nu il suparam pe Virgil :-) si sa ne vedem de scris. Eu te voi citi in continuare. Nu mi-o lua in nume de rau daca iti spun sincer ce simt (sau ce NU simt) cand te citesc. Atat. Bobadil
Pai cred ca fiecare cu fricile lui, mai bobadile. N-as vrea sa ma provoci ca sa iti spun care e diferenta intre "disperarea" mea ca au trecut 20 de ani de la revolutie sau "groaza" ta ca ti-au trecut 46 de ani din viata. Pentru ca tine de implicatii care nu ma preocupa dar care pentru tine ar fi jenante. Viata e mai mult decit prohabul. Nu stiu daca am citit asta undeva. Dar mi-a venit in minte cind citeam comentariul tau.
doar doua sectiuni imi atrag atentia: "încruntarea ta lăsa urme pe catarg la înălțimea gândului" si "tresărea pe coapsă un fluture era senzația alunecării tale prin valuri fără întoarcere"
multumesc Aranca, eram undeva in acele zile si am intrebat de ce prefera noua mii noua zeci si unu. mi-a zis ca e numarul lui norocos. si atunci m-am gindit de noua mii noua zeci si unu de mii
Lucian, "tipul tehnic al site-ului", nu iti cere, nu te obliga, este ceva optional, o posibilitate pentru cazul in care vrei sa indici acolo altceva (de ex. daca apartine poemul unui volum sau daca e dedicat cuiva anume: iubitei, copilului, mamei etc). in concluzie, nu este obligatoriu. cind am spus banal, m-am gindit ca ai utilizat multe clisee. e ca si cum ai intra intr-o vila intr-un cartier select si gasesti pe pereti tot carpete cu rapirea din serai...cauta imagini originale, metafore care sa rezoneze in tine si sa te reprezinte.
si iata ca Brauner nu a fost uitat. intr-un top al celor mai importanti artisti ai secolului XX, realizat de galeriile Saatchi, Marea Britanie, pe baza voturilor internautilor, el ocupa (deocamdata) pozitia 304. http://www.saatchi-gallery.co.uk/artvote/ dar cei care vor deschide linkul (poate si cu intentia de a vota) vor avea parte de o surpriza mult mai placuta! pe primul loc este un alt român...
Cine mai scrie poezie pe coli albe de hartie sau e vorba de coala alba de site :).
Cumva, imi era dor sa citesc un text scris de tine, scris in atmosfera atat de specifica poeziilor tale. Frumos.
Versificatia fortata este alcatuita dintr-un amalgam de rime alternative, rime succesive si vers alb. Tema insuficient tratata, cu tente hilare. Concepte operationale slab asimilate. Catrene plate, final tip cvinarie, fara justificare. Ideea de a cauta ceva fara succes in sapte strofe fara a gasi o formula lirica adecvata, din pacate, caracterizeaza intreg textul.
domnule Titarenco, as vrea sa scoateti la lumina comentariile din arhiva pentru textul domnului Stefan Ciobanu si de asemeni ma voi stradui sa il gasesc personal pe autor pentru a lamuri aceasta situatie. Emil, sincer iti multumesc pentru interventie.. . ma simt ciudat sa stiu ca sunt acuzata de plagiat mai ales cand expresia imi apartine... in sensul ca am formulat/o eu... si sincer vreau sa nu existe dubii in ceea ce priveste acuratetea textelor mele. Marina Nicolaev, am la activ un curs de canto si crede/ma ca o respiratie daca am luat/o din gandirea altcuiva am avut bunul simt sa/i citez exact numele, opera, si toate datele necesare. va rog, daca se poate, eu astept sa vedem adevarul, si in cazul in care am preluat incorect ceva ce nu/mi apartine ..ma retrag de pe site, iar daca nu , imi sunteti datoare cu scuze. Afirmatiile nefondate nu sunt un semn de profesionalism... vigilenta, Katya Kelaro
Deosebita imaginea ``aștept să răsară soarele/ jumate inimă jumate văzduh``. Liniile de metal imi sugereaza doua lumi paralele care se intilnesc la infinit. Dar tabloul idilic de la capatul infinitului, vara atitor noi anotimpuri, merita asteptarea. Trenul, acel simbol al mercantilismului atit de specific scrierilor tale, schimbarea de macaz intre cer si abis, norul sa fie urmasilor lumina!
Interesanta constructia asta, filozofie cu detensionare-n final:"Nu avea nevoie. Obținuse din start." Felicitari! dar atentie la concordantele verbale!
A fost o încercare de a scrie ceva în stil clasic... Prima strofă a fost puțin modificată (sper eu, îmbunătățită) de la primele comentarii. Am corectat greșeala de scriere (am nimerit cam des pe lângă taste în ultima vreme și acesta nu e un lucru de laudă). Mulțumesc mult, Marina, pentru comentariu și corectură.
...Există o imagine obsedantă în textele tale ( vezi și...Mă vezi, treci atât de aproape, ne vezi........) pătrunderea într-un anume spațiu închis. A merge pe o stradă înseamnă a merge prin timp. Dar încet, pe nebăgate de seamă, strada devine ruină.Iar dincolo de bolta de zorele nu te mai vede Dumnezeu. Este limpede o metaforă a trecerii "dincolo", de unde și setea, bine știută din credințele și ritualurile funerare. Vorba lui Sorescu: problema se pune că odată intrat aici, nu mai ai cale de întoarcere. Doar Orfeu a avut darul blestemat de a privi înapoi. Ai știința imaginilor vizuale puternice și, lucru pe care se pune puțin preț azi din neștiință sau superficialitate, al coerenței acestor imagini. Aici, un "paradis în destrămare" prin care rătăcești într-o singurătate apocaliptică. Exemplu al acestei coerențe: imaginea Turnului, adică singura ieșire posibilă din acest spațiu închis de ziduri și flori dar impenetrabil: ÎN SUS. Și faptul întâmplător că turnul se numește Chindia (adică un timp de maximă "înflorire" a zilei care coboară însă înspre apus) ține de aceea și bine strunită coerență imaginară. Încerc să înțeleg dacă meticuloasa descriere arhitecturală din ultima parte intră în antiteză cu inefabila perdea de zorele de la început. Dar mi se pare că este un fel de "topire în piatră" în această bruscă schimbare de registru în care "eu" dispare. Este ceea ce îmi place să numesc "complexul Anei", căci am mai găsit imagini de acest tip în care anima se vrea zidită, ca semn al morții dar - oximoronic - și al (în)durării indefinite în/prin piatră. Vezi imaginea oului din poemul citat și în paranteza de mai sus. Absolut similară cu cea a turnului, ca regresie la origini și barbian "palat de var". Și mai e ceva: eul se instituie CENTRU doar în momentul ascensiunii în turn. Acum - de la Grigore Alexandrescu citire - ar trebui să învie Marea Fantomă a Trecutului. Ceea ce nu se întâmplă. Căci nu mai suntem romantici și ruinele nu se mai adună ca într-un "reverse" cinematografic într-o arhitectură.Am perceput și o discertă auto-ironie aici. Enumerarea aceea arhitecturală din final care m-a deconcentrat puțin inițial am înțeles-o în cele din urmă ca pe o serie dezarticulată de strigăte de ajutor de acolo din înălțimea turnului. Doar din zidita Ana nu rămâne doar asta: cântecul/plânsetul din ziduri?
domnilor Sebi şi Adrian , poate voi accepta provocarea :)
dar m-am obişnuit aşa de mult să scriu povestiri veridice încât ar trebui să îmi iau un psudonim sau să jur strâmb la icoane şi moaşte ca să încep să scriu povestiri de ficţiune! Mă gândeam că poate nişte povestiri de spionaj sau despre servicii secrete s-ar potrivi atmosferei :)
oricum adaug aici ce am scris şi pe alt site literar, unde cineva mă întreba care era adevărul despre casa aceea:
"Ciudat e că nu ştiu tot adevărul...dar de-a lungul anilor a trebuit să învăţ să nu fiu curioasă fiindcă prea multe întrebări legate de trecut, dacă nu au răspuns, creează o stare de disconfort. Ceea ce poate şi trebuie să facă un om e să privească lucid ceea ce este cert despre trecutul său şi să considere ca atare fragmentele neelucidate, fără interpretări greşite. Când în sfârşit m-am mutat de acolo, proprietarul a avut totuşi bunul simţ să îmi returneze garanţia din chirie. În rest a fost oricum oribil."
Trebuie sa recunosc faptul ca poezia ta mi-a transmis o perceptie aparte a dualitatii... piedestalul moral pe care este construita imaginea ("vina") nu vine, paradoxal, sa completeze un spatiu al atingerii ori al separatiei ci imi pare o incercare de a spune ca omul, mai concret barbatul, poate suferi si rational, la nivelul ideii, al proiectiei, fara a implica resorturi mult mai adecvate unui astfel de discurs... As elimina acel "cu" din fragmentul "cu spatele gol" si cred ca expresia "concavitatea claviculelor", desi foarte expresiva prin sunetul surd pe care-l degaja, artificializeaza versul. Poate si utilizarea "conturului" in loc de "contururilor"... una peste alta mi-a placut textul, cu rezervele enuntate deja.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
citesc acest text de o mie de ori si de fiecare data imi place finalul tot mai mult. cata liniste poate fi intre doi oameni! si cat de simpla e linistea aceasta..! cat de multa viata!
pentru textul : nu căuta aici poezie defrumos de tot...
Stimate domnule Gorun, va multumesc pentru trecere si apreciere. Penita o primesc cu draga inima ca pe o incurajare. Mai am multe de invatat si de experimentat in ale poeziei. Eu consider ca sunt la inceput. Adriana, apreciez sfaturile tale, mai ales, pentru ca stii sa dai forme de invidiat poemelor.
pentru textul : Drumul poeților desughiț în somn -
pentru textul : Haiku deîn cana de pe masă
coboară un miros
râd. virgil, atâta timp cât există astenia de primăvară, numai de bine despre noi, altfel zis, ce spuneai?
pentru textul : studiul femeii îndrăgostite de"norocul meu este că primăvara va fi lungă
și nu vom duce lipsă de femei îndrăgostite
ne-am hotărît cu toții să stăm la pîndă și să fim mai atenți data viitoare" Da. Versuri înţelepte!
există femei care primăvara fac şi curăţenie prin lista de Ym sau chiar aiurea, dar cum de muze nu ducem lipsă, nu ne rămâne decât să aşteptăm "pendula bătrână" să-şi facă tabietul dacă vrea, când o vrea, dacă nu poate să citească liniştită ziarul şi să se bucure de oamenii dragi din jur.
Ultima parte mi-a plăcut mai mult decât prima. Evident, mă refer la parodie.
Silviu, mulţumesc de lectură şi comentariu. Mi-am amintit acum că am găsit în arhivă un text care se voia o replică la o poezie de a ta care îmi plăcuse. pt. că am uitat să o postez atunci, o voi face aici. sper să nu te supere.
pomul cebesere
pomul cebesere
e un pom fragil
cel mai fragil din livada cu vişini
dachin l-a văzut şi-a zis
la umbra pomului cebesere
am stat şi-am plâns
văzul care mi s-a dat
pentru că am putut să văd
şi atunci mi-am amintit
ce să fac cu binele
nu există decât în măsura în care există răul
ce să fac cu răul
nu există decât în măsura în care există binele
ochiul meu e setat pe cifre
în zile pare
vede bine
în cele impare
rău
nervurile lui îmi duc spre creier
imagini de pe care nu s-a desprins
de tot amintirea cuiva
ghicit deasupra pătuţului
vag i-am zărit demult
zâmbetul
l-am desenat o singură dată
semăna cu o fotografie de a lui chaplin
ce fructe face acest pom
cine le culege
cine ne culege pe noi silviu
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deuneori grăbit
sau poate la timp
chiar înainte de căderea brumei
Marian dragule, eu iti atrag atentia ca asta ce spui tu este o forma incipienta de paranoia (si crede-ma datorita celor cum zici tu zece ani in plus :-) Tu te crezi vreunul dintre cei enumerati de tine or what? Hai sa fim seriosi, eu zic sa ne oprim aici cu polemica pana nu il suparam pe Virgil :-) si sa ne vedem de scris. Eu te voi citi in continuare. Nu mi-o lua in nume de rau daca iti spun sincer ce simt (sau ce NU simt) cand te citesc. Atat. Bobadil
pentru textul : un fragment întreg deP.S. de "pretiozitate".
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Getting over you dePai cred ca fiecare cu fricile lui, mai bobadile. N-as vrea sa ma provoci ca sa iti spun care e diferenta intre "disperarea" mea ca au trecut 20 de ani de la revolutie sau "groaza" ta ca ti-au trecut 46 de ani din viata. Pentru ca tine de implicatii care nu ma preocupa dar care pentru tine ar fi jenante. Viata e mai mult decit prohabul. Nu stiu daca am citit asta undeva. Dar mi-a venit in minte cind citeam comentariul tau.
pentru textul : după douăzeci de ani (I) dedoar doua sectiuni imi atrag atentia: "încruntarea ta lăsa urme pe catarg la înălțimea gândului" si "tresărea pe coapsă un fluture era senzația alunecării tale prin valuri fără întoarcere"
pentru textul : aqua marine demultumesc Aranca, eram undeva in acele zile si am intrebat de ce prefera noua mii noua zeci si unu. mi-a zis ca e numarul lui norocos. si atunci m-am gindit de noua mii noua zeci si unu de mii
pentru textul : denver blues II deLucian, "tipul tehnic al site-ului", nu iti cere, nu te obliga, este ceva optional, o posibilitate pentru cazul in care vrei sa indici acolo altceva (de ex. daca apartine poemul unui volum sau daca e dedicat cuiva anume: iubitei, copilului, mamei etc). in concluzie, nu este obligatoriu. cind am spus banal, m-am gindit ca ai utilizat multe clisee. e ca si cum ai intra intr-o vila intr-un cartier select si gasesti pe pereti tot carpete cu rapirea din serai...cauta imagini originale, metafore care sa rezoneze in tine si sa te reprezinte.
pentru textul : Uneori sufletul meu deacum vad ce ti-a recomandat Andu.
pentru textul : Devorah depe mine sterge-ma de pe lista aceea. :) eu una vreau sa am constiinta curata.
si iata ca Brauner nu a fost uitat. intr-un top al celor mai importanti artisti ai secolului XX, realizat de galeriile Saatchi, Marea Britanie, pe baza voturilor internautilor, el ocupa (deocamdata) pozitia 304. http://www.saatchi-gallery.co.uk/artvote/ dar cei care vor deschide linkul (poate si cu intentia de a vota) vor avea parte de o surpriza mult mai placuta! pe primul loc este un alt român...
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? deCine mai scrie poezie pe coli albe de hartie sau e vorba de coala alba de site :).
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc IV deCumva, imi era dor sa citesc un text scris de tine, scris in atmosfera atat de specifica poeziilor tale. Frumos.
sapphire, rog să dispară titlul poemei mele de la "texte recomandate"!
pentru textul : Moderator pe hermeneia deVersificatia fortata este alcatuita dintr-un amalgam de rime alternative, rime succesive si vers alb. Tema insuficient tratata, cu tente hilare. Concepte operationale slab asimilate. Catrene plate, final tip cvinarie, fara justificare. Ideea de a cauta ceva fara succes in sapte strofe fara a gasi o formula lirica adecvata, din pacate, caracterizeaza intreg textul.
pentru textul : Teenage angst dedomnule Titarenco, as vrea sa scoateti la lumina comentariile din arhiva pentru textul domnului Stefan Ciobanu si de asemeni ma voi stradui sa il gasesc personal pe autor pentru a lamuri aceasta situatie. Emil, sincer iti multumesc pentru interventie.. . ma simt ciudat sa stiu ca sunt acuzata de plagiat mai ales cand expresia imi apartine... in sensul ca am formulat/o eu... si sincer vreau sa nu existe dubii in ceea ce priveste acuratetea textelor mele. Marina Nicolaev, am la activ un curs de canto si crede/ma ca o respiratie daca am luat/o din gandirea altcuiva am avut bunul simt sa/i citez exact numele, opera, si toate datele necesare. va rog, daca se poate, eu astept sa vedem adevarul, si in cazul in care am preluat incorect ceva ce nu/mi apartine ..ma retrag de pe site, iar daca nu , imi sunteti datoare cu scuze. Afirmatiile nefondate nu sunt un semn de profesionalism... vigilenta, Katya Kelaro
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deDeosebita imaginea ``aștept să răsară soarele/ jumate inimă jumate văzduh``. Liniile de metal imi sugereaza doua lumi paralele care se intilnesc la infinit. Dar tabloul idilic de la capatul infinitului, vara atitor noi anotimpuri, merita asteptarea. Trenul, acel simbol al mercantilismului atit de specific scrierilor tale, schimbarea de macaz intre cer si abis, norul sa fie urmasilor lumina!
pentru textul : Turism Metafizic deInteresanta constructia asta, filozofie cu detensionare-n final:"Nu avea nevoie. Obținuse din start." Felicitari! dar atentie la concordantele verbale!
pentru textul : Contrast deA fost o încercare de a scrie ceva în stil clasic... Prima strofă a fost puțin modificată (sper eu, îmbunătățită) de la primele comentarii. Am corectat greșeala de scriere (am nimerit cam des pe lângă taste în ultima vreme și acesta nu e un lucru de laudă). Mulțumesc mult, Marina, pentru comentariu și corectură.
pentru textul : Gâdilat de gâde decu deosibita bucurie, placere a fost din partea mea. va multumesc pentru perceptie si apreciere onorat de vizita
pentru textul : Cuie deMă bucură trecerea dumneavoastră! Vă mulțumesc!
pentru textul : Nimfa pe nufăr demulte cuvinte constranse intr/un poem ce voieste a se exprima.
pentru textul : Peste tot atingerea ta deașa e , nu sunt eficient , din păcate:))))))) dar mai sper... asta la vista...
pentru textul : apa trece, pietrele trec demulţumesc mult pentru trecere şi semnul de lectură Ottilia :)
pentru textul : Unii spun că viaţa e ca o apă de...Există o imagine obsedantă în textele tale ( vezi și...Mă vezi, treci atât de aproape, ne vezi........) pătrunderea într-un anume spațiu închis. A merge pe o stradă înseamnă a merge prin timp. Dar încet, pe nebăgate de seamă, strada devine ruină.Iar dincolo de bolta de zorele nu te mai vede Dumnezeu. Este limpede o metaforă a trecerii "dincolo", de unde și setea, bine știută din credințele și ritualurile funerare. Vorba lui Sorescu: problema se pune că odată intrat aici, nu mai ai cale de întoarcere. Doar Orfeu a avut darul blestemat de a privi înapoi. Ai știința imaginilor vizuale puternice și, lucru pe care se pune puțin preț azi din neștiință sau superficialitate, al coerenței acestor imagini. Aici, un "paradis în destrămare" prin care rătăcești într-o singurătate apocaliptică. Exemplu al acestei coerențe: imaginea Turnului, adică singura ieșire posibilă din acest spațiu închis de ziduri și flori dar impenetrabil: ÎN SUS. Și faptul întâmplător că turnul se numește Chindia (adică un timp de maximă "înflorire" a zilei care coboară însă înspre apus) ține de aceea și bine strunită coerență imaginară. Încerc să înțeleg dacă meticuloasa descriere arhitecturală din ultima parte intră în antiteză cu inefabila perdea de zorele de la început. Dar mi se pare că este un fel de "topire în piatră" în această bruscă schimbare de registru în care "eu" dispare. Este ceea ce îmi place să numesc "complexul Anei", căci am mai găsit imagini de acest tip în care anima se vrea zidită, ca semn al morții dar - oximoronic - și al (în)durării indefinite în/prin piatră. Vezi imaginea oului din poemul citat și în paranteza de mai sus. Absolut similară cu cea a turnului, ca regresie la origini și barbian "palat de var". Și mai e ceva: eul se instituie CENTRU doar în momentul ascensiunii în turn. Acum - de la Grigore Alexandrescu citire - ar trebui să învie Marea Fantomă a Trecutului. Ceea ce nu se întâmplă. Căci nu mai suntem romantici și ruinele nu se mai adună ca într-un "reverse" cinematografic într-o arhitectură.Am perceput și o discertă auto-ironie aici. Enumerarea aceea arhitecturală din final care m-a deconcentrat puțin inițial am înțeles-o în cele din urmă ca pe o serie dezarticulată de strigăte de ajutor de acolo din înălțimea turnului. Doar din zidita Ana nu rămâne doar asta: cântecul/plânsetul din ziduri?
pentru textul : Printre ruine deI chose a colloquial style in order to emphasize the ideea: casual almost blog like.
pentru textul : I wonder how deThank you very much for taking your time. I liked your story too.
domnilor Sebi şi Adrian , poate voi accepta provocarea :)
dar m-am obişnuit aşa de mult să scriu povestiri veridice încât ar trebui să îmi iau un psudonim sau să jur strâmb la icoane şi moaşte ca să încep să scriu povestiri de ficţiune! Mă gândeam că poate nişte povestiri de spionaj sau despre servicii secrete s-ar potrivi atmosferei :)
oricum adaug aici ce am scris şi pe alt site literar, unde cineva mă întreba care era adevărul despre casa aceea:
"Ciudat e că nu ştiu tot adevărul...dar de-a lungul anilor a trebuit să învăţ să nu fiu curioasă fiindcă prea multe întrebări legate de trecut, dacă nu au răspuns, creează o stare de disconfort. Ceea ce poate şi trebuie să facă un om e să privească lucid ceea ce este cert despre trecutul său şi să considere ca atare fragmentele neelucidate, fără interpretări greşite. Când în sfârşit m-am mutat de acolo, proprietarul a avut totuşi bunul simţ să îmi returneze garanţia din chirie. În rest a fost oricum oribil."
pentru textul : Scrinul negru deintr-adevar, un pictor al Tainei...
pentru textul : Ştefan Câlţia : pictură --- muzica : Ketil Bjornstadt deam selectat filmul in "preferintele personale", multumesc, Donna Alba.
Trebuie sa recunosc faptul ca poezia ta mi-a transmis o perceptie aparte a dualitatii... piedestalul moral pe care este construita imaginea ("vina") nu vine, paradoxal, sa completeze un spatiu al atingerii ori al separatiei ci imi pare o incercare de a spune ca omul, mai concret barbatul, poate suferi si rational, la nivelul ideii, al proiectiei, fara a implica resorturi mult mai adecvate unui astfel de discurs... As elimina acel "cu" din fragmentul "cu spatele gol" si cred ca expresia "concavitatea claviculelor", desi foarte expresiva prin sunetul surd pe care-l degaja, artificializeaza versul. Poate si utilizarea "conturului" in loc de "contururilor"... una peste alta mi-a placut textul, cu rezervele enuntate deja.
pentru textul : singurătate dePagini