Well... spre deosebire de textele mai vechi, textul acesta este cu oarece nivele peste. Parerea mea ! Imi place ideea din versurile "rugina-mi acopera mainile/igrasie cu tenta de omor" si "ascutim/ pana la tiuit /secunda". Discurs introspectiv, retoric ce curge firesc. Oarecum truism in "viata hraneste speranta". Interesant... mai trec. ialin
Imi spui si mie unde "mai trebuie lucrat" fiindca de exemplu mie nu-mi place cind cineva vorbeste doar asa ca sa se afle in treaba. ai o observatie pertinenta de facut, fa-o, dar nu veni cu ziceri din astea "ex catedra" ca ma tem ca suna a gol. si poate ne spui si noua de ce nu iti place "vom dispare"
Un text metaforă a existenței, a fragilității umane, a deșertăciunii căreia îi suntem supuși ca ființe muritoare și în care sunt săpate adânc nevoile primordiale. Omul e o ființă socială, iar sentimentul singurătății este devastator. Mi-au plăcut foarte mult naturalețea textului, simbolistica, enunțurile concise redate într-o succesiune logică. Întrebările retorice implică lectorul, îl fac complice la reflecțiile autorului. Este interesant cum se au în vedere mai mult senzațiile olfactive, auditive, tactile și chinestezice. Acestea conving mai mult decât cele vizuale fiindcă sunt mai profunde. Ar fi multe de spus, dar nu vreau să risipesc parfumul ghioceilor :)
Mulțumiri, Ioana! Felicitări!
Deoarce, in ciuda avertismentelor nostre, ati continuat sa incalcati articolul 9.7 din regulament, Consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului dvs. pentru o luna.
Defel... eu cred ca negotul a fost inventat de oamenii plictisiti... acum tatal tau nu are absolut nici o vina, sunt sigur ca e un om onorabil. In alte circumstante as fi venit cu multe argumente ca sa-mi sustin parerea despre textul tau dar acum intelege-ma ca n-am nici cel mai mic chef... asa ca am zis aluziv doar varianta scurta si codata. Oricum e ciudat sa argumentezi evidentele.
Eu tocmai naturalețea, curgerea fără excese, împletirea subtilă a erosului cu thanatosul am apreciat-o în poezia de mai sus, astfel încât prefer versul final în forma aleasă de Vladimir. Inversarea – recunosc, mai interesantă, poate mai poetică dacă pot spune așa, ar fi o ruptură în raport cu atmosfera creată prin firescul și similitudinea construcției din versul anterior, o nearmonizare pentru care cititorul nu cred că a fost pregătit. Sigur, e o nuanță care ține de percepție și se susține numai în ipoteza mizei pe sinceritate.
sâmburii zilelor însorite arată de fiecare dată altfel, purtând uneori nuanțe ascuțite de pietre, alteori tristețea norilor din noi. remarcabilă imaginea: "te aștept să ciocnim un pahar și să-l bem pe Dumnezeu până la ultima picătură de sânge" atenție, un typo: "plecăciuile".
Nu dati voi, dau eu fratilor. Mie mi se pare mai bun chiar decat celalalt "nerastignit" si spun asta cu toata convingerea. Cu cateva exceptii (cum ar fi apropierea dintre "plus" si "plus" acolo in versurile mediane) poemul curge bine, are idee si exprimare curate. Din punctul meu de vedere, unul dintre momentele de inspiratie. Am aici de-a face cu o idee si o realizare poetica de top asezonate cu o lectura cat se poate de rafinata. Iar "noi propovăduim un hristos descompus în vertebrele unei teologii acrobatice" poate sa rescrie metafora romanticilor post-modernisti ca o rescrie bine. Nu-mi place entuziasmul poetic, dar ce bine mi-e cand il simt! Un text Excelent pentru care o singura penita este prea putin, parerea mea, dar atat pot eu sa dau conform Regulamentului :-) Andu
Textul e bun, transmite emoţie. E reprezentativ pentru tine si merge de tipărit pe coperta a patra a unui volum viitor. E un poem de maturitate, un poem simplu şi înţelept.
Căţelul pământului nu e deloc o expresie uzată, ci este drumul lung de la mit, basm, până la realitate. Mitul - cel al Cerberului. Basmul - cel în care Dumnezeu şi Sf. Petru au transformat un câine de pază într-un animal nevăzător şi realitatea - animăluţul e orb - orbete se mai numeşte în popor, seamănă cu o cârtiţă - şi locuieşte în vizuini subterane.
Adriana, am eliminat acele două versuri care conțineau o terminologie mai aproape de contemporan și introdus o altă legătură. Crezi că sună mai bine așa? Oricum, îți mulțumesc pentru îndelunga și constanta aplecare pe textele mele. Nu ca scuză precizez că tot ceea ce postez, este scris ca o curgere și fără nici un fel de prelucrare a textului, excepție corecturile gramaticale la transcriere în comp.
andule, am dezbătut şi eu problema, am inversat, eram gata să renunţ dar în final am zis că nu e chiar aşa de cacofonistic.
în fond, dacă vrei să scrii un text despre biserica catolică care e mare şi tare, e mai serioasă cacofonia. nu zic că partea aceea
e bătută in cuie, mai vedem. acceptăm şi sugestii.
Într-adevăr, Erika, aici e și poezie, am citit și aseară, m-am bucurat că a remarcat și Virgil, așa că mi-am spus că suportă amânare să-ți spun părerea mea, așteptând mai ales să văd cum vei corecta dezacordul acela. Unde cred că mai poți lucra: "fără de priviri" (renunță la "de" sau găsește altceva), "coaja tulpinii".
mulţumesc doamna Manole. finalul, da, finalul. eu ştiu că în prima clipă după moarte ni se dezvăluie adevărul, adevărat, nealterat şi crud. aici unii au dubii, atunci şi acolo e cea mai mare lumină.
nu stiam ca se mai spune si "a schelacai" la "a schelalai". desi nu l-am gasit in dex, am vazut ca e folosit si-n alte locuri pe net; deci poate trece ca varianta locala. totusi, "chanel no. 5" e "chanel" peste tot, deci nu "channel". ma gindesc ca ti-o scapat, sub influenta omniprezentului englezism "channel"
Scuze n-as vrea sa fiu luat iar de abuz de off-topic dar mesajul tau Adriana chiar nu a ajuns bine la mine, cred. Adica ce am zis eu cand am dat penita nu e OK? Cand am dat o penita "la fel de sincera" care desigur se citeste pe dos? Hm... o lamurire mi-ar prinde bine. Pana una-alta reiterez aprecierea mea la adresa acestui text. Fara mishto adica. Andu
Pentru mine Bucureștiul și Maramureșul au însemnat întotdeuna extremele României. Asta mi-a fost percepția și nu rezultatul vreunei complicate analize. O comparație sau o alăturare a lor, pe majoritatea planurilor cred că ar naște lucruri greu de înțeles. De la casele de pe alt tărâm (dacă e și ceață evadezi... fără să vrei) și până la vâltoare, printre turiști des întâlnită vorba: fain aici, da să vii doar în vacanță. Evident, pentru artistul sensibil înseamnă mult mai mult. Cât despre cimitirul de la Săpânța, greu să nu te încerce contradictoriul. Probabil că e o confruntare între două atitudini în fața morții, nimic mai mult. Apoi staticul satului din maramu, îndemn la uitare și acceptare, contrast cu viteza de București și lăsat la urmă parcă a concluzie: verticalul, atât de prezent de la Dealu Ștefăniței și până dincolo, la ruși, cum le-a rămas ălora numele. Asta am cetit eu, restu poate ne spune mai multe autoarea cand o avea timp...
câinele uită mai uşor răul şi lasă oamenii în plata Domnului. nu-i mai muşcă. pe când, despre oameni, Silviu, dă-mi voie să nu mai zic nimic, ştii, picioare de dat undeva... găseşti la orice colţ!
am citit cu plăcere,
Te rog să nu mai abuzezi de butonul "atenţie editor"! Textele nu se află la şantier pentru erori minore, ci pentru că sunt infantile, pastişe eminesciene, retorice, fals filosofice, presărate cu greşeli de gramatică elementară etc.
D-le Dinu, a vorbi de rău - înţelege-s-ar orice din sintagma asta - consiliul H. nu duce niciodată la retrogradare categorială. Altele-s criteriile acolo, criterii artistice. Dar, şi vorbesc serios, văd că vă prieşte noul statut - scrieţi din ce în ce mai bine. Continuaţi aşa şi, zic eu, veţi redeveni autor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dar mai bine îmi ziceați, doamna manole, dacă v-ați gîndit tot la un sex oral cu ejaculare, citind poemu
pentru textul : Cândva deWell... spre deosebire de textele mai vechi, textul acesta este cu oarece nivele peste. Parerea mea ! Imi place ideea din versurile "rugina-mi acopera mainile/igrasie cu tenta de omor" si "ascutim/ pana la tiuit /secunda". Discurs introspectiv, retoric ce curge firesc. Oarecum truism in "viata hraneste speranta". Interesant... mai trec. ialin
pentru textul : legănare deImi spui si mie unde "mai trebuie lucrat" fiindca de exemplu mie nu-mi place cind cineva vorbeste doar asa ca sa se afle in treaba. ai o observatie pertinenta de facut, fa-o, dar nu veni cu ziceri din astea "ex catedra" ca ma tem ca suna a gol. si poate ne spui si noua de ce nu iti place "vom dispare"
pentru textul : dana point I demetafora a murit în baie, cu o mână pe Rasputin şi alta pe Bobadil. ;)
pentru textul : cu tălpile goale deUn text metaforă a existenței, a fragilității umane, a deșertăciunii căreia îi suntem supuși ca ființe muritoare și în care sunt săpate adânc nevoile primordiale. Omul e o ființă socială, iar sentimentul singurătății este devastator. Mi-au plăcut foarte mult naturalețea textului, simbolistica, enunțurile concise redate într-o succesiune logică. Întrebările retorice implică lectorul, îl fac complice la reflecțiile autorului. Este interesant cum se au în vedere mai mult senzațiile olfactive, auditive, tactile și chinestezice. Acestea conving mai mult decât cele vizuale fiindcă sunt mai profunde. Ar fi multe de spus, dar nu vreau să risipesc parfumul ghioceilor :)
pentru textul : Obiecte fragile deMulțumiri, Ioana! Felicitări!
Deoarce, in ciuda avertismentelor nostre, ati continuat sa incalcati articolul 9.7 din regulament, Consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului dvs. pentru o luna.
pentru textul : Aleșii noștri sunt dispuși să asculte tot românul deDefel... eu cred ca negotul a fost inventat de oamenii plictisiti... acum tatal tau nu are absolut nici o vina, sunt sigur ca e un om onorabil. In alte circumstante as fi venit cu multe argumente ca sa-mi sustin parerea despre textul tau dar acum intelege-ma ca n-am nici cel mai mic chef... asa ca am zis aluziv doar varianta scurta si codata. Oricum e ciudat sa argumentezi evidentele.
pentru textul : Într-o gară de sticlă deEu tocmai naturalețea, curgerea fără excese, împletirea subtilă a erosului cu thanatosul am apreciat-o în poezia de mai sus, astfel încât prefer versul final în forma aleasă de Vladimir. Inversarea – recunosc, mai interesantă, poate mai poetică dacă pot spune așa, ar fi o ruptură în raport cu atmosfera creată prin firescul și similitudinea construcției din versul anterior, o nearmonizare pentru care cititorul nu cred că a fost pregătit. Sigur, e o nuanță care ține de percepție și se susține numai în ipoteza mizei pe sinceritate.
pentru textul : Întâlnire desâmburii zilelor însorite arată de fiecare dată altfel, purtând uneori nuanțe ascuțite de pietre, alteori tristețea norilor din noi. remarcabilă imaginea: "te aștept să ciocnim un pahar și să-l bem pe Dumnezeu până la ultima picătură de sânge" atenție, un typo: "plecăciuile".
pentru textul : Sâmburi deNu dati voi, dau eu fratilor. Mie mi se pare mai bun chiar decat celalalt "nerastignit" si spun asta cu toata convingerea. Cu cateva exceptii (cum ar fi apropierea dintre "plus" si "plus" acolo in versurile mediane) poemul curge bine, are idee si exprimare curate. Din punctul meu de vedere, unul dintre momentele de inspiratie. Am aici de-a face cu o idee si o realizare poetica de top asezonate cu o lectura cat se poate de rafinata. Iar "noi propovăduim un hristos descompus în vertebrele unei teologii acrobatice" poate sa rescrie metafora romanticilor post-modernisti ca o rescrie bine. Nu-mi place entuziasmul poetic, dar ce bine mi-e cand il simt! Un text Excelent pentru care o singura penita este prea putin, parerea mea, dar atat pot eu sa dau conform Regulamentului :-) Andu
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deTextul e bun, transmite emoţie. E reprezentativ pentru tine si merge de tipărit pe coperta a patra a unui volum viitor. E un poem de maturitate, un poem simplu şi înţelept.
Căţelul pământului nu e deloc o expresie uzată, ci este drumul lung de la mit, basm, până la realitate. Mitul - cel al Cerberului. Basmul - cel în care Dumnezeu şi Sf. Petru au transformat un câine de pază într-un animal nevăzător şi realitatea - animăluţul e orb - orbete se mai numeşte în popor, seamănă cu o cârtiţă - şi locuieşte în vizuini subterane.
pentru textul : urme și umbre deMulțumesc din nou, Luminița. L-am șlefuit momentan, până văd dacă voi găsi ceva și mai potrivit. O duminică frumoasă, Daniela.
pentru textul : când mi-e dor de tine mă gândesc la crăciun de..eu cred ca ultimul comentator irosete cuvinte inalte "ce din coada au sa sune" (multiplicitate, justificativa), pe un text plapand, anti-valoare.
pentru textul : diversitate... deAdriana, am eliminat acele două versuri care conțineau o terminologie mai aproape de contemporan și introdus o altă legătură. Crezi că sună mai bine așa? Oricum, îți mulțumesc pentru îndelunga și constanta aplecare pe textele mele. Nu ca scuză precizez că tot ceea ce postez, este scris ca o curgere și fără nici un fel de prelucrare a textului, excepție corecturile gramaticale la transcriere în comp.
pentru textul : cu doina-n gând... degreșeala îmi aparține. ca multe altele
pentru textul : neon fado deandule, am dezbătut şi eu problema, am inversat, eram gata să renunţ dar în final am zis că nu e chiar aşa de cacofonistic.
pentru textul : cauză şi efect deîn fond, dacă vrei să scrii un text despre biserica catolică care e mare şi tare, e mai serioasă cacofonia. nu zic că partea aceea
e bătută in cuie, mai vedem. acceptăm şi sugestii.
Într-adevăr, Erika, aici e și poezie, am citit și aseară, m-am bucurat că a remarcat și Virgil, așa că mi-am spus că suportă amânare să-ți spun părerea mea, așteptând mai ales să văd cum vei corecta dezacordul acela. Unde cred că mai poți lucra: "fără de priviri" (renunță la "de" sau găsește altceva), "coaja tulpinii".
pentru textul : Răstălmăcire deStimata Doamna. Si imi cer scuze. In primul rand fata de preopinent.
pentru textul : Binaritate & PoMo dein textul asta se simte o mana sigura. sa stii ca eu de obicei te citesc, chiar daca nu las semne.
astept si eu continuarea - ai grija, subiectul este destul de uzat. sper sa poti scoate ceva bun din el.
pentru textul : am evadat un timp deun pic cam seacă parodia, ca o teacă de roșcovă fără juice. ultimul poem trimis în șantier era mult mai bun decât ce citesc eu aici.
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 demulţumesc doamna Manole. finalul, da, finalul. eu ştiu că în prima clipă după moarte ni se dezvăluie adevărul, adevărat, nealterat şi crud. aici unii au dubii, atunci şi acolo e cea mai mare lumină.
pentru textul : confesiuni nocturne denu stiam ca se mai spune si "a schelacai" la "a schelalai". desi nu l-am gasit in dex, am vazut ca e folosit si-n alte locuri pe net; deci poate trece ca varianta locala. totusi, "chanel no. 5" e "chanel" peste tot, deci nu "channel". ma gindesc ca ti-o scapat, sub influenta omniprezentului englezism "channel"
pentru textul : fahrenheit game desalutari din Venetia!
pentru textul : Eu, Piața San Marco, Venetia deScuze n-as vrea sa fiu luat iar de abuz de off-topic dar mesajul tau Adriana chiar nu a ajuns bine la mine, cred. Adica ce am zis eu cand am dat penita nu e OK? Cand am dat o penita "la fel de sincera" care desigur se citeste pe dos? Hm... o lamurire mi-ar prinde bine. Pana una-alta reiterez aprecierea mea la adresa acestui text. Fara mishto adica. Andu
pentru textul : emanație deiti multumesc de semnul lecturii! cu respect, dorina n.
pentru textul : Scrie! dePentru mine Bucureștiul și Maramureșul au însemnat întotdeuna extremele României. Asta mi-a fost percepția și nu rezultatul vreunei complicate analize. O comparație sau o alăturare a lor, pe majoritatea planurilor cred că ar naște lucruri greu de înțeles. De la casele de pe alt tărâm (dacă e și ceață evadezi... fără să vrei) și până la vâltoare, printre turiști des întâlnită vorba: fain aici, da să vii doar în vacanță. Evident, pentru artistul sensibil înseamnă mult mai mult. Cât despre cimitirul de la Săpânța, greu să nu te încerce contradictoriul. Probabil că e o confruntare între două atitudini în fața morții, nimic mai mult. Apoi staticul satului din maramu, îndemn la uitare și acceptare, contrast cu viteza de București și lăsat la urmă parcă a concluzie: verticalul, atât de prezent de la Dealu Ștefăniței și până dincolo, la ruși, cum le-a rămas ălora numele. Asta am cetit eu, restu poate ne spune mai multe autoarea cand o avea timp...
pentru textul : Săpînţa, mon amour deenumerate anterior.
pentru textul : după douăzeci de ani (II) decâinele uită mai uşor răul şi lasă oamenii în plata Domnului. nu-i mai muşcă. pe când, despre oameni, Silviu, dă-mi voie să nu mai zic nimic, ştii, picioare de dat undeva... găseşti la orice colţ!
pentru textul : până târziu câinele meu deam citit cu plăcere,
Te rog să nu mai abuzezi de butonul "atenţie editor"! Textele nu se află la şantier pentru erori minore, ci pentru că sunt infantile, pastişe eminesciene, retorice, fals filosofice, presărate cu greşeli de gramatică elementară etc.
pentru textul : Himeră deD-le Dinu, a vorbi de rău - înţelege-s-ar orice din sintagma asta - consiliul H. nu duce niciodată la retrogradare categorială. Altele-s criteriile acolo, criterii artistice. Dar, şi vorbesc serios, văd că vă prieşte noul statut - scrieţi din ce în ce mai bine. Continuaţi aşa şi, zic eu, veţi redeveni autor.
pentru textul : de la eva la dama de pică dePagini