Am citit fără să respir până la ,,vezi tu". Ai susţinut atât de bine, de captivant ideea de lehamite, starea pe care o poate avea un om când îî e lehamite, starea de prizonierat între cei dragi, aparenta libertate, nepăsarea caldă versus războiul rece dintre diverse structuri sociale, începând de la familie până la naţiuni. Aş reda aici fiecare vers. Mă limitez la cel care arată pustiul unei locaţii de după nuntă, că tocmai am fost la una şi chiar mă gândeam cum va arăta localul şi zona a doua zi.
,,după vijelii stâlpii au să se ridice la cer
ca atunci când imediat după nuntă
îți dai seama cât de pustiu este pământul"
Finalul m-a pus pe gânduri. E dreptul autorului să fie ambiguu, să facă un fel de tăiere a planurilor, iar eu să încerc să respect momentul de tăcere tot prin tăcere. Pentru mine e un poem reper pentru modul cum reuşeşte artisitic să sugereze stări şi crezuri, fapte şi atitudini. Mulţumiri, Paul!
revin, pentru că a trebuit să-mi înghit vorba la jumătate (chemată de chestii pragmatice și nesuferite).
voiam să-ți spun că m-am bucurat mult că ai ales acele „trei mere de aur”, mai ales că la primul am avut îndoieli (dacă-i prea neclar? dacă spune prea puține? dacă nu reușesc să surprind idee? etc.) dar, până la urmă, mi-am luat cuvintele în dinți și le-am lăsat să fie așa cum s-au născut.
iar poezia am pus-o aici, separat de „masa rotundă” (cred că la început se numea „polemică”, nu știu, n-am avut conexiune pe net cam 12 ore sau mai mult), pentru că m-ai cam blocat cu acel „ce ar TREBUI să fie poezia”, eu considerând nu știu ce să fac cu verbul „a trebui” în contextul dat. că poezia este, când vrea, fără să trebuiască și mai ales pentru că nu trebuie. :)
dar cred că ai înțeles asta, nu mai dezvolt aici, o să mă întorc, peste o oră, la masa rotundă.
Mulțumesc pentru popas și chiar mă bucur că am reușit să spun ceva din ceea ce căutam să spun.
să răspund cu aceeași seriozitate și bună credință care cred că mă caracterizează, dar ce să spun când tu, Emilian, te contrazici la trei rânduri distanță. spui "ar trebui fiecare să ne întrebăm ce vrem: un feedback onest sau ca cineva să rezoneze pur și simplu cu ceea ce scriem noi. Eu am ales rezonanța.(...) Nu-mi pare rău pentru timpul pe care tocmai mi-ai demonstrat că l-am pierdut în încercarea de a-ți oferi un feedback onest..." eu cred că ar trebui să te hotărăști tu ce vrei să oferi înainte de a mă întreba eu ce vreau... pentru că, după cum bine cred că se vede, tu pozezi în același tip de : eu nu sunt poet, tra la la, îmi scriu doar jurnalul și îmi ofer însă părerea mea avizată pentru că vreau să ajut, să sfătuiesc, să (și aici poți trece ori ce vrei tu). Și apoi anunți foarte matur, ca atunci când afirmi că citești detașat un text, că îți iei jucăriile și pleci, acesta fiind ultimul semn de sub textele mele. Și mă întreb retoric cumva. Unde este onestitatea, dacă tu nu poți primi un refuz enunțat decent la un comentariu de-al tău? Eu ce să mai cred când te contrazici și jignești. Nu sunt un om vanitos, sunt un om care spune ceea ce crede oricui. Crezi că ești o excepție? Ei, nu! Și mă întreb: desconsiderarea vine din faptul că nu îți accept părerea? Simpla? Altfel de unde oare? Știu, nu te-am înțeles și sunt un îngâmfat, orgolios, etcaetera. Dar eu cred într-un text! Tu crezi într-o opinie. E cuvântul meu contra cuvântului tău. E atât de deranjant? Repet, mă pregăteam să răspund cu obișnuita seriozitate pe care ți-am dedicat-o, dar de ce? Tot retoric, deh!
Dacă aș fi avut o soluție pentru "coadă", ți-aș fi spus. Cred că poți renunța la a doua și să devină "caninul". Nu pare a schimba foarte mult sensul și îi oferă o anume ambiguitate.
Acolo unde oamenii mor în ei înşişi,
există lucruri scrise în hârtii colorate...
Locuitorii zilei se nasc şi-şi continuă nestingheriţi melodia cea veche,
alteori, le place să locuiască în noapte cu adresă cu tot...
Cezar, din câte ştiu eu, poezia lui Eminescu are o anumită structură prozodică: ritm, metru, rimă... Apoi, tu ai mari probleme cu limba română, aşa că nu înţelg ambiţia traducerilor...
ceea ce imi place mie aici este ultima strofa. am senzatia ca e mai conturata si mai lipsita de contorsionari logice. poate problema e gindirea mea mai simpla
...încântat să aud că trezesc așteptări. mai ales de la vorbitorii de limbă franceză. revin pentru a face o trimitere la un poem postat mai demult "Cocoșatul de la Notre Capșa" și la un comentariu postat anterior. și mă repet: un experiment asemănător am încercat și în franceză. mulțumesc!
Cu tot respectul, nu ţi se pare că sunt prea mulţi de "vom" în cele 10 versuri: "vom auzi,vom coborî, vom ascunde, vom sta, vom mângâia". Este doar o părere, poate să fie bine şi aşa, depinde din ce parte priveşti.
cu stimă, z
O poezie meditativă, dar cu câteva poticneli semantice (ultimele două versuri din strofa întâi). Conjunctivul din a doua îmi pare foarte bine inserat, deși strofa e ușor flambată.
si iata ca Brauner nu a fost uitat. intr-un top al celor mai importanti artisti ai secolului XX, realizat de galeriile Saatchi, Marea Britanie, pe baza voturilor internautilor, el ocupa (deocamdata) pozitia 304. http://www.saatchi-gallery.co.uk/artvote/ dar cei care vor deschide linkul (poate si cu intentia de a vota) vor avea parte de o surpriza mult mai placuta! pe primul loc este un alt român...
nu am vzitat si sincer, nici nu ma intereseaza. prefer sa imi imaginez. iar daca imi veti contesta imaginatia voi avea aceeasi indreptatire sa v-o contest si pe a dumneavoastra. dar dumneavoastra nu va imaginati, dumneavostra abordati dogmatic, partinic. eu prefer imaginatia mea in care o lavra ruseasca continua ”să duhnească a neaerisit a tămîie a brînză și a parfum prost a nefericire de eschibiționist” un spatiu inchis nu are cum sa miroasa frumos sau aerisit. tocmai de aceea eu nu sint „blogger” si nici nu ma intereseaza
Ca sa nu par nu stiu cum, sa va lamuresc un pic. Despre istoricul acestui sit stiu mai multe decat multi dintre voi. Nu ma intrebati de ce, prietenii stiu de ce. Cel mai important, exista un regulament care trebuie respectat. Atata timp cat regulamentul functioneaza brici, asta nu lasa loc de scapari, interpretari si mistouri. Poate sunt eu de vina ca traiesc intr-o societate in care nu exista barfa si invidia specifica romanilor. Tentativa de pamplet si ironiile ieftine sunt barfe de piata. Pamfletul, in cazul de fata, evita, anuleaza regulamentul. Adica poti spune orice tampenie iti trece prin cap despre orice autor al sitului, poti sa-ti bati joc de viata sa privata si numele sau, dar ai acoperire pamfletul. Dezgustator. Oamenii seriosi se respecta, in ciuda diferentelor de opinie si gusturilor literare. Nu m-am legat de nimeni si ma asteptam la acelasi lucru. Nu m-am legat de muschi, de ochi, de competente literare, nu am facut mistouri despre autori. Am comentat pe text si am argumentat. De ce va este voua atat de greu sa respectati niste principii si niste regulemante? Cum vreti sa va faceti cunoscuti in lumea buna literara cu astfel de atitudini? Sau va plictisiti de moarte si cautati sa faceti viata mai piperata?
Orgolii... cu totii avem. Dar autocontrolul este un semn de respect si maturitate. Nu suntem aici sa facem demonstratii de valoare si nici sa incercam rabdarea celorlalti. Destinderea vine din respect si intelegere, din colaborare si bune intentii.
Nevinovat pamflet. Ceva de genul: dacă erai inteligent răspundeai ca Vlad și Silvia:)
Adica ti se spune ca esti prost PE FATA si voi va faceti ca treceti cu vederea.
Nu ati inteles un lucru. Am venit aici din placere, sa-i ajut pe cei care poate au nevoie. Nu ati stiut sa apreciati acest lucru, exista zeci de reviste si situri unde oamenii se comporta cum trebuie.
Adriana, nu am nimic de împărţit cu nimeni. Nici aici, nici în altă parte.
Dacă Dumnezeu se numeşte Matei Hutopilă, atunci mă închin judecăţii Lui clarvăzătoare.
Dacă acest dumnezeu îţi spune, aşa, hodoronc – tronc, că scrisul
tău e dezgustător, oribil, prost, prost şi iar prost, înseamnă că aşa este
Te poţi pune cu Dumnezeu?????
Mare e grădina Ta, Doamne!!!!
Primele două versuri sunt de reținut, aduc ceva nou: "locuiești într-o iarnă paralelă fără solstiții / mă întreb dacă poți face o femeie de zăpadă". Cu "ochi fără gene", poate pentru a nu se prinde... "steluțe în genele ei"?
ah...tot femeia te scoate din incurcatura! :) multumesc frumos, Adina. da, varianta a doua e excelenta! acum schimb! Virgil, asta sa fie ultimul nostru necaz! :))
Eu zic sa ramii la proaspat descoperita vocatie de epigramist. Cu putin noroc si perseverenta poate vei reusi sa treci de primele patru rinduri ale oricarui text, nu neaparat al meu.
Asteptarea ...moarte n-are. La mine este invers (ca la tine). pana la 67 de ani am castigat destui bani ca sa-mi ajunga mult dupa 2012 cand no-i mai fi. si de atunci ma tin de poezie (cum se tine inca piersic de femei) ca sa nu cad/cada. ca dansa nu vrea neam sa se lipesca de mine e cu totul altceva. ceea ce iti doresc si tie. adica cum?! e treaba ta sa faci hermeneutica (contradictorie). succes. la bani, nu la poezie. ca asta fiind de genul tau mult mai rar se lipeste de. Na ca facui herme in locul tau. dar mai exista pana in 2012 oarece speranta (si pentru dansele). daca devin...nu ca nu e frumos moral estetic si etc.
aranca, ma bucur ca am o cititoare in tine. si poemele mele o admiratoare. sper sa nu ramai singura, ratacita, pe aici. este un poem pe care l-as selecta pentru vreun volum. daca ti se pare ca ar mai suporta modificari, let me know. suport bine criticile constructive. multumesc.
Mi se pare cam lacunar. Adica iti pare bine de ce ? Daca parerea de bine nu se leaga de o idee, atunci "drumul deschis" nu pare sa duca nicaieri si textul pica in banal sau poate nu inteleg eu.
Virgil, stiu ca a mai fost semnalata problema asta, dar tot pierd sesiunea la navigarea pe pagini si trebuie sa ma logez din nou.
Reușit poem după modelul haiku-senzorial, este o contemplare a nemișcarii aici specifică artei haiku-ului. Am regretat lipsa simțului văzului, dar asta e doar o emoție cât se poate de personală. Mi-aș dori să mai citesc astfel de texte, încărcate de sentiment. Îmi fac bine, ca un panaceu greu de găsit nowadays altndeva decât în vers. Bobadil. P.S. Desigur, așa cum ne-a obișnuit, Vladimir face exercițiul artei spagyrice, pe nivelele superioare găsesc mereu la el ceva care mă duce cu gândul la "amicul" Hermes :-) Sau e doar o obsesie de-a mea?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"cu aş putea să te pun la vreun colţ." se va citi "cum aş putea să te pun la vreun colţ."
pentru textul : Har şi talent deAm citit fără să respir până la ,,vezi tu". Ai susţinut atât de bine, de captivant ideea de lehamite, starea pe care o poate avea un om când îî e lehamite, starea de prizonierat între cei dragi, aparenta libertate, nepăsarea caldă versus războiul rece dintre diverse structuri sociale, începând de la familie până la naţiuni. Aş reda aici fiecare vers. Mă limitez la cel care arată pustiul unei locaţii de după nuntă, că tocmai am fost la una şi chiar mă gândeam cum va arăta localul şi zona a doua zi.
pentru textul : mă izbesc ritmic de bufoni de,,după vijelii stâlpii au să se ridice la cer
ca atunci când imediat după nuntă
îți dai seama cât de pustiu este pământul"
Finalul m-a pus pe gânduri. E dreptul autorului să fie ambiguu, să facă un fel de tăiere a planurilor, iar eu să încerc să respect momentul de tăcere tot prin tăcere. Pentru mine e un poem reper pentru modul cum reuşeşte artisitic să sugereze stări şi crezuri, fapte şi atitudini. Mulţumiri, Paul!
revin, pentru că a trebuit să-mi înghit vorba la jumătate (chemată de chestii pragmatice și nesuferite).
voiam să-ți spun că m-am bucurat mult că ai ales acele „trei mere de aur”, mai ales că la primul am avut îndoieli (dacă-i prea neclar? dacă spune prea puține? dacă nu reușesc să surprind idee? etc.) dar, până la urmă, mi-am luat cuvintele în dinți și le-am lăsat să fie așa cum s-au născut.
iar poezia am pus-o aici, separat de „masa rotundă” (cred că la început se numea „polemică”, nu știu, n-am avut conexiune pe net cam 12 ore sau mai mult), pentru că m-ai cam blocat cu acel „ce ar TREBUI să fie poezia”, eu considerând nu știu ce să fac cu verbul „a trebui” în contextul dat. că poezia este, când vrea, fără să trebuiască și mai ales pentru că nu trebuie. :)
dar cred că ai înțeles asta, nu mai dezvolt aici, o să mă întorc, peste o oră, la masa rotundă.
Mulțumesc pentru popas și chiar mă bucur că am reușit să spun ceva din ceea ce căutam să spun.
pentru textul : cercuri de ape demerci Cami, si tu si oricine altcineva mi se poate adresa cu tu fara nici un fel de problema
pentru textul : religia scoicilor desă răspund cu aceeași seriozitate și bună credință care cred că mă caracterizează, dar ce să spun când tu, Emilian, te contrazici la trei rânduri distanță. spui "ar trebui fiecare să ne întrebăm ce vrem: un feedback onest sau ca cineva să rezoneze pur și simplu cu ceea ce scriem noi. Eu am ales rezonanța.(...) Nu-mi pare rău pentru timpul pe care tocmai mi-ai demonstrat că l-am pierdut în încercarea de a-ți oferi un feedback onest..." eu cred că ar trebui să te hotărăști tu ce vrei să oferi înainte de a mă întreba eu ce vreau... pentru că, după cum bine cred că se vede, tu pozezi în același tip de : eu nu sunt poet, tra la la, îmi scriu doar jurnalul și îmi ofer însă părerea mea avizată pentru că vreau să ajut, să sfătuiesc, să (și aici poți trece ori ce vrei tu). Și apoi anunți foarte matur, ca atunci când afirmi că citești detașat un text, că îți iei jucăriile și pleci, acesta fiind ultimul semn de sub textele mele. Și mă întreb retoric cumva. Unde este onestitatea, dacă tu nu poți primi un refuz enunțat decent la un comentariu de-al tău? Eu ce să mai cred când te contrazici și jignești. Nu sunt un om vanitos, sunt un om care spune ceea ce crede oricui. Crezi că ești o excepție? Ei, nu! Și mă întreb: desconsiderarea vine din faptul că nu îți accept părerea? Simpla? Altfel de unde oare? Știu, nu te-am înțeles și sunt un îngâmfat, orgolios, etcaetera. Dar eu cred într-un text! Tu crezi într-o opinie. E cuvântul meu contra cuvântului tău. E atât de deranjant? Repet, mă pregăteam să răspund cu obișnuita seriozitate pe care ți-am dedicat-o, dar de ce? Tot retoric, deh!
pentru textul : patul în formă de gondolă deDacă aș fi avut o soluție pentru "coadă", ți-aș fi spus. Cred că poți renunța la a doua și să devină "caninul". Nu pare a schimba foarte mult sensul și îi oferă o anume ambiguitate.
pentru textul : coadă văzută la relanti deAcolo unde oamenii mor în ei înşişi,
pentru textul : zahar deexistă lucruri scrise în hârtii colorate...
Locuitorii zilei se nasc şi-şi continuă nestingheriţi melodia cea veche,
alteori, le place să locuiască în noapte cu adresă cu tot...
Cezar, din câte ştiu eu, poezia lui Eminescu are o anumită structură prozodică: ritm, metru, rimă... Apoi, tu ai mari probleme cu limba română, aşa că nu înţelg ambiţia traducerilor...
pentru textul : Traducere din Eminescu în spaniolă deceea ce imi place mie aici este ultima strofa. am senzatia ca e mai conturata si mai lipsita de contorsionari logice. poate problema e gindirea mea mai simpla
pentru textul : inner smile de...încântat să aud că trezesc așteptări. mai ales de la vorbitorii de limbă franceză. revin pentru a face o trimitere la un poem postat mai demult "Cocoșatul de la Notre Capșa" și la un comentariu postat anterior. și mă repet: un experiment asemănător am încercat și în franceză. mulțumesc!
pentru textul : ...I'm growing like spells... deCu tot respectul, nu ţi se pare că sunt prea mulţi de "vom" în cele 10 versuri: "vom auzi,vom coborî, vom ascunde, vom sta, vom mângâia". Este doar o părere, poate să fie bine şi aşa, depinde din ce parte priveşti.
pentru textul : aşteptându-l pe fram decu stimă, z
O poezie meditativă, dar cu câteva poticneli semantice (ultimele două versuri din strofa întâi). Conjunctivul din a doua îmi pare foarte bine inserat, deși strofa e ușor flambată.
pentru textul : Prima noapte stropită cu raze desi iata ca Brauner nu a fost uitat. intr-un top al celor mai importanti artisti ai secolului XX, realizat de galeriile Saatchi, Marea Britanie, pe baza voturilor internautilor, el ocupa (deocamdata) pozitia 304. http://www.saatchi-gallery.co.uk/artvote/ dar cei care vor deschide linkul (poate si cu intentia de a vota) vor avea parte de o surpriza mult mai placuta! pe primul loc este un alt român...
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? denu am vzitat si sincer, nici nu ma intereseaza. prefer sa imi imaginez. iar daca imi veti contesta imaginatia voi avea aceeasi indreptatire sa v-o contest si pe a dumneavoastra. dar dumneavoastra nu va imaginati, dumneavostra abordati dogmatic, partinic. eu prefer imaginatia mea in care o lavra ruseasca continua ”să duhnească a neaerisit a tămîie a brînză și a parfum prost a nefericire de eschibiționist” un spatiu inchis nu are cum sa miroasa frumos sau aerisit. tocmai de aceea eu nu sint „blogger” si nici nu ma intereseaza
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deCa sa nu par nu stiu cum, sa va lamuresc un pic. Despre istoricul acestui sit stiu mai multe decat multi dintre voi. Nu ma intrebati de ce, prietenii stiu de ce. Cel mai important, exista un regulament care trebuie respectat. Atata timp cat regulamentul functioneaza brici, asta nu lasa loc de scapari, interpretari si mistouri. Poate sunt eu de vina ca traiesc intr-o societate in care nu exista barfa si invidia specifica romanilor. Tentativa de pamplet si ironiile ieftine sunt barfe de piata. Pamfletul, in cazul de fata, evita, anuleaza regulamentul. Adica poti spune orice tampenie iti trece prin cap despre orice autor al sitului, poti sa-ti bati joc de viata sa privata si numele sau, dar ai acoperire pamfletul. Dezgustator. Oamenii seriosi se respecta, in ciuda diferentelor de opinie si gusturilor literare. Nu m-am legat de nimeni si ma asteptam la acelasi lucru. Nu m-am legat de muschi, de ochi, de competente literare, nu am facut mistouri despre autori. Am comentat pe text si am argumentat. De ce va este voua atat de greu sa respectati niste principii si niste regulemante? Cum vreti sa va faceti cunoscuti in lumea buna literara cu astfel de atitudini? Sau va plictisiti de moarte si cautati sa faceti viata mai piperata?
Orgolii... cu totii avem. Dar autocontrolul este un semn de respect si maturitate. Nu suntem aici sa facem demonstratii de valoare si nici sa incercam rabdarea celorlalti. Destinderea vine din respect si intelegere, din colaborare si bune intentii.
Nevinovat pamflet. Ceva de genul: dacă erai inteligent răspundeai ca Vlad și Silvia:)
Adica ti se spune ca esti prost PE FATA si voi va faceti ca treceti cu vederea.
Nu ati inteles un lucru. Am venit aici din placere, sa-i ajut pe cei care poate au nevoie. Nu ati stiut sa apreciati acest lucru, exista zeci de reviste si situri unde oamenii se comporta cum trebuie.
Ramas bun.
pentru textul : am avut un vis deAdriana, nu am nimic de împărţit cu nimeni. Nici aici, nici în altă parte.
pentru textul : Iadul cel de toate zilele deDacă Dumnezeu se numeşte Matei Hutopilă, atunci mă închin judecăţii Lui clarvăzătoare.
Dacă acest dumnezeu îţi spune, aşa, hodoronc – tronc, că scrisul
tău e dezgustător, oribil, prost, prost şi iar prost, înseamnă că aşa este
Te poţi pune cu Dumnezeu?????
Mare e grădina Ta, Doamne!!!!
Primele două versuri sunt de reținut, aduc ceva nou: "locuiești într-o iarnă paralelă fără solstiții / mă întreb dacă poți face o femeie de zăpadă". Cu "ochi fără gene", poate pentru a nu se prinde... "steluțe în genele ei"?
pentru textul : o iarnă paralelă deah...tot femeia te scoate din incurcatura! :) multumesc frumos, Adina. da, varianta a doua e excelenta! acum schimb! Virgil, asta sa fie ultimul nostru necaz! :))
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deînseamnă că sunt neatentă, nimic altceva... :)) și că văd în colțuri!
pentru textul : rogvaiv demă duc să corectez, merci.
Eu zic sa ramii la proaspat descoperita vocatie de epigramist. Cu putin noroc si perseverenta poate vei reusi sa treci de primele patru rinduri ale oricarui text, nu neaparat al meu.
pentru textul : maestrul și peretele său margareta deAsteptarea ...moarte n-are. La mine este invers (ca la tine). pana la 67 de ani am castigat destui bani ca sa-mi ajunga mult dupa 2012 cand no-i mai fi. si de atunci ma tin de poezie (cum se tine inca piersic de femei) ca sa nu cad/cada. ca dansa nu vrea neam sa se lipesca de mine e cu totul altceva. ceea ce iti doresc si tie. adica cum?! e treaba ta sa faci hermeneutica (contradictorie). succes. la bani, nu la poezie. ca asta fiind de genul tau mult mai rar se lipeste de. Na ca facui herme in locul tau. dar mai exista pana in 2012 oarece speranta (si pentru dansele). daca devin...nu ca nu e frumos moral estetic si etc.
pentru textul : Anul 2012 debanuiam eu că e caşarel ;)... simpatii de studenţie... eh
pentru textul : orizont de aşteptare 0 deşi nu, n-am fost. dar tu ai fost vreodată?
aranca, ma bucur ca am o cititoare in tine. si poemele mele o admiratoare. sper sa nu ramai singura, ratacita, pe aici. este un poem pe care l-as selecta pentru vreun volum. daca ti se pare ca ar mai suporta modificari, let me know. suport bine criticile constructive. multumesc.
pentru textul : clown deda, am incercat sa remediez unele lucruri. dar poate va mai fi nevoie sa fie lucrat
pentru textul : latenightmovie deMi se pare cam lacunar. Adica iti pare bine de ce ? Daca parerea de bine nu se leaga de o idee, atunci "drumul deschis" nu pare sa duca nicaieri si textul pica in banal sau poate nu inteleg eu.
Virgil, stiu ca a mai fost semnalata problema asta, dar tot pierd sesiunea la navigarea pe pagini si trebuie sa ma logez din nou.
emil
pentru textul : părere deesti reprimit cu bratele deschise.
pentru textul : să ne rugăm deguys, i kind of disagree with you. but, let it be.
pentru textul : soirée deerată: multe şi de bine
pentru textul : Întâlnire. apoi să aşteptăm liniştea deReușit poem după modelul haiku-senzorial, este o contemplare a nemișcarii aici specifică artei haiku-ului. Am regretat lipsa simțului văzului, dar asta e doar o emoție cât se poate de personală. Mi-aș dori să mai citesc astfel de texte, încărcate de sentiment. Îmi fac bine, ca un panaceu greu de găsit nowadays altndeva decât în vers. Bobadil. P.S. Desigur, așa cum ne-a obișnuit, Vladimir face exercițiul artei spagyrice, pe nivelele superioare găsesc mereu la el ceva care mă duce cu gândul la "amicul" Hermes :-) Sau e doar o obsesie de-a mea?
pentru textul : tango decongluență sau congruență?
pentru textul : fugara defrumos spus: „şi orice poveste începe să-şi lege candoarea de mirt a minunii”.
Pagini