Virgil, e un experiment metafizic, probabil nereușit, nicidecum umplutură. E o desprindere de omenesc, o înălțare spirituală, sau ar fi trebuit să fie.
Virgil, nu mai fi aşa ţepos, că nu-ţi ia nimeni "gradele".
era un semn de întrebare în comm meu, tu ai decis că e mai bine aşa. ok. pice of cake.
eu nu ţi-am spus că ai mintea plină de clişee, deşi dacă le foloseşti, şi le foloseşti din abundenţă, probabil o ai. dar, ţi-am mai zis, te repezi...în fine, dacă aşa îţi tratezi tu oaspeţii...
Virgil, e un clişeu şi basta. pricepi bine, nu, să fii sănătos.
Dar uite că revin, Vlad, pentru că, recitind comentariul tau, am ajuns la asta: "primul exemplu e doar un joc de cuvinte fără profunzime.", pe care o sărisem cu ochii. Dacă cu "artificialul" mă pot împăca, în virtutea diferenţelor dintre percepţiile expresive, cu "jocul de cuvinte fără profunzime" nu mă prea. Pentru că de ce din ce cauză, cum ar spune cineva:
"apropia golul de gol,
larva de cutremur,
haosul perfect de ordinea haotică," - dacă ai fost vreodată departe de persoana ta dragă, cea mai dragă, sigur ai fi simţit golul. Şi ea la fel. Apoi, când depărtarea se termina, carnea ar apropia golurile. Şi toată lumea ar părea diferită, şi parcă din voi a început lumea să fie diferită, de unde "efectul fluturelui" - "larva de cutremur". Şi aici mă opresc din explicat.
Ce vreau eu a spune, mai clar, e cert că textul ăsta poate avea multe tuşe negative, care se pot discuta, dar că ar fi lipsit de substanţă , chiar şi segmentar, e o judecată greşită.
apreciez ineditul împletirii candorii cu maturitatea de după trăire, claritatea cu care se imprimă ambele, acceptarea și echilibrul exprimării lor, forța sugestivă a ,,îngerului de vată de zahăr" și mai ales acel ,,nu mai încap prin urechi de ac", care m-a oprit câteva clipe bune. cred că ar fi fost de evitat repetitia adjectivului - ,,degete albe", ,,cerul alb", eliminat ,,ale umbrei", reformulate versurile 6-7 prin evitarea patetismului parcă prea explicit, dar, în ansamblu, un fragment reușit . La mulți ani, Ioana!
Paul, atât de rar folosesc câte o construcţie genitivală... Le consider facile şi, de cele mai multe ori, plate. Aseară, sintagma respectivă mi se părea că pică natural acolo. Acum, tre' musai s-o şterg/reformulez. O detest. De ce nu "ogarul", ori "şoricarul", ori altă rasă - pen' că, la nivel de metatext, nu e vorba despre câine, ci despre alegoria pe care o fac ŞI pe baza acestor minunate animale.
Virgil, e ok. Finalul - "speranţa ca viermii să nu ţină post" - face trimitere la raportul materie - spirit; vizează nevoia de transformare a materiei. Trimit subtil la reincarnare.
mda, poate ar mai merita lucrat. e aproape obositor cu o singura viata, o singura...etc.
apoi, nu stiu, nu-mi plac titlurile in engleza pentru texte in limba autohtona. desi poate, are o putere de evocare mai mare in limba lui Shakespeare.
finalul cu `îngeri de scrum" e banal, clișeistic.
Unul dintre cele mai bune texte citite in pagina ta... cum bine a sesizat Paul e vorba cumva despre omul care a integrat in mod reusit cultura si experienta de viata pe care i le-a harazit Al Batran de zile iar acum vorbeste frumos in cuvinte simple, fara recurs la modele ori idei calatorite de altii. Samburele acesta de omenie e prea frumos in sfanta lui simplitate pentru a mai adauga ceva. Poate totusi penultimul fragment si chiar finalul ar merita o a doua sansa.
"mai poveștește , mai povestește" zicea un Sultan. Mă bucur de conotațiile găsite. Rețin ca plăcută în mod special:"impresionism/ imaginea cerului despre munte/ imaginea muntelui despre cer". Ce nu îmi cade bine, nu are rost a spune. Se poate să fie doar o impresie greșită! Ce contează: te pot citi ascultând James Cotton:)! amical, yester
poemul tau este fericit de petrecerea timpului in continuum, care, din păcate, este confiscat de păreri personale. o scriere interesantă și plină de materie, sub un titlul ce conduce, obligatoriu, cititorul către idee, ceea ce, pentru mine, nu este tocmai un câștig literar.
" Iar finalul „şi toată iubirea pe care/ aş fi putut-o dărui” sună extrem de banal, dacă nu clișeistic" - da, astfel trunchiat, finalul e catastrofal, dar el, finalul, e ăsta:
"şi toată iubirea pe care
aş fi putut-o dărui
se întindea ca o
pată de petrol". - unde, dpmdv, apare un contrast interesant între conceptul general de "iubire" şi proprietăţile petrolului. Mai departe mergând, e şi mai interesantă problema dacă te gândeşti cum apare petrolul - prin forare, ceea ce, în contextul iubirii, suportă valenţe intepretative spumoase. Eu nu cred că pata de petrol a fost aleasă intâmplător.
Datorită motivelor de mai sus consider că finalul este foarte reuşit.
Așa cum numai yester și-a ticluit zestrea literelor între două insomnii ale unui înger, până ce se aud runele nopților ce vor fi fost să vină: "nu mai știu ce mi-aș fi dorit să tac, - te confund cu lipsa mea de orgoliu, azi am trăit mai mult decât cuvintele mele, erau vorbe, doar litere aliniate…" Frumos contur al vieții tale ce iată, se metamorfozează treptat, sub povara martorilor indiscreți ca noi (ceilalți muritori), un poem superb de/din dragoste, așa cum puțini au parte și le este dat să scrie, adică până la sinceritatea și fericirea de a se spovedi simplu, dintr-o răsuflare: "- îmi place să dorm pe partea fericită a patului, am spus exact la mijlocul primului sărut." Peniță pentru eleganța mărturiei.
Oare aici să fie capătul? Nu. Și ai spus-o în versul: "dragostea e cu o liniuță mai puternică decât moartea" Liniuța aceea care se pune între două date, dar care se prelungește dincolo de orice capăt. Un text care mi-a captat atenția și prin mesaj, și prin modul de transmitere, și prin titlu, și prin adresativitate.
Clovnul este în stânga cum stai în fața intrării hotelului Negresco, intrare aflată pe colț. Din 2000 sigur era acolo... O să încerc să-mi procur și această carte, din curiozitate...
a doua parte e frapanta. e o spunere pe sleau, "hai să-ți spun ceva amuzant", de un realism brut, fara cizelare, scoasa dinauntru si servita direct, fara acomodare.
draga Ela, in ce am scris mai sus nu m-am referit la comentariul tau adresat Arancai, ci la ultimul, cel cu scuzele. Poate am fost putin prea dur in ce am scris dar nu s-a vrut decit o simpla atentionare. Ideea este, asa cum am spus, ca am vrea sa nu mai existe "comentarii" de 2-3-4 cuvinte. Aici as vrea sa precizez ca nu stam cu ruleta sa masuram pe nimeni dar am prefera raspunsuri nu doar dialogari de genul "mi-a placut", "multumesc, te citesc", "scuze, am vrut sa spun rada-baba", etc Evident se naste intrebarea ce facem cu multumirile si cu eratele. Raspunsul nostru ar fi ca sa integati multumirile intr-un raspuns mai elaborat sau eventual cel mult intr-un raspuns de multumire comun la sfirsitul saptaminii sau cind considerati ca este cazul. In ce priveste eratele, asa cum spuneam, recomandam atentie si eventual integrarea lor in raspunsuri. Daca nu se poate, e ok oricum, dar in principiu descurajam raspunsurile scurte si laconice. Cam asta ar fi ideea. No bitter feelings
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, e un experiment metafizic, probabil nereușit, nicidecum umplutură. E o desprindere de omenesc, o înălțare spirituală, sau ar fi trebuit să fie.
pentru textul : Val de timp /Vague de temps deVirgil, nu mai fi aşa ţepos, că nu-ţi ia nimeni "gradele".
era un semn de întrebare în comm meu, tu ai decis că e mai bine aşa. ok. pice of cake.
eu nu ţi-am spus că ai mintea plină de clişee, deşi dacă le foloseşti, şi le foloseşti din abundenţă, probabil o ai. dar, ţi-am mai zis, te repezi...în fine, dacă aşa îţi tratezi tu oaspeţii...
Virgil, e un clişeu şi basta. pricepi bine, nu, să fii sănătos.
pentru textul : delirice VII deDar uite că revin, Vlad, pentru că, recitind comentariul tau, am ajuns la asta: "primul exemplu e doar un joc de cuvinte fără profunzime.", pe care o sărisem cu ochii. Dacă cu "artificialul" mă pot împăca, în virtutea diferenţelor dintre percepţiile expresive, cu "jocul de cuvinte fără profunzime" nu mă prea. Pentru că de ce din ce cauză, cum ar spune cineva:
"apropia golul de gol,
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul delarva de cutremur,
haosul perfect de ordinea haotică," - dacă ai fost vreodată departe de persoana ta dragă, cea mai dragă, sigur ai fi simţit golul. Şi ea la fel. Apoi, când depărtarea se termina, carnea ar apropia golurile. Şi toată lumea ar părea diferită, şi parcă din voi a început lumea să fie diferită, de unde "efectul fluturelui" - "larva de cutremur". Şi aici mă opresc din explicat.
Ce vreau eu a spune, mai clar, e cert că textul ăsta poate avea multe tuşe negative, care se pot discuta, dar că ar fi lipsit de substanţă , chiar şi segmentar, e o judecată greşită.
Bun venit si din partea mea! Buna poezia, in special finalul!
pentru textul : Tată de duminică de"m-a luat de floare-soare/olandeza zburatoare.."
pentru textul : Și bate-mă, amore, cu brâu` și cosița deapreciez ineditul împletirii candorii cu maturitatea de după trăire, claritatea cu care se imprimă ambele, acceptarea și echilibrul exprimării lor, forța sugestivă a ,,îngerului de vată de zahăr" și mai ales acel ,,nu mai încap prin urechi de ac", care m-a oprit câteva clipe bune. cred că ar fi fost de evitat repetitia adjectivului - ,,degete albe", ,,cerul alb", eliminat ,,ale umbrei", reformulate versurile 6-7 prin evitarea patetismului parcă prea explicit, dar, în ansamblu, un fragment reușit . La mulți ani, Ioana!
pentru textul : Îngerul din vată de zahăr dePaul, atât de rar folosesc câte o construcţie genitivală... Le consider facile şi, de cele mai multe ori, plate. Aseară, sintagma respectivă mi se părea că pică natural acolo. Acum, tre' musai s-o şterg/reformulez. O detest. De ce nu "ogarul", ori "şoricarul", ori altă rasă - pen' că, la nivel de metatext, nu e vorba despre câine, ci despre alegoria pe care o fac ŞI pe baza acestor minunate animale.
Virgil, e ok. Finalul - "speranţa ca viermii să nu ţină post" - face trimitere la raportul materie - spirit; vizează nevoia de transformare a materiei. Trimit subtil la reincarnare.
pentru textul : Zzet deMulţumesc domnule Liviu. Aprecierea Dv. îmi dă curaj, Cezar
pentru textul : iarnă deelegant și vizual acest poem. o dinamică a stărilor și nu a lucrurilor, o portretizare a personajlor prin ipostaze atent diluate.
plângi în pumni
pentru textul : blue lady cocktail defaci liniștea melodioasă
vin cu toată puterea să umbresc
căderea unor lacrimi în praful ierusalimului
mda, poate ar mai merita lucrat. e aproape obositor cu o singura viata, o singura...etc.
pentru textul : clinical life deapoi, nu stiu, nu-mi plac titlurile in engleza pentru texte in limba autohtona. desi poate, are o putere de evocare mai mare in limba lui Shakespeare.
finalul cu `îngeri de scrum" e banal, clișeistic.
E un crochiu delicat. "Tagore cerul mai este acolo unde l-ai lăsat ultima dată" Frumos.
pentru textul : Tagore deUnul dintre cele mai bune texte citite in pagina ta... cum bine a sesizat Paul e vorba cumva despre omul care a integrat in mod reusit cultura si experienta de viata pe care i le-a harazit Al Batran de zile iar acum vorbeste frumos in cuvinte simple, fara recurs la modele ori idei calatorite de altii. Samburele acesta de omenie e prea frumos in sfanta lui simplitate pentru a mai adauga ceva. Poate totusi penultimul fragment si chiar finalul ar merita o a doua sansa.
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră deIoana, am luat aminte. E posibil să ai dreptate.
pentru textul : Iad ALL INclusive deMulţumesc pentru sugestii.
Ei, îmi inchipui că ziceți și dvs., așa, de încurajare... Oricum, vă mulțumesc. Sărumana. Ionel Bostan
pentru textul : Se prăpădi Viliță deîmi creează o stare nostalgică bradul de Crăciun în foc și ultimul plic. Observ kireji și îmi place. dreptul la iarnă, i-aș pune titlul.
pentru textul : Haiku (7) departe buna a acestui poem este intrebarea din final.
pentru textul : extaz demă așteptam să fie în latină! yester
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe deam redus timpul Cristina
pentru textul : starea hermeneia de"mai poveștește , mai povestește" zicea un Sultan. Mă bucur de conotațiile găsite. Rețin ca plăcută în mod special:"impresionism/ imaginea cerului despre munte/ imaginea muntelui despre cer". Ce nu îmi cade bine, nu are rost a spune. Se poate să fie doar o impresie greșită! Ce contează: te pot citi ascultând James Cotton:)! amical, yester
pentru textul : Valea Lotusului depoemul tau este fericit de petrecerea timpului in continuum, care, din păcate, este confiscat de păreri personale. o scriere interesantă și plină de materie, sub un titlul ce conduce, obligatoriu, cititorul către idee, ceea ce, pentru mine, nu este tocmai un câștig literar.
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Gerunziul continuu de" Iar finalul „şi toată iubirea pe care/ aş fi putut-o dărui” sună extrem de banal, dacă nu clișeistic" - da, astfel trunchiat, finalul e catastrofal, dar el, finalul, e ăsta:
"şi toată iubirea pe care
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă deaş fi putut-o dărui
se întindea ca o
pată de petrol". - unde, dpmdv, apare un contrast interesant între conceptul general de "iubire" şi proprietăţile petrolului. Mai departe mergând, e şi mai interesantă problema dacă te gândeşti cum apare petrolul - prin forare, ceea ce, în contextul iubirii, suportă valenţe intepretative spumoase. Eu nu cred că pata de petrol a fost aleasă intâmplător.
Datorită motivelor de mai sus consider că finalul este foarte reuşit.
Așa cum numai yester și-a ticluit zestrea literelor între două insomnii ale unui înger, până ce se aud runele nopților ce vor fi fost să vină: "nu mai știu ce mi-aș fi dorit să tac, - te confund cu lipsa mea de orgoliu, azi am trăit mai mult decât cuvintele mele, erau vorbe, doar litere aliniate…" Frumos contur al vieții tale ce iată, se metamorfozează treptat, sub povara martorilor indiscreți ca noi (ceilalți muritori), un poem superb de/din dragoste, așa cum puțini au parte și le este dat să scrie, adică până la sinceritatea și fericirea de a se spovedi simplu, dintr-o răsuflare: "- îmi place să dorm pe partea fericită a patului, am spus exact la mijlocul primului sărut." Peniță pentru eleganța mărturiei.
pentru textul : exact la mijlocul sărutului deStiu Dan, dar am sa las xerox pentru ca este in ton cu mecanica textului. Într-adevar, pe texte scurte mă simt mai bine.
pentru textul : Transfigurare demultam de trecere si semn :)
pentru textul : Domnul Martin, poezia și femeia deOare aici să fie capătul? Nu. Și ai spus-o în versul: "dragostea e cu o liniuță mai puternică decât moartea" Liniuța aceea care se pune între două date, dar care se prelungește dincolo de orice capăt. Un text care mi-a captat atenția și prin mesaj, și prin modul de transmitere, și prin titlu, și prin adresativitate.
pentru textul : grafia cuvântului capăt deClovnul este în stânga cum stai în fața intrării hotelului Negresco, intrare aflată pe colț. Din 2000 sigur era acolo... O să încerc să-mi procur și această carte, din curiozitate...
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem dea doua parte e frapanta. e o spunere pe sleau, "hai să-ți spun ceva amuzant", de un realism brut, fara cizelare, scoasa dinauntru si servita direct, fara acomodare.
pentru textul : there are no new messages in your inbox dedraga Ela, in ce am scris mai sus nu m-am referit la comentariul tau adresat Arancai, ci la ultimul, cel cu scuzele. Poate am fost putin prea dur in ce am scris dar nu s-a vrut decit o simpla atentionare. Ideea este, asa cum am spus, ca am vrea sa nu mai existe "comentarii" de 2-3-4 cuvinte. Aici as vrea sa precizez ca nu stam cu ruleta sa masuram pe nimeni dar am prefera raspunsuri nu doar dialogari de genul "mi-a placut", "multumesc, te citesc", "scuze, am vrut sa spun rada-baba", etc Evident se naste intrebarea ce facem cu multumirile si cu eratele. Raspunsul nostru ar fi ca sa integati multumirile intr-un raspuns mai elaborat sau eventual cel mult intr-un raspuns de multumire comun la sfirsitul saptaminii sau cind considerati ca este cazul. In ce priveste eratele, asa cum spuneam, recomandam atentie si eventual integrarea lor in raspunsuri. Daca nu se poate, e ok oricum, dar in principiu descurajam raspunsurile scurte si laconice. Cam asta ar fi ideea. No bitter feelings
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deBun venit tuturor. Djamal
pentru textul : Îmbrățișare deprobabil de-asta nu doarme niciodata Dumnezeu, bea atat de multe cafele... Multam ca ti-ai facut timp sa scrii teztul asta!
pentru textul : introfanie de toamnă II dePagini