evident expresia „preluată de pe google” este cea mai lipsită de sens expresie la modă. pentru că google nu este un depozit de informație ci un instrument de căutare a informației. și așa cum nu poți să spui despre Rapsodia Română că e „o melodie preluată de la televizor” tot așa nu poți spune despre nimic că este „preluat de pe google”. e suficient să faci click pe poza respectivă pe google și să identifici site-ul unde a fost publicată și de către cine. eu zic să renunți la ce ai pus acolo și la link-ul acela către google care este eventual caraghios și eventual să faci copia pozei și să o pui pe un depozit gratuit de genul photobucket eventual cerînd permisiunea autorului. sau chiar dacă nu o ceri măcar să menționezi originea și să lași presupunerea că este vorba de „fair use”.
Cum reușești să mă prinzi, dragă Alma! Promit să mai șlefuiesc la text. Cît despre ursul panda cu zîmbetul lui rezervat și timid (îngăduie te rog licența care se vrea de fapt un grad de comparație), ei bine, chiar despre el este vorba în text. El reprezintă intelectualul care asistă la marile provocări ale acestui început de veac retras în comoditatea unei vieți obișnuite. O discretă trimitere - subliniez fără granițe teritoriale identificabile, prin urmare cu implicații general valabile - la situația creată bunăoară în Tibet. Colonizarea populațiilor nomade a avut un impact dezastruos asupra echilibrului ecologic din regiune.Una dintre consecințe, extincția lupului de stepă care a avut la rînd efectul răspîndirii șobolanilor, ca o plagă. Restul, vezi puțin Camus, puțin Kafka, și cam asta ar fi simbolistica.
Adică semnul mirării trebuie să se sinucidă ca să răspundă întrebărilor din cărți? Sau dimpotrivă, pentru a naște aceste întrebări?
Eu zilele astea am văzut un ștreang atârnat într-un bar de rock din Pilio. M-am gândit că omul, după prea mult rock și ceva tequilla, vrea să-și ia viața. Adică după ce epuizează ceea ce îi place, desigur... așa să fie și cu semnul mirării? Funcție de răspunsul Dvs Domnule 'doi de a un li și câțiva zei' o să vă dedic un poem pe care l-am scris mai demult. Asta doar dacă v-ar putea interesa așa ceva it's a matter of course.
Grafica este deosebită așa cum ne-ați obișnuit, felicitări încă o dată!
Margas.
O poezie interesantă ce creşte în fiecare vers şi care cuprinde o succesiune de idei nu neapărat întâmplătoare. Fiecare îşi are rostul ei contribuind progresiv la formarea indispensabilă.
Sunt de acord cu tine la expresia: "bărbaţii sunt proşti. o urâtă/ e un talisman norocos" pe care o recunosc şi sub altă formă.
Sunt multe de spus dar mă opresc aici, la un sfârşit notabil ce se accentuează pe fiecare cuvânt:
"întind libertate pe pâine./ .../ încet./ ca şi cum aş pune otravă într-o cursă de şoareci."
Uite ca nu stiu sigur daca in haiku-ul clasic se poate continua o idee dintr-un vers in versul urmator...dar ma interesez :) ce stiu e ca in haiku modern, multe din regulile stricte nu se mai respecta. mai ales pentru haiku-urile scrise in alte limbi decat cea japoneza.
am citit și io, bătrânește, parcă pipăind textul pentru a da pagina, ieri și azi parcă punându-mi ochelarii să intre în mine mai ascuțit metaforele... și am descoperit un colaj fermecător, feminin dar cu forță din care cel mai mult îmi place acest grupaj:
mai întâi
marinarul acela din portul A
al cărui cântec făcea străzile curgătoare ca mierea
și bătrânul sprijinit de soclu
a cărui mirare
scotea miezul din fructe
ca si cum
ar fi scobit un fluier
iar corăbiile
ar fi pornit să plutească pe muzica aceea
cu pânzele lor verzi
printre ziduri
apoi G
și tutunul lui dulce de pipă
femeia ridicolă în colanți
ce-i ridică jumătatea stângă a fularului
la fiecare adiere de vânt
ea nu se mai uita
decât in vitrine
cum oamenii păreau să treacă
unii prin alții
aceeași piață din port
un animal pierdut
învățat să danseze
se urcă în copaci și roade
codițele florilor
ca și cum ar începe
o ninsoare de primăvară
drept pentru care îți mulțumesc Cristina! lectura a fost ca o mână întinsă spre un orizont senin înspre care nu trebuie să se grăbească nimeni pentru că poate veni el la tine. frumos poem!
Va multumesc de trecere si comentariu. Sunt perfect deacord, insa am o slabiciune pentru versul clasic si nu cred ca va putea schimba cineva asta. Ialin
Burta nu poate fi ”lipită de stern” (v. primul rând). Gândiți-vă la locația biologică a celor două părți anatomice.
Nu construiți corect acuzativul: probabil doriți să spuneți ”PE care o așteptase atâta” (par. 4).
Ori paragraf, ori aliniat, decideți-vă.
Nu cred că vreun calmant se injectează în mușchi, dar poate mă înșel aici.
Nu e corect ”permanent nu-şi înghiţea medicamentele”. Eventual ”niciodată nu-și...”
”i-au ticsit ÎN viață” nu merge (a ticsi înseamnă a umple până la refuz)
Nu v-ar strica deloc să folosiți inițiale majuscule. În primul rând deoarece așa se scrie decent o proză, sau măcar în cazul numelor proprii că așa zice gramatica elementară. Valoarea este cea care impune licența de scriitor și nu invers.
mai rău mă nene, varo, muică,
n-o să mai purtăm nume, om purta numere, ghiavolu să-i ia păştia deştepţi. poem cu umor bine dozat pîntru ăi cârcotaşi, care mie nu mi se întâmplă.
Cred că e un text bun. Mi-a plăcut doza de nostalgie care compune sentinţele date (totuşi) blând, necazând în "generalism". Îmi pare că aici e multă resemnare şi, mai important, există factor empiric, factor care nu suferă o diluare prea pronunţată.
"până la urmă rămâne doar un
jar albastru străbătut de vene roșii
un timp vor mai dansa flăcări sub
pulberea din ce în ce mai albă
o vreme se vor putea citi câteva
cuvinte[...]" - aici am scris şi eu.
eu mă bucur cînd văd pe cineva din moldova că scrie pe hermeneia. de data asta însă sînt plăcut impresionat de calitatea acestui text.
remarc:
„uneori plecăm sus
pe acoperişuri ascultăm visuri străine” -- un vers excelent pe care sînt invidios că nu l-am scris eu.
„azi am văzut doar urme, pantofi
câţiva copii, picioare lungi şi mâini grăbite” -- o imaginaținație aproape cinematografică
„noi nu privim feţele oamenilor
ca să nu obosim
doar le fumăm” -- excelent
Se pare că Hermeneia a ajuns la maturitate. A crescut frumos. A crescut sincer. O comunitate literară clădită pe temeiuri de seriozitate despre care sper, tot atât de mult, că va dăinui. Răsfoind paginile de început, alături de gândul că indiferent de gradul de dificultate sau volumul de efort cerut, sentimentul este acela al unei fiinţe vii, al cărei suflet respiră, că poţi simţi emoţiile, vibraţia, viaţa...
Hermeneia constituie, în sine, un experiment estetic valoros şi nu numai din punct de vedere literar, cât, şi mai ales, interuman. Cu toate că a fost concepută să învingă perimetre canonice preconcepute, ceea ce primează este mai ales criteriul continuităţii şi coeziunii dintre membrii acestei comunităţi.
Mulţumim gazdei şi amfitrionilor pentru momentele magice petrecute pe tărâmul Hermeneei şi sperăm la o bună revedere în noul spaţiu literar, alături de toţi hermeneuţii solidari!
deci, respecta sau nu respecta, virgil? tu esti cel mai in masura sa imi spui... banuiesc ca fiecare dintre cei care au postat sau vor posta aici sunt responsabili pt textele lor si nu le-au luat de pe cine stie unde... te astept si pe tine, virgil. cred ca ar fi un bun exemplu pentru noi, ceilalti :)
(Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) (închipuiește-ți o frumusețe dureroasă/care pleacă de la tine și te azvârle -ntre pereții unui ou de piatră:) pulsez în zid înfășurată strâns ca-ntr-un meninge gesturile mele disperate fac mici umflături în mortar vreau să ies vreau să ies în alt timp caut scufundată sub piatră o crapătură/există/aici/undeva/sigur/sigur dacă nu mai găsesc fila de ieri sau pe cea de mâine vreau să nimeresc vreau să rămân pentru totdeauna în toate visurile mele de până acum poate că e chiar zidul ăsta al măcelăriei în care mă zbat ne zbatem simți cum umbra lanțului pe perete se-ngroașă/ prinde făptură/de câte ori o atingem? unul din cei doi bărbați în smoching de pe trotuar se uită la frumoasa femeie cu rochie arămie care se oglindește-n vitrină peste petele de sânge și o țeastă de animal jupuită/-n cârlig bărbatul privește insistent până când o presează grijuliu-spasmodic între pleoape ca pe-o frunză de arțar.
În sfârșit găsesc ceva interesant, într-un poem, despre țigară: "țin o țigară ca pe o lunetă vreau să descopăr prin ea sensul unic" Dar nu și rostul strofei a treia.
draga Virgil, eu am incercat sa ofer o explicatie de folos autorului nicodem in legatura cu interventia ta evident agresiva si non-crestina nu cred ca am incalcat Regulamentul de vreme ce am explicat autorului ceea ce eu cred ca au fost motivele scrierii tale care in totalitate ataca acest poem care nu ar trebui scos din contextul lui crestin Ulterior, apare si yester ca o privighetoare cu nasul infundat si care inca nu mi-am dat seama daca este cu simbrie sau este pur si simplu prostanac (imi voi da seama de asta probabil curand) amandoi limitati la o aceeasi perceptie care in loc sa incurajati un membru talentat al site-ului ii dati in cap cu desteptaciunea voastra de curcani grasi de conac fluierati. E pacat sa arunci cu noroi intr-un poem de Craciun scris nu zic bine, ci doar din suflet. Treaba voastra, ba desteptilor. Eu va desfid Andu
o poezie de stare, simplă, plăcută. te-ai străduit să recreezi jocul cu muza și, în parte, ți-a reușit. poate că primul vers, gerunziul, nu știu e ceva care parcă nu mă face să rezonez.
dragă adrian, am o misiune ingrată. trec peste măsura în care ar trebui sau nu să las eu poezia. ceva îmi spune că nu te pricepi la asta. şi trec şi peste faptul că începi să înjuri. (aici mă tem că nu sîntem chiar pe stadion şi nici nu îmi vine să cred că manierele (cele bune) au părăsit total hunedoara). dar aşa cum spuneam, pentru că situaţia e ingrată, aleg să nu fac prea multă discuţie despre asta. şi am să mă leg de o problemă ceva mai... să-i zicem cuantificabilă. şi anume limba. pentru că, aşa cum ţi-am mai spus, pînă la poezia, despre care unii credem că ne pricepem aşa de bine, ne omoară limba şi gramatica. lucruri la care tu ne dezvălui, nu fără o semnificativă dezinvoltură, că ai lacune. lacune care nu se mulţumesc să băltească numai în limba română dar observ că au deversat şi în limba engleză. nu este interzis să foloseşti limba engleză pe Hermeneia, în texte sau comentarii. dar se presupune că o foloseşti numai dacă o cunoşti. e o chestiune de bun simţ intelectual. folosirea greşită sau semidoctă sună nu numai snob dar şi manelist(ic). în limba engleză se scrie "sorry" şi nu "sory".
E ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
nu cred ca-i nimic condamnabil in reconvertirea simbolurilor din poezia populara, dar mi se pare ca cele doua versuri din final sunt un fel de clopotel atarnat de gatul pisicii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
acum vad ce vrei tu aici: pune textul pe emboss si, de la emboss, alege satin
pentru textul : roca din care mă nasc deevident expresia „preluată de pe google” este cea mai lipsită de sens expresie la modă. pentru că google nu este un depozit de informație ci un instrument de căutare a informației. și așa cum nu poți să spui despre Rapsodia Română că e „o melodie preluată de la televizor” tot așa nu poți spune despre nimic că este „preluat de pe google”. e suficient să faci click pe poza respectivă pe google și să identifici site-ul unde a fost publicată și de către cine. eu zic să renunți la ce ai pus acolo și la link-ul acela către google care este eventual caraghios și eventual să faci copia pozei și să o pui pe un depozit gratuit de genul photobucket eventual cerînd permisiunea autorului. sau chiar dacă nu o ceri măcar să menționezi originea și să lași presupunerea că este vorba de „fair use”.
pentru textul : (4) Aforeme deSi-ati aflat CINE ESTE? Dancus
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deCum reușești să mă prinzi, dragă Alma! Promit să mai șlefuiesc la text. Cît despre ursul panda cu zîmbetul lui rezervat și timid (îngăduie te rog licența care se vrea de fapt un grad de comparație), ei bine, chiar despre el este vorba în text. El reprezintă intelectualul care asistă la marile provocări ale acestui început de veac retras în comoditatea unei vieți obișnuite. O discretă trimitere - subliniez fără granițe teritoriale identificabile, prin urmare cu implicații general valabile - la situația creată bunăoară în Tibet. Colonizarea populațiilor nomade a avut un impact dezastruos asupra echilibrului ecologic din regiune.Una dintre consecințe, extincția lupului de stepă care a avut la rînd efectul răspîndirii șobolanilor, ca o plagă. Restul, vezi puțin Camus, puțin Kafka, și cam asta ar fi simbolistica.
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deAdică semnul mirării trebuie să se sinucidă ca să răspundă întrebărilor din cărți? Sau dimpotrivă, pentru a naște aceste întrebări?
pentru textul : punctus interrogativus deEu zilele astea am văzut un ștreang atârnat într-un bar de rock din Pilio. M-am gândit că omul, după prea mult rock și ceva tequilla, vrea să-și ia viața. Adică după ce epuizează ceea ce îi place, desigur... așa să fie și cu semnul mirării? Funcție de răspunsul Dvs Domnule 'doi de a un li și câțiva zei' o să vă dedic un poem pe care l-am scris mai demult. Asta doar dacă v-ar putea interesa așa ceva it's a matter of course.
Grafica este deosebită așa cum ne-ați obișnuit, felicitări încă o dată!
Margas.
O poezie interesantă ce creşte în fiecare vers şi care cuprinde o succesiune de idei nu neapărat întâmplătoare. Fiecare îşi are rostul ei contribuind progresiv la formarea indispensabilă.
Sunt de acord cu tine la expresia: "bărbaţii sunt proşti. o urâtă/ e un talisman norocos" pe care o recunosc şi sub altă formă.
Sunt multe de spus dar mă opresc aici, la un sfârşit notabil ce se accentuează pe fiecare cuvânt:
"întind libertate pe pâine./ .../ încet./ ca şi cum aş pune otravă într-o cursă de şoareci."
Felicitări! Îl găsesc deosebit.
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci deUite ca nu stiu sigur daca in haiku-ul clasic se poate continua o idee dintr-un vers in versul urmator...dar ma interesez :) ce stiu e ca in haiku modern, multe din regulile stricte nu se mai respecta. mai ales pentru haiku-urile scrise in alte limbi decat cea japoneza.
pentru textul : Dor deam citit și io, bătrânește, parcă pipăind textul pentru a da pagina, ieri și azi parcă punându-mi ochelarii să intre în mine mai ascuțit metaforele... și am descoperit un colaj fermecător, feminin dar cu forță din care cel mai mult îmi place acest grupaj:
mai întâi
marinarul acela din portul A
al cărui cântec făcea străzile curgătoare ca mierea
și bătrânul sprijinit de soclu
a cărui mirare
scotea miezul din fructe
ca si cum
ar fi scobit un fluier
iar corăbiile
ar fi pornit să plutească pe muzica aceea
cu pânzele lor verzi
printre ziduri
apoi G
și tutunul lui dulce de pipă
femeia ridicolă în colanți
ce-i ridică jumătatea stângă a fularului
la fiecare adiere de vânt
ea nu se mai uita
decât in vitrine
cum oamenii păreau să treacă
unii prin alții
aceeași piață din port
un animal pierdut
învățat să danseze
se urcă în copaci și roade
codițele florilor
ca și cum ar începe
o ninsoare de primăvară
drept pentru care îți mulțumesc Cristina! lectura a fost ca o mână întinsă spre un orizont senin înspre care nu trebuie să se grăbească nimeni pentru că poate veni el la tine. frumos poem!
pentru textul : Femeile se prind de pământ deVa multumesc de trecere si comentariu. Sunt perfect deacord, insa am o slabiciune pentru versul clasic si nu cred ca va putea schimba cineva asta. Ialin
pentru textul : Insomniac deBurta nu poate fi ”lipită de stern” (v. primul rând). Gândiți-vă la locația biologică a celor două părți anatomice.
Nu construiți corect acuzativul: probabil doriți să spuneți ”PE care o așteptase atâta” (par. 4).
Ori paragraf, ori aliniat, decideți-vă.
Nu cred că vreun calmant se injectează în mușchi, dar poate mă înșel aici.
Nu e corect ”permanent nu-şi înghiţea medicamentele”. Eventual ”niciodată nu-și...”
”i-au ticsit ÎN viață” nu merge (a ticsi înseamnă a umple până la refuz)
Nu v-ar strica deloc să folosiți inițiale majuscule. În primul rând deoarece așa se scrie decent o proză, sau măcar în cazul numelor proprii că așa zice gramatica elementară. Valoarea este cea care impune licența de scriitor și nu invers.
ș.a.m.d.
pentru textul : yunginuh demai rău mă nene, varo, muică,
pentru textul : fiindcă poartă deja un nume den-o să mai purtăm nume, om purta numere, ghiavolu să-i ia păştia deştepţi. poem cu umor bine dozat pîntru ăi cârcotaşi, care mie nu mi se întâmplă.
Cred că e un text bun. Mi-a plăcut doza de nostalgie care compune sentinţele date (totuşi) blând, necazând în "generalism". Îmi pare că aici e multă resemnare şi, mai important, există factor empiric, factor care nu suferă o diluare prea pronunţată.
"până la urmă rămâne doar un
jar albastru străbătut de vene roșii
un timp vor mai dansa flăcări sub
pulberea din ce în ce mai albă
o vreme se vor putea citi câteva
cuvinte[...]" - aici am scris şi eu.
Aş renunţă la "se"ul din penultimul vers.
pentru textul : jar deeu mă bucur cînd văd pe cineva din moldova că scrie pe hermeneia. de data asta însă sînt plăcut impresionat de calitatea acestui text.
remarc:
„uneori plecăm sus
pe acoperişuri ascultăm visuri străine” -- un vers excelent pe care sînt invidios că nu l-am scris eu.
„azi am văzut doar urme, pantofi
câţiva copii, picioare lungi şi mâini grăbite” -- o imaginaținație aproape cinematografică
„noi nu privim feţele oamenilor
ca să nu obosim
doar le fumăm” -- excelent
voi urmări ce vei mai scrie
pentru textul : ne trezim într-un pat deSe pare că Hermeneia a ajuns la maturitate. A crescut frumos. A crescut sincer. O comunitate literară clădită pe temeiuri de seriozitate despre care sper, tot atât de mult, că va dăinui. Răsfoind paginile de început, alături de gândul că indiferent de gradul de dificultate sau volumul de efort cerut, sentimentul este acela al unei fiinţe vii, al cărei suflet respiră, că poţi simţi emoţiile, vibraţia, viaţa...
pentru textul : Rămas bun Hermeneia... deHermeneia constituie, în sine, un experiment estetic valoros şi nu numai din punct de vedere literar, cât, şi mai ales, interuman. Cu toate că a fost concepută să învingă perimetre canonice preconcepute, ceea ce primează este mai ales criteriul continuităţii şi coeziunii dintre membrii acestei comunităţi.
Mulţumim gazdei şi amfitrionilor pentru momentele magice petrecute pe tărâmul Hermeneei şi sperăm la o bună revedere în noul spaţiu literar, alături de toţi hermeneuţii solidari!
may I ask unde am facut si eu „la fel”? asta ca să nu vorbim fără acoperire...
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” dedeci, respecta sau nu respecta, virgil? tu esti cel mai in masura sa imi spui... banuiesc ca fiecare dintre cei care au postat sau vor posta aici sunt responsabili pt textele lor si nu le-au luat de pe cine stie unde... te astept si pe tine, virgil. cred ca ar fi un bun exemplu pentru noi, ceilalti :)
pentru textul : ce am scris "atunci" deFelicitari si succes! Te asteptam sambata si la Iasi.
pentru textul : ,,Femeia-Mac" de Elena Albu Istrati, lansare de carte la Brăila de(Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) (închipuiește-ți o frumusețe dureroasă/care pleacă de la tine și te azvârle -ntre pereții unui ou de piatră:) pulsez în zid înfășurată strâns ca-ntr-un meninge gesturile mele disperate fac mici umflături în mortar vreau să ies vreau să ies în alt timp caut scufundată sub piatră o crapătură/există/aici/undeva/sigur/sigur dacă nu mai găsesc fila de ieri sau pe cea de mâine vreau să nimeresc vreau să rămân pentru totdeauna în toate visurile mele de până acum poate că e chiar zidul ăsta al măcelăriei în care mă zbat ne zbatem simți cum umbra lanțului pe perete se-ngroașă/ prinde făptură/de câte ori o atingem? unul din cei doi bărbați în smoching de pe trotuar se uită la frumoasa femeie cu rochie arămie care se oglindește-n vitrină peste petele de sânge și o țeastă de animal jupuită/-n cârlig bărbatul privește insistent până când o presează grijuliu-spasmodic între pleoape ca pe-o frunză de arțar.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 desă mă bucur. mulţumesc, Silviu, pentru lectură şi semn.
pentru textul : cred că o cunoaşteţi foarte bine demetafora asta e excelenta si merita putin dezvoltata sau pusa in prim plan: "cai încercănați de zbor"... cum era prima varianta?
pentru textul : nisipul ca stare de zbor dedeocamdata ma intreb daca textul acesta a fost incadrat corect la poezie
pentru textul : Cutremur deÎn sfârșit găsesc ceva interesant, într-un poem, despre țigară: "țin o țigară ca pe o lunetă vreau să descopăr prin ea sensul unic" Dar nu și rostul strofei a treia.
pentru textul : Nicht hinauslehnen dedraga Virgil, eu am incercat sa ofer o explicatie de folos autorului nicodem in legatura cu interventia ta evident agresiva si non-crestina nu cred ca am incalcat Regulamentul de vreme ce am explicat autorului ceea ce eu cred ca au fost motivele scrierii tale care in totalitate ataca acest poem care nu ar trebui scos din contextul lui crestin Ulterior, apare si yester ca o privighetoare cu nasul infundat si care inca nu mi-am dat seama daca este cu simbrie sau este pur si simplu prostanac (imi voi da seama de asta probabil curand) amandoi limitati la o aceeasi perceptie care in loc sa incurajati un membru talentat al site-ului ii dati in cap cu desteptaciunea voastra de curcani grasi de conac fluierati. E pacat sa arunci cu noroi intr-un poem de Craciun scris nu zic bine, ci doar din suflet. Treaba voastra, ba desteptilor. Eu va desfid Andu
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deo poezie de stare, simplă, plăcută. te-ai străduit să recreezi jocul cu muza și, în parte, ți-a reușit. poate că primul vers, gerunziul, nu știu e ceva care parcă nu mă face să rezonez.
pentru textul : senzație deSapphire, mulțumesc de urare! Am modificat câte ceva și parcă sună mai bine!
pentru textul : În tranzit dedragă adrian, am o misiune ingrată. trec peste măsura în care ar trebui sau nu să las eu poezia. ceva îmi spune că nu te pricepi la asta. şi trec şi peste faptul că începi să înjuri. (aici mă tem că nu sîntem chiar pe stadion şi nici nu îmi vine să cred că manierele (cele bune) au părăsit total hunedoara). dar aşa cum spuneam, pentru că situaţia e ingrată, aleg să nu fac prea multă discuţie despre asta. şi am să mă leg de o problemă ceva mai... să-i zicem cuantificabilă. şi anume limba. pentru că, aşa cum ţi-am mai spus, pînă la poezia, despre care unii credem că ne pricepem aşa de bine, ne omoară limba şi gramatica. lucruri la care tu ne dezvălui, nu fără o semnificativă dezinvoltură, că ai lacune. lacune care nu se mulţumesc să băltească numai în limba română dar observ că au deversat şi în limba engleză. nu este interzis să foloseşti limba engleză pe Hermeneia, în texte sau comentarii. dar se presupune că o foloseşti numai dacă o cunoşti. e o chestiune de bun simţ intelectual. folosirea greşită sau semidoctă sună nu numai snob dar şi manelist(ic). în limba engleză se scrie "sorry" şi nu "sory".
pentru textul : povestea soldatului de fier dedorin, noroc
pentru textul : Sâmburi deE ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : profetul I deTele sau Télé ? =))
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi denu cred ca-i nimic condamnabil in reconvertirea simbolurilor din poezia populara, dar mi se pare ca cele doua versuri din final sunt un fel de clopotel atarnat de gatul pisicii.
pentru textul : poem pentru tine, Elena dePagini