Mulţumesc Denisa! Mă bucură opinia ta şi s-ar putea să ai dreptate. Dar vezi...e foarte greu să sugerez cele două idei altfel. Voi mai vedea, uneori poeziile se mai schimbă în timp, aici e mai greu, mie deocamdată îmi place aşa cum este.
"Aici, e puţin din amândouă", adică puţin din "text itnrigant", şi puţin din "nu-şi dă de gol genul", nu puţin din amândouă genurile... Nu prea îmi place când mă exprim ca o locomotivă, dar na, uneori se mai pufăie.
Am revenit ca să-ţi demonstrez că aşa-s io - revenitor.
Nu se mai văd penițele, cred că a avut o mulțime poezia aceasta. Admirația mea pentru titlu, primele cinci versuri și strofa a doua. Mai ales referința la zeița neagră Kali, fascinantă și înfricoșătoare, așa cum am cunoscut-o în cartea lui Dan Simmons, Song of Kali.
evident, cam contextualizat textul si asta poate reprezenta un handicap. desi orgoliul patriotic din mine va spune cu țîfnă "și ce dacă nu au să priceapă nimic despre petroșani sau oituz americanii! sau irlandezii. sau canadienii. noi putem exista și fără ei.." ideea este că textul mi-a făcut bine și chiar mi-a plăcut.
Atunci reiau mesajul fara trimitere la adresa blog. Paul, multumesc frumos pentru recenzie, imi place cum este scrisa, ca o invitatie sincera la lectura. Poate vom avea ocazia sa ne cunoastem si fata in fata! Mult succes in lumea literelor in continuare!
Andrei P.Velea
Zic ca poemul asta merita de departe un alt titlu (ar merge foarte bine fara; ca sa nu vorbim de pleonasmul pe undeva in absentia). Imagini care s-au lipit de Sodomi(i)le si Gomorile din sufletu' meu (dupa ploaia de foc): "din ochi curgea smoala / de i se lipisera pasii...", mai sa (re)devin nevasta lui Lot. Sintagme pe loc indragite: "apa ascunsa", "ce musca din spatele dintilor". De remarcat inversiunea semantica a aerului ce (ne) respira. Expresii redundante: "nisipul umed al oazei" (nu cred c-avem nevoie de "umed"), "in pufuri moi / de moarte" (la fel cu "moarte(a)")... trebe adusa (sau exclusa) ceva mai insidios, oricum am simtit-o in toate literele poeziei. (Penita pentru "incurajare" - as fi preferat o alta vocabula dar regula nr. 5 ramane regula nr. 5 - si pentru cele trei strofe, fara titlu).
- prima a fost o scăpare și am remediat-o
- a doua a fost adăugată
- în ce privește a treia mă tem că nu ai citit cu atenție textul meu de mai sus. penițele nu sînt încă funcționale. voi anunța apariția lor la vremea potrivită.
Strofa a treia mi se pare fortata prin intercalarea secundarei "amputez creionul" intre principala si subiectiva. De fapt se vede ca ai simtit nevoia stangace a punctelor de suspensie acolo... eu zic ca nu ti-a iesit si ar trebui schimbat. In rest imi place cum suna, desi nu incetezi sa ma uimesti cum insisti in acest stil mort si ingropat. Dar ma rog, fiecare isi duce crucea cat poate. La urma urmei, daca mai pica o gagica pe spate la o apa plata cu lamaie la auzul unor versuri ca acestea tot nu e rau. Iar daca le mai si pune pe muzica un prieten betiv care stie sa treaca pe chitara din do in la minor si apoi in re si in fa la orice ora dupa miezul noptii... e chiar ok. Parerea mea de opspe ani. Andu
sunt niste combinatii faine in textele tale, cu alunecari de o parte si alta intr-un joc pe muchia limitei, cand tandru cand salbatic, cand ironic cand managietor, nu le am cu interpretarile pe text, spun si eu ce vede(simte) ochiul meu de-al treilea:)
Textul este unul foarte interesant si mi se pare astfel nu datorita unor imagini deosebite ci mai degraba prin modul cum autoarea reuseste sa exprime cateva idei filosofice fundamentale. Un poem centrat pe ideea drumului si al dualitatii intelese intr-una dintre formele sale particulare, recte cuplul, in care "schimbul de piei" este perceput de o maniera metaforica ca insertie in universul intim al celuilalt. Pe alocuri cam aglomerat, insa privit in ansamblul sau un text bun.
Anca, recunosc ca mai am foarte mult de invatat, asta e... dar era destul de evident cat de ironic era acel "draga". nici acum nu am inteles de ce ai facut trimitere la mine. eu nu stau la panda, Anca, pentru a-ti numara si cauta greselile, am alte lucruri mai importante de facut, inclusiv a invata. p.s. virgil, imi cer scuze si eu
mi-a plăcut textul mai puțin în două locuri: „focul de mult nu mai spală uitarea” și „pe crestele clipei călcând” care nu sînt neaparat proaste dar par cam bătătorite în contast cu prospețimea celorlalte versuri
e neintenţionat, d-le Dupeş. Ceea ce am intenţionat a fost să dau curs apelului domnului Andu Moldovan de a veni cu ceva creaţii despre sfârşitul lumii, cel de la 21 Decembrie. Adică eu eram absolut convins că se lansase în privinţa acestei zile un hoax uriaş, eu am binoclul focalizat mai mult cândva pe la sfârşitul lui 2016, atâţia s-au păcălit, alţii s-au făcut mici cât un purice, în fine. Ceea ce m-a făcut să-mi ridic sprânceana e că nimeni nu a dat curs propunerii domnului Andu, nici măcar domnia sa însuşi. Cât despre lipsuri s-ar putea să ai dreptate, nu mi-am propus să compun poemul vieţii mele.
De data asta zic eu Virgile ca nu citatul incomplet mi-a daunat grav sanatatii ci necunoasterea unui context de care nu as putea fi acuzat pe deplin. Insa ai dreptate, formularea ta era destul de sugestiva si in mod normal trebuia sa ma faca sa gandesc mai departe. Insa niste ghilimele, ceva, acolo, m-ar fi ajutat :-)) Scuze de interventie, Andu
Mai avea ochi? Exista un obicei barbar al păsărarilor de a scoate ochii păsărilor ca acestea să cînte mai frumos... Dar poate că aceasta a murit înainte. Cred că așa reiese din text. Numai Caragiale ar putea spune despre un necrolog că este frumos. Acest poem este sălbatic și dureros și...
ai ceva ceva in poezia asta, insa e slab, te complici in imagini aiurea gen: "asistenta îmi injecta dungile din pijamale în adn"--- pijamale? "iar tu mă numărai cu degetele norilor secerați de curcubee"---degetele norilor, curcubee?? poezia ta as vrea sa spuna ceva, dar e incarcata de balast. aeriseste-o si va fi mai bine! queen
kruger, în primul rînd se pare că ai călcat cu stîngul în Hermeneia. Și spun asta pentru că demonstrezi că (deși ai promis) totuși nu ai citit „regulamentul” Hermeneia. Pentru că dacă îl citeai descopereai acolo că „Pe siteul Hermeneia.com nu există niveluri de acces.”. Deci problema „aspirațiilor” tale mi se pare pusă prost. Apoi, decizia cu privire la încadrarea membrilor Hermeneia la înscriere nu prea mă mai preocupă de foarte multă vreme. Există un consiliu care decide asupra acestor lucruri iar eu prefer doar să veghez ca să nu existe dezechilibre sau abuzuri. Dar am suficientă încredere în capacitatea lor de decizie. De aceea nu înțeleg expresia „am găsit de cuviință să încep să vă comentez pe dumneavoastră și să acumulez puncte”. Poate mi-o explici tu. Pentru că deocamdată nu a reușit decît să îmi demonstreze că urmărești să mă jignești. Iar asta este întradevăr o idee proastă. Dacă ți-a trecut cumva prin cap că pot fi „cumpărat” sau dispus să afectez deciziile Consiliului Hermeneia din rațiuni „mioritico-balcanice” atunci ai făcut o gafă semnificativă. De aceea aștept o explicație plauzibilă a expresiei tale. În ce privește textul, îți mulțumesc că te-ai aplecat asupra lui. Am cumpănit și eu asupra folosirii termenului de bisturiu dar m-a deranjat puțin tehnicitatea sonorității lui. În ce privește sintagma „cuțit de disecție”, pe lîngă faptul că sună puțin cam aiurea (și în mod normal se folosește bisturiu), în plus aduce cu sine și o conotație macabră (cea a disecției cadavrului) iar eu (sau noi) în ipostaza textului nu eram mort și nici nu există acolo o intenție morbidă. De aceea sugestia ta nu este nici mai simplă, nici mai eficace și nici mai poetică. De fapt am cochetat mult cu ideea acelei săbii (sau pumnal) cu care se face sepuku sau hara-kiri, sau m-am gîndit și la cuțitele (andrelele ??) pe care și le introduc unii fachiri fără a sîngera. Totuși riscul confuziilor devenea prea mare. De aceea a rămas și rămîne așa. Nu văd unde este contradicția între „cuțit lung și ascuțit” și „argint viu”. Mă tem că ai probleme semnificative cu imaginația dacă nu mă poți urmări în această „călătorie estetică”. Mie, dimpotrivă, mi se pare extrem de sugestivă legătura dintre cele două imagini, cea de a doua fiind evident o prelungire cinematografică a celei dintîi. Dragul meu, înainte de a mă acuza pe mine de stângăcii eu zic să citești cu mai multă atenție și (așa cum spun uneori unii poeți mai „intimiști”) cu inima. În orice caz, remarca despre faptul că „pătrunderea” nu poate fi decît „în profunzime” mi se pare o glumă, un fel de nod în papură și nu cred că este nevoie nici măcar de o licență poetică pentru o asemenea exprimare. Eu zic să eviți astfel de aberații daca intenționezi să te iau in serios. La fel de „glumiță” e și chestia cu „în” sau „prin”. Repet, dacă nu vrei să fii privit ca un fel de Gică-contra renunță la astfel de preudo-critică literară. E foarte ușor să îți pierzi credibilitatea și foarte greu să o recîștigi, pe Hermeneia și oriunde. Apoi, nu dragul meu, nu m-am referit la melcul urechii interne ci m-am referit, așa cum am scris, la sinus(uri). Nu văd nici aici de ce nu se poate folosi ideea de labirint. Cu excepția cazului că nu îți place ție. Well... Nu cred că „ȘI” e „mai simplu și mai elegant” decît „IAR APOI”. Mai „simplist” da, dar nu m-a interesat să sune mai simplist. Oricum „IAR APOI” conține substraturi care îi lipsesc lui „ȘI”. Am însă senzația că tu nu poți percepe asta din păcate. La chestia cu fereasta era vorba de „cristal”. „am scrie cu degetul pe CRISTAL”. Cred că asta rezolvă aparenta (pseudo)confuzie. Nu cred că repetarea unor termeni - vezi că aici folosești cuvîntul „sintagme” aparent fără să știi ce îneamnă de fapt - deci, nu cred că repetarea unor temeni este neaparat stîngăcie. Asta cu excepția cazului în care citești superficial un text sau urmărești doar să găsești nod în papură. În ce măsură limbajul meu este „sărăcăcios„ și „lipsit de inspirație”, well... sînt dispus să mai aud și alte opinii. Argumentele tale nu au reușit decît să mă amuze. Sub nici o formă însă ce ai scris tu aici nu se poate numi „o analiză extrem de atentă a textului”. În orice caz, de vreme ce există undeva un volum de poezii și sub semnătura mea, te asigur că știu destul de bine cum și cînd un text apare pe hîrtie. Ce aș mai vrea să îți spun este că textele mele nu au apărut pe hîrtie pentru că eu aș fi insistat sau aș fi plătit pentru asta ci pentru că editorul a insistat să le tipărească. Ceea ce reprezintă, evident, o mare diferență, dragul meu. Poate că pînă aici am privit, așa cu condescendență comentariul tău. Dar a numi asta „o analiză extrem de atentă a textului” mi se pare o aroganță ridicolă care îți face rău numai ție. Nu știu dacă îți dai seama dar, odată devenit ridicol aici pe Hermeneia este destul de greu să mai fii luat în serios. Tocmai de aceea îți spuneam mai sus că ai călcat cu stîngul. Ce vei face de aici înainte și dacă vei lua seama la recomandările mele depinde numai de tine. Îți urez succes.
foarte fain penultimul grupaj. la fel versul final.
îmi place cum se realizează aici o relație între biserică și cel care trece pe lângă, își face cruce, așa, ca să fie ”în rândul lumilor”...
textul pare o prelungire, o nouă serie de întrebări așezate peste vechiul strat... Firește. întrebări retorice :)
o căciuliță la ”caini”. alăturarea ”lângă care” nu prea sună ok :).
interesting,
în peisajul și așa lovit de criză al literaturii on-line contemporane, iată că se aciuează pe acilea, pe Hermeneia, acest personaj pe numele său declarat Dupeș care desigur mă duce cu gândul mult mai departe și care ne ostracizează cu o sumedenie de texte sub-mediocre pe care nu înțeleg, se pare alături de unii colegi de site, de ce editorii consideră să le posteze în prima pagină și nu în Șantier... s-a desființat oare rubrica respectivă? Eu zic că, și dacă nu mai scrie nimeni pe site, din varii motive, incluzând dar nelimitându-se la criza din zona euro, criza poiltică din România, deprecierea leului sau listele electorale care trebuie să includă sau nu românii plecați din țară, tot e mai bine decât să citim în pagina de texte asemenea inepții cum sunt cele postate de acest autor. Oare chiar trebuie să ne batem joc de acest site până la capăt? Când am intrat pe Hermeneia am făcut-o pentru că aici se scria literatură în limba română și se vehiculau idei valoroase, se făcea polemică intelectuală.
Cine oare vrea să distrugă Hermeneia cu asemenea texte lovite de nulitate?
intru si comentez relativ rar in ultimul timp, la randu-mi. Postez si mai rar. dar azi m-am bucurat ca am intrat si gasit textul asta pentru ca simteam nevoia cumva sa citesc ceva mai ...altceva.Pentru ca nu e putin lucru sa faci din banal ceva lin si proaspat ca imagini si ton. Da. o scriere buna.
...ce anume nu-l face să tremure!
Încerc să-ți răspund eu.
Ai aici două texte. Primul până la ”și cîteva apariții de urgență în trupul meu. spasme. punga”.
Al doilea începe de la lovitura în bara de protecție și trece prin corpul tău devenit spațiu al fragmentării, spargerii lumii, care, intruzivă, îți permite o vizionare rapidă, caleidoscopică, a unor crâmpeie formate din atomi, carboni, ansamblu loco-motor, etc
Prima parte, o secvență ”American beauty”, film din care(așa cum, odinioară, din lecturi), ne îndeamnă pungi de hârtie, lentori, spre vis.
”și lipsa de îngrijorarea a celorlalți cînd punga este aruncată în mijlocul traficului
apare ca efect”.
Presupusa cauzalitate, lecții de cum ne-o luăm dacă nu suntem cuminți. (Probabil și ceva intenții eco, lăudabile de altfel). Ca și curea de transmisie între prima și a doua parte, un fel de must-have.
Chin să nu poți reda zbaterea, aerul toamnei, punga captivă, tristețea unui colț de existență în care singurul lucru viu e, culmea, o banală pungă.
Greu de redat o imagine. De imitat, cu atât mai greu. Niciun substitut nu m-a convins că acest realism metaforizat e mai mult decât o descriere. Poezia nu e reportaj.
Neconvingător tonul, chiar în canon postmodern. Lung, prea lung reportajul, iar repetițiile(eu eu eu),invocare prononimală- decenii hăt hăt hăt
Spui cauză. Efect: Amestec. Pleoape mărite: Zero.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un poem reflectind o transparenta discreta a starilor, a sunetelor in stare latenta, dincolo de inefabil. deosebit.
pentru textul : Ascultând uimirea căderii - שם,אני שומעת את פליאת התנועה deMulţumesc Denisa! Mă bucură opinia ta şi s-ar putea să ai dreptate. Dar vezi...e foarte greu să sugerez cele două idei altfel. Voi mai vedea, uneori poeziile se mai schimbă în timp, aici e mai greu, mie deocamdată îmi place aşa cum este.
pentru textul : Brânduşă de toamnă de"Aici, e puţin din amândouă", adică puţin din "text itnrigant", şi puţin din "nu-şi dă de gol genul", nu puţin din amândouă genurile... Nu prea îmi place când mă exprim ca o locomotivă, dar na, uneori se mai pufăie.
Am revenit ca să-ţi demonstrez că aşa-s io - revenitor.
pentru textul : Mulţimi deîmi pare rău, dar cântarea nu poate fi înţeleasă decât de un cântăreţ adevărat, nu de un scripcar. cam asta face diferenţa.
pentru textul : mă voi afunda în inima ta ca-ntr-o mlaştină deMulțumesc din nou, Luminița. L-am șlefuit momentan, până văd dacă voi găsi ceva și mai potrivit. O duminică frumoasă, Daniela.
pentru textul : când mi-e dor de tine mă gândesc la crăciun deNu se mai văd penițele, cred că a avut o mulțime poezia aceasta. Admirația mea pentru titlu, primele cinci versuri și strofa a doua. Mai ales referința la zeița neagră Kali, fascinantă și înfricoșătoare, așa cum am cunoscut-o în cartea lui Dan Simmons, Song of Kali.
pentru textul : loc de strigat îngeri deevident, cam contextualizat textul si asta poate reprezenta un handicap. desi orgoliul patriotic din mine va spune cu țîfnă "și ce dacă nu au să priceapă nimic despre petroșani sau oituz americanii! sau irlandezii. sau canadienii. noi putem exista și fără ei.." ideea este că textul mi-a făcut bine și chiar mi-a plăcut.
pentru textul : poate are un nume mai frumos ca al meu deŞi, Virgil, să nu uiţi să îi dai nivel de autor lui Leonard, să scoţi textul lui Sebi din şantier şi să pui anunţul cu Virtualia pe prima pagină.
pentru textul : să nu îți faci prieteni deAtunci reiau mesajul fara trimitere la adresa blog. Paul, multumesc frumos pentru recenzie, imi place cum este scrisa, ca o invitatie sincera la lectura. Poate vom avea ocazia sa ne cunoastem si fata in fata! Mult succes in lumea literelor in continuare!
pentru textul : Andrei P. Velea - "Gimnastul fără plămâni" deAndrei P.Velea
Zic ca poemul asta merita de departe un alt titlu (ar merge foarte bine fara; ca sa nu vorbim de pleonasmul pe undeva in absentia). Imagini care s-au lipit de Sodomi(i)le si Gomorile din sufletu' meu (dupa ploaia de foc): "din ochi curgea smoala / de i se lipisera pasii...", mai sa (re)devin nevasta lui Lot. Sintagme pe loc indragite: "apa ascunsa", "ce musca din spatele dintilor". De remarcat inversiunea semantica a aerului ce (ne) respira. Expresii redundante: "nisipul umed al oazei" (nu cred c-avem nevoie de "umed"), "in pufuri moi / de moarte" (la fel cu "moarte(a)")... trebe adusa (sau exclusa) ceva mai insidios, oricum am simtit-o in toate literele poeziei. (Penita pentru "incurajare" - as fi preferat o alta vocabula dar regula nr. 5 ramane regula nr. 5 - si pentru cele trei strofe, fara titlu).
pentru textul : Deșertul gol de- prima a fost o scăpare și am remediat-o
pentru textul : hermeneia 3.0-b de- a doua a fost adăugată
- în ce privește a treia mă tem că nu ai citit cu atenție textul meu de mai sus. penițele nu sînt încă funcționale. voi anunța apariția lor la vremea potrivită.
Strofa a treia mi se pare fortata prin intercalarea secundarei "amputez creionul" intre principala si subiectiva. De fapt se vede ca ai simtit nevoia stangace a punctelor de suspensie acolo... eu zic ca nu ti-a iesit si ar trebui schimbat. In rest imi place cum suna, desi nu incetezi sa ma uimesti cum insisti in acest stil mort si ingropat. Dar ma rog, fiecare isi duce crucea cat poate. La urma urmei, daca mai pica o gagica pe spate la o apa plata cu lamaie la auzul unor versuri ca acestea tot nu e rau. Iar daca le mai si pune pe muzica un prieten betiv care stie sa treaca pe chitara din do in la minor si apoi in re si in fa la orice ora dupa miezul noptii... e chiar ok. Parerea mea de opspe ani. Andu
pentru textul : Ison dehai sa fim seriosi. :) nu sta sa imi desenez poeziile:))
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos desunt niste combinatii faine in textele tale, cu alunecari de o parte si alta intr-un joc pe muchia limitei, cand tandru cand salbatic, cand ironic cand managietor, nu le am cu interpretarile pe text, spun si eu ce vede(simte) ochiul meu de-al treilea:)
pentru textul : laudanum de"Într-o zi, într-o noapte,"
Sună aiurea. Zi sau noapte?
"ceasului din perete or să-i crească
limbile ca niște brațe
tu vei dormi
ceasul tău o să bată"
Lipseşte o virgulă. Identifică singur unde
În concluzie poemul este unul foarte prost, lipsit de orice fior liric.
pentru textul : Într-o zi, într-o noapte... deTextul este unul foarte interesant si mi se pare astfel nu datorita unor imagini deosebite ci mai degraba prin modul cum autoarea reuseste sa exprime cateva idei filosofice fundamentale. Un poem centrat pe ideea drumului si al dualitatii intelese intr-una dintre formele sale particulare, recte cuplul, in care "schimbul de piei" este perceput de o maniera metaforica ca insertie in universul intim al celuilalt. Pe alocuri cam aglomerat, insa privit in ansamblul sau un text bun.
pentru textul : sub acoperire deAnca, recunosc ca mai am foarte mult de invatat, asta e... dar era destul de evident cat de ironic era acel "draga". nici acum nu am inteles de ce ai facut trimitere la mine. eu nu stau la panda, Anca, pentru a-ti numara si cauta greselile, am alte lucruri mai importante de facut, inclusiv a invata. p.s. virgil, imi cer scuze si eu
pentru textul : pietrele umbrei demi-a plăcut textul mai puțin în două locuri: „focul de mult nu mai spală uitarea” și „pe crestele clipei călcând” care nu sînt neaparat proaste dar par cam bătătorite în contast cu prospețimea celorlalte versuri
pentru textul : prea cruzi pentru rouă demultumesc pentru aprecierea textului
pentru textul : Doar ochii privind asta dee neintenţionat, d-le Dupeş. Ceea ce am intenţionat a fost să dau curs apelului domnului Andu Moldovan de a veni cu ceva creaţii despre sfârşitul lumii, cel de la 21 Decembrie. Adică eu eram absolut convins că se lansase în privinţa acestei zile un hoax uriaş, eu am binoclul focalizat mai mult cândva pe la sfârşitul lui 2016, atâţia s-au păcălit, alţii s-au făcut mici cât un purice, în fine. Ceea ce m-a făcut să-mi ridic sprânceana e că nimeni nu a dat curs propunerii domnului Andu, nici măcar domnia sa însuşi. Cât despre lipsuri s-ar putea să ai dreptate, nu mi-am propus să compun poemul vieţii mele.
pentru textul : vremuri deDe data asta zic eu Virgile ca nu citatul incomplet mi-a daunat grav sanatatii ci necunoasterea unui context de care nu as putea fi acuzat pe deplin. Insa ai dreptate, formularea ta era destul de sugestiva si in mod normal trebuia sa ma faca sa gandesc mai departe. Insa niste ghilimele, ceva, acolo, m-ar fi ajutat :-)) Scuze de interventie, Andu
pentru textul : mate blues deHei, eu ziceam de bine, nu-i acrit deloc.
pentru textul : Oala cu lapte deMai avea ochi? Exista un obicei barbar al păsărarilor de a scoate ochii păsărilor ca acestea să cînte mai frumos... Dar poate că aceasta a murit înainte. Cred că așa reiese din text. Numai Caragiale ar putea spune despre un necrolog că este frumos. Acest poem este sălbatic și dureros și...
pentru textul : colivia de oțel deai ceva ceva in poezia asta, insa e slab, te complici in imagini aiurea gen: "asistenta îmi injecta dungile din pijamale în adn"--- pijamale? "iar tu mă numărai cu degetele norilor secerați de curcubee"---degetele norilor, curcubee?? poezia ta as vrea sa spuna ceva, dar e incarcata de balast. aeriseste-o si va fi mai bine! queen
pentru textul : o posibilă ultimă stare dekruger, în primul rînd se pare că ai călcat cu stîngul în Hermeneia. Și spun asta pentru că demonstrezi că (deși ai promis) totuși nu ai citit „regulamentul” Hermeneia. Pentru că dacă îl citeai descopereai acolo că „Pe siteul Hermeneia.com nu există niveluri de acces.”. Deci problema „aspirațiilor” tale mi se pare pusă prost. Apoi, decizia cu privire la încadrarea membrilor Hermeneia la înscriere nu prea mă mai preocupă de foarte multă vreme. Există un consiliu care decide asupra acestor lucruri iar eu prefer doar să veghez ca să nu existe dezechilibre sau abuzuri. Dar am suficientă încredere în capacitatea lor de decizie. De aceea nu înțeleg expresia „am găsit de cuviință să încep să vă comentez pe dumneavoastră și să acumulez puncte”. Poate mi-o explici tu. Pentru că deocamdată nu a reușit decît să îmi demonstreze că urmărești să mă jignești. Iar asta este întradevăr o idee proastă. Dacă ți-a trecut cumva prin cap că pot fi „cumpărat” sau dispus să afectez deciziile Consiliului Hermeneia din rațiuni „mioritico-balcanice” atunci ai făcut o gafă semnificativă. De aceea aștept o explicație plauzibilă a expresiei tale. În ce privește textul, îți mulțumesc că te-ai aplecat asupra lui. Am cumpănit și eu asupra folosirii termenului de bisturiu dar m-a deranjat puțin tehnicitatea sonorității lui. În ce privește sintagma „cuțit de disecție”, pe lîngă faptul că sună puțin cam aiurea (și în mod normal se folosește bisturiu), în plus aduce cu sine și o conotație macabră (cea a disecției cadavrului) iar eu (sau noi) în ipostaza textului nu eram mort și nici nu există acolo o intenție morbidă. De aceea sugestia ta nu este nici mai simplă, nici mai eficace și nici mai poetică. De fapt am cochetat mult cu ideea acelei săbii (sau pumnal) cu care se face sepuku sau hara-kiri, sau m-am gîndit și la cuțitele (andrelele ??) pe care și le introduc unii fachiri fără a sîngera. Totuși riscul confuziilor devenea prea mare. De aceea a rămas și rămîne așa. Nu văd unde este contradicția între „cuțit lung și ascuțit” și „argint viu”. Mă tem că ai probleme semnificative cu imaginația dacă nu mă poți urmări în această „călătorie estetică”. Mie, dimpotrivă, mi se pare extrem de sugestivă legătura dintre cele două imagini, cea de a doua fiind evident o prelungire cinematografică a celei dintîi. Dragul meu, înainte de a mă acuza pe mine de stângăcii eu zic să citești cu mai multă atenție și (așa cum spun uneori unii poeți mai „intimiști”) cu inima. În orice caz, remarca despre faptul că „pătrunderea” nu poate fi decît „în profunzime” mi se pare o glumă, un fel de nod în papură și nu cred că este nevoie nici măcar de o licență poetică pentru o asemenea exprimare. Eu zic să eviți astfel de aberații daca intenționezi să te iau in serios. La fel de „glumiță” e și chestia cu „în” sau „prin”. Repet, dacă nu vrei să fii privit ca un fel de Gică-contra renunță la astfel de preudo-critică literară. E foarte ușor să îți pierzi credibilitatea și foarte greu să o recîștigi, pe Hermeneia și oriunde. Apoi, nu dragul meu, nu m-am referit la melcul urechii interne ci m-am referit, așa cum am scris, la sinus(uri). Nu văd nici aici de ce nu se poate folosi ideea de labirint. Cu excepția cazului că nu îți place ție. Well... Nu cred că „ȘI” e „mai simplu și mai elegant” decît „IAR APOI”. Mai „simplist” da, dar nu m-a interesat să sune mai simplist. Oricum „IAR APOI” conține substraturi care îi lipsesc lui „ȘI”. Am însă senzația că tu nu poți percepe asta din păcate. La chestia cu fereasta era vorba de „cristal”. „am scrie cu degetul pe CRISTAL”. Cred că asta rezolvă aparenta (pseudo)confuzie. Nu cred că repetarea unor termeni - vezi că aici folosești cuvîntul „sintagme” aparent fără să știi ce îneamnă de fapt - deci, nu cred că repetarea unor temeni este neaparat stîngăcie. Asta cu excepția cazului în care citești superficial un text sau urmărești doar să găsești nod în papură. În ce măsură limbajul meu este „sărăcăcios„ și „lipsit de inspirație”, well... sînt dispus să mai aud și alte opinii. Argumentele tale nu au reușit decît să mă amuze. Sub nici o formă însă ce ai scris tu aici nu se poate numi „o analiză extrem de atentă a textului”. În orice caz, de vreme ce există undeva un volum de poezii și sub semnătura mea, te asigur că știu destul de bine cum și cînd un text apare pe hîrtie. Ce aș mai vrea să îți spun este că textele mele nu au apărut pe hîrtie pentru că eu aș fi insistat sau aș fi plătit pentru asta ci pentru că editorul a insistat să le tipărească. Ceea ce reprezintă, evident, o mare diferență, dragul meu. Poate că pînă aici am privit, așa cu condescendență comentariul tău. Dar a numi asta „o analiză extrem de atentă a textului” mi se pare o aroganță ridicolă care îți face rău numai ție. Nu știu dacă îți dai seama dar, odată devenit ridicol aici pe Hermeneia este destul de greu să mai fii luat în serios. Tocmai de aceea îți spuneam mai sus că ai călcat cu stîngul. Ce vei face de aici înainte și dacă vei lua seama la recomandările mele depinde numai de tine. Îți urez succes.
pentru textul : memento II defoarte fain penultimul grupaj. la fel versul final.
îmi place cum se realizează aici o relație între biserică și cel care trece pe lângă, își face cruce, așa, ca să fie ”în rândul lumilor”...
textul pare o prelungire, o nouă serie de întrebări așezate peste vechiul strat... Firește. întrebări retorice :)
o căciuliță la ”caini”. alăturarea ”lângă care” nu prea sună ok :).
interesting,
alex
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut deDe exemplu: "cum caste-păcătoase-n miez de noapte" nu-mi place nici mie; e si oarece cacofonie. Dar...n-am gasit altceva pana acum.
pentru textul : Da (Vinci) deîn peisajul și așa lovit de criză al literaturii on-line contemporane, iată că se aciuează pe acilea, pe Hermeneia, acest personaj pe numele său declarat Dupeș care desigur mă duce cu gândul mult mai departe și care ne ostracizează cu o sumedenie de texte sub-mediocre pe care nu înțeleg, se pare alături de unii colegi de site, de ce editorii consideră să le posteze în prima pagină și nu în Șantier... s-a desființat oare rubrica respectivă? Eu zic că, și dacă nu mai scrie nimeni pe site, din varii motive, incluzând dar nelimitându-se la criza din zona euro, criza poiltică din România, deprecierea leului sau listele electorale care trebuie să includă sau nu românii plecați din țară, tot e mai bine decât să citim în pagina de texte asemenea inepții cum sunt cele postate de acest autor. Oare chiar trebuie să ne batem joc de acest site până la capăt? Când am intrat pe Hermeneia am făcut-o pentru că aici se scria literatură în limba română și se vehiculau idei valoroase, se făcea polemică intelectuală.
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deCine oare vrea să distrugă Hermeneia cu asemenea texte lovite de nulitate?
emilian
intru si comentez relativ rar in ultimul timp, la randu-mi. Postez si mai rar. dar azi m-am bucurat ca am intrat si gasit textul asta pentru ca simteam nevoia cumva sa citesc ceva mai ...altceva.Pentru ca nu e putin lucru sa faci din banal ceva lin si proaspat ca imagini si ton. Da. o scriere buna.
pentru textul : ceva strălucitor de...ce anume nu-l face să tremure!
Încerc să-ți răspund eu.
Ai aici două texte. Primul până la ”și cîteva apariții de urgență în trupul meu. spasme. punga”.
Al doilea începe de la lovitura în bara de protecție și trece prin corpul tău devenit spațiu al fragmentării, spargerii lumii, care, intruzivă, îți permite o vizionare rapidă, caleidoscopică, a unor crâmpeie formate din atomi, carboni, ansamblu loco-motor, etc
Prima parte, o secvență ”American beauty”, film din care(așa cum, odinioară, din lecturi), ne îndeamnă pungi de hârtie, lentori, spre vis.
”și lipsa de îngrijorarea a celorlalți cînd punga este aruncată în mijlocul traficului
apare ca efect”.
Presupusa cauzalitate, lecții de cum ne-o luăm dacă nu suntem cuminți. (Probabil și ceva intenții eco, lăudabile de altfel). Ca și curea de transmisie între prima și a doua parte, un fel de must-have.
Chin să nu poți reda zbaterea, aerul toamnei, punga captivă, tristețea unui colț de existență în care singurul lucru viu e, culmea, o banală pungă.
pentru textul : REM deGreu de redat o imagine. De imitat, cu atât mai greu. Niciun substitut nu m-a convins că acest realism metaforizat e mai mult decât o descriere. Poezia nu e reportaj.
Neconvingător tonul, chiar în canon postmodern. Lung, prea lung reportajul, iar repetițiile(eu eu eu),invocare prononimală- decenii hăt hăt hăt
Spui cauză. Efect: Amestec. Pleoape mărite: Zero.
Pagini