un poem frumos, dur, trist, aproape cursiv de trist și adevărat până în măduva oaselor.
să o ia naiba de ușă zi-mi unde e că dau eu cu ea de pământ jur!

domnule profesor nu m-am supărat. nu te supăra nici mata de ghilimele sau neghilimele. unele din textele dumitale mi se par slăbuţe, ca să fiu gingaş. nu le comentez negativ din respect. nu vreau să înfig coarne boiereşti în nimeni şi cu atât mai puţin în dumneata. la întrebarea care mi-ai pus-o nu am ce să răspund.

Paul, tu esti sufletul acela nobil care stie unde, când si cum să încurajeze. Am încercat un stil nou, fără artificii si broderii metaforice. Din intersecţia în care mă aflu, fac primul pas cu o creangă de măr înflorit în mână si cu un colind special :). Mulţumesc pentru generozitate. Semnul tău mă responsabilizează. Mai e mult de lucru. Tu mi-ai arătat că pot.

imi cer scuze, nu am vrut neaparat sa generalizez dar nu inteleg de ce mai exista posibilitatea de editare daca nu o folosim (corect). de fapt mi se pare ca se cade in extreme cel putin in cazul acestui autor. Ori abuzeaza si isi sterge textele in masa, ori nu isi editeaza erorile din texte asa cum are posibilitatea sa o faca

Avand in vedere ca cenaclul este in 2 zile, si sunt convinsa ca sunt alte 20 de lucruri care trebuiesc facute in acelasi timp, afisul este ok, mie-mi place si nu ma agaseaza fonturile in nici un fel. Mi se pare bine realizat, si va felicit pentru munca depusa! Este un efort cat se poate de admirabil! Iar afisul asta nu merita sa fie criticat, pentru ca simbolic vorbind e mult mai mult decat un fundal rosu, o imagine si fonturi. (si chiar si asa vorbind, este suficient de bine realizat). Din nou, felicitari! Si abia astept sa va cunosc. :)

Adrian, întâmplător recitesc proza lui Bacovia, și nu găsesc nicio asemănare, kitchoasă au ba, între Moină, Ninsoare, Când cad frunzele, Cubul negru etcaetera... deci îmi permiți să zâmbesc la comparația ta.
Iar dacă etichetezi o scriere teribilistă, eu cred, cu tot bunul simț, că trebuie să o și susții. Dacă vrei să fii credibil autorului și nu numai.

Despre text! Nu m-a mișcat nu știu ce. Dar observ un pic progresul față de anterioarele. Și nu la nivel descriptiv ci sugestiv. Cred că ar trebui să inserezi pasaje de introspecție, ce mi-ar părea utile în proza pe care o încerci. Tatonează, flirtează mai mult cu ce e dincolo de vedere. cam asta e părerea mea. scuze de offtopic, mădă!

" Datul la păsărele " este un tablou celebru ( după părerea mea) a pictorului naiv Ion Nită Nicodin, din Brusturi, comuna Hălmagiu. In tablourile lui descoperim adevăruri fundamentale despre viață. Peisajul feeric de iarnă, imaculat si linistit parcă sopteste prin fâsâitul crengilor că cel ce se smereste va fi inalțat, cel ce se invinovățeste va fi indreptațit , iar zborul păsărilor- aspirația spre perfecțiune a sufletului, il ințelepțeste pe cel care nu are incredere in sine. Aranca, ca de obicei foarte atentă la tot ce se intâmplă in jur. O primavară frumoasă , iti doresc.

Virgil, tu pe iPhone-ul tău vezi ok Hermeneia ca pagină?
Eu nu!

A ! ;- (( Eu am crezut ca faci reclama la vreo masca din chirpici cu plante exotice .

Nu lipseste muzicalitatea, e drept ca e destul de ok ritmic, dar e un text foarte slab prin tema, compozitie. Lungimea textului, repetitia exasperanta a moral/imoral/morala, banalitatea exprimarii, continutul facil, slab ideatic fac din aceasta "compozitie" un text teribil de plictisitor si sec. ialin

ai reuşit-o Andule, ai dat cu nuca drept în colac. (adică, nu în perete). de data asta îmi place, ai adus şi tu ceva mai subtil, mai
miezos. finalul e dur. penultima strofă e cam aglomerată de prea multele mie, mie, mele, mei, dar dacă Dumnezeu te iartă, cu mine eşti ok.

de acord cu adrian. pacat de muzica si montaj. textul este submediocru. si problema este ca la urma urmei incercam sa facem poezie aici. mai bine scrii un singur cuvint cu implicatie in inefabil decit o insiruire de vorbe care zangane.

Aranca, Textul (meu) am dorit să deschidă o discuție. Asupra unei probleme de principiu. Faptul că am plecat de la el este doar un pretext. Atenție, am spus că Luminița Suse introduce „numai uneori” noțiuni „matematice” care nu se integrează în text. Exemplu în care autoarea citată utilizează un „cadru matematic” reușind să realizeze o poezie de excepție este ’ombra mai fu cara ed soave più’ pe care, la locul potrivit, am încercat s-o comentez în sensul celor de mai sus. Și, cred că în acest caz, o formă”impusă” (ca de altfel și în cazul unui sonet, de exemplu) care, cu atȃt mai mult cu cȃt este „impusă”, lasă textul să răsufle sugerȃnd poetic, duce la o reușită certă. Ȋn opoziție, de exemplu, cu ’ yerba maté fierbinte’, de aceeași autoare, unde o serie de noțiuni „matematice”, cărora li se schimbb sensul, nu spun nimic. Dar, evident, orice interpretare este subiectivă. Asta, cred, că nu înseamnă să ne abținem de la interpretări atunci cȃnd nu sunt rău voitoare. Indiferent cine e autorul. Și, indiferent de faptul că, prin excepție, ni se pare că mai dă și el, din cȃnd, în cȃnd, cȃte un rateu. Hialin, Exemplu pe care îl dai (referitor la poezia Adelinei Ionescu), este, într-adevăr, edificativ despre modul în care se pot utiliza noțiuni matematice într-un text „poetic” care-și merită calificativul. Spre deosebire de al subsemnatului despre care, am menționat, este doar un experiment pt. a provoca o discuție. Mulțumesc că ați răspuns provocării mele.

Unitatea de după steluţă se ridica mult deasupra. Acolo am găsit poezie ancorată în trăire. Ce e înainte, pare un preambul. Necesar sau nu. Frumos finalul.

Ai omis o prepoziţie aici: "spălate atât bine
încât s-au făcut toate albe".