Oricum, problema mea ramane (cea a gasirii unei "matrici stilistice corespunzatoare"). Pentru ca, simt, cea experimentata folosita aici si in alte parti, nu este inca cea care imi trebuie. Voi experimenta in continuare. Pentru ca una ilustrata de genul unor carti cum ar fi "CosMos" (Ervin Laszlo si Jude Currivan) sau "SO Inteligenta Spirituala" (Danah Zohar si Ian Marshall), traduse si la noi si care se citesc intr-o veselie, pe langa ca frizeaza o tenta "ocultisto-New Age", nu fac apel nici la surse bibliografice autentice ci vorbesc "dupa ureche", lasand foarte jos stacheta valorica.
Inca o data, multumesc la minidialogul dintre noi de aici.
Alma, anumite circumstante ma impiedica sa raspund mai amanuntit, am retinut insa sugestiile tale, le gasesc pertinente (versul acela este cel mai lucrat... hahaha, se vede in minimalis, intotdeauna, il reiau sigur), fonturile au iesit mai mari decat as fi vrut, numai ca nu mai puteam modifica la acel moment. o voi face cat de curand, voi relua cu totul, si multumesc pt unul dintre cele mai folositoare advise-uri primite aici.
Domnule Manolescu, în cazul meu "nostalgistica" în poezie, cum spuneţi dvs., este o stare firească, nu recurg la ea forţat, aşa cum ai recurge la o bomboană pentru tuse, poate singurul medicament dulce şi recomfortant. Această foiţă sensibilă are dezavantajul de a fi vulnerabilă, fapt pentru care diverşi autori încropesc un alt înveliş, o duramater din ironie şi autoironie. Nu cred că se va ajunge la saturaţie, fiindcă "nostalgistica" este o mărturisire de sine într-un confesional de sărbătoare. De fapt acesta este rostul sărbătorilor inimii : să aducă la lumină acea foiţă intimă. Viaţa şi poezia de alt gen închid rana deschisă, ca un chirurg dibaci.
am adresat o întrebare pentru că dintotdeauna pentru mine contează și a contat părerea Adrianei.
este util pentru autor să știe pe ce să insiste... deci Adriana, te rog, detaliază un pic când ai timp!
Verde crud poemul tau, Vladimir :).Mi-au placut mult versurile in care apare betivul tau si libertatea la care m-au dus cu gandul. Libertatea-copil si libertatea-betie, cele care sunt de fapt singurele adevarate.Foarte reusita imaginea pe care ai creat-o in : "așezat turcește în fața unei cârciumi".
...remarc plăcut "cerul se lăsa lung lespede neagră peste inimă", "locația evei rămâne o traumă intercostală"... mi-ai plăcut mai mult în "de dragoste și gândaci de Colorado". aici te detașezi ușor... ceea ce nu este neapărat rău. cu gânduri bune, paul
frumos weekend de halloween, s-a lăsat cu o droaie de treat-or-trick, după cum ne povestişi aicea. În urmă, venind repede, e Thanksgiving-ul, cu ale lui îndatoriri şi îndemnuri. Ca o idee, îţi sugerez să vizitezi un orfelinat sau o leprozerie, apoi să ne scrii un jurnal.
Un mic posibil plot hole: de-aceea au ușile praguri. Ce ți-e și cu profesioniștii ăștia care se laudă singuri. Tonul e potrivit, dar textul puțin cam searbăd, cu excepția finalului, care, nu-i așa, tocmai spuneam... vezi mai sus. Și nu găsesc nici o justificare pentru acel "fack".
Mulțumesc, Adriana! Vorbele tale mă pregătesc pentru încă o săptămână și mă fac să uit că mâine e luni, că e tot toamnă, că e tot 2010, dar ies eu din amnezia asta:)
Mulţumesc tuturor pentru popas, corecţii şi semn de lectură lăsat mie suvenir. Probabil nu-mi plac mie anumite tipare...de aceea ţin aşa mult la forma aceasta a poeziei, sincer.
Am corectat arbustul...şi-am făcut o cafea mare pentru toţi, sărbătorind astăzi 22 august 8 luni după sfârşitul lumii.
Textul de faţă propus are un subiect bun dar suferă grav de stângăcie. Are introducere, are personaje. Ce nu are:
1.Concordanţă între timpurile verbale care dăunează cititorului la vedere:
Ex:
“Se înserase de-a binelea. Soarele s-a ascuns demult după dealurile Dobrucii” – se înserase/ s-a ascuns;
“– răspunse Andrei, deşi nu avea de gând să plece, până când nu va termina de cosit peticul de iarbă rămas.” - până când nu va (fi) terminat de cosit.
“Întunericul începea să cuprindă întreg satul, iar livezile au rămas cuprinse de o linişte...” - Întunericul începea/ livezile au rămas;
“Maxim vroia să răspundă ceva, dar se abținu.” - Maxim vroia/ se abținu.
Mai sunt astfel de fraze. Am dat doar câteva exemple.
2.Semnele de punctuaţie - lipsesc (mă refer la virgulă). Uneori virgula este necesară, alte ori o putem trece cu vederea.
Ex:
:” – Poate bei şi tu Maxime un pahar împreună cu Andrei?” - şi tu Maxime;
“dar seara îi plăcea să bea un pahar două” - un pahar două;
“Când Andrei intră-n casă maică-sa cu soră-sa Mărie şi cu frate-său Maxim”
Şi mai sunt şi altele de acest gen.
3.Acordul:
Ex:
“o linişte în care se mai auzea doar şuieratul coasei lui Andrei şi cântecul greierilor.” - se mai auzea? (şuieratul şi cântecul)
4.Cacofonia şi starea de ambiguitate a frazelor.
Ex:
“Îi plăcea să simtă cum horinca ca un foc plăcut” - horinca ca;
“– Andrei, nu e frumos să sorbi cu atâta gălăgie de parcă ți-e frică că-ți va fura cineva mâncarea” - ți-e frică că.
Şi mai sunt.
5.Repetarea aceluiaşi cuvânt într-o singură frază.
Ex:
“Îi plăcea să simtă cum horinca ca un foc plăcut ce îi cuprinde stomacul amorţindu-i plăcut și odihnitor mâinile şi piciorele ostenite de muncă”???? – pe lângă repetiţia „plăcut”, restul frazei din care nu se înţelege nimic.
6.typo?
Ex: „Ar fi bine să ți minte” - să ți?
Cum orice lansare implica ceva cheltuiala si asta nu-i putin lucru in zilele noastre eu te felicit cu oarecare iata, marturisita invidie. Presupun ca nici nevasta nici copilul si nici padurile Bucovinei nu vor avea de suferit de pe urma acestei lansari (ar fi pacat) ci doar cititorii asa cum sta randuit din mosi-stramosi.Cititorii sunt o masa dispozabila. Eu nu ma inscriu la volum, in schimb o sa casc ochii dupa el prin librariile bucurestene pe care le intinez aproape zilnic. Daca e de la "Huhu-manitas" poate am sanse sa-l gasesc ca o fi destul de scump... plus coperta e cu "apocalipsa dupa", un glob de zapada merge uns de cadou de Craciun. Muierea nu prea seamana cu Mos Craciun, dar cu un efort metaforic se rezolva. Mai ramane cioara nevermore (o fi n-o fi?) dar ce ar fi o coperta fara o dilema? Ar fi ca mantuirea fara un perdaf, Daca o gasesc o cumpar Cozane, Dedicatia in cazul meu e destul de clara, aproape ca mi-as putea-o scrie singur dar totusi ca daca ne vedem candva o sa ti-o cer. Ca am auzit ca dai la oricine, altfel nu m-as aventura. Andu
prin ultimul vers doar mi-am vărast oful, pentru că hainele sunt neglijate, literar vorbind, în favoarea zdrențelor personale de către cel care încă nu știe ce e cu nașterea din nou... și pauza nu venea și nu venea și nu venea.dar știu că s-a înțeles. și da , asta era obsedant. chiar respingător.
Interesant, despre "oamenii invizibili" care trec pe lângă noi și pe care noi îi vedem cu ochii minții citeam chiar azi, poate acesta să fie motivul rezonării mele cu versurile: "trec pe lângă mine / șiruri de oameni nevăzuți / ei înșiși un fel de cărare", reușită imaginea. Ce aș modifica: "plăcute la atingere", "îsi poartă lumina cu demnitate".
fara a te citi atent, dar cu vina pentru asta, imi pare a fi nespus de dialectica aici... ceea ce nu duce decat ... experimental vorbind... la ceva ca o soluție de moment.
Prima strofă mi se pare prea cerebrală, cu expresii „căutate”, și mă refer în primul rând la „violetul instrumental”
și „cercurile haotice”. Apoi, folosirea în două versuri succesive a două adverbe care nu par să aducă un plus de lirism în penultima strofă(mă refer la „neutru” și „vânăt”). Personal, aș fi renunțat barem la unul din ele. Aș schimba și titlul, în primul rând mi se pare prea lung și prea explicit, în al doilea - pentru că am așa o senzație de deja-vu când aud de „tratatul de dragoste”. Dacă nu mă înșel, cred că au mai fost cel puțin 1-2 autori ce aveau texte purtând cam același titlu. Dincolo de toate acestea, strofa a treia mi se pare cea mai reușită dpdv ideatic și la nivel de expresie..
Virgil, multumesc. Da, e vorba de Oradea, unde am locuit o vreme si stiu tristetea aceea noroioasa de mestesugar in atelierul caruia nu mai intra nimeni, odata cu topirea zapezii. O tristete care e compensata din cind in cind cu un apus de soare in Sirul Canonicilor, dar e mult prea putin si mult prea frumos ca sa compenseze muncitorescul zilei.
Ei da, Profetule. De data asta sunte (partial) de acord: Djamal este poet. In (si nu Im) - partial. Pentru ca dumneata zici ca nu sti daca e poezie. Iar eu zic chiar ca nu e.
Elia, cred că e bine că nu deranjează întrebările în poezia ta, și nici parantezele. Eu de obicei sunt reticentă la chestiile astea în poezie, dar uite că aici nu e rău. Sigur, e mai mult un discurs, pe alocuri alunecând în poezie, dar cred că e un melanj al căutării. Mi-a plăcut finalul, să știi. În rest, nu știu dacă ar trebui neaparat reluată pentru șlefuire, cât mai degrabă am impresia că e unul dintre textele care trebuie scrise după o îndelungată tăcere. Ca de cele mai multe ori, remarc la tine modul în care îți privești eul poetic cu luciditate. O anumită "matematică", aș spune. Bine ai revenit. "știri cu rupturi" nu sună bine.
Și în titlul mai ai un 'n' de adăugat. În rest, aici ești pe Hermeneia, dar dacă tu te simți 'în tren', încearcă să 'schimbi clasa' textelor tale, cu una superioară. Ai să vezi cum gramatica are banchete de pluș, nu lipsesc nici diacriticele și poezia îți dă și o senzație de confort, citind-o. Hanny ți-a dat o idee nu tocmai rea. Încerci un lucru pe textul acesta? Așteptăm îmbunătățirile necesare. Succes.
Aranca , recunosc ca e dificil de stapanit un text de astfel de proportii, basca keyboardul meu nu are diacritice si trec Stixul cu fiece text . Am rectificat ici si colo nu-s sigur ca am gasit tot. Dar ideea conteaza .. sunt atati artisti geniali nedescoperiti, in toate domeniile si cred ca facem prea putin pentru a promova frumosul. Pictorul Danu este Dan Iordache din Sibiu, ai sezizat corect.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Oricum, problema mea ramane (cea a gasirii unei "matrici stilistice corespunzatoare"). Pentru ca, simt, cea experimentata folosita aici si in alte parti, nu este inca cea care imi trebuie. Voi experimenta in continuare. Pentru ca una ilustrata de genul unor carti cum ar fi "CosMos" (Ervin Laszlo si Jude Currivan) sau "SO Inteligenta Spirituala" (Danah Zohar si Ian Marshall), traduse si la noi si care se citesc intr-o veselie, pe langa ca frizeaza o tenta "ocultisto-New Age", nu fac apel nici la surse bibliografice autentice ci vorbesc "dupa ureche", lasand foarte jos stacheta valorica.
Inca o data, multumesc la minidialogul dintre noi de aici.
pentru textul : Intuiţie şi Zen (preprint) deMarina, je suis enchantée par "seule l’instance des papillons écrit en blanc la peine du souvenir sur le printemps promis." c’est très beaux!
pentru textul : tes yeux amers deAlma, anumite circumstante ma impiedica sa raspund mai amanuntit, am retinut insa sugestiile tale, le gasesc pertinente (versul acela este cel mai lucrat... hahaha, se vede in minimalis, intotdeauna, il reiau sigur), fonturile au iesit mai mari decat as fi vrut, numai ca nu mai puteam modifica la acel moment. o voi face cat de curand, voi relua cu totul, si multumesc pt unul dintre cele mai folositoare advise-uri primite aici.
pentru textul : Ploaie pe sticlă detext interesant. si enigmatic. voi mai urmari.
pentru textul : Despărțire dePaul, mulţumesc pentru aprecierea poemului meu.
Domnule Manolescu, în cazul meu "nostalgistica" în poezie, cum spuneţi dvs., este o stare firească, nu recurg la ea forţat, aşa cum ai recurge la o bomboană pentru tuse, poate singurul medicament dulce şi recomfortant. Această foiţă sensibilă are dezavantajul de a fi vulnerabilă, fapt pentru care diverşi autori încropesc un alt înveliş, o duramater din ironie şi autoironie. Nu cred că se va ajunge la saturaţie, fiindcă "nostalgistica" este o mărturisire de sine într-un confesional de sărbătoare. De fapt acesta este rostul sărbătorilor inimii : să aducă la lumină acea foiţă intimă. Viaţa şi poezia de alt gen închid rana deschisă, ca un chirurg dibaci.
pentru textul : ajun de Paşte deam adresat o întrebare pentru că dintotdeauna pentru mine contează și a contat părerea Adrianei.
pentru textul : canal indisponibil deeste util pentru autor să știe pe ce să insiste... deci Adriana, te rog, detaliază un pic când ai timp!
Verde crud poemul tau, Vladimir :).Mi-au placut mult versurile in care apare betivul tau si libertatea la care m-au dus cu gandul. Libertatea-copil si libertatea-betie, cele care sunt de fapt singurele adevarate.Foarte reusita imaginea pe care ai creat-o in : "așezat turcește în fața unei cârciumi".
pentru textul : mijlocul cerului de"își trăgeau sufletul sub podul cu lanțuri
pe margini era cândva derdeluș
și un câine
diii"
"nu ningea
dar eu mă prefăceam că ninge
suflam peste ceaiul fierbinte"
"dii câine-căluț
pentru textul : iarna întârzie la un film demai plimbă-mă pe sub pod
în nordul orașului
o să-ți cânt ușor
să mă îmbrățișeze fetița în bleumarin" - f frumos!
...remarc plăcut "cerul se lăsa lung lespede neagră peste inimă", "locația evei rămâne o traumă intercostală"... mi-ai plăcut mai mult în "de dragoste și gândaci de Colorado". aici te detașezi ușor... ceea ce nu este neapărat rău. cu gânduri bune, paul
pentru textul : toamna fără de îngeri defrumos weekend de halloween, s-a lăsat cu o droaie de treat-or-trick, după cum ne povestişi aicea. În urmă, venind repede, e Thanksgiving-ul, cu ale lui îndatoriri şi îndemnuri. Ca o idee, îţi sugerez să vizitezi un orfelinat sau o leprozerie, apoi să ne scrii un jurnal.
pentru textul : Weekend literar în Bucureşti demulţumesc Ioana, încă o dată pentru lectură şi pentru cuvintele tale.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deNoapte bună!
Un mic posibil plot hole: de-aceea au ușile praguri. Ce ți-e și cu profesioniștii ăștia care se laudă singuri. Tonul e potrivit, dar textul puțin cam searbăd, cu excepția finalului, care, nu-i așa, tocmai spuneam... vezi mai sus. Și nu găsesc nici o justificare pentru acel "fack".
pentru textul : Profesioniștii deMulțumesc, Adriana! Vorbele tale mă pregătesc pentru încă o săptămână și mă fac să uit că mâine e luni, că e tot toamnă, că e tot 2010, dar ies eu din amnezia asta:)
pentru textul : ... the last alibi for death deMulţumesc tuturor pentru popas, corecţii şi semn de lectură lăsat mie suvenir. Probabil nu-mi plac mie anumite tipare...de aceea ţin aşa mult la forma aceasta a poeziei, sincer.
pentru textul : Întoarcerea toamnei deAm corectat arbustul...şi-am făcut o cafea mare pentru toţi, sărbătorind astăzi 22 august 8 luni după sfârşitul lumii.
Textul de faţă propus are un subiect bun dar suferă grav de stângăcie. Are introducere, are personaje. Ce nu are:
1.Concordanţă între timpurile verbale care dăunează cititorului la vedere:
Ex:
“Se înserase de-a binelea. Soarele s-a ascuns demult după dealurile Dobrucii” – se înserase/ s-a ascuns;
“– răspunse Andrei, deşi nu avea de gând să plece, până când nu va termina de cosit peticul de iarbă rămas.” - până când nu va (fi) terminat de cosit.
“Întunericul începea să cuprindă întreg satul, iar livezile au rămas cuprinse de o linişte...” - Întunericul începea/ livezile au rămas;
“Maxim vroia să răspundă ceva, dar se abținu.” - Maxim vroia/ se abținu.
Mai sunt astfel de fraze. Am dat doar câteva exemple.
2.Semnele de punctuaţie - lipsesc (mă refer la virgulă). Uneori virgula este necesară, alte ori o putem trece cu vederea.
Ex:
:” – Poate bei şi tu Maxime un pahar împreună cu Andrei?” - şi tu Maxime;
“dar seara îi plăcea să bea un pahar două” - un pahar două;
“Când Andrei intră-n casă maică-sa cu soră-sa Mărie şi cu frate-său Maxim”
Şi mai sunt şi altele de acest gen.
3.Acordul:
Ex:
“o linişte în care se mai auzea doar şuieratul coasei lui Andrei şi cântecul greierilor.” - se mai auzea? (şuieratul şi cântecul)
4.Cacofonia şi starea de ambiguitate a frazelor.
Ex:
“Îi plăcea să simtă cum horinca ca un foc plăcut” - horinca ca;
“– Andrei, nu e frumos să sorbi cu atâta gălăgie de parcă ți-e frică că-ți va fura cineva mâncarea” - ți-e frică că.
Şi mai sunt.
5.Repetarea aceluiaşi cuvânt într-o singură frază.
Ex:
“Îi plăcea să simtă cum horinca ca un foc plăcut ce îi cuprinde stomacul amorţindu-i plăcut și odihnitor mâinile şi piciorele ostenite de muncă”???? – pe lângă repetiţia „plăcut”, restul frazei din care nu se înţelege nimic.
6.typo?
Ex: „Ar fi bine să ți minte” - să ți?
Cele bune.
pentru textul : Aproapelui cu ură I deCum orice lansare implica ceva cheltuiala si asta nu-i putin lucru in zilele noastre eu te felicit cu oarecare iata, marturisita invidie. Presupun ca nici nevasta nici copilul si nici padurile Bucovinei nu vor avea de suferit de pe urma acestei lansari (ar fi pacat) ci doar cititorii asa cum sta randuit din mosi-stramosi.Cititorii sunt o masa dispozabila. Eu nu ma inscriu la volum, in schimb o sa casc ochii dupa el prin librariile bucurestene pe care le intinez aproape zilnic. Daca e de la "Huhu-manitas" poate am sanse sa-l gasesc ca o fi destul de scump... plus coperta e cu "apocalipsa dupa", un glob de zapada merge uns de cadou de Craciun. Muierea nu prea seamana cu Mos Craciun, dar cu un efort metaforic se rezolva. Mai ramane cioara nevermore (o fi n-o fi?) dar ce ar fi o coperta fara o dilema? Ar fi ca mantuirea fara un perdaf, Daca o gasesc o cumpar Cozane, Dedicatia in cazul meu e destul de clara, aproape ca mi-as putea-o scrie singur dar totusi ca daca ne vedem candva o sa ti-o cer. Ca am auzit ca dai la oricine, altfel nu m-as aventura. Andu
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deprin ultimul vers doar mi-am vărast oful, pentru că hainele sunt neglijate, literar vorbind, în favoarea zdrențelor personale de către cel care încă nu știe ce e cu nașterea din nou... și pauza nu venea și nu venea și nu venea.dar știu că s-a înțeles. și da , asta era obsedant. chiar respingător.
pentru textul : pauză de băgat aplauze deInteresant, despre "oamenii invizibili" care trec pe lângă noi și pe care noi îi vedem cu ochii minții citeam chiar azi, poate acesta să fie motivul rezonării mele cu versurile: "trec pe lângă mine / șiruri de oameni nevăzuți / ei înșiși un fel de cărare", reușită imaginea. Ce aș modifica: "plăcute la atingere", "îsi poartă lumina cu demnitate".
pentru textul : Pământul de mijloc defara a te citi atent, dar cu vina pentru asta, imi pare a fi nespus de dialectica aici... ceea ce nu duce decat ... experimental vorbind... la ceva ca o soluție de moment.
pentru textul : Teatru Antic cu Calliope dePrima strofă mi se pare prea cerebrală, cu expresii „căutate”, și mă refer în primul rând la „violetul instrumental”
și „cercurile haotice”. Apoi, folosirea în două versuri succesive a două adverbe care nu par să aducă un plus de lirism în penultima strofă(mă refer la „neutru” și „vânăt”). Personal, aș fi renunțat barem la unul din ele. Aș schimba și titlul, în primul rând mi se pare prea lung și prea explicit, în al doilea - pentru că am așa o senzație de deja-vu când aud de „tratatul de dragoste”. Dacă nu mă înșel, cred că au mai fost cel puțin 1-2 autori ce aveau texte purtând cam același titlu. Dincolo de toate acestea, strofa a treia mi se pare cea mai reușită dpdv ideatic și la nivel de expresie..
doar o părere,
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi deEugen.
multumesc de apreciere Virgil! rosesc precum un trandafir furat din Gradina Publica, Galati! :p
Da! Le voi scrie celor de la ff: ...don't publish me/ I'm liability/ just read these lines and run (out of business) ! :D
cheers!
pentru textul : The 102nd humorous poem deVirgil, multumesc. Da, e vorba de Oradea, unde am locuit o vreme si stiu tristetea aceea noroioasa de mestesugar in atelierul caruia nu mai intra nimeni, odata cu topirea zapezii. O tristete care e compensata din cind in cind cu un apus de soare in Sirul Canonicilor, dar e mult prea putin si mult prea frumos ca sa compenseze muncitorescul zilei.
pentru textul : story of a city deEi da, Profetule. De data asta sunte (partial) de acord: Djamal este poet. In (si nu Im) - partial. Pentru ca dumneata zici ca nu sti daca e poezie. Iar eu zic chiar ca nu e.
pentru textul : Căruciorul deElia, cred că e bine că nu deranjează întrebările în poezia ta, și nici parantezele. Eu de obicei sunt reticentă la chestiile astea în poezie, dar uite că aici nu e rău. Sigur, e mai mult un discurs, pe alocuri alunecând în poezie, dar cred că e un melanj al căutării. Mi-a plăcut finalul, să știi. În rest, nu știu dacă ar trebui neaparat reluată pentru șlefuire, cât mai degrabă am impresia că e unul dintre textele care trebuie scrise după o îndelungată tăcere. Ca de cele mai multe ori, remarc la tine modul în care îți privești eul poetic cu luciditate. O anumită "matematică", aș spune. Bine ai revenit. "știri cu rupturi" nu sună bine.
pentru textul : Ultimul an din viața mea deȘi în titlul mai ai un 'n' de adăugat. În rest, aici ești pe Hermeneia, dar dacă tu te simți 'în tren', încearcă să 'schimbi clasa' textelor tale, cu una superioară. Ai să vezi cum gramatica are banchete de pluș, nu lipsesc nici diacriticele și poezia îți dă și o senzație de confort, citind-o. Hanny ți-a dat o idee nu tocmai rea. Încerci un lucru pe textul acesta? Așteptăm îmbunătățirile necesare. Succes.
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deAranca , recunosc ca e dificil de stapanit un text de astfel de proportii, basca keyboardul meu nu are diacritice si trec Stixul cu fiece text . Am rectificat ici si colo nu-s sigur ca am gasit tot. Dar ideea conteaza .. sunt atati artisti geniali nedescoperiti, in toate domeniile si cred ca facem prea putin pentru a promova frumosul. Pictorul Danu este Dan Iordache din Sibiu, ai sezizat corect.
pentru textul : Interviu cu pictorul Ion Danu dem-am edificat, Paul Blaj. nu trebuie să îți mai faci probleme.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic depe unde umbli? de ce nu mai scrii?
pentru textul : Lucian deeste un text interesant, în multe privințe, pe gustul meu. remarc "decorată cu iguane de cultură" - o metaforă care mă va urmări
pentru textul : vizită detest
pentru textul : hermeneia 2.0 dePagini