Cristina, în primul rând mulțumesc de citire și de părere. Apoi..cuvintele complicate folosite ca într-un eseu din copilăria ta...în eseurile mele din 'copilărie' mă foloseam de imaginație, nu de cuvinte care să 'dea bine'. Dar..ai dreptate...mulți elev fac asta. Totuși...ei pun acele cuvinte care 'dau bine', fără să le cunoască și sensul. Eu, în schimb, închipuie-ți că știu ce înseamnă. Dacă sunt novice asta nu înseamnă că nu știu să folosesc neologisme. Apoi...'amorul exacerbat de inextricabil'..ce înseamnă asta? Amorul exagerat de complicat, iar cuvintele susțin ideea. Sunt puse intenționat acolo, în forma lor neologică și complexă. Nu înțeleg ce înseamnă 'poezie contrafăcută' și te-aș ruga să revii, explicând. Finalul este unul care accentuează. O să râzi, dar inițial avea doar versul 'nu exista decât numai și numai trecut'. Am modificat-o și criticul meu preferat..Alina Spînu, redactor al revistei Tomis, mi-a spus că sună mult mai bine așa. Cred că depinde de fiecare cum percepe textul. Mulțam și aștept explicația. Te rog să mai treci cu păreri.
cum vrei tu. dar nu vad decit ca ai refuzat sa imi raspunzi. m-ai trimis la pescuit prin apele unor comentarii despre care tun insati spui pe undeva ca sint raspunsuri date cind la un lucru cind la altul. eu te-am intrebat un lucru simplu si clar si tu m-ai trimis la pescuit. daca asa crezi ca e normal, nu pot decit sa ramin cu privirea in gol ai mentionat insa ceva interesant aici, interesant pentru mine ca proprietar al siteului. ai spus "de a-mi adresate atribute jignitoare, asa cum au fost mai sus. Nu mi s-a intimplat pina acum, nici in real, nici in virtual asta" Ca sa nu ramina nici un fel de dubiu si pentru ca eu sa pot sa iau masurile pe care trebuie sa le iau si pe care le-am luat intotdeauna in conformitate cu regulamentul, te rog sa-mi indeplinesti o ultima dorinta: sa imi dai exemplele concrete ale acestor jigniri si oamenii care le-au proferat. sper ca nu mai e nevoie sa spun ca a spune asta fara sa o sustii cu toate dovezile necesare, inseamna altceva. dar eu cred ca imi vei raspunde.
și totuși uite că eu m-am gîndit și la o altă variantă daca tot sîntem în cutia cu nisip: nici tu nu ești ceea ce pari a fi în oglindă viața e furunculul pe care-l storci și nu iese nimic
Există aici o idee care poate fi exploatată poetic, recurgându-se la altă formă, așa încât poemul să fie într-adevăr simplu, dar să rămână complicat în esență, în subtilitatea sa. Aș propune două variante, prima în care se renunță la ideea de vers (și la repetiția lui "mi-e dor" în unele locuri), rămânând cuvintele în flux continuu, a doua variantă, doar la repetiția lui "mi-e dor de", rămânând, în rest, aceeași structură. Sigur, pe parcurs mai sunt și alte mici modificări care ar putea fi făcute, genitivele, unele inversiuni, unele imagini redundante.
Slab text, pentru cine a pus mana pe carte si a studiat poezia in detaliu, acest text se apropie ridicol de pastisa. Vezi poemele amniotice ale lui Mihai Galatanu. Cateva exemple aleatorii: "Pântecul e sacul în care am încăput,/ eu singur şi cu lumea toată. Eu singur/ împreună cu lumea toată./ Pântec divin! Şi sac cusut la gură! Închisoare delicioasă,/ În care viaţa mea se lăsa depănată. Depanată. Trepanată. Direct/ pe creier./ Viaţa mea se lăsa scursă în pântec,/ Loc în care n-aveam să mă mai întorc niciodată,/ pentru că niciodată nu am ieşit./ Pântecul era pajiştea cusută la gură./ Pe care aveam să mă plimb, după moarte, viaţa toată".
Si foarte multe alte exemple din tot felul de poeme amniotice marca Galatanu.
Uite, vezi Virgil Titarenco, te comentez precum meriti. Argumentat, pertinent. Am observat ca niciunul dintre comentatori nu au vazut lipsa ta de originalitate, tocmai de aceea am hotarat sa te iluminez.
chei de lectură: (“iadul e în spatele cerului” Aglaja Veteranyi) strofa 1 : iubirea cea de toate zilele, ptr a-si merita numele, tb trecuta prin focul răului/grijii/rutinei/problemelor, tb împământenită, rezistenta ei presupunând “a pune” picaturi in ochi adica a dezveli a re/vedea ascunsul din lume- sacrul- al reda lui insusi ptr un statut meritat al indragostirii; dar, daca iubirea re/pune ea, oarecum vicleana spre binele tuturor, cere sa “postim” sa ardem/depasim/san e pregatim ptr ceea ce e important asa cum trebuie. Recuperarea vederii adevarului e posibila prin aceasta retinere a privirii/cunoastere exclusiv in scopul decriptarii, altfel, se ramane la suprafata sensurilor si a lucrurilor dupa cum se va vedea la final. Glucoza, cu mierea salbatica, hrana a preotilor si a magicienilor, e reminiscenta profana a posibilitatii recuperarii sensurilor (ancestrale?) prin iubire, un intermediar pana la urma strofa 2: daca “ea ma iubeste in fiecare zi” adica neconditionat asemenea copiilor sau ingerilor, dar, important apoi, prin proba raului, se pune intrebarea de unde starea de fapt, una a "larmei", a zgomotului adica de unde aceast bruiaj, aceasta segmentare a adevarurilor si denaturare a lor? de ce e necesara la modul absolut iubirea? Raspunsul se da “cu ochii inchisi”/contempland, inchizandu-te in sine ptr ca ochii, limpeziti, sa vada putrezirea lucrurilor, perisabilitatea lor. prima explicatie a decaderii: misoginismul, indiferent de sex, al fiecaruia, asa ca prezenta negativului si succesul lui se explica prin faptul preamultului masculin care ne domina orice aspect al vietii, un misoginism cultural si nu numai. Orgasmul lumii e orgasmul iubitilor care implineste. Exista insa o prostitutie a lucrului care manipuleaza sexualitatea lucrurilor strofa a 3-a: iata cum: cuplul “curva”-“pestele” sunt primul adevar relevat de iubire, subit, ca desacralizare a ei. Curva-magdalena- si pestele –iisus- sunt personaje etern actuale, zugravite caricatural/grotesc. Iubirea profana isi releva aici limita: nu poti iubi cu teama, cu bani, adica nu poti face comert cu iubirea ta, tradarea ei inseamna tradarea lumii si, implicit, razbunarea ei. Comicul oarecum absurd vine din incercarea magdalenei de a silabisi/recupera numele iisus (ceea ce e peste mână) in timp ce gabriel (arhanghelul) doarme/e impacat/linistit nemaifiind terorizat de apocalipsa iubirii cat timp se incearca-indiferent cum- revenirea la origini, la ceea-ce-se-știe prin experintele-limita radicale: dragoste, suferinta, moarte etc. Barbatul sta aici intr-o pozitie ciudata ptr ca este, intr-un fel, feminizat, redus, impartit, despartit de natura lucrurilor; fireste, orice femeie este un barbat deghizat….barbatul de aici e cerșetorul dragostei strofa a 4-a: dezvolta teza ascunderii sacrului in profan si descoperirea acestuia prin iubirea absoluta: șoseaua/lumea e un sarpe/ispititorul/exterioritatea care te pierde/hacuieste/inghite incat nici nu mai stii ce cauti si daca cu adevarat cauti ceva sau esti, pur si simplu. Mafiotul aici e inselatorul, grasana e magdalena care s-a vandut usor, ptr gadilat, ptr un ideal hedonist; scenariul grotesc se desfasoara aici fara ezitare strofa a 5-a: fara ezitare, se traieste sub semnul “degetului mare” al vointei/al fortei animale care face semn si este urmata de cainele (cerberul autohton, o umbra a arhetipului, la fel ca si celelalte) deoarece-se pare- este inselat, cheia inselaciunii fiind de tip mafiot. “Baba” isi face cruce, ea nu iubeste decat cu teama, ea este in fapt, Magdalena-grasana care a ratat ptr ca nu a riscat suficient. Postulatul cartezian de tipul cuget deci exist aici, din perspectiva babei devine voiesc, deci exist, ceea ce e o solutie, dar marginita atitudinea “distrata” a poetului e miza acestui poem: alina se tunde/cauta schimbarea/reinceputul lucrurilor, ea acea nostalgie/incredere a finite umane de a schimba lumea. Finalul-protest arata de ce iubirea a fost si este importanta: ea arata ca se poate trai unde e iadul? Acolo unde inca se fierb copiii in mamaliga al dvs, francisc, pazitorul de chei
am trecut prin Cannes , prea opulent pe gustul meu. Dar uite ca amindoi scriem simultan despre infante. La fraza cu nimic nu este intimplator as adauga un percept ebraic: nimic nu este intimplator, totul este prestabilit dar .. avem datoria modificarii. Asta mi se pare o sarcina cosmica: DATORIA de a schimba. Si o facem interferind, comunicind, impartind feelings si trairi. Cam ce facea si Bunuel cu noi.
Da, să știi că ai dreptate, renunțând la "aristocrate" e suficient, dispare toată tenta aceea. Mă bucur că ai ales chiar "voalate". O femeie e "voalată" în tango, chiar dacă nu are văl pe față. Nu știu de ce, "turn" dă bine cu tangoul. Nu pot explica, e doar un sentiment. "antichitate prăfuită" accentuează imaginea unui "timp în sepia" să zic. "ascult luminile" sugerează un tango senzual, puțin distant.
Poți să iei fiecare idee separat de parcă ai avea o carte de maxime, nu este suficient cât să formeze o poezie. Lipsește relaționarea, lirismul, curgerea. E totul mai degrabă rigid.
Nu înțeleg cum se poate ca un text ca acesta, postat pe un site de literatură, deci de cultură, de către însuși proprietarul site-ului să primească două penițe de apreciere în condiția în care textul greșește numele unuia dintre cei mai reprezentativi interpreți ai chitarei clasice, andres segovia, în andreas segovia, de parcă face confuzie cu andreas boccelli sau alți andreas cum ar fi andreas papandreu de exemplu. Textul denotă destul de multă superficialitate sui generis, o atitudine pe care am observat-o recent la acest autor remarcabil, de parcă el ar fi lăsat lately această sfântă îndeletnicire a scrisului copiilor lui ca pe o nelegitimă moștenire iar el își soarbe yerba mate încet încet își bagă picioarele în găleata cu apă rece a literaturii iar nouă cititorilor ne zice un duck off dunărean pe americănește în dialect.
Marga
dacă aș vedea acest poem într-un volum, l-aș vedea așa: nu mai îmbrac nici o rochie e vârsta la care mă încântă pantofii din piele de șarpe și cămășile verzi să nu se vadă înăuntru cum sângele înghite câte un vers nu știu de ce în ultimul timp prefer blugii strâmți până la genunchi și deviza “tot înainte” nu spun la nimeni nimic... azi am mers până la gară am privit alt bărbat era înalt purta mânuși și parcă ochelari acum le-aș spune bărbaților doar cum ninge sunt femeia fără țipăt nu am loc printre femeile pământului în numele dreptății aș condamna la moarte unele dimineți și câteva întâmplări o singură rochie de mi s-ar potrivi aș lăsa pictorii lumii să-mi deseneze pe ea capete de cai morți copite și fân pe la umeri mi-e teamă de mine. acum. altă teamă e un frig îngrozitor nu o să dorm și nu văd nici un înger dispus să formeze un număr de telefon Am evitat rimele involuntare (moarte - acte - coate etc.) și am eliminat din prepoziții. Am accentuat niște imagini (pământ în loc de planetă, văd în loc de cunosc), am mai dat la o parte din descrieri. Nu am schimbat idei, nici imagini, am încercat să rămân cât mai aproape de ce ai dorit să transmiți. Ceva îmi spune că la fel ai fi modelat și tu ici-colo. Revin și pe alte texte.
ultima demonstrație (Virgil ți-a demonstrat pe larg, eu mai restrâns) că suferi de o acută lipsă de logică: "Raspunsul tau seamana( aici nu ești sigur pe ce citești și te bâlbâi cu verbul a semăna) a indemn( precizasem că e sfat, dar tu îl iei cu căpșorul tău ca pe un îndemn) si am sa il urmez( tocmai ai făcut ceea ce spuneai că nu mai faci) pentru ca simt( te bazezi atât de mult pe rațiune încât folosești verbul a simți) ca porneste din suflet. Dar nu as vrea sa ramai suparat( de unde draq ai dedus că sunt supărat, îmi ești indiferent, asta se deduce din "cântă la altă masă", însă ca un copil mic tu iei totul personal) pe mine... pentru ca tu cand esti suparat faci asa un botic dulce( aici chiar aduci cu un prost confort III, nu ne cunoaștem deci imaginația ta poate proveni doar din experiența cu alte persoane) ... iar eu sunt un mare pacatos(aici bați câmpii de dragul discursului)".
"banala" se refera la cliseul "macilor", dar defineste si starea generala a poemului. cred ca merge si "lanul cu maci". nici mie nu se pare un poem prost. dealtfel, este doar un gest intr-o incercare disperata de transformare in semnal... ma rog.
Iată, după atâta vreme, Alina, ce versuri ai aici! Dacă nu apărea textul acesta pe prima pagină H, nu aş fi stat ca proasta, fixând ecranul, să-ţi spun că ai perfectă dreptate în ce ai scris acolo:)
Dau şi eu o peniţă din suflet. M-a impresionat şi pasajul cu ţâşnitul lacrimilor aşa pur şi simplu...
Nu pot nici in vreun fel sa-mi inchipuiesc cum vine treaba cu un prezent înmulțit cu niște câmpuri electromagnetice si care e rezultatul. Dar de un lucru as fi sigura: nimeni, niciodata, niciunde pe niciun camp de oricare, de pe Terra, nu a terminat vreun poem in "lopată". De unde si originalitatea pastelului.
mi-a plăcut mult atmosfera creată, de lipsa unui dumnezeu care este poate departe și libertatea unei vârste aparte, într-o vreme aparte, vreme despre care deși am vrea să vorbim negru tot tinerețea noastră rămâne în ea. îmi place interpretarea, există acea spațiere în timp f bună, iar versurile sunt total pe naturelul meu. mă bucur că acum, într-o aproape seară de iarnă, acesta este "aminul meu", înainte de lecturile planificate.
sigur ca am venit. Un idian batran avea un soim care ii traia pe umar . Erau atat de uniti ca si umbra lor era egala cu umbra lor. O data au avut o cearta, unica, la impartitul unui mar acru simetric. Soimul vroia calota sudica a cosmosului, indianul partea lui nordica deci nu se puteau decide decat printr-un razboi cu miresme acute. Umbra s-a suparat si a parasit arena coercitand astfel o pace eterna.
Un poem construit în jurul unei idei excelente, inedite dintr-o perspectivă modernă privit un act al 'creației' de nivel doi, o idee care mă preocupă... creația celui creat și aberațiile inerente.
Însă prozodia e neglijentă iar lectura poemului, în afară de idee nu mi-a oferit vreo plăcere, ba dimpotrivă. Am citit un scris neglijent ne-caracteristic acestui autor și care mi-a lăsat foarte mult de dorit pe acest text.
Margas
ac text mi se pare fantastic pentu ca reusesti -si in toate textele tale de altfel-sa dai cuvintelor aerul acela de poem clasic dar modern, sa induci cititorului acea stare de liniste si impacare cu sine. aici ai, pe langa eleganta stilului si adeziunea la un mod aproape christic de a fiinta, o rezonanta semantica care, asa cum f bine precizeaza alma, m-a facut sa ma simt solidar cu trairea poetului. nu pot reprosa nimic, e frumos...noul isus cu mioarele gadilandu i picioarele, mama, batista, mortii (fiecare isi are mortii lui) abonamentul, naveta, ingerii, calimara etc, ca si cum poetul, impanzit in panza lucrurilor nu stie cui sa se dea, cum sa o facă. e vorba despre prieteni si tristete, despre duminica si melancolia ei, despre refuzul categoric al cliseelor, despre simtul fin al realitatii... vine, vine primavara si eu nu am nici un fir verde in gură...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ioana, Dorin, va multumesc. E o bucurie pentru mine faptul ca ati lasat un semn in dreptul acestor randuri.
pentru textul : Măști ale dragostei deCristina, în primul rând mulțumesc de citire și de părere. Apoi..cuvintele complicate folosite ca într-un eseu din copilăria ta...în eseurile mele din 'copilărie' mă foloseam de imaginație, nu de cuvinte care să 'dea bine'. Dar..ai dreptate...mulți elev fac asta. Totuși...ei pun acele cuvinte care 'dau bine', fără să le cunoască și sensul. Eu, în schimb, închipuie-ți că știu ce înseamnă. Dacă sunt novice asta nu înseamnă că nu știu să folosesc neologisme. Apoi...'amorul exacerbat de inextricabil'..ce înseamnă asta? Amorul exagerat de complicat, iar cuvintele susțin ideea. Sunt puse intenționat acolo, în forma lor neologică și complexă. Nu înțeleg ce înseamnă 'poezie contrafăcută' și te-aș ruga să revii, explicând. Finalul este unul care accentuează. O să râzi, dar inițial avea doar versul 'nu exista decât numai și numai trecut'. Am modificat-o și criticul meu preferat..Alina Spînu, redactor al revistei Tomis, mi-a spus că sună mult mai bine așa. Cred că depinde de fiecare cum percepe textul. Mulțam și aștept explicația. Te rog să mai treci cu păreri.
pentru textul : Crepuscul decum vrei tu. dar nu vad decit ca ai refuzat sa imi raspunzi. m-ai trimis la pescuit prin apele unor comentarii despre care tun insati spui pe undeva ca sint raspunsuri date cind la un lucru cind la altul. eu te-am intrebat un lucru simplu si clar si tu m-ai trimis la pescuit. daca asa crezi ca e normal, nu pot decit sa ramin cu privirea in gol ai mentionat insa ceva interesant aici, interesant pentru mine ca proprietar al siteului. ai spus "de a-mi adresate atribute jignitoare, asa cum au fost mai sus. Nu mi s-a intimplat pina acum, nici in real, nici in virtual asta" Ca sa nu ramina nici un fel de dubiu si pentru ca eu sa pot sa iau masurile pe care trebuie sa le iau si pe care le-am luat intotdeauna in conformitate cu regulamentul, te rog sa-mi indeplinesti o ultima dorinta: sa imi dai exemplele concrete ale acestor jigniri si oamenii care le-au proferat. sper ca nu mai e nevoie sa spun ca a spune asta fara sa o sustii cu toate dovezile necesare, inseamna altceva. dar eu cred ca imi vei raspunde.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deși totuși uite că eu m-am gîndit și la o altă variantă daca tot sîntem în cutia cu nisip: nici tu nu ești ceea ce pari a fi în oglindă viața e furunculul pe care-l storci și nu iese nimic
pentru textul : totul se petrece în mintea ta deguys, i kind of disagree with you. but, let it be.
pentru textul : soirée deCred că finalul poemului este reușit, mai puțin punctele de suspensie. Și e bună ideea. "Mă plec cu" nu poate fi "Îmi aplec"?
pentru textul : Piatra cea de toate zilele demulțumesc frumos, Masha!
pentru textul : odată nu ai să mai știi unde locuiești deExistă aici o idee care poate fi exploatată poetic, recurgându-se la altă formă, așa încât poemul să fie într-adevăr simplu, dar să rămână complicat în esență, în subtilitatea sa. Aș propune două variante, prima în care se renunță la ideea de vers (și la repetiția lui "mi-e dor" în unele locuri), rămânând cuvintele în flux continuu, a doua variantă, doar la repetiția lui "mi-e dor de", rămânând, în rest, aceeași structură. Sigur, pe parcurs mai sunt și alte mici modificări care ar putea fi făcute, genitivele, unele inversiuni, unele imagini redundante.
pentru textul : mi-e dor deam citit si prin alte locuri. ma bucur ca te-ai intors. si aici, sunt idei care mi au placut. intr-adevar, e complicat sa scrii pur si simplu
pentru textul : Pur și simplu deSlab text, pentru cine a pus mana pe carte si a studiat poezia in detaliu, acest text se apropie ridicol de pastisa. Vezi poemele amniotice ale lui Mihai Galatanu. Cateva exemple aleatorii: "Pântecul e sacul în care am încăput,/ eu singur şi cu lumea toată. Eu singur/ împreună cu lumea toată./ Pântec divin! Şi sac cusut la gură! Închisoare delicioasă,/ În care viaţa mea se lăsa depănată. Depanată. Trepanată. Direct/ pe creier./ Viaţa mea se lăsa scursă în pântec,/ Loc în care n-aveam să mă mai întorc niciodată,/ pentru că niciodată nu am ieşit./ Pântecul era pajiştea cusută la gură./ Pe care aveam să mă plimb, după moarte, viaţa toată".
Si foarte multe alte exemple din tot felul de poeme amniotice marca Galatanu.
Uite, vezi Virgil Titarenco, te comentez precum meriti. Argumentat, pertinent. Am observat ca niciunul dintre comentatori nu au vazut lipsa ta de originalitate, tocmai de aceea am hotarat sa te iluminez.
pentru textul : scrisori imaginare III dechei de lectură: (“iadul e în spatele cerului” Aglaja Veteranyi) strofa 1 : iubirea cea de toate zilele, ptr a-si merita numele, tb trecuta prin focul răului/grijii/rutinei/problemelor, tb împământenită, rezistenta ei presupunând “a pune” picaturi in ochi adica a dezveli a re/vedea ascunsul din lume- sacrul- al reda lui insusi ptr un statut meritat al indragostirii; dar, daca iubirea re/pune ea, oarecum vicleana spre binele tuturor, cere sa “postim” sa ardem/depasim/san e pregatim ptr ceea ce e important asa cum trebuie. Recuperarea vederii adevarului e posibila prin aceasta retinere a privirii/cunoastere exclusiv in scopul decriptarii, altfel, se ramane la suprafata sensurilor si a lucrurilor dupa cum se va vedea la final. Glucoza, cu mierea salbatica, hrana a preotilor si a magicienilor, e reminiscenta profana a posibilitatii recuperarii sensurilor (ancestrale?) prin iubire, un intermediar pana la urma strofa 2: daca “ea ma iubeste in fiecare zi” adica neconditionat asemenea copiilor sau ingerilor, dar, important apoi, prin proba raului, se pune intrebarea de unde starea de fapt, una a "larmei", a zgomotului adica de unde aceast bruiaj, aceasta segmentare a adevarurilor si denaturare a lor? de ce e necesara la modul absolut iubirea? Raspunsul se da “cu ochii inchisi”/contempland, inchizandu-te in sine ptr ca ochii, limpeziti, sa vada putrezirea lucrurilor, perisabilitatea lor. prima explicatie a decaderii: misoginismul, indiferent de sex, al fiecaruia, asa ca prezenta negativului si succesul lui se explica prin faptul preamultului masculin care ne domina orice aspect al vietii, un misoginism cultural si nu numai. Orgasmul lumii e orgasmul iubitilor care implineste. Exista insa o prostitutie a lucrului care manipuleaza sexualitatea lucrurilor strofa a 3-a: iata cum: cuplul “curva”-“pestele” sunt primul adevar relevat de iubire, subit, ca desacralizare a ei. Curva-magdalena- si pestele –iisus- sunt personaje etern actuale, zugravite caricatural/grotesc. Iubirea profana isi releva aici limita: nu poti iubi cu teama, cu bani, adica nu poti face comert cu iubirea ta, tradarea ei inseamna tradarea lumii si, implicit, razbunarea ei. Comicul oarecum absurd vine din incercarea magdalenei de a silabisi/recupera numele iisus (ceea ce e peste mână) in timp ce gabriel (arhanghelul) doarme/e impacat/linistit nemaifiind terorizat de apocalipsa iubirii cat timp se incearca-indiferent cum- revenirea la origini, la ceea-ce-se-știe prin experintele-limita radicale: dragoste, suferinta, moarte etc. Barbatul sta aici intr-o pozitie ciudata ptr ca este, intr-un fel, feminizat, redus, impartit, despartit de natura lucrurilor; fireste, orice femeie este un barbat deghizat….barbatul de aici e cerșetorul dragostei strofa a 4-a: dezvolta teza ascunderii sacrului in profan si descoperirea acestuia prin iubirea absoluta: șoseaua/lumea e un sarpe/ispititorul/exterioritatea care te pierde/hacuieste/inghite incat nici nu mai stii ce cauti si daca cu adevarat cauti ceva sau esti, pur si simplu. Mafiotul aici e inselatorul, grasana e magdalena care s-a vandut usor, ptr gadilat, ptr un ideal hedonist; scenariul grotesc se desfasoara aici fara ezitare strofa a 5-a: fara ezitare, se traieste sub semnul “degetului mare” al vointei/al fortei animale care face semn si este urmata de cainele (cerberul autohton, o umbra a arhetipului, la fel ca si celelalte) deoarece-se pare- este inselat, cheia inselaciunii fiind de tip mafiot. “Baba” isi face cruce, ea nu iubeste decat cu teama, ea este in fapt, Magdalena-grasana care a ratat ptr ca nu a riscat suficient. Postulatul cartezian de tipul cuget deci exist aici, din perspectiva babei devine voiesc, deci exist, ceea ce e o solutie, dar marginita atitudinea “distrata” a poetului e miza acestui poem: alina se tunde/cauta schimbarea/reinceputul lucrurilor, ea acea nostalgie/incredere a finite umane de a schimba lumea. Finalul-protest arata de ce iubirea a fost si este importanta: ea arata ca se poate trai unde e iadul? Acolo unde inca se fierb copiii in mamaliga al dvs, francisc, pazitorul de chei
pentru textul : Impresii deam trecut prin Cannes , prea opulent pe gustul meu. Dar uite ca amindoi scriem simultan despre infante. La fraza cu nimic nu este intimplator as adauga un percept ebraic: nimic nu este intimplator, totul este prestabilit dar .. avem datoria modificarii. Asta mi se pare o sarcina cosmica: DATORIA de a schimba. Si o facem interferind, comunicind, impartind feelings si trairi. Cam ce facea si Bunuel cu noi.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante deDa, să știi că ai dreptate, renunțând la "aristocrate" e suficient, dispare toată tenta aceea. Mă bucur că ai ales chiar "voalate". O femeie e "voalată" în tango, chiar dacă nu are văl pe față. Nu știu de ce, "turn" dă bine cu tangoul. Nu pot explica, e doar un sentiment. "antichitate prăfuită" accentuează imaginea unui "timp în sepia" să zic. "ascult luminile" sugerează un tango senzual, puțin distant.
pentru textul : Tango dePoți să iei fiecare idee separat de parcă ai avea o carte de maxime, nu este suficient cât să formeze o poezie. Lipsește relaționarea, lirismul, curgerea. E totul mai degrabă rigid.
pentru textul : majoritatea lucrurilor sînt absurde deNu înțeleg cum se poate ca un text ca acesta, postat pe un site de literatură, deci de cultură, de către însuși proprietarul site-ului să primească două penițe de apreciere în condiția în care textul greșește numele unuia dintre cei mai reprezentativi interpreți ai chitarei clasice, andres segovia, în andreas segovia, de parcă face confuzie cu andreas boccelli sau alți andreas cum ar fi andreas papandreu de exemplu. Textul denotă destul de multă superficialitate sui generis, o atitudine pe care am observat-o recent la acest autor remarcabil, de parcă el ar fi lăsat lately această sfântă îndeletnicire a scrisului copiilor lui ca pe o nelegitimă moștenire iar el își soarbe yerba mate încet încet își bagă picioarele în găleata cu apă rece a literaturii iar nouă cititorilor ne zice un duck off dunărean pe americănește în dialect.
pentru textul : crochiu II deMarga
dacă aș vedea acest poem într-un volum, l-aș vedea așa: nu mai îmbrac nici o rochie e vârsta la care mă încântă pantofii din piele de șarpe și cămășile verzi să nu se vadă înăuntru cum sângele înghite câte un vers nu știu de ce în ultimul timp prefer blugii strâmți până la genunchi și deviza “tot înainte” nu spun la nimeni nimic... azi am mers până la gară am privit alt bărbat era înalt purta mânuși și parcă ochelari acum le-aș spune bărbaților doar cum ninge sunt femeia fără țipăt nu am loc printre femeile pământului în numele dreptății aș condamna la moarte unele dimineți și câteva întâmplări o singură rochie de mi s-ar potrivi aș lăsa pictorii lumii să-mi deseneze pe ea capete de cai morți copite și fân pe la umeri mi-e teamă de mine. acum. altă teamă e un frig îngrozitor nu o să dorm și nu văd nici un înger dispus să formeze un număr de telefon Am evitat rimele involuntare (moarte - acte - coate etc.) și am eliminat din prepoziții. Am accentuat niște imagini (pământ în loc de planetă, văd în loc de cunosc), am mai dat la o parte din descrieri. Nu am schimbat idei, nici imagini, am încercat să rămân cât mai aproape de ce ai dorit să transmiți. Ceva îmi spune că la fel ai fi modelat și tu ici-colo. Revin și pe alte texte.
pentru textul : Femeia fără țipăt deultima demonstrație (Virgil ți-a demonstrat pe larg, eu mai restrâns) că suferi de o acută lipsă de logică: "Raspunsul tau seamana( aici nu ești sigur pe ce citești și te bâlbâi cu verbul a semăna) a indemn( precizasem că e sfat, dar tu îl iei cu căpșorul tău ca pe un îndemn) si am sa il urmez( tocmai ai făcut ceea ce spuneai că nu mai faci) pentru ca simt( te bazezi atât de mult pe rațiune încât folosești verbul a simți) ca porneste din suflet. Dar nu as vrea sa ramai suparat( de unde draq ai dedus că sunt supărat, îmi ești indiferent, asta se deduce din "cântă la altă masă", însă ca un copil mic tu iei totul personal) pe mine... pentru ca tu cand esti suparat faci asa un botic dulce( aici chiar aduci cu un prost confort III, nu ne cunoaștem deci imaginația ta poate proveni doar din experiența cu alte persoane) ... iar eu sunt un mare pacatos(aici bați câmpii de dragul discursului)".
pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână de"banala" se refera la cliseul "macilor", dar defineste si starea generala a poemului. cred ca merge si "lanul cu maci". nici mie nu se pare un poem prost. dealtfel, este doar un gest intr-o incercare disperata de transformare in semnal... ma rog.
pentru textul : high rojo deretin ca e apasator si ca transmite ...
pentru textul : în toate drumurile mele respinse deIată, după atâta vreme, Alina, ce versuri ai aici! Dacă nu apărea textul acesta pe prima pagină H, nu aş fi stat ca proasta, fixând ecranul, să-ţi spun că ai perfectă dreptate în ce ai scris acolo:)
pentru textul : if you go away deDau şi eu o peniţă din suflet. M-a impresionat şi pasajul cu ţâşnitul lacrimilor aşa pur şi simplu...
obişnuit cu texul, mi-a scăpat. Am corectat. mulţumesc de observaţie. O să fiu mai atent la postare. Stimă
pentru textul : Dreptul legal de a te instrui deNu pot nici in vreun fel sa-mi inchipuiesc cum vine treaba cu un prezent înmulțit cu niște câmpuri electromagnetice si care e rezultatul. Dar de un lucru as fi sigura: nimeni, niciodata, niciunde pe niciun camp de oricare, de pe Terra, nu a terminat vreun poem in "lopată". De unde si originalitatea pastelului.
pentru textul : pastel de iarnă deTe rog zi-mi si ce e bun in "Jocul Nostru"
pentru textul : abur demulțumesc!
pentru textul : în ziua când se vor decolora negrii deAproape excelent! Dacă nu ar fi ultimul vers...Ceea ce nu înseamnă că el trebuie doar suprimat.
pentru textul : prezentul simplu demi-a plăcut mult atmosfera creată, de lipsa unui dumnezeu care este poate departe și libertatea unei vârste aparte, într-o vreme aparte, vreme despre care deși am vrea să vorbim negru tot tinerețea noastră rămâne în ea. îmi place interpretarea, există acea spațiere în timp f bună, iar versurile sunt total pe naturelul meu. mă bucur că acum, într-o aproape seară de iarnă, acesta este "aminul meu", înainte de lecturile planificate.
pentru textul : vintage collection -audio decu siguranta ce ai scris tu aici este mai valoros decit rindurile mele de mai sus. felicitari
pentru textul : there is a war ▒ desigur ca am venit. Un idian batran avea un soim care ii traia pe umar . Erau atat de uniti ca si umbra lor era egala cu umbra lor. O data au avut o cearta, unica, la impartitul unui mar acru simetric. Soimul vroia calota sudica a cosmosului, indianul partea lui nordica deci nu se puteau decide decat printr-un razboi cu miresme acute. Umbra s-a suparat si a parasit arena coercitand astfel o pace eterna.
pentru textul : Ai venit deUn poem construit în jurul unei idei excelente, inedite dintr-o perspectivă modernă privit un act al 'creației' de nivel doi, o idee care mă preocupă... creația celui creat și aberațiile inerente.
pentru textul : proiectul deÎnsă prozodia e neglijentă iar lectura poemului, în afară de idee nu mi-a oferit vreo plăcere, ba dimpotrivă. Am citit un scris neglijent ne-caracteristic acestui autor și care mi-a lăsat foarte mult de dorit pe acest text.
Margas
ac text mi se pare fantastic pentu ca reusesti -si in toate textele tale de altfel-sa dai cuvintelor aerul acela de poem clasic dar modern, sa induci cititorului acea stare de liniste si impacare cu sine. aici ai, pe langa eleganta stilului si adeziunea la un mod aproape christic de a fiinta, o rezonanta semantica care, asa cum f bine precizeaza alma, m-a facut sa ma simt solidar cu trairea poetului. nu pot reprosa nimic, e frumos...noul isus cu mioarele gadilandu i picioarele, mama, batista, mortii (fiecare isi are mortii lui) abonamentul, naveta, ingerii, calimara etc, ca si cum poetul, impanzit in panza lucrurilor nu stie cui sa se dea, cum sa o facă. e vorba despre prieteni si tristete, despre duminica si melancolia ei, despre refuzul categoric al cliseelor, despre simtul fin al realitatii... vine, vine primavara si eu nu am nici un fir verde in gură...
pentru textul : dare de seamă dePagini