Boba tie iti sta bine cu balaclava indesata bine pe ochi tragind cu prastia in regulament. E o calitate la care nu ar trebui sa renunti tocmai acum.
Nicholas - Hermeneia ti-a salvat sapte ani de sanatate mentala prin terapie gratuita (tinind cont ca un 'shrink' te lasa cam one hundred fifty bucks/ session lighter) . Insa comunitatea asta te accepta oricum. Amen!
Gentlemen, may your 'something better' turn to 'best' in anul care vine!
pentru ca intr-adevar e o poza reusita, care imi place cu atat mai mult cu cat o privesc mai des, pentru ca s a vorbit cam pe langa texul-imagine si prea mult despre sub-text, pt offtopic uri si pentru ca sa dovedesc ca si eu am energie nuptiala, afirm:
ce atrage la aceasta poză ( pt ca in perfectiunea ei afisata tocmai asta induce- senzatia de poză, adica de ireal, de joc prefacut) este intraductibilitatea gestuala pe care o arata, ascunzand totodata tocmai ceea ce vrea sa exprime. mai simplu, vad un joc, unde viata se exprima in 3 stadii: maturitatea si intelegerea, o anume intelepciune si suport pe care il ofera, iesind frumos din scena, cu spatele, asa cum se iesea odata din fata regelui, apoi tanara mireasa, tineretea care accepta si asuma starea de a fi in ceea ce are ea frumos si bun, cu tandrete si sfiiciune as indrazni sa spun, apoi tineretea naiva, dar curata si surazanda din cap pana in picioare, care parca abia asteapta confirmarea din partea miresei ca totul e extraordinar si asta o asteapta si pe ea.
este remarcabil aici faptul ca cele 3 personaje se privesc si ne privesc. apoi ca mainile lor impreunate arata ca una fara alta nu se poate; ele se hranesc una din alta, se sustin si se intemeiaza in ceea ce sunt, simt si vor face. daca la rubliov sfanta treime avea acelasi tip de privire, dar cu picioarele incrucisate, aici avem mainile inlantuite...nu stiu pe care din cele 2 variante sa le prefer.
Nu spun ca aceasta poza e mincinoasa. Viata si casatoria in speta nu inseamna doar atat. Dar ceea ce garanteaza si fundamenteaza gestul inefabil exprimat aici, generozitatea si bucuria, viata ca sarbatoare si joc, tocmai ca revolta impotriva raului si uratului care pandesc aproape, justifica acest argument scos in fata, fie ca il pricepem fie ca nu.
Am recitit recent Cantarea Cantarilor. Discursul e acelasi: momentul iubirii si al impartasirii acesteia trebuie...strigat, pt ca, altfel, ca si aici, prin dispute sterile si inutile, pierdem esentialul. Si uitam.
Eu nu vreau sa uit asta. Multumesc..
fiecare trebuie să îşi găsească propriul mod de exprimare Elena; şi eu am mai scris texte în care am folosit asociaţii libere, dar m-am străduit să le mai cizelez şi să evit repetiţii de idei fără rost...uneori cuvintele pot să se repete, dar nu şi imagini întregi cu acelaşi sens, aşa simt eu. Eu de pildă am folosit cuvântul "şi" repetat dintr-un anumit motiv...voi mai citi din ce vei mai scrie, fiecare poet are drumul lui.
Îmi recunosc ignoranţa...E prima dată când am vizionat acest interviu şi am amuţit ...restul e doar un schimb de cuvinte vii, nerostite, dar care aleargă bezmetice către Poet.
Mulţumesc pentru postare!
problema acestui text este nu este prost in esenta. adica are atmosfera si are chiar si idee. problema apare insa atunci cind te uiti la forma. apar destule formulari simpliste sau de-a dreptul pleonastice (cel putin ca inteles). exemple: - "lângă tâmplă un vis" -- evident ca visul va fi linga timpla, ca n-are unde altundeva. poate era mai bine daca spuneai ceva despre vis - "pe piept mâinile de mort" -- in primul rind "de mort" suna oarecum aiurea, este aceasta persoana moarta sau a imprumutat miinile de la un mort? - e ambiguu - poate era mai bine spus "miinile moarte" (desi nici formula asta nu mi se pare fericita). apoi, a spune "miini asezate pe piept" si "miini de mort" e aproape pleonastic, adica exprima aproximativ acelasi lucru - "taci nu mai zici nimic" -- acesta nu este un pleonasm? - "plânsul tău pe pleoape" -- cred ca este evident ca plinsul nu poate fi decit legat de pleoape Remarc insa pozitiv expresia "asculți doar pădurea/ cum trece pe la geam" si "noaptea asta pare un tren de marfă" -- desi si aici daca te uiti atent se repeta cam aceeasi imagine
evident, răspunsul depinde de ce înțelegi prin salvarea lumii. și aș mai adăuga că nu există numai frumos. există și urît. iar estetica lui nu e cu mai puțin importantă. iar asta probabil reașează piesele pe tabla de joc între adevăr, credință și frumos
Si o observatie tehnica la desen. Vlad, nu cred ca este inspirata repetarea imaginii acelui oras, in miniatura, o ai de 2 ori in stanga si o data in dreapta. Mi-ar placea ca orasul sa fie unic, sa nu fie incarcata imaginea inutil cu reziduuri de imagine.
imaginile sint in primul rind deosebit gasite, ca si in "Absens - alfabet poetic (1)". asa au aparut si in volum? mi-ar place un album de fotografii in acest fel... eu pot sa spun ca ma asteptam ca Marlena sa prezinte asa ceva, poate si din impresia pe care mi-au facut-o cartile ei de poezie si mai ales ea. si ma bucur sincer pentru ea.
am senzaţia că ceva nu-ţi prieşte...trec peste mostra de infatuare ce merită, cu siguranţă, o cauză mai bună," de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna", ca să-ţi spun că n-ai făcut nimic argumentat, da fapt. simpla chestiune de a trânti în dreptul unor versuri câte o înţepătură nu te face mai credibil, nici mai bun.
încearcă să pătrunzi: poezia este scrisă în cheia vieţilor Sfinţilor, gen "Sfântul Ioan, nebun după Hristos" , etc...
nu ştiu cum s-a întâmplat
fugeam în zig-zag-ul sentimentului de aripi
neştiutor ca un păstrăv izbit de lună
atenţionez că habar nu am cum am devenit nebun după , nu importă care sentiment, afect: religie, poezie...
în zig-zagul sentimentului de aripi
bâjbâind după amintirea, senzaţia unor aripi
neştiutor ca un păstrăv izbit de lună
aici se poate să ai dreptate. păstrăvul, după cum se ştie sare înspre amonte. întruna.
un păstrăv, noaptea, pare că se izbeşte, astfel, de lună. dar, repet, este posibil să fi forţat.
nu schimbă însă cu nimic „fondul” poeziei.
.
am visat că am un ochi verde şi unul tărcat
poate din visul acesta să iasă ceva memorabil”
ironizez, vădit, pentru oricine, semnul visului premonitoriu care, alături de răni, ( genunchii răniţi ai copilăriei) face parte din cazuistica „sfinţeniei”.
„nu le-a spus nimeni că sunt discipoli
toate vocalele păreau identice”
mai cităm şi în context. mai sus fac referire la un pod, cu lanţuri, unde fără să ştie că vor fi „discipoli” tovarăşii de joacă asistau la primele rostiri poetice. vocalele păreau identice pentru că nu era nimeni să le spună că ceea ce fac ei este poezie. asta au aflat-o mai târziu .
ucenicii, dicipolii sunt pomeniţi pentru că „ cele mai mari minuni rămân să fie povestite de cei cărora poezia le-a salvat viaţa...”ei au fost doar martorii începutului.
„despre primele minuni
s-a scris în gazete
care au ars mai târziu în holocaustul maculaturii
deceniului când levitau sub blitzuri
poeţii cei cu optzeci de limbi.
este aici o referire la perioada optzecistă pe care alţi cititori au identificat-o fără prea mari dureri de gât. aşa că nici nu mai insist.
mai jos voi cita întreg paragraful, aşa cum l-ai scris. poate, recitindu-l să ţi se facă puţin jenă de cât de sus te-ai plasat, aşa ab initio...
„hagiografii baladei au tot dreptul să afle
cât de mult se înşeală scepticii”.... pe bune! de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna. ca rost cu siguranta nu are. am ajuns oare sa folosim cuvinte numai pentru ca au... vocale sunătoare?!!
Sper că nu mai are sens să insist, că, în context, hagiografii, cei care scriu despre vieţile sfinţilor, au legătură cu tot ceea ce am scris mai sus... hagiografii baladei sunt alţii, dar atât de simplu de intuit încât să mai spun că pot fi criticii literari este superfluu.
În concluzie, dragă Virgil, ştii şi tu cum este... de gustibus...mă rog, dacă oi şti ce înseamnă şi asta...
O reușită transpunere de partea cealaltă a pleoapelor :) Ce e viaţa? mă întreb la finalul lecturii. O pauză între două veșnicii.
Mi-a plăcut cum ai sugerat trecerea rapidă a omului prin lumea asta străină. ,,Cetăţenia omului nu e aici” e un citat care mă tot sâcâie. Remarc metafora lagărului si cutia ambulantă e existenţei. Foarte bune detaliile, alese dintre cele mai semnficative pentru statul de emigrant. Partea mediană o fi oare momentul acela al trecerii?
,, dormi îmbrăcat transpiri
te trezeși în mijlocul nopții
agitat
fără să știi de care parte a pleoapelor e realitatea
tresari” Foarte sugestiv!
Poemul mi-a reamintit de cetăţenia omului si de adevărata acasă. Mulţumesc, Virgil!
ioane, pana la urma fiecare pasare pe limba ei piere. cel mai rau insa este cand pasarea vrea sa piara pe o limba straina, atunci sufletul ei se chinuie in iadul pasarilor. ce facusi tu aici? imi e asa de greu sa te comentez pe text de parca as ridica o piatra de moara. baga-l la cutia cu nisip, dormi apoi bine o noapte doua si revino-ti in matca ta. you cannot be in someone else's shoes, i already said that Andu
portret in tuse puternice, Virgil. O poezie care te determina sa o recitesti si ale carei imagini te urmaresc. Remarc indeosebi "sugrumate zilele mureau înainte de răsărit ea continua să scrie diatribe cînturi poezia insistentă a cangrenei măcina orașul asfaltul parcurile se prăbușeau clădirile vechi dispăreau școlile orizontul devenise o gură de craniu rînjind" - strofa pe care as fi vazut-o inaintea finalului, mi se pare mai potrivita acolo.
a, iata o tema care chiar merita sa fie adusa aproape de ochi!
in mine, alt om exasperat de folia aseptica in care singuri ne izolam, poezia asta a avut ecou.
"o moarte fără viermi
o moarte cu adevărat moartă"
//
"și mîncam domnule labiș
mîncam"
Bobadile, pentru a nu stiu cita oara reusesti sa impusti doi iepuri dintr-o data. Reusesti sa fii si ridicol si incorect. In primul rind ca in fotografia de aici nu esti tu si familia ta. Nimeni nu a caricaturizat asa ceva. Sint convins ca Vlad nu ar face asta. Pentru ca are mult prea mult bun simt. Tu insa faci valuri cu ofuscari si reprosuri denaturate. Mai mult de atit, nu ai dreptate nici macar cu faptul ca eu m-as supara daca s-ar face cu mine asa ceva. Uite, aici ne deosebim. Eu nu sint asa de suparacios si plingacios ca tine. Iar cu portretul meu Vlad ca facut misto nu o data ci de doua ori. Iar daca nu crezi te invit sa verifici aici: http://www.hermeneia.com/arte_vizuale/5227 si aici: http://www.hermeneia.com/arte_vizuale/5845 Asa ca inainte sa emiti chestii din astea scofilcite mai bine te documentezi. Face bine imagine. Si nu mai vorbi din ce ti se pare. Pentru ca asa cum ti-am mai spus, devii treptat un om pe care oamenii nu il mai iau niciodata in serios. Si uite, tocmai pentru ca te-am vazut ca plingi cu lacrimi asa mari nu am sa pun poza pe prima pagina. Nu pot sa te vad cum suferi atit de mult. Cum zic americanii la asta?... parca Woosy - in vocabularul "urban" american asta se traduce cam asa: "A very weak character or girly kind of male." Recunosc, americanii sint cam sexisti cind definesc asta (sorry girls out there) dar asta mi-a sugerat comentariul tau. Woosy
Prima variantă mi se pare un text excepţional. Tulburător. A doua arată ce putem noi face cu inefabilul inspiraţiei, lucrând asupra textului şi nefiind (nu e nimic maliţios în ce spun) Eminescu. Eminescu realizând mereu performanţa paradoxală de a ne da impresia că imaginea rezultată dintr-un trudnic travaliu e produsul clipei. Al spontaneităţii!
cred că pot interveni să îmi exprim tristeţea pentru faptul că unora li s-a căşunat pe calitatea textelor din concurs (poate că şi eu am trimis unul sau mai multe, dar opiniile trebuiau să rămână intime până la sfârşitul concursului). De asemenea mă întristează gestul retragerii unui text, fiindcă la început s-a spus că ele nu pot fi retrase şi fiindcă întâmplător textul respectiv fusese unul dintre favoritele mele...da, pot afirma aceasta. Altfel apreciez iniţiativa prelungirii concursului şi recunosc că am participat doar din nevoia de a scrie, fără pretenţia că textele mele ar fi bune. Sincer şi eu cred că e necesar un număr mai mare, poate încă vreo/cel puţin şapte-zece mai acceptabile, aşa cred eu.
Bine ai revenit, Adina! Am descoperit o reprezentare remarcabilă despre agorafobia (literar vorbind) acută a citadinului, ceva specific universului tău poetic: "și dintr-o dată totul e prea tare tac și ascult îmi privesc mâinile picioarele mâinile îmi simt pulsul ca pe o cărămidă aruncată de pe bloc știu că dacă se face țăndări mii de prafuri o să-mi ia respirația. " Citind textul tău mă mai gândeam și la noutățile gramaticale: dintr-o dată - dintr-odată o dată ce - odată ce o dată cu - odată cu nici un - niciun etc Cred că ar putea fi un subiect interesant, poate îl vom discuta undeva (nu neapărat aici) cândva...
"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
dana, astept sa ma ajuti sa fiu din ce in ce mai bun, si mai bun, si mai bun. spune-mi daca vrei sa fiu periculos. pentru tine devin cum vrei tu. vreau sa te impresionez. dan, cred ca fiecare din noi iubeste. pe sine, pe altul..... aici, nimeni nu ar trebui sa aiba vreri. sa invatam. multumesc
Un text bun, ideea imi place : ciocnirea a doua lumi autiste, prima orbita de materialism, a doua limitata de senilitate, singuratate, depresie si static. Ele nu comunica : lipsa paharului de apa. Ce consider reusite sunt descrierile, scurte, la obiect, cu o mare capacitatea imaginativa. Comisul voiajor e fortat, asa cum e si imaginea batranilor. Dar face parte din context, nu deranjeaza, sustine ideea. Legat de caracterizarea comisului voiajor: tu l-ai conturat ca o masina ganditoare in bani, e scrobit, e teapan, calculeaza tot, dar la inceputul textului l-ai descris stergandu-si transpiratia de pe frunte, frunte care i se inroseste, il doare - asta il umanizeaza, daca n-ai fi spus asta, si l-ai fi lasat scrobit in soare, copt dar implacabil, n-ar fi parut mai incolo fortata imaginea lui. Sau ai putea, pentru complexitate, sa-l umanizezi mai incolo, sa creezi impresia ca-si da seama de suferinta batranilor, dar ca oricum nu ii pasa : cruzime. E doar o idee. Dialogul, replicile comisului voiajor se incadreaza bine, poate in dialogul batranilor ai fi putut introduce niste mici artefacte de.. poticneala „ah..” „mmm”.. lucruri care sa dea mai mult realism. Ca sa curga mai repede si sa ofere dramatism, poate ar ajuta sa folosesti ca timp verbal prezentul. Trecutul da in general o idee de nostalgie, si ingreuneaza citirea. Textul mi-a placut: idee, caracterizare personaje, antiteza, si mai ales... acea descriere a diferentei intre vara si iarna, in lumea batranilor. Mai vin, sper ca n-am fost prea critica, am spus ce cred, te astept cu acelasi tratament pe paginile mele. Te citesc! :)
după ce te obișnuiești cu tehnica și uneltele de lucru ar trebui să fie ușor. dar vine partea grea, și cunoști și tu starea - căutarea mesajului artistic. mulțumesc.
"Cita libertate si adevar ai suportat si cita minciuna si ipocrizie ai alungat si denuntat?" iata o intrebare pusa de scriitorul Bujor Nedelcovici acum 10 ani in volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Aceasta intrebare ramine de actualitate si dupa 10 ani.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Boba tie iti sta bine cu balaclava indesata bine pe ochi tragind cu prastia in regulament. E o calitate la care nu ar trebui sa renunti tocmai acum.
Nicholas - Hermeneia ti-a salvat sapte ani de sanatate mentala prin terapie gratuita (tinind cont ca un 'shrink' te lasa cam one hundred fifty bucks/ session lighter) . Insa comunitatea asta te accepta oricum. Amen!
Gentlemen, may your 'something better' turn to 'best' in anul care vine!
Kissingtons from Trin! xx
pentru textul : Șapte ani de:p
pentru ca intr-adevar e o poza reusita, care imi place cu atat mai mult cu cat o privesc mai des, pentru ca s a vorbit cam pe langa texul-imagine si prea mult despre sub-text, pt offtopic uri si pentru ca sa dovedesc ca si eu am energie nuptiala, afirm:
ce atrage la aceasta poză ( pt ca in perfectiunea ei afisata tocmai asta induce- senzatia de poză, adica de ireal, de joc prefacut) este intraductibilitatea gestuala pe care o arata, ascunzand totodata tocmai ceea ce vrea sa exprime. mai simplu, vad un joc, unde viata se exprima in 3 stadii: maturitatea si intelegerea, o anume intelepciune si suport pe care il ofera, iesind frumos din scena, cu spatele, asa cum se iesea odata din fata regelui, apoi tanara mireasa, tineretea care accepta si asuma starea de a fi in ceea ce are ea frumos si bun, cu tandrete si sfiiciune as indrazni sa spun, apoi tineretea naiva, dar curata si surazanda din cap pana in picioare, care parca abia asteapta confirmarea din partea miresei ca totul e extraordinar si asta o asteapta si pe ea.
pentru textul : Feminitate sine qua non deeste remarcabil aici faptul ca cele 3 personaje se privesc si ne privesc. apoi ca mainile lor impreunate arata ca una fara alta nu se poate; ele se hranesc una din alta, se sustin si se intemeiaza in ceea ce sunt, simt si vor face. daca la rubliov sfanta treime avea acelasi tip de privire, dar cu picioarele incrucisate, aici avem mainile inlantuite...nu stiu pe care din cele 2 variante sa le prefer.
Nu spun ca aceasta poza e mincinoasa. Viata si casatoria in speta nu inseamna doar atat. Dar ceea ce garanteaza si fundamenteaza gestul inefabil exprimat aici, generozitatea si bucuria, viata ca sarbatoare si joc, tocmai ca revolta impotriva raului si uratului care pandesc aproape, justifica acest argument scos in fata, fie ca il pricepem fie ca nu.
Am recitit recent Cantarea Cantarilor. Discursul e acelasi: momentul iubirii si al impartasirii acesteia trebuie...strigat, pt ca, altfel, ca si aici, prin dispute sterile si inutile, pierdem esentialul. Si uitam.
Eu nu vreau sa uit asta. Multumesc..
aveti dreptate. este un noembrie prea uscat. nimeni nu are curajul sa riste. aventura a devenit o iluzie.
pentru textul : undeva între dragoste și plăcere defiecare trebuie să îşi găsească propriul mod de exprimare Elena; şi eu am mai scris texte în care am folosit asociaţii libere, dar m-am străduit să le mai cizelez şi să evit repetiţii de idei fără rost...uneori cuvintele pot să se repete, dar nu şi imagini întregi cu acelaşi sens, aşa simt eu. Eu de pildă am folosit cuvântul "şi" repetat dintr-un anumit motiv...voi mai citi din ce vei mai scrie, fiecare poet are drumul lui.
pentru textul : deviațiiart denu e nevoie să fii ironic. doar fii omul pe care îl prețuiesc și respect de atâta vreme din foarte multe motive.
pentru textul : armistițiu de sfîrșit de februarie deÎmi recunosc ignoranţa...E prima dată când am vizionat acest interviu şi am amuţit ...restul e doar un schimb de cuvinte vii, nerostite, dar care aleargă bezmetice către Poet.
pentru textul : Har şi talent (2) - Fragment dintr-un interviu al lui Nichita deMulţumesc pentru postare!
Francisc, mulțumesc pentru urare și pentru atenționare. este vorba de "ultimă", nu?
pentru textul : Sunt contagioasă deproblema acestui text este nu este prost in esenta. adica are atmosfera si are chiar si idee. problema apare insa atunci cind te uiti la forma. apar destule formulari simpliste sau de-a dreptul pleonastice (cel putin ca inteles). exemple: - "lângă tâmplă un vis" -- evident ca visul va fi linga timpla, ca n-are unde altundeva. poate era mai bine daca spuneai ceva despre vis - "pe piept mâinile de mort" -- in primul rind "de mort" suna oarecum aiurea, este aceasta persoana moarta sau a imprumutat miinile de la un mort? - e ambiguu - poate era mai bine spus "miinile moarte" (desi nici formula asta nu mi se pare fericita). apoi, a spune "miini asezate pe piept" si "miini de mort" e aproape pleonastic, adica exprima aproximativ acelasi lucru - "taci nu mai zici nimic" -- acesta nu este un pleonasm? - "plânsul tău pe pleoape" -- cred ca este evident ca plinsul nu poate fi decit legat de pleoape Remarc insa pozitiv expresia "asculți doar pădurea/ cum trece pe la geam" si "noaptea asta pare un tren de marfă" -- desi si aici daca te uiti atent se repeta cam aceeasi imagine
pentru textul : mâine va fi o zi friguroasă deevident, răspunsul depinde de ce înțelegi prin salvarea lumii. și aș mai adăuga că nu există numai frumos. există și urît. iar estetica lui nu e cu mai puțin importantă. iar asta probabil reașează piesele pe tabla de joc între adevăr, credință și frumos
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deSi o observatie tehnica la desen. Vlad, nu cred ca este inspirata repetarea imaginii acelui oras, in miniatura, o ai de 2 ori in stanga si o data in dreapta. Mi-ar placea ca orasul sa fie unic, sa nu fie incarcata imaginea inutil cu reziduuri de imagine.
pentru textul : confluențe deimaginile sint in primul rind deosebit gasite, ca si in "Absens - alfabet poetic (1)". asa au aparut si in volum? mi-ar place un album de fotografii in acest fel... eu pot sa spun ca ma asteptam ca Marlena sa prezinte asa ceva, poate si din impresia pe care mi-au facut-o cartile ei de poezie si mai ales ea. si ma bucur sincer pentru ea.
pentru textul : Absens - alfabet poetic (2) deVirgil,
am senzaţia că ceva nu-ţi prieşte...trec peste mostra de infatuare ce merită, cu siguranţă, o cauză mai bună," de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna", ca să-ţi spun că n-ai făcut nimic argumentat, da fapt. simpla chestiune de a trânti în dreptul unor versuri câte o înţepătură nu te face mai credibil, nici mai bun.
încearcă să pătrunzi: poezia este scrisă în cheia vieţilor Sfinţilor, gen "Sfântul Ioan, nebun după Hristos" , etc...
nu ştiu cum s-a întâmplat
fugeam în zig-zag-ul sentimentului de aripi
neştiutor ca un păstrăv izbit de lună
atenţionez că habar nu am cum am devenit nebun după , nu importă care sentiment, afect: religie, poezie...
în zig-zagul sentimentului de aripi
bâjbâind după amintirea, senzaţia unor aripi
neştiutor ca un păstrăv izbit de lună
aici se poate să ai dreptate. păstrăvul, după cum se ştie sare înspre amonte. întruna.
un păstrăv, noaptea, pare că se izbeşte, astfel, de lună. dar, repet, este posibil să fi forţat.
nu schimbă însă cu nimic „fondul” poeziei.
.
am visat că am un ochi verde şi unul tărcat
poate din visul acesta să iasă ceva memorabil”
ironizez, vădit, pentru oricine, semnul visului premonitoriu care, alături de răni, ( genunchii răniţi ai copilăriei) face parte din cazuistica „sfinţeniei”.
„nu le-a spus nimeni că sunt discipoli
toate vocalele păreau identice”
mai cităm şi în context. mai sus fac referire la un pod, cu lanţuri, unde fără să ştie că vor fi „discipoli” tovarăşii de joacă asistau la primele rostiri poetice. vocalele păreau identice pentru că nu era nimeni să le spună că ceea ce fac ei este poezie. asta au aflat-o mai târziu .
ucenicii, dicipolii sunt pomeniţi pentru că „ cele mai mari minuni rămân să fie povestite de cei cărora poezia le-a salvat viaţa...”ei au fost doar martorii începutului.
„despre primele minuni
s-a scris în gazete
care au ars mai târziu în holocaustul maculaturii
deceniului când levitau sub blitzuri
poeţii cei cu optzeci de limbi.
este aici o referire la perioada optzecistă pe care alţi cititori au identificat-o fără prea mari dureri de gât. aşa că nici nu mai insist.
mai jos voi cita întreg paragraful, aşa cum l-ai scris. poate, recitindu-l să ţi se facă puţin jenă de cât de sus te-ai plasat, aşa ab initio...
„hagiografii baladei au tot dreptul să afle
cât de mult se înşeală scepticii”.... pe bune! de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna. ca rost cu siguranta nu are. am ajuns oare sa folosim cuvinte numai pentru ca au... vocale sunătoare?!!
Sper că nu mai are sens să insist, că, în context, hagiografii, cei care scriu despre vieţile sfinţilor, au legătură cu tot ceea ce am scris mai sus... hagiografii baladei sunt alţii, dar atât de simplu de intuit încât să mai spun că pot fi criticii literari este superfluu.
În concluzie, dragă Virgil, ştii şi tu cum este... de gustibus...mă rog, dacă oi şti ce înseamnă şi asta...
Dacă ai zis, ai zis...
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deCu sinceritate,
O reușită transpunere de partea cealaltă a pleoapelor :) Ce e viaţa? mă întreb la finalul lecturii. O pauză între două veșnicii.
Mi-a plăcut cum ai sugerat trecerea rapidă a omului prin lumea asta străină. ,,Cetăţenia omului nu e aici” e un citat care mă tot sâcâie. Remarc metafora lagărului si cutia ambulantă e existenţei. Foarte bune detaliile, alese dintre cele mai semnficative pentru statul de emigrant. Partea mediană o fi oare momentul acela al trecerii?
,, dormi îmbrăcat transpiri
te trezeși în mijlocul nopții
agitat
fără să știi de care parte a pleoapelor e realitatea
tresari” Foarte sugestiv!
Poemul mi-a reamintit de cetăţenia omului si de adevărata acasă. Mulţumesc, Virgil!
Mariana
pentru textul : stare de emigrant denu e simplu deloc. doar in aparenta. de fapt, e un film. bun. foarte bun. cu final... ne-asteptat.
pentru textul : reader de"Se facea ca..."
Scoate usile egiptenilor din vis si visul transforma-l in poezie. are potential poemul dar mai trebuie lucrat.
pentru textul : Se făcea că... dedaca ultima strofa e favorita mea...?!
Virgil,
pentru textul : I do dechiar vrei sa-l scot pe Mr Baby din text? :p
ioane, pana la urma fiecare pasare pe limba ei piere. cel mai rau insa este cand pasarea vrea sa piara pe o limba straina, atunci sufletul ei se chinuie in iadul pasarilor. ce facusi tu aici? imi e asa de greu sa te comentez pe text de parca as ridica o piatra de moara. baga-l la cutia cu nisip, dormi apoi bine o noapte doua si revino-ti in matca ta. you cannot be in someone else's shoes, i already said that Andu
pentru textul : photo deportret in tuse puternice, Virgil. O poezie care te determina sa o recitesti si ale carei imagini te urmaresc. Remarc indeosebi "sugrumate zilele mureau înainte de răsărit ea continua să scrie diatribe cînturi poezia insistentă a cangrenei măcina orașul asfaltul parcurile se prăbușeau clădirile vechi dispăreau școlile orizontul devenise o gură de craniu rînjind" - strofa pe care as fi vazut-o inaintea finalului, mi se pare mai potrivita acolo.
pentru textul : epidemia poeziei tentaculare ▒ dea, iata o tema care chiar merita sa fie adusa aproape de ochi!
in mine, alt om exasperat de folia aseptica in care singuri ne izolam, poezia asta a avut ecou.
"o moarte fără viermi
o moarte cu adevărat moartă"
//
"și mîncam domnule labiș
mîncam"
da.
pentru textul : domnule Labiș deBobadile, pentru a nu stiu cita oara reusesti sa impusti doi iepuri dintr-o data. Reusesti sa fii si ridicol si incorect. In primul rind ca in fotografia de aici nu esti tu si familia ta. Nimeni nu a caricaturizat asa ceva. Sint convins ca Vlad nu ar face asta. Pentru ca are mult prea mult bun simt. Tu insa faci valuri cu ofuscari si reprosuri denaturate. Mai mult de atit, nu ai dreptate nici macar cu faptul ca eu m-as supara daca s-ar face cu mine asa ceva. Uite, aici ne deosebim. Eu nu sint asa de suparacios si plingacios ca tine. Iar cu portretul meu Vlad ca facut misto nu o data ci de doua ori. Iar daca nu crezi te invit sa verifici aici: http://www.hermeneia.com/arte_vizuale/5227 si aici: http://www.hermeneia.com/arte_vizuale/5845 Asa ca inainte sa emiti chestii din astea scofilcite mai bine te documentezi. Face bine imagine. Si nu mai vorbi din ce ti se pare. Pentru ca asa cum ti-am mai spus, devii treptat un om pe care oamenii nu il mai iau niciodata in serios. Si uite, tocmai pentru ca te-am vazut ca plingi cu lacrimi asa mari nu am sa pun poza pe prima pagina. Nu pot sa te vad cum suferi atit de mult. Cum zic americanii la asta?... parca Woosy - in vocabularul "urban" american asta se traduce cam asa: "A very weak character or girly kind of male." Recunosc, americanii sint cam sexisti cind definesc asta (sorry girls out there) dar asta mi-a sugerat comentariul tau. Woosy
pentru textul : login dePrima variantă mi se pare un text excepţional. Tulburător. A doua arată ce putem noi face cu inefabilul inspiraţiei, lucrând asupra textului şi nefiind (nu e nimic maliţios în ce spun) Eminescu. Eminescu realizând mereu performanţa paradoxală de a ne da impresia că imaginea rezultată dintr-un trudnic travaliu e produsul clipei. Al spontaneităţii!
pentru textul : p.s decred că pot interveni să îmi exprim tristeţea pentru faptul că unora li s-a căşunat pe calitatea textelor din concurs (poate că şi eu am trimis unul sau mai multe, dar opiniile trebuiau să rămână intime până la sfârşitul concursului). De asemenea mă întristează gestul retragerii unui text, fiindcă la început s-a spus că ele nu pot fi retrase şi fiindcă întâmplător textul respectiv fusese unul dintre favoritele mele...da, pot afirma aceasta. Altfel apreciez iniţiativa prelungirii concursului şi recunosc că am participat doar din nevoia de a scrie, fără pretenţia că textele mele ar fi bune. Sincer şi eu cred că e necesar un număr mai mare, poate încă vreo/cel puţin şapte-zece mai acceptabile, aşa cred eu.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deBine ai revenit, Adina! Am descoperit o reprezentare remarcabilă despre agorafobia (literar vorbind) acută a citadinului, ceva specific universului tău poetic: "și dintr-o dată totul e prea tare tac și ascult îmi privesc mâinile picioarele mâinile îmi simt pulsul ca pe o cărămidă aruncată de pe bloc știu că dacă se face țăndări mii de prafuri o să-mi ia respirația. " Citind textul tău mă mai gândeam și la noutățile gramaticale: dintr-o dată - dintr-odată o dată ce - odată ce o dată cu - odată cu nici un - niciun etc Cred că ar putea fi un subiect interesant, poate îl vom discuta undeva (nu neapărat aici) cândva...
pentru textul : am trecut strada de"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
pentru textul : strada mântuleasa dedana, astept sa ma ajuti sa fiu din ce in ce mai bun, si mai bun, si mai bun. spune-mi daca vrei sa fiu periculos. pentru tine devin cum vrei tu. vreau sa te impresionez. dan, cred ca fiecare din noi iubeste. pe sine, pe altul..... aici, nimeni nu ar trebui sa aiba vreri. sa invatam. multumesc
pentru textul : cheile deVă mulţumesc caminante,aalizeei, Virgil ! Titlul nu trebuie să atragă atenţia, aşa că am ales primul vers:)
pentru textul : de dimineaţă deUn text bun, ideea imi place : ciocnirea a doua lumi autiste, prima orbita de materialism, a doua limitata de senilitate, singuratate, depresie si static. Ele nu comunica : lipsa paharului de apa. Ce consider reusite sunt descrierile, scurte, la obiect, cu o mare capacitatea imaginativa. Comisul voiajor e fortat, asa cum e si imaginea batranilor. Dar face parte din context, nu deranjeaza, sustine ideea. Legat de caracterizarea comisului voiajor: tu l-ai conturat ca o masina ganditoare in bani, e scrobit, e teapan, calculeaza tot, dar la inceputul textului l-ai descris stergandu-si transpiratia de pe frunte, frunte care i se inroseste, il doare - asta il umanizeaza, daca n-ai fi spus asta, si l-ai fi lasat scrobit in soare, copt dar implacabil, n-ar fi parut mai incolo fortata imaginea lui. Sau ai putea, pentru complexitate, sa-l umanizezi mai incolo, sa creezi impresia ca-si da seama de suferinta batranilor, dar ca oricum nu ii pasa : cruzime. E doar o idee. Dialogul, replicile comisului voiajor se incadreaza bine, poate in dialogul batranilor ai fi putut introduce niste mici artefacte de.. poticneala „ah..” „mmm”.. lucruri care sa dea mai mult realism. Ca sa curga mai repede si sa ofere dramatism, poate ar ajuta sa folosesti ca timp verbal prezentul. Trecutul da in general o idee de nostalgie, si ingreuneaza citirea. Textul mi-a placut: idee, caracterizare personaje, antiteza, si mai ales... acea descriere a diferentei intre vara si iarna, in lumea batranilor. Mai vin, sper ca n-am fost prea critica, am spus ce cred, te astept cu acelasi tratament pe paginile mele. Te citesc! :)
pentru textul : Paharul cu apă deVă mulţumesc pentru observaţii şi aprecieri.
Filmul "Edmond" l-am gasit, urmează să-l văd.
Nu am publicat nimic pe hârtie.
pentru textul : Iulian are ochi de melc dedupă ce te obișnuiești cu tehnica și uneltele de lucru ar trebui să fie ușor. dar vine partea grea, și cunoști și tu starea - căutarea mesajului artistic. mulțumesc.
pentru textul : okinawa dragostea mea de"Cita libertate si adevar ai suportat si cita minciuna si ipocrizie ai alungat si denuntat?" iata o intrebare pusa de scriitorul Bujor Nedelcovici acum 10 ani in volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Aceasta intrebare ramine de actualitate si dupa 10 ani.
pentru textul : Colocviu international : « Que faire de l’héritage architectural et urbain des régimes totalitaires? » dePagini