pai tincuta, poezia e facuta din cuvinte. nu prea stiu eu sa scriu poezie, dar macar la cuvinte ma mai pricep. tie ti-a ramas voalul. mie, de exemplu, mi-a ramas balustrada. trebuia oare sa scriu ca avea pe ea luciul acelui jeg care se masoara in zeci de ani? sau poate erau prea multe cuvinte...
Alma, nu-ti multumesc, e bine? :-) Si de unde toate disclaimerurile astea? Ca doar nu oi fi vreun copil sa ma supar daca nu-ti place castelul meu de nisip... Uite: nu ma supar deloc, la mine se vede, de ex, mult mai bine de pe ecranul de-acasa decat de pe cel de la serviciu, nu este foarte clar, dar asta este intentionat, culoarea e si ea aleasa cu grija si chiar spune ceva (ma rog, am vrut eu sa spuna, daca ai rabdare iti recomand sa faci un zoom... e o vizuala, nu uita, te rog). Cat despre asezarea scrisului in pagina... am incercat s ale pun peste tot in alta parte, dar nu au vrut sa stea. Mie mi s-a parut ca se potrivesc acolo, in coltul din dreapta jos, acolo unde s-a adunat toata plaja deasupra... daca as fi vrut sa pastrez axele de simetrie taiam altfel poza... si stiu si eu cate ceva despre asta. L-as fi pus insa din ratiuni de lumina undeva in dreapta sus... dar atunci nu ar mai fi avut, in conceptia mea, nicio legatura cu ideea. Poate insa ca nu am reusit sa sustin asa cum te asteptai, nu-i bai, data viitoare, sper, ma voi intampla altfel. Na, ca nu-ti multumec. Ca ma bucur insa ca treci am voie sa spun?
Nu știu ce sa spun dar cred în ceea ce fac și poate ca acum mi-a surăs norocul sa apar pe prima pagina...oricum nu ma opresc aici rezultatele mele se se văd doar atunci când prin perseverență încers să ating absolutul.Dacă redactorii au considerat că locul poeziei este pe prima pagina, e de bine.Mai am multe de făcut deci nu mă opresc aici.
Părerea mea e că repeţi obsesiv tema, discursul şi, mai ales, sintagme şi cuvinte [pământ, umbră, sărut, om, iubire, a vorbi... sunt doar câteva pe care le-ai ameţit de cap]. :)
Ecaterina... e atat de greu sa remarci caracterul ironic al fotografiei, modificarea facuta si toate cele ? Vorba lui aalizeei pagina principala, subtitlul ? Incearca te rog sa fii mai ponderata, astfel vom putea comunica mult mai bine. Ialin
Îmi cer scuze și într-adevăr ar fi trebuit să fiu mai moderat, dar m-a enervat rău acel autor imberb care a cutezat să-mi spună mie să-l pup în cur în continuare pe Virgil Titarenco.... te rog să reiei istoria comm-urilor și poate îmi ridici avertismentul... eu îmi fac mea culpa dar el m-a înjurat primul într-un mod cât se poate de grosolan iar reacția mea a fost un efect pe un text valoros al celui pe care ar fi trebuit să-l pup in cur. Păi hai să scriem bine și apoi poate ne pupăm și în cur ok? Are cineva o problemă cu asta? Andu
de exemplu "de câte ori" se putea inlocui cu "cind" sau se putea renunta la "care" din "care stăteau ziua îmbrăcați" probabil ca era preferabil sa scrii "in fisii de lumina" din nou, acel "in care din" suna aiurea finalul este intr-un stil oarecum demodat. dar nu te critic pentru asta, si eu il mai folosesc desi, paradoxal, nu imi place tocmai pentru ca e mult prea folosit si are ceva prea emfatic in el
Mi se pare textul foarte reușit așa la trecutul pe care francisc l-a propus, dă o nuanță de atemporalitate nostalgiilor. Are francisc un stil din vârful cel mai înalt al inimii...un Kilimanjaro nebănuit ce crește în el ca o literă roșie, de carne, de lut.
Cam multe cuvinte şi analogii pentru a ne spune, în fapt, câteva idei elementare despre experienţa directă, cunoaşterea mijlocită/ nemijlocită şi nerepetabilitatea unui fenomen.
Atenţie la punctuaţie! De revizuit câteva virgule buclucaşe.
dincolo de conţinut, care îmi place,
cumva se împiedică ritmul, încearcă să reciteşti...
versul şase scîrţîie. l-aş reformula.... Fără de şa al vîntului, bieţii.... sau cumva să aibă numărul de silabe al versului opt.
la fel ultimul vers, ... Şi viaţă în peisajul monocrom.
şi oare....(?)
scurtă-a -> scurt-a
lângă-un pom -> lâng-un pom
Da, un poem al echilibrului... e ca un dans pe sârmă acest text, ca o poveste fără sfârșit dar cu un fel de happy-end plin de farmec. Oare de ce zic și eu aici așa, netam-nesam? Păi vă zic, pentru că Emil este unul dintre cei mai plini de har autori pe care îi are virtualul azi, uneori mă mai supăr pe el, alteori mai înțep doar pentru a vedea ce se află underneath dar când citesc texte ca acesta... renunț fără doar și poate la orice fațadă! Citim aici un poem care ne duce spre santiago de compostella în căutarea fiului pierdut, sau poate altceva, la fel de important să ne pierdem 'into the wild' pentru cine a văzut această capodoperă. Și trebuie să mărturisesc, uite, Emil Pal mie mi-a amintit mereu de acel personaj nebun singuratic și posesor al unei filozofii unice a vieții, aventuroase și distructive. Păcat că Emiliam nu scrie mereu în aceeași notă. Uneori are impresia că tot ce zboară se mănâncă, și atunci sigur că manâncă tot felul de lucruri care zboară aruncate de alții. Nu este însă cazul aici. Aici am citit un poem 'genuine'... o scriitură echilibrată, iar între 'a fi' și 'a nu fi' nu mai este întrebarea, ci este altceva, un pseudopsalm, 'o lopată înfiptă adânc în odaie' sau mai simplu, Emilian Pal at his best!
Margas
scuze, abia acum am vazut categorisirea de catre autor ca "articol". in acceptiunea mea articolul e fie o specie din publicistica stiintifica, fie din cea jurnalistica. ori textul acesta are valente literare absolut evidente si nici una jurnalistica. parerea mea... ;-) rim
Nuță Craciun îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, sper că lucrurile s-au lămurit după aceasta întervenție a ta care îmi confirmă împresia ce o aveam despre tine citindu-ți poeziile. Te mai aștept Cu respect Djamal
Ai bagat pH-ul in poezie! E ceva fain aici, ceva inedit, titlul e interesant, insa e si ceva balast, prea mult, mai renunta, la luna, la urletul salbatic, la ultimul vers, la soc, la balconul florentin, fa-o sa fie poezie.
dinspre miracol spre destin e zgură
dar tu respiri metalic ca o roabă
sunt beat de nori e tot o mediere
a unui fulger din retina sură
când merg pe flori de om prin mănăstire
îți sunt și zeu, palton ori vreme slabă
într-o realitate sedentară
mă uit la zile pure-n blasfemie
păcatele izbesc în înflorire
prin vene seara vine cenușie
în parcul vieții noastre nucleară
imi placea inceputul ...
"dinspre miracol spre destin e zgură
dar tu respiri metalic ca o roabă"
apoi se schimba centrul de atentie pe un el hiperbolizat cu berea-n mana. eu credeam ca of si asa despre sarmana ea.
Am fost și rămân o admiratoare a condeiului acestei autoare remarcabilă din diaspora.
Nu ader însă la re-scrierea de psalmi, under any circumstances.
Aceste texte riscă anonimatul iar autorii lor derizoriul.
Acest text mi-a amintit de 'între două nopți' al lui Arghezi.
mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie
afară bătea vîntul afară era ploaie
și mi-am săpat odaia departe sub pămînt
afară bătea ploaia afară era vînt
am aruncat pămîntul din groapă pe fereastră
pămîntul era negru perdeaua lui albastră
săpînd s-a rupt lopata cel ce-o ştirbise iată-l
cu moaştele-i de piatră fusese însuşi Tatăl
și m-am întors prin timpuri pe unde-am scoborât
și în odaia goală din nou mi-a fost urât
și am voit atuncea să sui şi-n pisc să fiu
o stea era pe ceruri
în cer era tîrziu
(scuze scris din memorie)
Asemănările mi se par izbitoare și, dacă m-ai întreba, îl prefer pe Arghezi Fântânarului tău cu gust de cireșe amare, mult mai comercial, prea adaptat modernului bon-gout.
În general chestiile astea cu "se spune, se zvonește" pot părea ridicole, dar admit că ele pot face mult rău. Pentru că nu se dă ocazia unui dialog. Pot fi mulți care să se repeadă fără să asimileze, cum s-a mai întâmplat, pentru ca apoi să dispară. Deși nu cred că hermeneia se va clădi mai departe cu astfel de oameni, cred că e nevoie de toți pentru a crește, pentru a ne alege. Consider însă că proza și eseul informativ au nevoie de mai mult efort, în egală măsură al autorului, cât și al cititorului. Trebuie să recunoaștem că internetul nu este cel mai prietenos mediu pentru astfel de creații (sau uneori este unul fals prietenos). La urma urmelor, dacă vrem doar să postăm de dragul de a posta, dacă nu avem ambiția de a ne îmbunătăți și de a găsi comentarii pertinente sub textele noastre, nu cred că hermeneia este mediul potrivit pentru noi. Cât despre reguli, restricții și libertate / libertăți s-a filozofat atât de mult de către unii mai deștepți decât noi, încât ne-ar folosi să mai citim câte ceva înainte de a ne angaja în polemici. Poate că ar fi bine să nu uităm că o condiție sine qua non pentru a scrie bine este aceea să citești cât mai mult. Eu una m-aș bucura să vă mai multă "muncă" pe hermeneia. Poate că este ceva ce ne vine mai greu, poate că ne-ar prinde bine să ne desprindem de spiritul discuțiilor la o bere și să ne aducem aminte de ce am venit fiecare aici. Motivele pot fi diverse, dar nu cred că divergente. Sau cele care diverg, se pierd. Ne dorim texte scrise în limbi străine? Câți însă ne obosim să le înțelegem corect, sau, și mai mult, să le comentăm în limba în care au fost scrise? Oare nu ar fi aceasta mai folositor, oare nu ar demonstra un egal efort și respect? Nu este suficient să fii familiar cu o limbă străină pentru a scrie sau a citi în acea limbă. Sau mai bine spus, poți scrie și citi, dar rămânând departe de literatură. Vrem proză? Hai să facem un poll, să vedem câți citesc proză pe internet. Ce fel, cât de lungă / scurtă, ce tematici. Internetul este prin definiție un mediu rapid de comunicare. Puțini dintre noi au timpul necesar pentru a citi "on line" ceva ce depășește, să spunem, 200 de cuvinte. Mai există posibilitatea de a tipări și citi în liniște. Eu una așa fac, atunci când îmi atrage ceva atenția și nu am timp să citesc on line. Și atunci intervine, cred eu, realitatea: dacă nu cumva ești un autor deja cunoscut, proza, articolul pe care îl publici trebuie să folosească tehnici de captare încă din început. Altfel riști omul să navigheze rapid de pe pagina ta. Dacă nu poți face asta, atunci poate că e mai bine să ai răbdare să publici pe hârtie pentru a afla ce cred cititorii despre ce scrii tu. Nu spun că nu se pot pierde MULTE texte valoroase astfel, pentru că noi nu avem răbdarea sau timpul necesar de a le descoperi valoarea. Spun doar că trebuie muncit mai mult dacă vrem rezultate pe internet.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pai tincuta, poezia e facuta din cuvinte. nu prea stiu eu sa scriu poezie, dar macar la cuvinte ma mai pricep. tie ti-a ramas voalul. mie, de exemplu, mi-a ramas balustrada. trebuia oare sa scriu ca avea pe ea luciul acelui jeg care se masoara in zeci de ani? sau poate erau prea multe cuvinte...
pentru textul : scaranoastradebloc deAlma, nu-ti multumesc, e bine? :-) Si de unde toate disclaimerurile astea? Ca doar nu oi fi vreun copil sa ma supar daca nu-ti place castelul meu de nisip... Uite: nu ma supar deloc, la mine se vede, de ex, mult mai bine de pe ecranul de-acasa decat de pe cel de la serviciu, nu este foarte clar, dar asta este intentionat, culoarea e si ea aleasa cu grija si chiar spune ceva (ma rog, am vrut eu sa spuna, daca ai rabdare iti recomand sa faci un zoom... e o vizuala, nu uita, te rog). Cat despre asezarea scrisului in pagina... am incercat s ale pun peste tot in alta parte, dar nu au vrut sa stea. Mie mi s-a parut ca se potrivesc acolo, in coltul din dreapta jos, acolo unde s-a adunat toata plaja deasupra... daca as fi vrut sa pastrez axele de simetrie taiam altfel poza... si stiu si eu cate ceva despre asta. L-as fi pus insa din ratiuni de lumina undeva in dreapta sus... dar atunci nu ar mai fi avut, in conceptia mea, nicio legatura cu ideea. Poate insa ca nu am reusit sa sustin asa cum te asteptai, nu-i bai, data viitoare, sper, ma voi intampla altfel. Na, ca nu-ti multumec. Ca ma bucur insa ca treci am voie sa spun?
pentru textul : Urme de dor deNu știu ce sa spun dar cred în ceea ce fac și poate ca acum mi-a surăs norocul sa apar pe prima pagina...oricum nu ma opresc aici rezultatele mele se se văd doar atunci când prin perseverență încers să ating absolutul.Dacă redactorii au considerat că locul poeziei este pe prima pagina, e de bine.Mai am multe de făcut deci nu mă opresc aici.
pentru textul : Nu văd ce auzi tu dePărerea mea e că repeţi obsesiv tema, discursul şi, mai ales, sintagme şi cuvinte [pământ, umbră, sărut, om, iubire, a vorbi... sunt doar câteva pe care le-ai ameţit de cap]. :)
pentru textul : Joc în aşteptare deEcaterina... e atat de greu sa remarci caracterul ironic al fotografiei, modificarea facuta si toate cele ? Vorba lui aalizeei pagina principala, subtitlul ? Incearca te rog sa fii mai ponderata, astfel vom putea comunica mult mai bine. Ialin
pentru textul : în căutarea timpului pierdut deÎmi cer scuze și într-adevăr ar fi trebuit să fiu mai moderat, dar m-a enervat rău acel autor imberb care a cutezat să-mi spună mie să-l pup în cur în continuare pe Virgil Titarenco.... te rog să reiei istoria comm-urilor și poate îmi ridici avertismentul... eu îmi fac mea culpa dar el m-a înjurat primul într-un mod cât se poate de grosolan iar reacția mea a fost un efect pe un text valoros al celui pe care ar fi trebuit să-l pup in cur. Păi hai să scriem bine și apoi poate ne pupăm și în cur ok? Are cineva o problemă cu asta? Andu
pentru textul : preludiu în roșu dede exemplu "de câte ori" se putea inlocui cu "cind" sau se putea renunta la "care" din "care stăteau ziua îmbrăcați" probabil ca era preferabil sa scrii "in fisii de lumina" din nou, acel "in care din" suna aiurea finalul este intr-un stil oarecum demodat. dar nu te critic pentru asta, si eu il mai folosesc desi, paradoxal, nu imi place tocmai pentru ca e mult prea folosit si are ceva prea emfatic in el
pentru textul : ascensiune înlăntrul tău deMi se pare textul foarte reușit așa la trecutul pe care francisc l-a propus, dă o nuanță de atemporalitate nostalgiilor. Are francisc un stil din vârful cel mai înalt al inimii...un Kilimanjaro nebănuit ce crește în el ca o literă roșie, de carne, de lut.
pentru textul : scrisoare de adio deEi, nici chiar asa! Dar cune stie? Nepatrunse sunt etc.
Mister K, ti-ai schimbat adresa de email? Cum pot procura (contra cost) "Baletistul"? Adresa mea e [email protected].
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deCam multe cuvinte şi analogii pentru a ne spune, în fapt, câteva idei elementare despre experienţa directă, cunoaşterea mijlocită/ nemijlocită şi nerepetabilitatea unui fenomen.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deAtenţie la punctuaţie! De revizuit câteva virgule buclucaşe.
mulțumesc pentru comentariu. asta e, încerc și eu cu gândirea mea nu prea produndă să fac ceva. o zi bună
pentru textul : femeie în costum de iepure dePaul, nu mi-ai sugerat nimic în sensul formei pe care ai fi folosit-o. Poate, poate...
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deCu salutări din frigul zilei !
A, şi mai sunt şi titlurile. "Ca o cortină" vs "Ca un drum..."
pentru textul : precum o cortină dee tot ce îmi doresc... să transmit. mulțumesc frumos pentru semn, Nuța!
pentru textul : de când facem primii pași în mici forme concave debună, Cristian!
dincolo de conţinut, care îmi place,
cumva se împiedică ritmul, încearcă să reciteşti...
versul şase scîrţîie. l-aş reformula.... Fără de şa al vîntului, bieţii.... sau cumva să aibă numărul de silabe al versului opt.
la fel ultimul vers, ... Şi viaţă în peisajul monocrom.
şi oare....(?)
scurtă-a -> scurt-a
lângă-un pom -> lâng-un pom
altfel, mă bucur că ţi-am descoperit poeziile.
pentru textul : Decembrie depoemul "născut dintr-o mamă tristă"
pentru textul : Podul Grant deDa, un poem al echilibrului... e ca un dans pe sârmă acest text, ca o poveste fără sfârșit dar cu un fel de happy-end plin de farmec. Oare de ce zic și eu aici așa, netam-nesam? Păi vă zic, pentru că Emil este unul dintre cei mai plini de har autori pe care îi are virtualul azi, uneori mă mai supăr pe el, alteori mai înțep doar pentru a vedea ce se află underneath dar când citesc texte ca acesta... renunț fără doar și poate la orice fațadă! Citim aici un poem care ne duce spre santiago de compostella în căutarea fiului pierdut, sau poate altceva, la fel de important să ne pierdem 'into the wild' pentru cine a văzut această capodoperă. Și trebuie să mărturisesc, uite, Emil Pal mie mi-a amintit mereu de acel personaj nebun singuratic și posesor al unei filozofii unice a vieții, aventuroase și distructive. Păcat că Emiliam nu scrie mereu în aceeași notă. Uneori are impresia că tot ce zboară se mănâncă, și atunci sigur că manâncă tot felul de lucruri care zboară aruncate de alții. Nu este însă cazul aici. Aici am citit un poem 'genuine'... o scriitură echilibrată, iar între 'a fi' și 'a nu fi' nu mai este întrebarea, ci este altceva, un pseudopsalm, 'o lopată înfiptă adânc în odaie' sau mai simplu, Emilian Pal at his best!
pentru textul : mie redă-mă deMargas
hop, hop, apare şi don juan phoetus cu offtopic. scuzele sînt acceptate. mergi în pace.
pentru textul : când se crapă de ziuă, deei bine, da! merci, Virgil; ai schimbat puține în formă, dar ai reușit să ștergi praful pe care eu îl lăsasem pe drum.
modific.
pentru textul : felie crocantă dearată mai bine, într-adevăr, astfel așezată.
erate astept si interes
pentru textul : Haiku demi se pare un demers care tradeaza talent si bun gust. semnificativa si ideea eucharistica a piinii si vinului. si totul in nevrednicia lutului.
pentru textul : ne lut deDin greșeală s-a dublat comentariul. Inițial nu l-am putut trimite și apoi s-a dublat. Am rugămintea de a șterge dublura. Cu mulțumiri.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie delas un semn de lectură mi-a plăcut poemul tău Daniela și mai revin.o zi frumoasă
pentru textul : ultimul poem de iarnă - sSs dedar de ce e încadrată la jurnal literar?
pentru textul : picioruşe de molii descuze, abia acum am vazut categorisirea de catre autor ca "articol". in acceptiunea mea articolul e fie o specie din publicistica stiintifica, fie din cea jurnalistica. ori textul acesta are valente literare absolut evidente si nici una jurnalistica. parerea mea... ;-) rim
pentru textul : nici măcar elena deNuță Craciun îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, sper că lucrurile s-au lămurit după aceasta întervenție a ta care îmi confirmă împresia ce o aveam despre tine citindu-ți poeziile. Te mai aștept Cu respect Djamal
pentru textul : Primul cerc deAi bagat pH-ul in poezie! E ceva fain aici, ceva inedit, titlul e interesant, insa e si ceva balast, prea mult, mai renunta, la luna, la urletul salbatic, la ultimul vers, la soc, la balconul florentin, fa-o sa fie poezie.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 dedinspre miracol spre destin e zgură
dar tu respiri metalic ca o roabă
sunt beat de nori e tot o mediere
a unui fulger din retina sură
când merg pe flori de om prin mănăstire
îți sunt și zeu, palton ori vreme slabă
într-o realitate sedentară
mă uit la zile pure-n blasfemie
păcatele izbesc în înflorire
prin vene seara vine cenușie
în parcul vieții noastre nucleară
imi placea inceputul ...
"dinspre miracol spre destin e zgură
dar tu respiri metalic ca o roabă"
apoi se schimba centrul de atentie pe un el hiperbolizat cu berea-n mana. eu credeam ca of si asa despre sarmana ea.
pentru textul : pseudopatriarhale II deAm fost și rămân o admiratoare a condeiului acestei autoare remarcabilă din diaspora.
Nu ader însă la re-scrierea de psalmi, under any circumstances.
Aceste texte riscă anonimatul iar autorii lor derizoriul.
Acest text mi-a amintit de 'între două nopți' al lui Arghezi.
mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie
afară bătea vîntul afară era ploaie
și mi-am săpat odaia departe sub pămînt
afară bătea ploaia afară era vînt
am aruncat pămîntul din groapă pe fereastră
pămîntul era negru perdeaua lui albastră
săpînd s-a rupt lopata cel ce-o ştirbise iată-l
cu moaştele-i de piatră fusese însuşi Tatăl
și m-am întors prin timpuri pe unde-am scoborât
și în odaia goală din nou mi-a fost urât
și am voit atuncea să sui şi-n pisc să fiu
o stea era pe ceruri
în cer era tîrziu
(scuze scris din memorie)
Asemănările mi se par izbitoare și, dacă m-ai întreba, îl prefer pe Arghezi Fântânarului tău cu gust de cireșe amare, mult mai comercial, prea adaptat modernului bon-gout.
pentru textul : Fântânarului deÎn general chestiile astea cu "se spune, se zvonește" pot părea ridicole, dar admit că ele pot face mult rău. Pentru că nu se dă ocazia unui dialog. Pot fi mulți care să se repeadă fără să asimileze, cum s-a mai întâmplat, pentru ca apoi să dispară. Deși nu cred că hermeneia se va clădi mai departe cu astfel de oameni, cred că e nevoie de toți pentru a crește, pentru a ne alege. Consider însă că proza și eseul informativ au nevoie de mai mult efort, în egală măsură al autorului, cât și al cititorului. Trebuie să recunoaștem că internetul nu este cel mai prietenos mediu pentru astfel de creații (sau uneori este unul fals prietenos). La urma urmelor, dacă vrem doar să postăm de dragul de a posta, dacă nu avem ambiția de a ne îmbunătăți și de a găsi comentarii pertinente sub textele noastre, nu cred că hermeneia este mediul potrivit pentru noi. Cât despre reguli, restricții și libertate / libertăți s-a filozofat atât de mult de către unii mai deștepți decât noi, încât ne-ar folosi să mai citim câte ceva înainte de a ne angaja în polemici. Poate că ar fi bine să nu uităm că o condiție sine qua non pentru a scrie bine este aceea să citești cât mai mult. Eu una m-aș bucura să vă mai multă "muncă" pe hermeneia. Poate că este ceva ce ne vine mai greu, poate că ne-ar prinde bine să ne desprindem de spiritul discuțiilor la o bere și să ne aducem aminte de ce am venit fiecare aici. Motivele pot fi diverse, dar nu cred că divergente. Sau cele care diverg, se pierd. Ne dorim texte scrise în limbi străine? Câți însă ne obosim să le înțelegem corect, sau, și mai mult, să le comentăm în limba în care au fost scrise? Oare nu ar fi aceasta mai folositor, oare nu ar demonstra un egal efort și respect? Nu este suficient să fii familiar cu o limbă străină pentru a scrie sau a citi în acea limbă. Sau mai bine spus, poți scrie și citi, dar rămânând departe de literatură. Vrem proză? Hai să facem un poll, să vedem câți citesc proză pe internet. Ce fel, cât de lungă / scurtă, ce tematici. Internetul este prin definiție un mediu rapid de comunicare. Puțini dintre noi au timpul necesar pentru a citi "on line" ceva ce depășește, să spunem, 200 de cuvinte. Mai există posibilitatea de a tipări și citi în liniște. Eu una așa fac, atunci când îmi atrage ceva atenția și nu am timp să citesc on line. Și atunci intervine, cred eu, realitatea: dacă nu cumva ești un autor deja cunoscut, proza, articolul pe care îl publici trebuie să folosească tehnici de captare încă din început. Altfel riști omul să navigheze rapid de pe pagina ta. Dacă nu poți face asta, atunci poate că e mai bine să ai răbdare să publici pe hârtie pentru a afla ce cred cititorii despre ce scrii tu. Nu spun că nu se pot pierde MULTE texte valoroase astfel, pentru că noi nu avem răbdarea sau timpul necesar de a le descoperi valoarea. Spun doar că trebuie muncit mai mult dacă vrem rezultate pe internet.
pentru textul : dezghețul și miturile obscure dePagini