Ca să vedem și alte păreri. Nu e rău. Ca și în celelalte poezii ale autoarei și aici rămânem doar la suprafața lucrurilor. Lucruri gingașe, e drept, bine descrise, parcă într-un ralanti al memoriei, dar care nu trimit prea departe.Dacă doriți, e o poezie de atmosferă și mai puțin a sensurilor ori a ființei. A gesturilor mâinii, și mai puțin a gesturilor inimii. Asta nu e neapărat rău, orice scriitură are veleitățile ei. Ce îmi distonează iar: cuvântul "valiză". Nu e un cuvânt prea plăcut, e sonor, dar urâțel, și folosit prea mult se desemnifică pentru a deveni inestetic în final. Iar în poezie îl găsim de patru ori plus o dată în titlu. Repetați-vă în gând "valiză" de 5 ori și veți înțelege ce vreau să spun. Ar merge o dată în titlu, iar apoi, doar sugerat, cred că ar avea un mult mai seducător efect (înlocuiți-l doar cu pronumele personal și veți vedea cum toată poezia sună altfel). Expresii greoaie: "le așezam la fel în valiză", "la fel de liniștită îmi scoteam țigările", "priveam îndelung valiza" (de exemplu, sugerez: simplu "o priveam"), "o perdea densă ce o tăiai cu degetele foarfece", "cu excepția chiștocurilor care se adună lângă tine un morman" și continuă: "un mormânt de...", iar "mutam valiza într-un colț întunecat". Prea multe deja pentru a mai lăsa să răzbată altele foarte reușite: "raza de soare ce părăsește lumea", "țigări decapitate" și mai ales excepționala "firimituri de mâine". Fără supărare, eu înțeleg efuziunea de mai sus, și chiar mă gândeam că ar trebui să o las așa, dar totuși spun astea ca să știți că există și alt fel de ochi. Fără nicio peniță.
carmenis, mi se pare cam ridicol să te „auto-comentezi”. daca ai de scris un text e preferabil să pui în el ce ai de spus. iar dacă ai de comunicat ceva cuiva îți recomand să folosești e-mail-ul. comentariile nu au acest scop. sper să nu se mai repete.
e foarte reusita. ti-am admirat-o mai ales pentru luminile folosite, efectele acestora, pentru ideea atat de sf. am mai vazut si alte lucrari ale tale, cred ca esti realmente bun. in partea stinga trebuie totusi sa decalezi putin (5cm la scara aceasta) cele doua zburatoare. revin cu o penita: conditia mea este totusi sa o micsorezi putin.
....ca încă o idee, m-am oprit aici : "Poiana unui gând despre tine/ înecat /sub oceane de apă" Poate ar ajuta curgerea imaginilor să folosești "înspre" în locul lui "despre". Altfel, multă singurătate și liniște, masca întreabă, eul așteaptă.
Francisce! 1. Cunoașterea deschide mai multe piste (inclusiv pârtia de schi ce mă așteaptă - asta-i paranteză în stilul tău. Sau nu.) 2. Zic: mă nasc "pe ploaie", nu "din ploaie", că nu voi să fiu fiul ploii. 3. marginile lucrurilor sunt incerte pen' că "așa cum este, nu este", și pen' că nimic nu este ceea ce pare. ps: fără
fiind una dintre poeziile dragi mie, cu atat mai mult ma bucura aprecierile. iar comentariul tau destul de elaborat imi da speranta ca textele mele nu sunt doar niste mazgaleli aruncate pe situri literare. oricum invat. scriu si ar invat. mai mult de la mine, dar si de la altii o noapte linistita tuturor
parca asa incepea pancarta aceea. iar aici ti-a iesit bine infernul din rotativa. cu un pic de teatru, nelipsita regie... si un plus de gratie. pe mine insa m-ai prins cu strofa a doua si de acolo incolo n-a mai fost decat o vanatoare in care stiam ca, finalmente, voi fi cel vanat. si cat de placut a fost sa mor pe final, parca nici nu mai mergea altceva, poate doar corectat "through" (ce, vrei sa nu fiu si eu un pic al dracului? :-) ... o lectura de volum pe care o recomand cu caldura aici, pe Hermeneia. Andu P.S. Si as fi foarte fericit daca nu ai mai arunca cu penite pe texte slabe. Ce zici despre Virgil o fi adevarat, toti am avut momentele noastre de "discutie" cu Virgil, eu zic ca bottom line el face o treaba buna cu Hermeneia si apoi nimeni nu e perfect :-) dar sa dai penita cu semnatura ta la un text slab care stii ca-i slab e nashpa. Parerea mea.
da, ti-a reusit foarte bine manuirea firului epic prin desisul metaforei. il citesc a doua oara si vad ca se imbogateste in sensuri. "si am privit cu totii ca niste animale proaste nestiind deosebi rînjetul măcelarului de privirea păstorului blînd am strigat toti ca unul învată-ne cum învată-ne cum iar el ne-a învătat pe toti încet foarte încet iubirea rînd pe rînd" excelent aleasa puntea aceasta catre final! iar primele doua strofe mi-au amintit de Llosa, de Razboiul sfrasitului lumii, mai exact. Imagini de un realism care nu oboseste, ci incita. ai schimbat finalul, nu-i asa? a fost o idee buna. las o penita.
poem frumos însă prozodia lasă de dorit
asta se poate corecta
de ex trufas fara pic de rusine e redundant, rima e la rusine, trebuie facut ceva cu trufas
cum ar fi, trufas, cu rusine?
stai stai ce tura vura nu e tocmai o exprimare curata
stai stai vai vai ce mai tura vura... merge si asta?
de ce mă-ta crezi că... e o exprimare suburbană
cred pentru că pe-a mă-tii ar fi răspunsul la așa întrebare poetică
ideea poemului nu e rea, însă e departe de poezie, ca mai toate încercările acestui autor
adăugă o poză făcută cu photoshopu și schimbă lucrurile!
uuuf, sa renunt la "firimituri de sudoare si untdelemn de inima curata"? mie mi se pare ca toata transpiratia mintii voia sa ajunga la acest (logic) (epitet)...
ma voi despartii cu greu de el pe marturia a doi cititori.
mi se pare ca e mai bine sa renunt la "un fel de" in favoarea a: ci uneori (viata) e o acceptare a fragilitatii noastre...
Asa zi bre Vladutzule, deci de pe blogul lui Sile o ai... Pai tu ai auzit ma de poetul Florian Silisteanu? Si ai citit ce scrie sub poza aia pe care ai gasit-o pe google? Numai tu si faimosul Ionutz Caragea v-ati nascut pe google. In caz ca nu mai stii sa citesti, sa-ti spun eu ce scrie acolo: "s-ar putea ca fotografia aceasta sa fie protejata de drepturi de autor". Ai verificat chestia asta inainte de "fotomanipulare" cum ii zici tu? Ai? Iar tu Paule ori esti prost ori esti deosebit de prost. Din doua, una, scuza-ma, daca tu nu vezi logica propozitiei citate, alege dintre variantele propuse de mine. La intamplare de data asta, ca sa nu iti oboseasca neuronul.
sixtus, multumesc pentru trecerea necomplicata. nici eu nu am vrut sa scriu prea complicat. nu stiu daca mi-a reusit. yester, interesanta ideea cu Neo... si cu Trinity. si interesanta aluzia la ce am scris eu. uite ca nu m-am gindit la asta dar exista ceva adevar in comparatie. e o idee pentru viitor. Trinity, chestie complicata dragostea asta. si e interesant cum se leaga de ce ai scris tu si de ce s-a intimplat cu Trinity. desi de fapt cred ca gresesti. cred ca l-a iubit pina la sfirsitul vietii ei, daca imi aduc aminte bine cum curge epopeea. in orice caz eu totdeauna m-am intrebat daca l-a iubit pe el, pe Neo sau a iubit ceea ce insemna el. si de fapt transpare si din textul tau. de ce "cauti" acel barbat asa cum e prezentat acolo , pentru el sau pentru ceea ce este el..(?).. evident din textul meu (si acum fac gafa de a ma expica), omul meu nu o cauta ca sa o aiba, nu o cauta nici macar pentru cum este, ci o cauta ca sa moara cu ea. poate e putin melodramatic. mi se mai intimpla. vorba lui yester, pot sa fiu ironic si crud in acelasi timp, fara ca sa fie evident. (cel putin pentru unii). nicodem, nu am prea inteles care e restul... flabra, da, este infectioasa Venetia. odata ce o vezi e greu sa nu o visezi.
Adriana, Paul
va multumesc pentru sugestii, imi sunt de folos.
tie Adriana si pentru rabdarea de care a-i dat dovada atunci cand comentariul tau
s-a incapatanat sa apara, iar tie Paul pe langa sugestii si pentru acel ajuns "drag" cu care ma citesti,
e fain de tot sa te citeasca cineva in felul asta :)
ok. o sa adopt "vulturii" in locul "cocorilor" pentru a da forta imaginii, o sa scot mortii cu "vaier" cu tot din strofa 4,
cred ca e prea mult si vaier si oftat... si o sa renunt la ultimul vers ... asa simt ca intr-adevar curge mai bine,
multumesc inca o data, numai bine va doresc, sa ne-auzim sanatosi!
Voiam să precizez în comentul anterior că textul e o „fabulă” fără morală explicită în versurile finale, însă această morală se subînțelege foarte ușor. Desigur, morala care se desprinde nu este totuna cu moralitatea/imoralitatea personajului satirizat.
Se simte că textul e o „dedicație” cu năduf pentru o persoană ale cărei conduite le condamni, și care, în poem, devine un personaj încadrat într-o tipologie anume. Deci, ți-a ieșit foarte bine. Mulțumesc de precizarea referitoare la simbolistica șarpelui la alte popoare. Îmi scăpase.
De acord cu diferențierea între „inteligent” și „înțelept”.
Mi-am amintit că au și creștinii o referire la „înțelepciunea șarpelui” - „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii”(Matei 10,16). Inițial m-am gândit la sensul de viclenie, dar cred că se referă la „înțelepciunea” de a-și feri capul de eventuale corpuri care l-ar putea zdrobi. Desigur, aici putem vorbi de sitemul propriu de autopărare, dar discuția s-ar prelungi nepermis de mult îndepărtându-se de textul de mai sus.
E unul din textele tale care mi-a plăcut cel mai mult. Mai citesc.
suceste-le simplu si fara patima. daca votezi cu basescu nu le mai suci deloc. revin cu, consideratii literare despre curtea cu paltini (despre asta inteleg ca e vorba).
Dacă Virgil a reușit nu mai e nimic de comentat...:) păi nu? doar de asta nu comentează nimeni aici la subsol. reușitele se cunosc. faptul că tu le pui pe tapet nu prea impresionează și nu naște discuții. e o constatare doar. dacă spuneai ce mai lipsește să meargă totul strună era altă friptură de pește... personal nu mă cred avizat nici să laud nici să înjur. doar să spun lucrurilor pe nume. indiferent de sistem, de ierarhii și de c-o fii ș-o pății. bărbătește și sănătos. să se simtă. așadar io văd un fel de lene de aur a creativității aici pe Hermeneia. staff-ul conducerii e harnic, se autopremiază sistematic și organizat și bravo lor că-și permit și le iasă pasiența. ceilalți se cam plafonează cu unele excepții (așa cum și tu "ai crescut" ca să întărești regula) și trec tot mai rar pe aici. poate nu mai au prea multe de văzut sau de învățat. cine știe e un sindrom prezent și pe mastodontul literar al netului românesc. și nu e condamnabil. e ca la un cenaclu: intră cine vrea și rămîne cine poate. sau, în cazul cluburilor selecte cum le spui, intră cine poate și rămîne cine "crește"...:) sau cine evoluează. dar pe orice sait există observația și evoluția și nu doar aici, să știi. nu cluburile selecte au inventat coada la cireașă. sau con-sacrarea. pentru mine, cel puțin, e clar. și nicăieri n-am avut ambiții evolutive doar cele de camaraderie literară și de feedback. evoluția e o chestie personală pînă la urmă. ești mai deștept sau mai cretin față de tine însuți mai ales și nu în comparație cu alții. sunt convins că Virgil n-a plecat de pe mastodontul litherar pentru că era mai deștept ca alții ci pentru că a înțeles că poate să evolueze și singur. Hermeneia e dovada vie în acest sens. și un exemplu demn de urmat. restul e no comment. poate asta îți va da de gîndit. orevoar Paul
mulțam Dorin, Andu, onorat precizare, pentru Andu: am crezut că se observă ușor, mea culpa - polobocul se sparge (“poc!”) în stâlpul de lumină – pentru că nu atât materialul (bordura) are sens punitiv nemilos (“nimicul” dublat în “deloc” e zvâcnirea muribundă a executatului), cât inflexiunea razelor pe vertical, cea a revelării, a sfâșierii decorului, măștilor, lemnului traforat melodic – polobocul, cu tot cu lirica lui, indiferent de ce gen ar fi, originală sau împrumutată sine die – e un colaj dionisiac, al plutirii și rostogolirilor, al transformărilor nefinalizate (este acel restart inutil, cu unghiul de 360 inclus) – trubadurul/bufonul/polobocul rămâne trubadur/bufon/poloboc, încremenit în evoluție, oricâte serii de 3 rostogoliri diverse ar face, la sol sau lacustru ce-i drept, din fericire, perseverența unora e calificată olimpic
Francisc, de nu ar fi plecările nu am ști dincotro ne vin oamenii sau amintirile. Mulțumesc, da, nu există moarte fără dragoste. Anca, mulțumesc pentru (a)percepție. Este, da, un titlu de volum, de aceea l-am scris în italice. Și este și acel fir sângeriu. Parcă ai fost în călătoria aceasta cu mine. Stranie și totuși firească înțelegerea ta din vertical, chiar dacă oblicul este al liniștii.
da, e un joc al iubirii prin culoare, dar si al transformarilor substantiale, specifice, finalul are o doza, si ea jucata, de repros, dezamagire, misoginism, multam, Virgil
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ca să vedem și alte păreri. Nu e rău. Ca și în celelalte poezii ale autoarei și aici rămânem doar la suprafața lucrurilor. Lucruri gingașe, e drept, bine descrise, parcă într-un ralanti al memoriei, dar care nu trimit prea departe.Dacă doriți, e o poezie de atmosferă și mai puțin a sensurilor ori a ființei. A gesturilor mâinii, și mai puțin a gesturilor inimii. Asta nu e neapărat rău, orice scriitură are veleitățile ei. Ce îmi distonează iar: cuvântul "valiză". Nu e un cuvânt prea plăcut, e sonor, dar urâțel, și folosit prea mult se desemnifică pentru a deveni inestetic în final. Iar în poezie îl găsim de patru ori plus o dată în titlu. Repetați-vă în gând "valiză" de 5 ori și veți înțelege ce vreau să spun. Ar merge o dată în titlu, iar apoi, doar sugerat, cred că ar avea un mult mai seducător efect (înlocuiți-l doar cu pronumele personal și veți vedea cum toată poezia sună altfel). Expresii greoaie: "le așezam la fel în valiză", "la fel de liniștită îmi scoteam țigările", "priveam îndelung valiza" (de exemplu, sugerez: simplu "o priveam"), "o perdea densă ce o tăiai cu degetele foarfece", "cu excepția chiștocurilor care se adună lângă tine un morman" și continuă: "un mormânt de...", iar "mutam valiza într-un colț întunecat". Prea multe deja pentru a mai lăsa să răzbată altele foarte reușite: "raza de soare ce părăsește lumea", "țigări decapitate" și mai ales excepționala "firimituri de mâine". Fără supărare, eu înțeleg efuziunea de mai sus, și chiar mă gândeam că ar trebui să o las așa, dar totuși spun astea ca să știți că există și alt fel de ochi. Fără nicio peniță.
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza dee doar un cintec de leganat griul...
pentru textul : cîntec de legănat grîul deMultumesc Petre, cuvintele tale merg si ele "firesc" Andu
pentru textul : inner smile decarmenis, mi se pare cam ridicol să te „auto-comentezi”. daca ai de scris un text e preferabil să pui în el ce ai de spus. iar dacă ai de comunicat ceva cuiva îți recomand să folosești e-mail-ul. comentariile nu au acest scop. sper să nu se mai repete.
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas dee foarte reusita. ti-am admirat-o mai ales pentru luminile folosite, efectele acestora, pentru ideea atat de sf. am mai vazut si alte lucrari ale tale, cred ca esti realmente bun. in partea stinga trebuie totusi sa decalezi putin (5cm la scara aceasta) cele doua zburatoare. revin cu o penita: conditia mea este totusi sa o micsorezi putin.
pentru textul : Lemuria de....ca încă o idee, m-am oprit aici : "Poiana unui gând despre tine/ înecat /sub oceane de apă" Poate ar ajuta curgerea imaginilor să folosești "înspre" în locul lui "despre". Altfel, multă singurătate și liniște, masca întreabă, eul așteaptă.
pentru textul : Atâta abis deun poem scris in joaca. ce este olocA? nu mi se pare a fi nimic aici poetic. hristos a inviat!
pentru textul : Dublul nu mă iubește! deof, nu asa !
pentru textul : MĂRTURIE debășină schizofrenică? trebuie să te hotărăști...
pentru textul : Martell XO detrage aer adânc în piept, nu te grăbi...
Francisce! 1. Cunoașterea deschide mai multe piste (inclusiv pârtia de schi ce mă așteaptă - asta-i paranteză în stilul tău. Sau nu.) 2. Zic: mă nasc "pe ploaie", nu "din ploaie", că nu voi să fiu fiul ploii. 3. marginile lucrurilor sunt incerte pen' că "așa cum este, nu este", și pen' că nimic nu este ceea ce pare. ps: fără
pentru textul : Cunoaștere defiind una dintre poeziile dragi mie, cu atat mai mult ma bucura aprecierile. iar comentariul tau destul de elaborat imi da speranta ca textele mele nu sunt doar niste mazgaleli aruncate pe situri literare. oricum invat. scriu si ar invat. mai mult de la mine, dar si de la altii o noapte linistita tuturor
pentru textul : Trei cinci opt deparca asa incepea pancarta aceea. iar aici ti-a iesit bine infernul din rotativa. cu un pic de teatru, nelipsita regie... si un plus de gratie. pe mine insa m-ai prins cu strofa a doua si de acolo incolo n-a mai fost decat o vanatoare in care stiam ca, finalmente, voi fi cel vanat. si cat de placut a fost sa mor pe final, parca nici nu mai mergea altceva, poate doar corectat "through" (ce, vrei sa nu fiu si eu un pic al dracului? :-) ... o lectura de volum pe care o recomand cu caldura aici, pe Hermeneia. Andu P.S. Si as fi foarte fericit daca nu ai mai arunca cu penite pe texte slabe. Ce zici despre Virgil o fi adevarat, toti am avut momentele noastre de "discutie" cu Virgil, eu zic ca bottom line el face o treaba buna cu Hermeneia si apoi nimeni nu e perfect :-) dar sa dai penita cu semnatura ta la un text slab care stii ca-i slab e nashpa. Parerea mea.
pentru textul : eli pili demultumesc frumos, Adrian.
pentru textul : fotografia de lângă icoană decat despre eliminare...stiu si eu ce sa zic? si ursul face pui...:)
Iubite? De ce iubite? Mai degrabă urâte.
pentru textul : Gemene-asemene deîmi cer scuze pentru răspunsul întîrziat. Doina, Silvia vă mulţumesc pentru citire comentarii şi rezonanţă.
pentru textul : oameni şi jucării deda, ti-a reusit foarte bine manuirea firului epic prin desisul metaforei. il citesc a doua oara si vad ca se imbogateste in sensuri. "si am privit cu totii ca niste animale proaste nestiind deosebi rînjetul măcelarului de privirea păstorului blînd am strigat toti ca unul învată-ne cum învată-ne cum iar el ne-a învătat pe toti încet foarte încet iubirea rînd pe rînd" excelent aleasa puntea aceasta catre final! iar primele doua strofe mi-au amintit de Llosa, de Razboiul sfrasitului lumii, mai exact. Imagini de un realism care nu oboseste, ci incita. ai schimbat finalul, nu-i asa? a fost o idee buna. las o penita.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei depoem frumos însă prozodia lasă de dorit
pentru textul : tablou domestic cu înger deasta se poate corecta
de ex trufas fara pic de rusine e redundant, rima e la rusine, trebuie facut ceva cu trufas
cum ar fi, trufas, cu rusine?
stai stai ce tura vura nu e tocmai o exprimare curata
stai stai vai vai ce mai tura vura... merge si asta?
de ce mă-ta crezi că... e o exprimare suburbană
cred pentru că pe-a mă-tii ar fi răspunsul la așa întrebare poetică
ideea poemului nu e rea, însă e departe de poezie, ca mai toate încercările acestui autor
adăugă o poză făcută cu photoshopu și schimbă lucrurile!
uuuf, sa renunt la "firimituri de sudoare si untdelemn de inima curata"? mie mi se pare ca toata transpiratia mintii voia sa ajunga la acest (logic) (epitet)...
ma voi despartii cu greu de el pe marturia a doi cititori.
mi se pare ca e mai bine sa renunt la "un fel de" in favoarea a: ci uneori (viata) e o acceptare a fragilitatii noastre...
hai ca nici eu nu stiu cum ar fi mai bine!
pentru textul : viaţa nu este o sumedenie de minuni denu e simplu deloc. doar in aparenta. de fapt, e un film. bun. foarte bun. cu final... ne-asteptat.
pentru textul : reader deAsa zi bre Vladutzule, deci de pe blogul lui Sile o ai... Pai tu ai auzit ma de poetul Florian Silisteanu? Si ai citit ce scrie sub poza aia pe care ai gasit-o pe google? Numai tu si faimosul Ionutz Caragea v-ati nascut pe google. In caz ca nu mai stii sa citesti, sa-ti spun eu ce scrie acolo: "s-ar putea ca fotografia aceasta sa fie protejata de drepturi de autor". Ai verificat chestia asta inainte de "fotomanipulare" cum ii zici tu? Ai? Iar tu Paule ori esti prost ori esti deosebit de prost. Din doua, una, scuza-ma, daca tu nu vezi logica propozitiei citate, alege dintre variantele propuse de mine. La intamplare de data asta, ca sa nu iti oboseasca neuronul.
pentru textul : login desixtus, multumesc pentru trecerea necomplicata. nici eu nu am vrut sa scriu prea complicat. nu stiu daca mi-a reusit. yester, interesanta ideea cu Neo... si cu Trinity. si interesanta aluzia la ce am scris eu. uite ca nu m-am gindit la asta dar exista ceva adevar in comparatie. e o idee pentru viitor. Trinity, chestie complicata dragostea asta. si e interesant cum se leaga de ce ai scris tu si de ce s-a intimplat cu Trinity. desi de fapt cred ca gresesti. cred ca l-a iubit pina la sfirsitul vietii ei, daca imi aduc aminte bine cum curge epopeea. in orice caz eu totdeauna m-am intrebat daca l-a iubit pe el, pe Neo sau a iubit ceea ce insemna el. si de fapt transpare si din textul tau. de ce "cauti" acel barbat asa cum e prezentat acolo , pentru el sau pentru ceea ce este el..(?).. evident din textul meu (si acum fac gafa de a ma expica), omul meu nu o cauta ca sa o aiba, nu o cauta nici macar pentru cum este, ci o cauta ca sa moara cu ea. poate e putin melodramatic. mi se mai intimpla. vorba lui yester, pot sa fiu ironic si crud in acelasi timp, fara ca sa fie evident. (cel putin pentru unii). nicodem, nu am prea inteles care e restul... flabra, da, este infectioasa Venetia. odata ce o vezi e greu sa nu o visezi.
pentru textul : caut femeie deAdriana, Paul
pentru textul : dând bice nimicului deva multumesc pentru sugestii, imi sunt de folos.
tie Adriana si pentru rabdarea de care a-i dat dovada atunci cand comentariul tau
s-a incapatanat sa apara, iar tie Paul pe langa sugestii si pentru acel ajuns "drag" cu care ma citesti,
e fain de tot sa te citeasca cineva in felul asta :)
ok. o sa adopt "vulturii" in locul "cocorilor" pentru a da forta imaginii, o sa scot mortii cu "vaier" cu tot din strofa 4,
cred ca e prea mult si vaier si oftat... si o sa renunt la ultimul vers ... asa simt ca intr-adevar curge mai bine,
multumesc inca o data, numai bine va doresc, sa ne-auzim sanatosi!
Voiam să precizez în comentul anterior că textul e o „fabulă” fără morală explicită în versurile finale, însă această morală se subînțelege foarte ușor. Desigur, morala care se desprinde nu este totuna cu moralitatea/imoralitatea personajului satirizat.
Se simte că textul e o „dedicație” cu năduf pentru o persoană ale cărei conduite le condamni, și care, în poem, devine un personaj încadrat într-o tipologie anume. Deci, ți-a ieșit foarte bine. Mulțumesc de precizarea referitoare la simbolistica șarpelui la alte popoare. Îmi scăpase.
De acord cu diferențierea între „inteligent” și „înțelept”.
Mi-am amintit că au și creștinii o referire la „înțelepciunea șarpelui” - „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii”(Matei 10,16). Inițial m-am gândit la sensul de viclenie, dar cred că se referă la „înțelepciunea” de a-și feri capul de eventuale corpuri care l-ar putea zdrobi. Desigur, aici putem vorbi de sitemul propriu de autopărare, dar discuția s-ar prelungi nepermis de mult îndepărtându-se de textul de mai sus.
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete deE unul din textele tale care mi-a plăcut cel mai mult. Mai citesc.
suceste-le simplu si fara patima. daca votezi cu basescu nu le mai suci deloc. revin cu, consideratii literare despre curtea cu paltini (despre asta inteleg ca e vorba).
pentru textul : nerușinare deDacă Virgil a reușit nu mai e nimic de comentat...:) păi nu? doar de asta nu comentează nimeni aici la subsol. reușitele se cunosc. faptul că tu le pui pe tapet nu prea impresionează și nu naște discuții. e o constatare doar. dacă spuneai ce mai lipsește să meargă totul strună era altă friptură de pește... personal nu mă cred avizat nici să laud nici să înjur. doar să spun lucrurilor pe nume. indiferent de sistem, de ierarhii și de c-o fii ș-o pății. bărbătește și sănătos. să se simtă. așadar io văd un fel de lene de aur a creativității aici pe Hermeneia. staff-ul conducerii e harnic, se autopremiază sistematic și organizat și bravo lor că-și permit și le iasă pasiența. ceilalți se cam plafonează cu unele excepții (așa cum și tu "ai crescut" ca să întărești regula) și trec tot mai rar pe aici. poate nu mai au prea multe de văzut sau de învățat. cine știe e un sindrom prezent și pe mastodontul literar al netului românesc. și nu e condamnabil. e ca la un cenaclu: intră cine vrea și rămîne cine poate. sau, în cazul cluburilor selecte cum le spui, intră cine poate și rămîne cine "crește"...:) sau cine evoluează. dar pe orice sait există observația și evoluția și nu doar aici, să știi. nu cluburile selecte au inventat coada la cireașă. sau con-sacrarea. pentru mine, cel puțin, e clar. și nicăieri n-am avut ambiții evolutive doar cele de camaraderie literară și de feedback. evoluția e o chestie personală pînă la urmă. ești mai deștept sau mai cretin față de tine însuți mai ales și nu în comparație cu alții. sunt convins că Virgil n-a plecat de pe mastodontul litherar pentru că era mai deștept ca alții ci pentru că a înțeles că poate să evolueze și singur. Hermeneia e dovada vie în acest sens. și un exemplu demn de urmat. restul e no comment. poate asta îți va da de gîndit. orevoar Paul
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? demulțam Dorin, Andu, onorat precizare, pentru Andu: am crezut că se observă ușor, mea culpa - polobocul se sparge (“poc!”) în stâlpul de lumină – pentru că nu atât materialul (bordura) are sens punitiv nemilos (“nimicul” dublat în “deloc” e zvâcnirea muribundă a executatului), cât inflexiunea razelor pe vertical, cea a revelării, a sfâșierii decorului, măștilor, lemnului traforat melodic – polobocul, cu tot cu lirica lui, indiferent de ce gen ar fi, originală sau împrumutată sine die – e un colaj dionisiac, al plutirii și rostogolirilor, al transformărilor nefinalizate (este acel restart inutil, cu unghiul de 360 inclus) – trubadurul/bufonul/polobocul rămâne trubadur/bufon/poloboc, încremenit în evoluție, oricâte serii de 3 rostogoliri diverse ar face, la sol sau lacustru ce-i drept, din fericire, perseverența unora e calificată olimpic
pentru textul : Lacu’- str. debebe Hermeneia
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență deFrancisc, de nu ar fi plecările nu am ști dincotro ne vin oamenii sau amintirile. Mulțumesc, da, nu există moarte fără dragoste. Anca, mulțumesc pentru (a)percepție. Este, da, un titlu de volum, de aceea l-am scris în italice. Și este și acel fir sângeriu. Parcă ai fost în călătoria aceasta cu mine. Stranie și totuși firească înțelegerea ta din vertical, chiar dacă oblicul este al liniștii.
pentru textul : edict scris în vertical deEmil, n-ai înțeles. E clar ce vrea să spună partea aceea, dar nu sună. Probabil e cana ciobită din serviciul de ceai.
pentru textul : Absenții deda, e un joc al iubirii prin culoare, dar si al transformarilor substantiale, specifice, finalul are o doza, si ea jucata, de repros, dezamagire, misoginism, multam, Virgil
pentru textul : demona (Lisa) dePagini