La apa ființei șezut-am și plâns-am. Apocalipsa după Dăncuș vorbește pe înțelesul prietenilor săi, dar și pe înțelesul îngerului. Când prietenii dispar, rămân firele albe, verzi! ca iarba care crește. Când îngerul dispare ("din perimetrul ființei") rămân lacrimile obosite de pe trepte. Prietenii fiind "mereu alții" nu te văd îmbătrânind; îngerul da, îngerul da. Așa cum crește iarba, îmbătrânești, zice Ecclesiastul; prietenii nu, prietenii nu. Ei cred că numai "dispari" așa deodată pentru a apărea în altă parte (până la urmă așa și este, dar îmi place aici simplitatea exprimării unei psihologii umane complicate în ultimă instanță, căci greu ne vine să credem că vom muri vr'odată). Acestea sunt semnele "Apocalipsei după Dăncuș", semnele înverzirii și ale lacrimilor, ale nepăsării pe de o parte și ale obosirii ființei pe de alta. Câteva formule pline de expresivitate în a doua parte, cea gravă, a întâlnirii (iacobiene?) cu îngerul: "porțile negre din ochi", "cearcăne - morminte în care îmi îngrop diminețile", "perimetrul ființei". Pentru toate acestea, peniță.
Cristina, felicitări pentru perspicacitate şi intuiţie! Alte omagii ţi le voi prezenta sub forma de altă provocare. Hi hi, nu scapi! :). Mulţumesc de participare!
Silvia, brava pentru soluţia nr 6. Sper să te revăd la următoarele. Mulţumesc!
Stii replica celebra: "You had me at hello" ? ei bine cam asta mi s-a intamplat mie cand am citit "disparitia este o eroare tacita". exprimarea mi se pare a fi pe jumatate bombastica, pe jumatate copilareasca ( imi aduce aminte de clasele primare, in care aveam un carnetel roz, in care imi treceam "expresii frumoase" de genul "zapada se asterne ca o mantie de diamant" etc) tot aici se incadreaza si "pierderea este nisipul din ochi". mi se par cuvinte cautate, muncite, care nu au in spate idei, trairi, ci-s construite pe principiul formei fara fond. in rest ai unele imagini bunicele. poezia ta promite
Yester, consider că nu este tocmai politicos și nici onorabil gestul de a lăsa unei doamne un număr de telefon, chiar și fictiv sau "semantic", chiar și pe un site de literatură. Sper în remedierea și neiterarea acestuia.
meșteșugite cosițe împletești tu din drumuri și pîraie. eu plec cu mireasma de cetină, tu rămîi de mai veghează cărarea a cărei naștere ne-ai vestit. îți las o peniță și, de-i vei afla un nume, să-l scrii pe-o dimineață.
dimineața se strecoară în pomii verzi își caută rădăcinile crescute în visele tale spasme colorate trec prin zid iubirea crește invadează cuvintele viorile amuțesc pentru un timp ne promit răstignirea
o varianta relaxanta pe cit de moderna, a unei scufite trezita brusc prin toamna lupului "nu o să te iert niciodată" ... expresia aceasta nu o stiam, dar suna excelent: "mâlul dragostei lui de lup zbrehui"...iti apartine suta la suta? :) finalul e inevitabil si foarte sugestiv: "îi întind un pumn de stafide cu palma suptă înfiptă în colți îl privesc în pupile ca pe un drum lung spre poiană spre căsuța cu ferestre din piei"
draga Sancho, îți mulțumesc pentru atenția cu care te-ai aplecat asupra versurilor mele și îți mulțumesc în acest sens. în primul rând, observațiile tale numărul unu și doi sunt absolut corecte și le voi îndrepta negreșit. în ceea ce privește adjectivul "masiv", nici mie nu mi-a plăcut locul lui aici. mă voi mai gândi la folosirea lui în acest vers. inadvertența desptre care vorbești, pentru mine este un joc al imaginației, adică "bucăți de humă" sunt cărămizile, iar "centuri de beton" se referă la mortarul care le încorsetează spre a deveni zid. o altă ocupație a mea este și activitatea în construcții. de acolo m-am inspirat, dacă pot spune astfel. în ansamblu, întregul poem a fost pentru mine un moment greu. fiecare vers, fiecare cuvânt pus aici este forțat să intre în ideile folosite și cred că acesta este motivul pentru care poemul îți pare, să ziceml "forțat. ai dreptate! așa și este. mircea.
am comis o eroare. din greseala mi-am acordat, fara motiv si fara rost, o penita, din acelea care ii fac atat de mandri pe hermeneutii inraiti. cu mine nu e cazul. iertare.
Lasa poemul asa cum l-am scris eu, Andreea, si lucreaza pe poemele tale. Daca nu-ti place, asta e altceva, piopti sa si explici de ce, dar nu-l rescrie! Asta arata ca n-ai inteles textul. Pe de o parte. Pe de alta, arata ca nu e bine sa te joci cu focul (din textele altora). Punctum.
mie nu mi se pare nici lung, nici repetitiv, nici obositor. doar prescurtarea aceea din subtitlu ma irita (anume ideea ca poezia ar fi "stiintifica", chiar admitandu-i "fantasticul").
dar Edenul acesta desertic mi-a placut, e bine schitat. ce as scoate sunt prea explicativele, in opinia mea
"derutat omul
se simte neajutorat"
silviu, dacă dorești să fii schimbat din categoria de „corespondent” (în cazul în care dorești să comentezi și sub textele altora - nu numai sub textele tale -) poți să trimiți un email și putem modifica.
despre textul de față pot să îți spun că este regretabil să vezi cum cineva amestecă în felul acesta diferite „moduri” de a face poezie. pentru că, de exemplu, „pietrele respiră în striaţii/ aerul umed de ploi” sună bine ca unitate separată. dar „zidurile cu detalii baroce/ din pieţele vieţii noastre/ cheamă lumina între îngeri” schimbă registrul în altceva.
apoi
„noaptea fuge speriată
ca un soldat în tranşee
şi cheamă norocul
să tragă de sforile asfinţitului”
sună așa și așa,
dar
„întruparea în tăcere” este din nou din altă poveste.
și exemplele pot continua.
textul îți lasă impresia unui eclecticism școlăresc. din păcate.
și aș adăuga, înțeleg că postmodernismul reprezintă o respingere a întregului, a metanarațiunii, etc, dar nu uita că există întotdeauna riscul kitsch-ului.
ALMA, nu mi-as permite o asemenea atitudine nici in fata unui copil, cum desigur nu e cazul aici. singurul lucru pe care l-am facut e sa cer argumentarea: de ce este acest text "porcarie". ma gandesc eu si rau fac, ca in urma lecturii de 25 de ani se poate face asta fara greutate. banuiesc de asemenea si aici s-ar putea sa gresesc, ca s-a citit si critica literara. sunt multe scrieri care trateaza chiar subiectul"este sau nu poezie". recunosc, nu sunteti primul caz, din pacate am siguranta ca nu veti si singurul(caz -evident) seara buna
Pe lângă imaginea care ne amintește de vremea când mergeam la munci patriotice, de băncuțele vopsite strident sau poate că deloc, doi oameni, confecționați din metal rezistent, extrem de elganți, încă mai speră în frumos, în plimbări arămii. Prinși în șuruburi, să le privim grația pusă în valoare de îmbrăcămintea de clasă; el - papion, ea – eșarfă prinsă în șurub. Se țin de mână, și acesta reprezintă primul „sentiment” uman din ei. Firește, dacă nu ar exista artistul din spatele „tabloului”, care să pună în evidență toate aceste aspecte de grafică fină, ne-am trezi în față cu un set de șaibe, piulițe, șuruburi, și le-am da o altă întrebuințare (la automobile, scaun electric, capac de budă, ș.a.m.d). Aalizeei, vă las o peniță aici. Pentru munca depusă, ochiul artistic și ideea filosofică, vă mai ștept și cu alte „forme de exprimare”(poezie, proză, ș.a.m.d), dar să nu renunți la grafică! Felicitări.
Younger Sister, mă întreb în care parte a comentariului meu am fost neclară: nu aici este locul pentru astfel de opinii/problematici etc, nu ți-a interzis nimeni dreptul la opinie, dar folosește acest site așa cum a fost construit și postează unde trebuie dacă vrei să ai dialog. Eu nu voi intra DELOC în polmenică aici cu tine, și, pentru că nu este căderea noastră să facem educație nimănui, și tot ce urmăresc este să încheiem această divagație aici, îți voi atrage doar atenția pentru ultima oară că, la următoarea intervenție off topic, voi propune consiliului suspendarea ta.
Insist pentru forma corectă a verbului "aşază" (nu "aşează") și pentru adăugarea a ceva la cele două titluri identice (de exemplu I și II) pentru a le diferenția. Uite, spre exemplu, dacă te uiți în dreapta la comentarii, se poate crede că sunt trei comentarii la același poem, ori nu e așa. Când e gata, te rog click pe atenție editor!
Posibil să fii interesat de răspunsurile la antepenultima și penultima întrebare de aici http://hermeneia.com/faq-page
Pentru descȃntecul din final și pentru inventivitatea în „manipularea” cuvintelor și sunetelor și rimelor (uneori intercalate), alternare de ritmuri, toate astea ducȃnd la sensuri și sugestii neașteptate și nu la „virtuozități” lingvistice (și nu limbistice), o peniță din aur pur obținut alchimic de poezia ta
vlad turburea cel puțin în ceea ce ține de adresările lui către mine e un mujic, și nu știu dacă dă bine să-l lăudați, domnule titarenco. nu dau exemple, le-ați văzut și nu le-ați sancționat la momentul respectiv. cît, domnule titarenco, o să le mai permiteți lui vlad turburea și alinei manole să-mi zică că am brînză pe la gură, că mă așteaptă caprele la muls sau cîte (cîte!) lucruri de genul, sub texte care n-au nici o legătură cu mine și oricum, așa, în comentarii aruncate numai să mă jignească. de bine de rău sînt unul din cei mai apreciați membri hermeneia în afar sitului și mă bucur de o popularitate la care vlad turburea și alina manole nu visează. de aceea nici nu le răspund, sperînd că or să înceteze. dar văd că nu o fac. întreb deci, vor fi sau nu suspendați? pe mine m-ați suspendat pentru abateri infime de la regulament ori chiar degeaba (că mi-am acordat o peniță, sau mai demult că am scris o poezie de un vers care vi s-o părut bătaie de joc). nu știu dacă vă puteți făli așa că sînteți un om al dreptății odată ce tolerați astfel de comportamente pe hermeneia. și ce dacă vin din partea unor oameni trecuți de prima tinerețe - alina manole și vlad turburea. ei nu pot răspunde legilor sitului?
Mi-au plăcut primele șase versuri. Nu am înțeles versul "prin ochii tăi albaștri Jiu" Să fie "albastru de Jiu"? Despre final, aș zice că e interesantă ideea deși cred că dumnezeu nu ne mai așteaptă nicum, dacă nu a murit atunci e ocupat cu ființe superioare.
Acum iertat sa imi fie jocul si scuzate exagerarile (nu astept reciprocitate) insa in mod intentionat am construit profilul unei persoane care isi sustine ideile pana in panzele albe, pentru a vedea limita de toleranta a portalului hermeneia. Ideea mi-a venit dupa cel de-al doilea comentariu al lui Virgil care mi-a ridicat cumva mingea la fileu luand generalitatile expuse de mine la un nivel prea personal. Aceeasi poveste si cu Saphire in dreptul careia, la profil, scrie moderator. Doamna draga imi pare rau daca ce am scris a fost considerat de dumneavoastra ca fiind ofensator. Era doar o simpla cale de a vedea in ce masura un autor devenit antipatic moderatorului ii va afecta acestuia obiectivitatea si-l va determina sa reactioneze subiectiv, mai degraba "estetic" decat in spiritul regulamentului. Analizand toate acestea se pot observa urmatoarele: 1. Desi in regulament se specifica faptul ca toti autorii, indiferent de rang, au aceleasi drepturi, in fapt se intampla ca in viata. O relatie preexistenta intre doi oameni, dintre care unul parte si celalalt "judecator", este de natura sa afecteze gradul de obiectivitate al celui desemnat sa analizeze o situatie aparent conflictuala. Poate avem de-a face si cu tendinta celui aflat pe un statut inferior de a nu-si pune intr-o situatie delicata seful si implicit de a pierde din privilegiile pe care statusul actual i le ofera.Conform acestei judecati de valoare, justificata pana la un punct, rafael (cu r mic precum romania lui Virgil din subtitlu) este in pericol sa-i fie suspendat contul iar excesele interlocutorului sau raman netaxate. 2. Unele texte si comentarii sunt citite superficial ori deloc. E ca si cum atunci cand ai judeca o speta nu te-ai uita peste toate probele. altfel se putea vedea lesne ca sunt catolic si nu ortodox :) 3. Virgil este o persoana cu tact si maturitate care dispune de o viziune de ansamblu, alegand sa "piarda" o victorie insignifianta pentru a castiga la capitolul imagine. Asta inseamna stofa de manager. Felicitarile mele. 4. Prea facil consideram anumite asertiuni drept jigniri. Luam cu totii prea personal unele dintre comentarii iar aceasta situatie tinde sa genereze o imagine falsa, de intoleranta a conducerii acestui site. Si apoi jignirea este un act cu foarte multe grade de toleranta in functie de persoana. Unii ne simtim jigniti foarte usor altii mai greu. Ce ne facem cu ateii? Au ei dreptul de a nega existenta lui Dumnezeu? Pe textul lui Nincu Mircea, referindu-va la sinuciderea lui Iisus spuneti "Ideea cum că Dumnezeu s-ar fi sinucis în Hristos mi se pare o aberație și din cîte știu eu pare chiar a fi o blasfemie în context ortodox. Eu nu sînt ortodox dar mă tem că unii din creștinii ortodocși care ar citi asta s-ar simți profund ofensați și simt nevoia să le cer scuze". De ce ar fi o blasfemie mai mica de exemplu faptul de a nu crede in Maica Sfanta? In aceasta logica ar fi trebuit sa ma simt jignit si sa va pretind scuze.Si poate ca in alt context as fi avut parte de acestea. Nu este cazul, pentru ca, dupa cum am spus deja, pentru mine a fost un joc. Ar mai fi si altele insa deja comentariul este prea lung asa ca ma voi opri aici. Sper sa nu va fi suparat prea tare cu micul meu joc si ca a mai ramas cineva din echipa editoriala, in afara celui(celei) care ma vrea sanctionat, care mai are simtul umorului. Si inchei prin a va cita:"Adevărul nu e un monopol ci o realitate mai mult sau mai putin incomodă." Ganduri de pace.
Cristina, ce lovituri ieftine folosesti... Arata-mi si mie pe cineva pe Hermeneia.com care a fost "banat"(cum zici tu) pentru ca si-a exprimat opinia despre un text. Oare cit de departe pot merge aceste auto-victimizari ieftine care ar trebui sa stirneasca probabil compasiune fata de cel care se crede in pericolul de a fi persecutat. Iar orice opinie nefavorabila lui ar fi descalificata din start. Ieftin... Atit pot sa spun.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
La apa ființei șezut-am și plâns-am. Apocalipsa după Dăncuș vorbește pe înțelesul prietenilor săi, dar și pe înțelesul îngerului. Când prietenii dispar, rămân firele albe, verzi! ca iarba care crește. Când îngerul dispare ("din perimetrul ființei") rămân lacrimile obosite de pe trepte. Prietenii fiind "mereu alții" nu te văd îmbătrânind; îngerul da, îngerul da. Așa cum crește iarba, îmbătrânești, zice Ecclesiastul; prietenii nu, prietenii nu. Ei cred că numai "dispari" așa deodată pentru a apărea în altă parte (până la urmă așa și este, dar îmi place aici simplitatea exprimării unei psihologii umane complicate în ultimă instanță, căci greu ne vine să credem că vom muri vr'odată). Acestea sunt semnele "Apocalipsei după Dăncuș", semnele înverzirii și ale lacrimilor, ale nepăsării pe de o parte și ale obosirii ființei pe de alta. Câteva formule pline de expresivitate în a doua parte, cea gravă, a întâlnirii (iacobiene?) cu îngerul: "porțile negre din ochi", "cearcăne - morminte în care îmi îngrop diminețile", "perimetrul ființei". Pentru toate acestea, peniță.
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus deCristina, felicitări pentru perspicacitate şi intuiţie! Alte omagii ţi le voi prezenta sub forma de altă provocare. Hi hi, nu scapi! :). Mulţumesc de participare!
Silvia, brava pentru soluţia nr 6. Sper să te revăd la următoarele. Mulţumesc!
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) deStii replica celebra: "You had me at hello" ? ei bine cam asta mi s-a intamplat mie cand am citit "disparitia este o eroare tacita". exprimarea mi se pare a fi pe jumatate bombastica, pe jumatate copilareasca ( imi aduce aminte de clasele primare, in care aveam un carnetel roz, in care imi treceam "expresii frumoase" de genul "zapada se asterne ca o mantie de diamant" etc) tot aici se incadreaza si "pierderea este nisipul din ochi". mi se par cuvinte cautate, muncite, care nu au in spate idei, trairi, ci-s construite pe principiul formei fara fond. in rest ai unele imagini bunicele. poezia ta promite
pentru textul : viața pescarului deYester, consider că nu este tocmai politicos și nici onorabil gestul de a lăsa unei doamne un număr de telefon, chiar și fictiv sau "semantic", chiar și pe un site de literatură. Sper în remedierea și neiterarea acestuia.
pentru textul : טיפת צליל deAni, cred ca s-a strecurat un dezacord in ultimul vers din strofa a patra.
pentru textul : echinocțiu demeșteșugite cosițe împletești tu din drumuri și pîraie. eu plec cu mireasma de cetină, tu rămîi de mai veghează cărarea a cărei naștere ne-ai vestit. îți las o peniță și, de-i vei afla un nume, să-l scrii pe-o dimineață.
pentru textul : inscripție în trei nuanțe deAdrian, rugămintea nu ți-a fost uitată... doar că Iașul nu are nici un răspuns... Apreciez coperta și o felicit pe Dana pentru realizare!
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu dedimineața se strecoară în pomii verzi își caută rădăcinile crescute în visele tale spasme colorate trec prin zid iubirea crește invadează cuvintele viorile amuțesc pentru un timp ne promit răstignirea
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 15 dece aveţi voi fetelor? ce vă apasă?
pentru textul : neon fado deo varianta relaxanta pe cit de moderna, a unei scufite trezita brusc prin toamna lupului "nu o să te iert niciodată" ... expresia aceasta nu o stiam, dar suna excelent: "mâlul dragostei lui de lup zbrehui"...iti apartine suta la suta? :) finalul e inevitabil si foarte sugestiv: "îi întind un pumn de stafide cu palma suptă înfiptă în colți îl privesc în pupile ca pe un drum lung spre poiană spre căsuța cu ferestre din piei"
pentru textul : scufița roșie dedraga Sancho, îți mulțumesc pentru atenția cu care te-ai aplecat asupra versurilor mele și îți mulțumesc în acest sens. în primul rând, observațiile tale numărul unu și doi sunt absolut corecte și le voi îndrepta negreșit. în ceea ce privește adjectivul "masiv", nici mie nu mi-a plăcut locul lui aici. mă voi mai gândi la folosirea lui în acest vers. inadvertența desptre care vorbești, pentru mine este un joc al imaginației, adică "bucăți de humă" sunt cărămizile, iar "centuri de beton" se referă la mortarul care le încorsetează spre a deveni zid. o altă ocupație a mea este și activitatea în construcții. de acolo m-am inspirat, dacă pot spune astfel. în ansamblu, întregul poem a fost pentru mine un moment greu. fiecare vers, fiecare cuvânt pus aici este forțat să intre în ideile folosite și cred că acesta este motivul pentru care poemul îți pare, să ziceml "forțat. ai dreptate! așa și este. mircea.
pentru textul : Despre mine altădată deam comis o eroare. din greseala mi-am acordat, fara motiv si fara rost, o penita, din acelea care ii fac atat de mandri pe hermeneutii inraiti. cu mine nu e cazul. iertare.
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului deda, si mie mi-a placut desi l-am recitit pt a-l pricepe.
pentru textul : în prețul biletului denu stiu insa ce sa zic de titlu...parca mergea altceva
dar textul e fain.
Lasa poemul asa cum l-am scris eu, Andreea, si lucreaza pe poemele tale. Daca nu-ti place, asta e altceva, piopti sa si explici de ce, dar nu-l rescrie! Asta arata ca n-ai inteles textul. Pe de o parte. Pe de alta, arata ca nu e bine sa te joci cu focul (din textele altora). Punctum.
pentru textul : Poemul de dragoste demie nu mi se pare nici lung, nici repetitiv, nici obositor. doar prescurtarea aceea din subtitlu ma irita (anume ideea ca poezia ar fi "stiintifica", chiar admitandu-i "fantasticul").
dar Edenul acesta desertic mi-a placut, e bine schitat. ce as scoate sunt prea explicativele, in opinia mea
pentru textul : Nisip de"derutat omul
se simte neajutorat"
Am uitat ceva: subtitlul e inedit, "eu, în lucru"...ca un volum (când chiar azi lansezi unul!)...e ...fain.
pentru textul : de fapt sîntem dedestul de bine inchegat acest fragment de proza. iata, aici cred ca structurezi toate gandurile tale "Durerea până la capăt".
pentru textul : Durerea până la capăt deAr trebui altă încadrare: lingua - bilingv
pentru textul : Anna Karenina dece ţi-e şi cu schizofrenia asta, î?
pentru textul : Martell XO desilviu, dacă dorești să fii schimbat din categoria de „corespondent” (în cazul în care dorești să comentezi și sub textele altora - nu numai sub textele tale -) poți să trimiți un email și putem modifica.
despre textul de față pot să îți spun că este regretabil să vezi cum cineva amestecă în felul acesta diferite „moduri” de a face poezie. pentru că, de exemplu, „pietrele respiră în striaţii/ aerul umed de ploi” sună bine ca unitate separată. dar „zidurile cu detalii baroce/ din pieţele vieţii noastre/ cheamă lumina între îngeri” schimbă registrul în altceva.
apoi
„noaptea fuge speriată
ca un soldat în tranşee
şi cheamă norocul
să tragă de sforile asfinţitului”
sună așa și așa,
dar
„întruparea în tăcere” este din nou din altă poveste.
și exemplele pot continua.
textul îți lasă impresia unui eclecticism școlăresc. din păcate.
și aș adăuga, înțeleg că postmodernismul reprezintă o respingere a întregului, a metanarațiunii, etc, dar nu uita că există întotdeauna riscul kitsch-ului.
pentru textul : toamnă fără iluzii deALMA, nu mi-as permite o asemenea atitudine nici in fata unui copil, cum desigur nu e cazul aici. singurul lucru pe care l-am facut e sa cer argumentarea: de ce este acest text "porcarie". ma gandesc eu si rau fac, ca in urma lecturii de 25 de ani se poate face asta fara greutate. banuiesc de asemenea si aici s-ar putea sa gresesc, ca s-a citit si critica literara. sunt multe scrieri care trateaza chiar subiectul"este sau nu poezie". recunosc, nu sunteti primul caz, din pacate am siguranta ca nu veti si singurul(caz -evident) seara buna
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete dePe lângă imaginea care ne amintește de vremea când mergeam la munci patriotice, de băncuțele vopsite strident sau poate că deloc, doi oameni, confecționați din metal rezistent, extrem de elganți, încă mai speră în frumos, în plimbări arămii. Prinși în șuruburi, să le privim grația pusă în valoare de îmbrăcămintea de clasă; el - papion, ea – eșarfă prinsă în șurub. Se țin de mână, și acesta reprezintă primul „sentiment” uman din ei. Firește, dacă nu ar exista artistul din spatele „tabloului”, care să pună în evidență toate aceste aspecte de grafică fină, ne-am trezi în față cu un set de șaibe, piulițe, șuruburi, și le-am da o altă întrebuințare (la automobile, scaun electric, capac de budă, ș.a.m.d). Aalizeei, vă las o peniță aici. Pentru munca depusă, ochiul artistic și ideea filosofică, vă mai ștept și cu alte „forme de exprimare”(poezie, proză, ș.a.m.d), dar să nu renunți la grafică! Felicitări.
pentru textul : clasa muncitoare merge în paradis deYounger Sister, mă întreb în care parte a comentariului meu am fost neclară: nu aici este locul pentru astfel de opinii/problematici etc, nu ți-a interzis nimeni dreptul la opinie, dar folosește acest site așa cum a fost construit și postează unde trebuie dacă vrei să ai dialog. Eu nu voi intra DELOC în polmenică aici cu tine, și, pentru că nu este căderea noastră să facem educație nimănui, și tot ce urmăresc este să încheiem această divagație aici, îți voi atrage doar atenția pentru ultima oară că, la următoarea intervenție off topic, voi propune consiliului suspendarea ta.
pentru textul : keep my secret well deInsist pentru forma corectă a verbului "aşază" (nu "aşează") și pentru adăugarea a ceva la cele două titluri identice (de exemplu I și II) pentru a le diferenția. Uite, spre exemplu, dacă te uiți în dreapta la comentarii, se poate crede că sunt trei comentarii la același poem, ori nu e așa. Când e gata, te rog click pe atenție editor!
pentru textul : Anna Karenina dePosibil să fii interesat de răspunsurile la antepenultima și penultima întrebare de aici http://hermeneia.com/faq-page
Pentru descȃntecul din final și pentru inventivitatea în „manipularea” cuvintelor și sunetelor și rimelor (uneori intercalate), alternare de ritmuri, toate astea ducȃnd la sensuri și sugestii neașteptate și nu la „virtuozități” lingvistice (și nu limbistice), o peniță din aur pur obținut alchimic de poezia ta
pentru textul : vule vu murir avec moi? dedap, asa mi se pare mult mai ok: ideea e coerenta, analogia buna.
pentru textul : Atingere devlad turburea cel puțin în ceea ce ține de adresările lui către mine e un mujic, și nu știu dacă dă bine să-l lăudați, domnule titarenco. nu dau exemple, le-ați văzut și nu le-ați sancționat la momentul respectiv. cît, domnule titarenco, o să le mai permiteți lui vlad turburea și alinei manole să-mi zică că am brînză pe la gură, că mă așteaptă caprele la muls sau cîte (cîte!) lucruri de genul, sub texte care n-au nici o legătură cu mine și oricum, așa, în comentarii aruncate numai să mă jignească. de bine de rău sînt unul din cei mai apreciați membri hermeneia în afar sitului și mă bucur de o popularitate la care vlad turburea și alina manole nu visează. de aceea nici nu le răspund, sperînd că or să înceteze. dar văd că nu o fac. întreb deci, vor fi sau nu suspendați? pe mine m-ați suspendat pentru abateri infime de la regulament ori chiar degeaba (că mi-am acordat o peniță, sau mai demult că am scris o poezie de un vers care vi s-o părut bătaie de joc). nu știu dacă vă puteți făli așa că sînteți un om al dreptății odată ce tolerați astfel de comportamente pe hermeneia. și ce dacă vin din partea unor oameni trecuți de prima tinerețe - alina manole și vlad turburea. ei nu pot răspunde legilor sitului?
pentru textul : starea hermeneia deMi-au plăcut primele șase versuri. Nu am înțeles versul "prin ochii tăi albaștri Jiu" Să fie "albastru de Jiu"? Despre final, aș zice că e interesantă ideea deși cred că dumnezeu nu ne mai așteaptă nicum, dacă nu a murit atunci e ocupat cu ființe superioare.
pentru textul : Locuință în rău deAcum iertat sa imi fie jocul si scuzate exagerarile (nu astept reciprocitate) insa in mod intentionat am construit profilul unei persoane care isi sustine ideile pana in panzele albe, pentru a vedea limita de toleranta a portalului hermeneia. Ideea mi-a venit dupa cel de-al doilea comentariu al lui Virgil care mi-a ridicat cumva mingea la fileu luand generalitatile expuse de mine la un nivel prea personal. Aceeasi poveste si cu Saphire in dreptul careia, la profil, scrie moderator. Doamna draga imi pare rau daca ce am scris a fost considerat de dumneavoastra ca fiind ofensator. Era doar o simpla cale de a vedea in ce masura un autor devenit antipatic moderatorului ii va afecta acestuia obiectivitatea si-l va determina sa reactioneze subiectiv, mai degraba "estetic" decat in spiritul regulamentului. Analizand toate acestea se pot observa urmatoarele: 1. Desi in regulament se specifica faptul ca toti autorii, indiferent de rang, au aceleasi drepturi, in fapt se intampla ca in viata. O relatie preexistenta intre doi oameni, dintre care unul parte si celalalt "judecator", este de natura sa afecteze gradul de obiectivitate al celui desemnat sa analizeze o situatie aparent conflictuala. Poate avem de-a face si cu tendinta celui aflat pe un statut inferior de a nu-si pune intr-o situatie delicata seful si implicit de a pierde din privilegiile pe care statusul actual i le ofera.Conform acestei judecati de valoare, justificata pana la un punct, rafael (cu r mic precum romania lui Virgil din subtitlu) este in pericol sa-i fie suspendat contul iar excesele interlocutorului sau raman netaxate. 2. Unele texte si comentarii sunt citite superficial ori deloc. E ca si cum atunci cand ai judeca o speta nu te-ai uita peste toate probele. altfel se putea vedea lesne ca sunt catolic si nu ortodox :) 3. Virgil este o persoana cu tact si maturitate care dispune de o viziune de ansamblu, alegand sa "piarda" o victorie insignifianta pentru a castiga la capitolul imagine. Asta inseamna stofa de manager. Felicitarile mele. 4. Prea facil consideram anumite asertiuni drept jigniri. Luam cu totii prea personal unele dintre comentarii iar aceasta situatie tinde sa genereze o imagine falsa, de intoleranta a conducerii acestui site. Si apoi jignirea este un act cu foarte multe grade de toleranta in functie de persoana. Unii ne simtim jigniti foarte usor altii mai greu. Ce ne facem cu ateii? Au ei dreptul de a nega existenta lui Dumnezeu? Pe textul lui Nincu Mircea, referindu-va la sinuciderea lui Iisus spuneti "Ideea cum că Dumnezeu s-ar fi sinucis în Hristos mi se pare o aberație și din cîte știu eu pare chiar a fi o blasfemie în context ortodox. Eu nu sînt ortodox dar mă tem că unii din creștinii ortodocși care ar citi asta s-ar simți profund ofensați și simt nevoia să le cer scuze". De ce ar fi o blasfemie mai mica de exemplu faptul de a nu crede in Maica Sfanta? In aceasta logica ar fi trebuit sa ma simt jignit si sa va pretind scuze.Si poate ca in alt context as fi avut parte de acestea. Nu este cazul, pentru ca, dupa cum am spus deja, pentru mine a fost un joc. Ar mai fi si altele insa deja comentariul este prea lung asa ca ma voi opri aici. Sper sa nu va fi suparat prea tare cu micul meu joc si ca a mai ramas cineva din echipa editoriala, in afara celui(celei) care ma vrea sanctionat, care mai are simtul umorului. Si inchei prin a va cita:"Adevărul nu e un monopol ci o realitate mai mult sau mai putin incomodă." Ganduri de pace.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deCristina, ce lovituri ieftine folosesti... Arata-mi si mie pe cineva pe Hermeneia.com care a fost "banat"(cum zici tu) pentru ca si-a exprimat opinia despre un text. Oare cit de departe pot merge aceste auto-victimizari ieftine care ar trebui sa stirneasca probabil compasiune fata de cel care se crede in pericolul de a fi persecutat. Iar orice opinie nefavorabila lui ar fi descalificata din start. Ieftin... Atit pot sa spun.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar dePagini