despre altfel si alt fel de : ALTFEL este Adverb (cu sensul “prin urmare” , “va sa zica”, “altminteri” ) se scrie "un altfel de" cand e locutiune adverbiala (cu sensul “de alta natura”) se scrie "un alt fel de" cand e Adjectiv + substantiv (cu sensul “alta specie, categorie, soi”) in acest text, este corect scris un alt fel de intrucit are sensul de alt soi de dragoste, spre exemplu. Asa se motiveaza, draga Diana Cornea, nu in felul in care te-ai exprimat "asta se halește direct cu polonicu' și se înghite fără ca papilele gustative să apuce să intre la idei. :))))"
intilnesc un poem cu o alta vibratie, profunda, chiar neasteptata, alcatuit din planuri de perceptie filosofic vorbind, puternice sugestiv. desi observ o imagine-metafora originala: Un vierme-n agonie, "la care sosește îngerul cu citația de descompunere." gasesc expresia "de descompunere" putin atrofiata datorita acelui "de...de".
francisc, bine zici, voi mai creiona pe ici, pe colo, dar mai ales pe la sânii turgescenți, care, pe bune, erau parcă decupați din marvel stories! sâni bombastici și o carte deschisă în loc de cap, asta trebuie să fie îndestul de poetic mersi de comm, părerea ta contează
ok. eu aș fi înlocuit „lume” cu „lumea”, evident schimbînd sensul versurilor apoi aș fi înlocuit „dorințe” cu „dorințele” apoi aș fi înlocuit „nicicui” cu „nimănui” și în final aș fi înlocuit „nedesinfectați” cu „impuri” Dar evident tu nu ești eu. Remarc un text care se citește dintr-o respirație
Ce este expresia 'merele discordiei'?
Ce este cuvântul 'puterninc'?
Țănțarul 'pișcă'? Cum face asta?
Ce este o cutie neagră 'a pilotului'?
Mulțumesc pentru eventuala clarificare
mi-au placut imaginile acestor ce fie "bat la portile infernului", fie fac carari prin noi in cautarea unor dimineti ce nasc alte dimineti... cu "trepte spre rasarit" putin prea stufoasa, se repeta obsedant unele cuvinte: "zile", "noi" "sunt zile ce bat la porțile infernului pe străzile noastre cele de toate zilele" "sunt zile cu aripi ce cresc sacadat prin trupuri rătăcite trecători de zi cu zi ..." "sunt zile cu multe primăveri presărate și noi cu rădăcinile bine înfipte în noi încercăm zi de zi" "sunt zile frenetice nebune de ieri de azi și dintotdeauna" nu stiu sa-ti spun exact in ce directie sa tai, dar parca e nevoie de putina lumina in acest ramuris al zilelor ... mi-a placut: "... și nici nu mai știi care dintre ei or mai fi îngeri și de multe ori te întrebi până când mai putem trece așa pe lângă ei și ei pe lângă vremurile acestea... ( cred ca forma negativa a unui verb se scrie cu un singur "i" - nu mai sti ) sau: "să pictăm aripi și îngeri tăcuți în cuvinte și-apoi să vrem să semene cu noi" atentie la: "sunt zile cu multe primăveri presărate și noi cu rădăcinile bine înfipte în noi ..." am retinut finalul, care creaza o binevenita pata de optimism :)
acum e o altă zi, e soare mai puternic în preajmă... și mi-a plăcut observația ta Oana, drept pentru care am și operat. îți mulțumesc astăzi pentru atenționarea ta și dacă tu consideri că e un text ce merită remarcat îți mulțumesc și pentru aceasta!(Dorin avea dreptate)
oana, mi-a plăcut acest poem, mai ales ultima strofă și ideea păsărilor necunoscute care deschid uși către hău, nemurire. un typo la împotobise. am citit cu placere, Daniela
nu vreau sa urmaresc logica poetica pentru ca este foarte posibil sa-mi placa mai putin ca acum, iar acum imi place mult (dar daca "apele" nu sunt "din" si sunt "in", etc.)
una peste alta ai o tranzitie eleganta, aici, intre micro-si macrocosmos, si motivele sunt bine puse in valoare. imi place si cum ilustrezi necesitatea comunicarii. si, totusi, de ce te-ai oprit?
Am văzut fel de fel de fotografii retușate de diverși amatori, însă aici pot remarca profesionalismul, pasiunea și delicatețea față de tot ce înseamnă ființa umană. Remarc faptul că lumina ochilor, urma surâsului și chiar ridurile care întregesc fizionomia și o fac unică sunt neschimbate. Felicitări, Vlad! Și „La mulți ani!.. cu un pic de întârziere :)
Bine ai venit Corina... relaxant acest melanj de sclipici si maini murdare... te face sa te simti al naibii de calator chiar daca e mereu cineva care sa iti aduca aminte ca viata seamana izbitor cu un scaun cu rotile. Teama si morala... aici am zambit... prea multe combinatii dar cine vrea sa incerce...
Alina, textul își merită din plin penițele și locul de sus. Spre deosebire de Simona, cititorii nu au cum să se plictisească. Mi-a plăcut mult trimiterea la ethnos, măiastru inserat în structura textului, și apoi finalul, pur și simplu excelent, asemenei unui un ecou care rămâne, reverberând, în noapte. Dar mi-a plăcut în întregime- așa că las și eu un semn auriu
O datorie de onoare ma obliga sa scriu si eu despre ce ai scris si publicat. M-am uitat peste poemele tale, fac parte din zona in care se scria acum vreo 15 ani. Totusi, nu trebuie sa crezi ca este o acuza, este, in fond, o chiar perfecta metoda de lucru pe care si eu o experimentez inca. Desigur, vorbesc de pe pozitia unui autor care nu mai scrie de multa vreme poeme de o pagina ci, asa cum s-a putut vedea din volumele publicate in ultima vreme - este vorba de un poem-proza-eseu care ocupa o carte. E posibil sa ne fi cunoscut la Sibiu? Am stat acolo 7 ani dar nu-mi amintesc sa te fi intalnit, cu atat mai mult cu cat am prieteni ce au terminat Institutul Teologic "Andrei Saguna" acolo. In sfarsit, ca sa ma refer la poeziile tale - nu cred ca sunt multi autori care continua aceasta linie. Nu e "de rau" oricum. Acest poem cred ca merita o penita de aur chiar si pentru simplul fapt ca exista aici: "In spatele umbrelor/ Nu vor mai fi/ Decat umbre". Sa ai pace, Dancus
da! aici vine o penita, pentru ca "in stratul doi" si chiar mai adanc exista o emotie care nu poate fi spusa folosind alte cuvinte; sau poate fi spusa cu alte cuvinte, dar ar fi tradata. ce este o vesnicie rasturanata? care este cealalta fatza a vesniciei? oare nu este vesnicia o "banda a lui moebius" pe care tot incecam sa ne catzaram?? si, apoi, pasarile mor, dar zborul nu... oricum au rasturna vesnicia, el e vesnic...
Mi se pare ca ai dus textul intr-un punct mult prea fizic. Eu as fi scos versul cu "orasul de langa" si acel "la propriu". Ar face textul putin mai subtil, partea cu cernobal sa se subinteleaga din titlu. Cu alte cuvinte asa as vedea eu inceputul:
"timpul se înjumătăţeşte greu
o iubire neîmplinită,
abandonată în goana exploziei,".
Ma rog, ideea este interesanta, dar din punctul meu de vedere ai putea sa mai slefuiesti textul.
Citindu-ti textul "Scriitura-cihlimbar" observ ca si dumneata vizezi o alta tendinta care se contureaza din ce in ce mai bine in cadrul postmodernitatii si anume - ii zic eu - cea a Sacralitatii in lipsa unui termen mai potrivit care s-o diferentieze de o religiozitate dogmatica - "fiecare comunitate, mai mare sau mai mica, cu religia ei si dogma asociata". Sacralitate care ar putea fi o iesire "reala" din PoMo. O alta tendinta, ce mi se pare ca o pot identifica, este cea de natura unui NewAge. Si or mai fi si altele. Este "contraproductiv" (ca sa utilizez un termen al unui nou limbaj de lemn) sa zicem ca numitele tendinte se diferentiaza net. Ele se impletesc-despletindu-se (un fel de dans al lui Shiva?!) la ora actuala. Ceea ce duce, uneori, la o extensie (baroca - dar si ea extrem de atragatoare) a exprimarii. Castigul (estetic) net: imbogatirea mijloacelor de expresie. Cat despre binarism si depasirea lui, chipurile o depasire a dualitatii de la Descartes citire zic (poate gresesc) ca s-a batut pre multa moneda calpa pe seama unei asemenea depasiri. Inclusiv solutia pe care o propui de genul "(noi) pattern-urile care asteapta sa fie umplute" care seamana a "teza", "antiteza", "sinteza" (Hegel). Si care, bine zice cine zice (nu este acum locul sa dezvolt) constituie o iluzorie miscare a mintii in raport cu una "reala" (sa nu ma intrebi "Ce-i aia Realul?" ca nu mai terminam discutia)
Raman inca la parerea initiala ca poemul este un experiment si nu in sensul in care "tot ce scriu eu poate fi privit ca un experiment", pentru ca nu este asa, Virgil scrie poeme inchegate. Si ca orice experiment este discutabil, chiar imi doresc o polemica mai consistenta in subsolul acestui text. Revin, eu vad aici cateva planuri distincte pe care autorul ni le propune spre "digerare", spre "perceptie" insa din pacate prea schematic, disparat. Constat si o intelectualizare excesiva a discursului, abundenta concluziilor in absenta premiselor fara a fi folosita corespunzator sugestia. Asta asa, deocamdata, in cateva cuvinte. In ceea ce priveste paradoxul logic din comentariul tau te las sa-l descoperi singur Virgile. You will prevail, i'm sure. Asta e rostul unui paradox, la urma urmei. Andu
ai dreptate, profetule! totusi, "nu vor acei ce pot"*(Michelangelo)...lesne-mi pare a uza de conceptul modern de poezie, dar binele cu raul ma-mpunge pe la spate, determinandu-ma sa-l inlatur cu forme paseiste:"formele se schimbara, dar raul a ramas"(Eminescu)... conotatiile ideatice ale acestui text am crezut ca stau mai bine intr-o forma versificata de "dulce stil clasic", care place exotericilor nefamiliarizati in ale "poesis-ului de transformation". multam de comm.!
Pentru mine reântoarcerea la frazări folclorice sunt întotdeauna interesante din start. Interesul mi-a sporit aici prin introducerea unor formule pe care nu le recunosc, desigur personale cu ritmică tradițională, cărora le aduci acea neașteptată reluare a grupajului de apelări tipice refrenului. Pericolul facilului e depășit, în spatele formulei întrezărindu-se luciditatea stilistică a unui creator intelectualizat. Cred că la această formulă mă duce dorința mea de a găsi cu adevărat un asemenea creator, dar până la certificarea acestei remarci mai este, după părerea mea, de așteptat și alte texte.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
romîânia de dincolo de unguri!!!!!!!!!!!!!!
pentru textul : e bună tipa dedespre altfel si alt fel de : ALTFEL este Adverb (cu sensul “prin urmare” , “va sa zica”, “altminteri” ) se scrie "un altfel de" cand e locutiune adverbiala (cu sensul “de alta natura”) se scrie "un alt fel de" cand e Adjectiv + substantiv (cu sensul “alta specie, categorie, soi”) in acest text, este corect scris un alt fel de intrucit are sensul de alt soi de dragoste, spre exemplu. Asa se motiveaza, draga Diana Cornea, nu in felul in care te-ai exprimat "asta se halește direct cu polonicu' și se înghite fără ca papilele gustative să apuce să intre la idei. :))))"
pentru textul : Alt fel de iubire deintilnesc un poem cu o alta vibratie, profunda, chiar neasteptata, alcatuit din planuri de perceptie filosofic vorbind, puternice sugestiv. desi observ o imagine-metafora originala: Un vierme-n agonie, "la care sosește îngerul cu citația de descompunere." gasesc expresia "de descompunere" putin atrofiata datorita acelui "de...de".
pentru textul : O undiță defrancisc, bine zici, voi mai creiona pe ici, pe colo, dar mai ales pe la sânii turgescenți, care, pe bune, erau parcă decupați din marvel stories! sâni bombastici și o carte deschisă în loc de cap, asta trebuie să fie îndestul de poetic mersi de comm, părerea ta contează
pentru textul : fata care mergea citind pe stradă deok. eu aș fi înlocuit „lume” cu „lumea”, evident schimbînd sensul versurilor apoi aș fi înlocuit „dorințe” cu „dorințele” apoi aș fi înlocuit „nicicui” cu „nimănui” și în final aș fi înlocuit „nedesinfectați” cu „impuri” Dar evident tu nu ești eu. Remarc un text care se citește dintr-o respirație
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Basta deCe este expresia 'merele discordiei'?
pentru textul : Amnezie deCe este cuvântul 'puterninc'?
Țănțarul 'pișcă'? Cum face asta?
Ce este o cutie neagră 'a pilotului'?
Mulțumesc pentru eventuala clarificare
daca spui tu, Dorin...:)
multumesc.
Sarbatori Luminate!
pentru textul : pe marginea patului nu cresc poezii demi-au placut imaginile acestor ce fie "bat la portile infernului", fie fac carari prin noi in cautarea unor dimineti ce nasc alte dimineti... cu "trepte spre rasarit" putin prea stufoasa, se repeta obsedant unele cuvinte: "zile", "noi" "sunt zile ce bat la porțile infernului pe străzile noastre cele de toate zilele" "sunt zile cu aripi ce cresc sacadat prin trupuri rătăcite trecători de zi cu zi ..." "sunt zile cu multe primăveri presărate și noi cu rădăcinile bine înfipte în noi încercăm zi de zi" "sunt zile frenetice nebune de ieri de azi și dintotdeauna" nu stiu sa-ti spun exact in ce directie sa tai, dar parca e nevoie de putina lumina in acest ramuris al zilelor ... mi-a placut: "... și nici nu mai știi care dintre ei or mai fi îngeri și de multe ori te întrebi până când mai putem trece așa pe lângă ei și ei pe lângă vremurile acestea... ( cred ca forma negativa a unui verb se scrie cu un singur "i" - nu mai sti ) sau: "să pictăm aripi și îngeri tăcuți în cuvinte și-apoi să vrem să semene cu noi" atentie la: "sunt zile cu multe primăveri presărate și noi cu rădăcinile bine înfipte în noi ..." am retinut finalul, care creaza o binevenita pata de optimism :)
pentru textul : despre zile ce sunt deFoarte bun titlul. Dar poeziile despre Romania unde mai sunt?
pentru textul : defectul simplu I deacum e o altă zi, e soare mai puternic în preajmă... și mi-a plăcut observația ta Oana, drept pentru care am și operat. îți mulțumesc astăzi pentru atenționarea ta și dacă tu consideri că e un text ce merită remarcat îți mulțumesc și pentru aceasta!(Dorin avea dreptate)
pentru textul : pastel pentru alecsandri deDoamnelor,
pentru textul : prezentul simplu devă mulțumesc frumos. sînt onorat! pot să spun așa- o furnică duce-n spate trei penițe jumătate?
ioana,
mă bucur că ți-a plăcut.
și sunt fericit că... știi
alex
pentru textul : poem de alungat singurătatea deoana, mi-a plăcut acest poem, mai ales ultima strofă și ideea păsărilor necunoscute care deschid uși către hău, nemurire. un typo la împotobise. am citit cu placere, Daniela
pentru textul : Epistolară de iarnă denu vreau sa urmaresc logica poetica pentru ca este foarte posibil sa-mi placa mai putin ca acum, iar acum imi place mult (dar daca "apele" nu sunt "din" si sunt "in", etc.)
pentru textul : mă strâng ghetele deuna peste alta ai o tranzitie eleganta, aici, intre micro-si macrocosmos, si motivele sunt bine puse in valoare. imi place si cum ilustrezi necesitatea comunicarii. si, totusi, de ce te-ai oprit?
Am văzut fel de fel de fotografii retușate de diverși amatori, însă aici pot remarca profesionalismul, pasiunea și delicatețea față de tot ce înseamnă ființa umană. Remarc faptul că lumina ochilor, urma surâsului și chiar ridurile care întregesc fizionomia și o fac unică sunt neschimbate. Felicitări, Vlad! Și „La mulți ani!.. cu un pic de întârziere :)
pentru textul : retuş fotografie devai Aranca! ce atitudine! obiectiva si plina de obiectivism la adresa poemului. conforma regulamentului.
pentru textul : Gând de vecernie deȘi totuși... parcă "urechezi" puțin timpul....degradarea... așa a ajuns la mine starea din spatele cuvintelor. Poate mă-nșel!
pentru textul : Scrisoare către un prieten dePlictisitor. Ca un pomelnic int-o zi lunga, mohorata, de post...
Cititi ce scrie Alex Stefanescu, la posta redactiei, despre Adrian A. Agheorghesei
pentru textul : Zebre cu barză şi zimbru deBine ai venit Corina... relaxant acest melanj de sclipici si maini murdare... te face sa te simti al naibii de calator chiar daca e mereu cineva care sa iti aduca aminte ca viata seamana izbitor cu un scaun cu rotile. Teama si morala... aici am zambit... prea multe combinatii dar cine vrea sa incerce...
pentru textul : campionii unei mari izbiri demă bucură interesul arătat. mulțumesc.
pentru textul : cartierul de nord deAlina, textul își merită din plin penițele și locul de sus. Spre deosebire de Simona, cititorii nu au cum să se plictisească. Mi-a plăcut mult trimiterea la ethnos, măiastru inserat în structura textului, și apoi finalul, pur și simplu excelent, asemenei unui un ecou care rămâne, reverberând, în noapte. Dar mi-a plăcut în întregime- așa că las și eu un semn auriu
pentru textul : și eu te iubesc deO datorie de onoare ma obliga sa scriu si eu despre ce ai scris si publicat. M-am uitat peste poemele tale, fac parte din zona in care se scria acum vreo 15 ani. Totusi, nu trebuie sa crezi ca este o acuza, este, in fond, o chiar perfecta metoda de lucru pe care si eu o experimentez inca. Desigur, vorbesc de pe pozitia unui autor care nu mai scrie de multa vreme poeme de o pagina ci, asa cum s-a putut vedea din volumele publicate in ultima vreme - este vorba de un poem-proza-eseu care ocupa o carte. E posibil sa ne fi cunoscut la Sibiu? Am stat acolo 7 ani dar nu-mi amintesc sa te fi intalnit, cu atat mai mult cu cat am prieteni ce au terminat Institutul Teologic "Andrei Saguna" acolo. In sfarsit, ca sa ma refer la poeziile tale - nu cred ca sunt multi autori care continua aceasta linie. Nu e "de rau" oricum. Acest poem cred ca merita o penita de aur chiar si pentru simplul fapt ca exista aici: "In spatele umbrelor/ Nu vor mai fi/ Decat umbre". Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Zidul fostei grădini deda! aici vine o penita, pentru ca "in stratul doi" si chiar mai adanc exista o emotie care nu poate fi spusa folosind alte cuvinte; sau poate fi spusa cu alte cuvinte, dar ar fi tradata. ce este o vesnicie rasturanata? care este cealalta fatza a vesniciei? oare nu este vesnicia o "banda a lui moebius" pe care tot incecam sa ne catzaram?? si, apoi, pasarile mor, dar zborul nu... oricum au rasturna vesnicia, el e vesnic...
pentru textul : învierea păsărilor defi*, chiar
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? demerci Vladimir. nu cred ca politicul are de a face cu virsta. observ ca te obsedeaza ideea virstei de la o vreme.
pentru textul : în orașul acela rusesc deMi se pare ca ai dus textul intr-un punct mult prea fizic. Eu as fi scos versul cu "orasul de langa" si acel "la propriu". Ar face textul putin mai subtil, partea cu cernobal sa se subinteleaga din titlu. Cu alte cuvinte asa as vedea eu inceputul:
"timpul se înjumătăţeşte greu
o iubire neîmplinită,
abandonată în goana exploziei,".
Ma rog, ideea este interesanta, dar din punctul meu de vedere ai putea sa mai slefuiesti textul.
emil
pentru textul : poemul cernobâl deCitindu-ti textul "Scriitura-cihlimbar" observ ca si dumneata vizezi o alta tendinta care se contureaza din ce in ce mai bine in cadrul postmodernitatii si anume - ii zic eu - cea a Sacralitatii in lipsa unui termen mai potrivit care s-o diferentieze de o religiozitate dogmatica - "fiecare comunitate, mai mare sau mai mica, cu religia ei si dogma asociata". Sacralitate care ar putea fi o iesire "reala" din PoMo. O alta tendinta, ce mi se pare ca o pot identifica, este cea de natura unui NewAge. Si or mai fi si altele. Este "contraproductiv" (ca sa utilizez un termen al unui nou limbaj de lemn) sa zicem ca numitele tendinte se diferentiaza net. Ele se impletesc-despletindu-se (un fel de dans al lui Shiva?!) la ora actuala. Ceea ce duce, uneori, la o extensie (baroca - dar si ea extrem de atragatoare) a exprimarii. Castigul (estetic) net: imbogatirea mijloacelor de expresie. Cat despre binarism si depasirea lui, chipurile o depasire a dualitatii de la Descartes citire zic (poate gresesc) ca s-a batut pre multa moneda calpa pe seama unei asemenea depasiri. Inclusiv solutia pe care o propui de genul "(noi) pattern-urile care asteapta sa fie umplute" care seamana a "teza", "antiteza", "sinteza" (Hegel). Si care, bine zice cine zice (nu este acum locul sa dezvolt) constituie o iluzorie miscare a mintii in raport cu una "reala" (sa nu ma intrebi "Ce-i aia Realul?" ca nu mai terminam discutia)
pentru textul : Binaritate & PoMo deRaman inca la parerea initiala ca poemul este un experiment si nu in sensul in care "tot ce scriu eu poate fi privit ca un experiment", pentru ca nu este asa, Virgil scrie poeme inchegate. Si ca orice experiment este discutabil, chiar imi doresc o polemica mai consistenta in subsolul acestui text. Revin, eu vad aici cateva planuri distincte pe care autorul ni le propune spre "digerare", spre "perceptie" insa din pacate prea schematic, disparat. Constat si o intelectualizare excesiva a discursului, abundenta concluziilor in absenta premiselor fara a fi folosita corespunzator sugestia. Asta asa, deocamdata, in cateva cuvinte. In ceea ce priveste paradoxul logic din comentariul tau te las sa-l descoperi singur Virgile. You will prevail, i'm sure. Asta e rostul unui paradox, la urma urmei. Andu
pentru textul : cînd o fată de douăzeci de ani deai dreptate, profetule! totusi, "nu vor acei ce pot"*(Michelangelo)...lesne-mi pare a uza de conceptul modern de poezie, dar binele cu raul ma-mpunge pe la spate, determinandu-ma sa-l inlatur cu forme paseiste:"formele se schimbara, dar raul a ramas"(Eminescu)... conotatiile ideatice ale acestui text am crezut ca stau mai bine intr-o forma versificata de "dulce stil clasic", care place exotericilor nefamiliarizati in ale "poesis-ului de transformation". multam de comm.!
pentru textul : deus ex machina dePentru mine reântoarcerea la frazări folclorice sunt întotdeauna interesante din start. Interesul mi-a sporit aici prin introducerea unor formule pe care nu le recunosc, desigur personale cu ritmică tradițională, cărora le aduci acea neașteptată reluare a grupajului de apelări tipice refrenului. Pericolul facilului e depășit, în spatele formulei întrezărindu-se luciditatea stilistică a unui creator intelectualizat. Cred că la această formulă mă duce dorința mea de a găsi cu adevărat un asemenea creator, dar până la certificarea acestei remarci mai este, după părerea mea, de așteptat și alte texte.
pentru textul : Precum mierea in albine dePagini