Frumos și sensibil poem, chiar m-a făcut să plâng. Mai mult decât plâng în general, și chiar mai mult decât plâng la textele lui Leonard Ancuța iar asta chiar m-a pus pe gânduri. D.p.d.v. tehnic cred că 'în mișcare' trebuie scos din versul 1 strofa 3 deoarece e evident... greu de crezut că te-ar putea trezi noaptea un tren staționat. În rest, un poem de marcă și pe drept recomandat spre lectură.
Margas
Călin, Roxana, cred eu că în proză se întâmplă altfel decât în poezie: personajele prind uneori propriul drum, independent de mecanica dorită de autor. Am să mă repet: o singură frază referitoare la lipsa reală a dorinței nu schimbă ceea ce, din restul textului, nu transpare. Poate că tu, Roxana, ai avut un fel de "plan", ai știut cum vrei să fie cei doi, dar mie când mi-ai spus "O sună mereu în ultimul moment, entuziasmat ca în fața unui cadou. O face sigur că ea va fi acolo. Și e. Când l-a refuzat prima dată, a fost șocat. De atunci o caută mereu, iar ea îl respinge mereu. De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea. Trăiesc amândoi pe baza aceluiași sistem care le oferă o culme, pe care nu-și doresc să o atingă, pentru că și-ar pierde rațiunea de a trăi. ", am eșuat în a vedea prietenia, afinitatea (și textul curge mai departe, și eu ziceam că bine, pe aceeași pantă a construcțiilor artificiale a unei relații, în lipsa realului, melodia, semnele căutate, fabricate, "coincidențele" lipsa comunicării reale etc etc etc. Greșesc eu? Nu am un scenariu când citesc, ci lucrez cu ceea ce-mi oferă autorul. Am spus că eu aș fi avut curaj să exploatez, ajunsă la punctul cu pricina (pe care eu îl consider unul de forță pentru textul tău), o altă latură a titlului, aș fi renunțat la ce-mi dorisem inițial de la personaje și aș fi mers pe ceea ce au devenit ele, de bună voie și nesilite de nimeni. Pe scurt, nu aș fi scris chestia cu lipsa dorinței, și proza ar fi curs altfel. Desigur că ți se pare absurd, că una ai vrut tu să spui, și alta îți sugerez eu, dar eu ți-am oferit argumentele textului, așa cum l-am citit eu, repet. Nu mă pot transpune în locul autorului când citesc proză, asta se face mai mult la poezie, cred eu. Restul obiecțiilor au fost și ele atât cât am considerat de argumentate, nu mai aglomerez subsolul... :-) Pe mine mă interesează mai binele în ceea ce scrii, pe tine? (ei, știu că-i retorică întrebarea mea... ) La bună citire.
E un text interesant, poveste în poveste, cu final deschis, cu tâlc.
Ai un dezacord aici - " venit copilul ăla a lui mândra". Dacă vrei să păstrezi acustica populară, bagă un apsotrof (a' lui mândra).
Atmosfera de inexorabil... si totusi se intrevede iesirea prin iluzie: "tu imi daruiesti margini/iepurele ascuns in joben". "Is all that we see or seem But a dream within a dream?", Vladimir? Si-atunci, singura cale este tot visul. "myzuage al ciresului inflorit"... efemer si neinceput. Frumos.
Atmosfera medievală e doar butaforie... Ce mi se par facinante dincolo de prozodie, sunt commedia dell'arte, mesajul textului, simbolistica titlului "Trandafirul coasei" (de altfel exprimată clar în primul vers cât și în ultimele două versuri, ca laitmotiv): "Cât trandafirul coasei lucește fãrã fard Sã ne iubim - Prințesã - sub stelele ce ard" Allora vi posso proporre di cominciare una discussione, dello stile : "O voi che per la via d'Amore passate attendete e guardate s'elli è dolore alcun, quanto 'l mio, grave; e prego sol ch'audir mi sofferiate, e poi imaginate"...
"schelăcăind"... licenţă poetică??!!! Hai să fim serioşi. Chiar aşa e de greu să admitem că am tastat greşit sau că e o simplă gafă făcută în timp ce aveam "o îndeletnicire mult mai plăcută". La urma urmei nimeni nu poate face două lucruri bine în acelaşi timp.
admir ineditul,ai o imaginaţie bogată.
îmi place cum ai desfăşurat amintirile iar finalul te face să simţi gustul amar al realităţii.
"Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
mi-a plăcut şi am vrut să las un semn.
Ok, purced. Mă deranjează puțin pedalarea pe libertate, dar din punctul de vedere al prea multelor cuvinte folosite. Și înțeleg, sper, că te-ai folosit cum trebuie de vorba aceea prea des folosită vizavi de România. Numai că m-am așteptat să schimbi registrul. Dupa balada am sperat că o să închei cu "și asta mi-a ocupat deja tot sufletul". Sfârșitul frizează antologicul. Mai ales că eu îl văd ca pe o trecere dincolo de românism, o scufundare în umanul ce nu ține cont de granițe.
excelent arata site-ul, felicitari! mi se pare mult mai accesibila si mai moderna versiunea aceasta.
din cate vad pe calculator functioneaza foarte bine. DAR, eu mai accesez netul si de pe telefon si versiunea hermeneia 2.0 nu merge, imediat ce intru se blocheaza si imi restarteaza telefonul (lucru care nu mi s-a mai intamplat cu niciun alt site). Asta n-ar fi o problema prea mare pentru mine, dar m-am gandit ca ar fi bine s-o semnalez totusi.
Cred că textul de faţă ar curge mai frumos pe orizontală decât pe verticală. Ai încercat să te gândeşti că ar putea da mai bine ca proză? Undeva pe la note, nu de subsol.
Iată un poem cuceritor prin simplitate și sinceritate. Ultimele două versuri m-au făcut să tresar și să recitesc poemul, în altă lumină. Morți discrete... Ce să mai spun? În dimineața aceasta de noiembrie cu zăpadă de câțiva cm, octombrie pare o flacără ce și-a dat duhul discret și inevitabil...
penita nu e pt poveste, frumoasa, desigur, cat pt limbaj. eram obisnuit aici sa vad texte bune, insa pline de figuri de stil. nu spun ca e bine sau rau asta. ar fi o prejudecata. spun doar ca acum aici textul e tare ca apa unei fantani
Ioana, Petre, multumesc. Ioana, cred ca ai dreptate, ma voi gindi acolo cu ce sa competez. Petre, ai intuit corect, limbajul e in aparenta neliterar. E undeva la limita, insa in niciun caz nu am avut ca scop socul. Pur si simplu cred ca e un limbaj firesc ce vine odata cu trairea.
multumesc pentru trecere lizuca, sint intr-o perioada mai "secetoasa" si ma bucur de orice clipa cind mai pot scrie ceva. Sper sa vina vremuri mai bune.
ţi-a reuşit să dai echilibru stării şi să-i defineşti obiectivele, nici mai puţin, tu eşti cheia, ai completat cu ce trebuie completat sau controlat, chiar dacă nu te mai interesează nimic (mi se întâmplă şi mie des).
Chiar imi placu scrierea ta, Nicholas! is a live wire, un fel de cocktail intre mirare si 'whatever'. Apreciez curgerea unor expresii ori poate acel surreal al trecerii peste pod prinde bine stilul tau? Nu stiu :p.
Mie mi au placut in mod deosebit Mosul care fura trompeta, confesia onesta prin care te declari cablu si mai ales gogosile cu marshmallows (motiv pentru care planific sa emigrez in Amerrrrica- the country of hope :D).
A Happy One!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ultimele doua strofe sunt ceea ce face poezia. la primele trei mai trebuie lucrat.
pentru textul : azi imi iau liber... deprin capilare
fragmente de cer
urcă încet în tine
somonii albaştri
îşi depun icrele
la izvoare
şi mor
mai trec, ioana
pentru textul : ieşirea din cerc deluna sta agatata pe cer. ne da lumina ca sa fim fericiti............poezie generala.
domnule Cezar, eu cred ca glumiti.
pentru textul : Luna deFrumos și sensibil poem, chiar m-a făcut să plâng. Mai mult decât plâng în general, și chiar mai mult decât plâng la textele lui Leonard Ancuța iar asta chiar m-a pus pe gânduri. D.p.d.v. tehnic cred că 'în mișcare' trebuie scos din versul 1 strofa 3 deoarece e evident... greu de crezut că te-ar putea trezi noaptea un tren staționat. În rest, un poem de marcă și pe drept recomandat spre lectură.
pentru textul : laparovision deMargas
mi-e dor de un gratar, o bere buna si un bilețel de dragoste...of, unde esti adolescenta, cu prostia ta cu tot?
pentru textul : dorina deCălin, Roxana, cred eu că în proză se întâmplă altfel decât în poezie: personajele prind uneori propriul drum, independent de mecanica dorită de autor. Am să mă repet: o singură frază referitoare la lipsa reală a dorinței nu schimbă ceea ce, din restul textului, nu transpare. Poate că tu, Roxana, ai avut un fel de "plan", ai știut cum vrei să fie cei doi, dar mie când mi-ai spus "O sună mereu în ultimul moment, entuziasmat ca în fața unui cadou. O face sigur că ea va fi acolo. Și e. Când l-a refuzat prima dată, a fost șocat. De atunci o caută mereu, iar ea îl respinge mereu. De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea. Trăiesc amândoi pe baza aceluiași sistem care le oferă o culme, pe care nu-și doresc să o atingă, pentru că și-ar pierde rațiunea de a trăi. ", am eșuat în a vedea prietenia, afinitatea (și textul curge mai departe, și eu ziceam că bine, pe aceeași pantă a construcțiilor artificiale a unei relații, în lipsa realului, melodia, semnele căutate, fabricate, "coincidențele" lipsa comunicării reale etc etc etc. Greșesc eu? Nu am un scenariu când citesc, ci lucrez cu ceea ce-mi oferă autorul. Am spus că eu aș fi avut curaj să exploatez, ajunsă la punctul cu pricina (pe care eu îl consider unul de forță pentru textul tău), o altă latură a titlului, aș fi renunțat la ce-mi dorisem inițial de la personaje și aș fi mers pe ceea ce au devenit ele, de bună voie și nesilite de nimeni. Pe scurt, nu aș fi scris chestia cu lipsa dorinței, și proza ar fi curs altfel. Desigur că ți se pare absurd, că una ai vrut tu să spui, și alta îți sugerez eu, dar eu ți-am oferit argumentele textului, așa cum l-am citit eu, repet. Nu mă pot transpune în locul autorului când citesc proză, asta se face mai mult la poezie, cred eu. Restul obiecțiilor au fost și ele atât cât am considerat de argumentate, nu mai aglomerez subsolul... :-) Pe mine mă interesează mai binele în ceea ce scrii, pe tine? (ei, știu că-i retorică întrebarea mea... ) La bună citire.
pentru textul : Amantă spirituală deE un text interesant, poveste în poveste, cu final deschis, cu tâlc.
pentru textul : din când în când mă vizitează ăla deAi un dezacord aici - " venit copilul ăla a lui mândra". Dacă vrei să păstrezi acustica populară, bagă un apsotrof (a' lui mândra).
Atmosfera de inexorabil... si totusi se intrevede iesirea prin iluzie: "tu imi daruiesti margini/iepurele ascuns in joben". "Is all that we see or seem But a dream within a dream?", Vladimir? Si-atunci, singura cale este tot visul. "myzuage al ciresului inflorit"... efemer si neinceput. Frumos.
pentru textul : Solitudine deAtmosfera medievală e doar butaforie... Ce mi se par facinante dincolo de prozodie, sunt commedia dell'arte, mesajul textului, simbolistica titlului "Trandafirul coasei" (de altfel exprimată clar în primul vers cât și în ultimele două versuri, ca laitmotiv): "Cât trandafirul coasei lucește fãrã fard Sã ne iubim - Prințesã - sub stelele ce ard" Allora vi posso proporre di cominciare una discussione, dello stile : "O voi che per la via d'Amore passate attendete e guardate s'elli è dolore alcun, quanto 'l mio, grave; e prego sol ch'audir mi sofferiate, e poi imaginate"...
pentru textul : Trandafirul coasei desi finalul poate fi o poezie in sine.
de acord in rest cu cristina.
as scapa de rozul ala.
pentru textul : de fapt tot un scenariu prost de"schelăcăind"... licenţă poetică??!!! Hai să fim serioşi. Chiar aşa e de greu să admitem că am tastat greşit sau că e o simplă gafă făcută în timp ce aveam "o îndeletnicire mult mai plăcută". La urma urmei nimeni nu poate face două lucruri bine în acelaşi timp.
pentru textul : fahrenheit game decuvântul "mormane" nu-mi sună prea poetic.
pentru textul : balada ploilor pierdute 2 deadmir ineditul,ai o imaginaţie bogată.
pentru textul : aleea cu cireși deîmi place cum ai desfăşurat amintirile iar finalul te face să simţi gustul amar al realităţii.
"Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
mi-a plăcut şi am vrut să las un semn.
așa cum spune un alt somno... pardon! poet! :)
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor deOk, purced. Mă deranjează puțin pedalarea pe libertate, dar din punctul de vedere al prea multelor cuvinte folosite. Și înțeleg, sper, că te-ai folosit cum trebuie de vorba aceea prea des folosită vizavi de România. Numai că m-am așteptat să schimbi registrul. Dupa balada am sperat că o să închei cu "și asta mi-a ocupat deja tot sufletul". Sfârșitul frizează antologicul. Mai ales că eu îl văd ca pe o trecere dincolo de românism, o scufundare în umanul ce nu ține cont de granițe.
pentru textul : all the way home deexcelent arata site-ul, felicitari! mi se pare mult mai accesibila si mai moderna versiunea aceasta.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - dedin cate vad pe calculator functioneaza foarte bine. DAR, eu mai accesez netul si de pe telefon si versiunea hermeneia 2.0 nu merge, imediat ce intru se blocheaza si imi restarteaza telefonul (lucru care nu mi s-a mai intamplat cu niciun alt site). Asta n-ar fi o problema prea mare pentru mine, dar m-am gandit ca ar fi bine s-o semnalez totusi.
"" Caci beat sint eu si nu de vinuri ? h
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor deCred că textul de faţă ar curge mai frumos pe orizontală decât pe verticală. Ai încercat să te gândeşti că ar putea da mai bine ca proză? Undeva pe la note, nu de subsol.
pentru textul : urmează-ţi distinctul deIată un poem cuceritor prin simplitate și sinceritate. Ultimele două versuri m-au făcut să tresar și să recitesc poemul, în altă lumină. Morți discrete... Ce să mai spun? În dimineața aceasta de noiembrie cu zăpadă de câțiva cm, octombrie pare o flacără ce și-a dat duhul discret și inevitabil...
pentru textul : din noiembrie vor rămâne pete mari pe covor demultumesc Ani, dar nu ma mai domni atita ca am sa ma simt ca un pterodactyl. Un an bun si tie.
pentru textul : simetrie de"lîngă pat pat un sac de plastic exact ca într-un avion...", pentru mine asta e smiorcaiala.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) depenita nu e pt poveste, frumoasa, desigur, cat pt limbaj. eram obisnuit aici sa vad texte bune, insa pline de figuri de stil. nu spun ca e bine sau rau asta. ar fi o prejudecata. spun doar ca acum aici textul e tare ca apa unei fantani
pentru textul : .. deIoana, Petre, multumesc. Ioana, cred ca ai dreptate, ma voi gindi acolo cu ce sa competez. Petre, ai intuit corect, limbajul e in aparenta neliterar. E undeva la limita, insa in niciun caz nu am avut ca scop socul. Pur si simplu cred ca e un limbaj firesc ce vine odata cu trairea.
pentru textul : quenotte deUnde a dispărut "anima mundi"? Voiam să comentez.
pentru textul : am privit în ochii cobrei deplăcut fără "în patul meu te vei lovi de adânc"
pentru textul : trag aer de"tăcerea mea curge după formule vechi"
multumesc pentru trecere lizuca, sint intr-o perioada mai "secetoasa" si ma bucur de orice clipa cind mai pot scrie ceva. Sper sa vina vremuri mai bune.
pentru textul : despre cuvinte și lucruri deţi-a reuşit să dai echilibru stării şi să-i defineşti obiectivele, nici mai puţin, tu eşti cheia, ai completat cu ce trebuie completat sau controlat, chiar dacă nu te mai interesează nimic (mi se întâmplă şi mie des).
pentru textul : akedia de... of!
pentru textul : Sanspoeme in Plurivers de"freacă coadă"... asta nu-mi place. aș fi ales alt verb.
pentru textul : podul suspinelor deChiar imi placu scrierea ta, Nicholas! is a live wire, un fel de cocktail intre mirare si 'whatever'. Apreciez curgerea unor expresii ori poate acel surreal al trecerii peste pod prinde bine stilul tau? Nu stiu :p.
pentru textul : new year samba deMie mi au placut in mod deosebit Mosul care fura trompeta, confesia onesta prin care te declari cablu si mai ales gogosile cu marshmallows (motiv pentru care planific sa emigrez in Amerrrrica- the country of hope :D).
A Happy One!
Pagini