ok, iaca de unde vine necazul: in poezia religioasa, absolut nelamoda astazi, ma caznesc sa delimitez, pe cat posibil, poezia de predica. predica imi pare ca nenoroceste poezia. mi-au ramas la indemana descrierea, imaginile, meditatia si prea putin explicativ ca de asta nu mai e nevoie in poezie. or mai fi si alte nuante, dar pe aici sunt deocamdata. thx de comentariu!
A. era să uit: foloseşti prea multe cuvinte-punte pentru a ajunge la idee, o îmbraci prea gros. Exp:
"in pietre în mâna dreaptă
ca să le arunc în cel care va spune primul ceva despre tine" --> "ţin pietre în mână pentru primul care va vorbi despre tine
"nimeni nu are voie să vorbească atunci când trupurile nu-și mai găsesc suflarea" - fără "atunci"
"se zice că într-una din zilele viitoare vom tresări cu toții în mormânt și ne vom da seama că tot ce am făcut înainte să fim băgați în cuștile mortuare"
Uf, cum mă împiedic în "tubularele" acelea. Știu că l-ai ales special, de aceea abia am îndrăznit să îți spun. În versurile 5-6 ai multe grupări cu "r": ri - er - ăr - ra - ire. Poate prelucrezi un pic. Îmi place curgerea aceastei temporalități, e o lichefiere a zilelor și nu doar, e un totum trăibil, memoria devenind "seva" ce ne face să fim prezenți în orice secundă, "foc sacru". Mi-a rămas intens: "azi verdele părăsind crudul ierbii". :)
lucian, simt un fior nou, mai patrunzator decat al "ferestrei deschisa in carne", un simt ca dincolo de fiecare cuvant, se gaseste un univers nemarturisit ce-si astepta de mult gandul care sa-l creeze ... imi place cum ai figurat aceasta stare, bratul nobil care o conduce, traseul unui avion sau al unei comete pe pielea infiorata a unui sentiment, dar mai ales aterizarea cu precizie in turnul de piatra de pe umerii tai... locul de intalnire a gandului tau cu lumea.
Interesantă explicația ta asupra poeziei, în amănuntul fiecărei imagini. Nu aș fi văzut așa, șireturi ș.a., doar o imensă tristețe, dar nu ca un gol, ci ca o revelație. Și mai interesantă este afirmația ta: "Fara anumiti oameni, nu insemnam mai nimic". "Cu anumiți oameni, însemnăm ceva" - ce? totul? cât? unde? cum?
mie imi pare putin fortat si haotic acest text, wordy wordy, repeptitiv, etcetera..nu zic, unele expresii sint ok si ar putea construi platforma altor poezii. probabil iesirea din iarna este mai despcriptiva pentru unii desi (mea culpa) dupa hibernare pina si poezia vrea! ce vrea? I could tell you but then I'd have to...write it for you :p
Placut versul:
'fără pardesiu mă simt ca o pată de culoarea kaki'
Un text care are nevoie de ceva prelucrari. Tema iubirii a devenit in sine o tema banala, de aceea trebuie prezentata dintr-un punct de vedere diferit sau trebuie "imbracata" foarte bine. Apoi, textul abunda in stereotipii "buzele arse", "ale lumii valuri", "locul osandit", "fierbintele-ti cuvine" (cred ca aveti o greseala la "fierbitele"). Versul "Mai este timp afară? Mai plouă oare-n zori?" este foarte banal, este lipsit de simtire, e gol. Intrebarile retorice sunt inexpresive. "Doar eu mai las o urma pe nisip? " formulare slaba. Incercati sa mai prelucrati textul. Ialin
titlul are ceva dintr-un alt vis decât restul. iată câteva imagini pe care le subliniez ca interesante dar care își păstrează rolul decorativ de colaj: "mi se pare mereu că îmi văd jumătatea oxidându-se leneș " "diminețile ies aburi din pijamale cum nu mă așteptam în copilărie" finalul este ambiguu.
Bianca, pai eu cred ca la final nu merge "Nu am spus nimic nimănui despre zilele și nopțile împărțite între cele două droguri..." si ar fi mai bine zis "nu am spus nimic nimanui pana acum despre ...." In rest, o lectura placuta si rafinata. Ma pui pe ganduri or what? Andu
" Dance of the Vampires" (1967) sau "Balul vampirilor" este o comedie horror în regia lui Roman Polanski (păcat că nu ai auzit nici măcar de regizor) și unde el și joacă în rolul principal (acțiunea se petrece în Transilvania). E slab textul și nu atât prin subiect ci prin expresie. Trebuie să privești realitatea în față pentru că are dreptate francisc.
Nasol.. eu am vrut să zic doar că mi-a plăcut..apoi, uite, în doua-trei cuvinte ai explicat tot ce era de explicat și suficient de vizibil cred; eu ce să mai explic?. Treaba cu situl cela nu era o acuză de plagiat, era o asociere pe care eu am făcut-o prin prisma acelei tehnici, pusă în discuție.
Vasile Munteanu, Minuscula polemică consumată (între dumneavoastră și Ionuț Caragea) în "subsolul" poemului meu vă aparține în exclusivitate. Schimbul de replici e interesant și mă bucură faptul că textul meu v-a incitat. Vă doresc un Crăciun minunat și un An Nou cu speranțe împlinite.
Dacă tot am amintit de cântec, iată-l aici http://www.youtube.com/watch?v=xDIZxvZJfYc
E un altfel de invitație la Iași, prin muzică, alături de cea pe care o face însăși poezia de dincolo de privirea caldă și calmă de pe copertă.
Mulțumiri pentru tot ceea ce mă face să revin aici și să mai zăbovesc o vreme.
domnule lubov, forta poemului consta tocmai in substratul sau religios, radacina si pana la urma sensul artei e unul sacru, dezbracat de el isi pierde mare parte din sens eu tocmai de aceasta energie spirituala am fost impresionata sunt tragice aceste cuvinte /pe mine ea nu m-a văzut după chipul și asemănarea sa. /
nope. textul este destul de cliseistic si predictibil. e poate o mostra despre cum sa folosesti "pragmatic" metaforele. si pe alocuri se scufunda in lozincard. precizez, daca mai e nevoie, ca observatiile mele ar fi fost aceleasi si daca un barbat scria asa ceva despre "caut femeie". anyway, poezia ar fi fost daca era vorba despre un barbat orb si care nu mai are nici un miez fierbinte, sau daca il asteptai imbracata in palton si cu bigudiuri in par. aia avea ceva sanse sa fie poezie, sa intrige sau sa comita ceva. dar asa, cu "tatuaje pe inima" si "orhidee in mina" nu cred ca se facea poezie nici in 1950. dar evident, nu am cum sa stiu sigur ca n-am trait atunci. deci slabut dupa umila mea parere.
Vladimir, mie îmi pare un poem scris dincolo de limita prea-plinului. Un poem-strigăt, și cu toate acestea calculat... e ca un fel de război pregătit din timp. Foarte bine dozată trăirea, într-adevăr. O poezie la care am revenit în fiecare zi de când ai postat-o, fără a simți că pot lăsa semn. Nu se poate spune, pur și simplu, că îți place.
CÁTGUT s.n. Fir resorbabil preparat din intestinul unor animale (pisică, oaie) și întrebuințat în chirurgie, la cusături, drenaj etc. – Din fr. catgut.
Mi se pare ca ai dus textul intr-un punct mult prea fizic. Eu as fi scos versul cu "orasul de langa" si acel "la propriu". Ar face textul putin mai subtil, partea cu cernobal sa se subinteleaga din titlu. Cu alte cuvinte asa as vedea eu inceputul:
"timpul se înjumătăţeşte greu
o iubire neîmplinită,
abandonată în goana exploziei,".
Ma rog, ideea este interesanta, dar din punctul meu de vedere ai putea sa mai slefuiesti textul.
M-am hotărât să nu mai scriu poezie, decât despre gesturi măreţe. Voi evita volutele de mică amploare, ploile reci de toamnă, şi despărţirile... Voi omite sentimentalismele, durerea, singurătatea, lipsa poftei de mâncare, sufletul, suferinţa, melancolia şi alte prostii care nu interesează pe nimeni - voi scoate din vocabular, eu, împreună cu mine şi mie.
Despre eroi promit că voi scrie tomuri întregi. Cu cât vor fi mai puţini, cu atât mai lungi, epopei, voi scrie la apocalipsă sau, măcar, la un tsunami mai mare (poate la un cutremur de peste 9 grade richter).
Într-o metropolă aglomerată, cu victime sigure şi zgârie-nori, voi scrie un reportaj poetic de pulitzer împănat cu poze alb-negru, pentru ca sângele să se scurgă liniştit, ca măduva prin oasele metroului.
Voi scrie despre lebedele negre, despre pasărea de cenuşă, despre prăbuşirea piramidelor în groapa marianelor; voi descrie ce va rămâne după ce plăcile tectonice îşi vor freca şoldurile într-o măreaţă, copleşitoare iubire - îmi voi căuta printre ruine prietenii, câinii lor, jocurile lor preferate... Le voi număra cicatricile, organele, visurile, speranţele...
Despre ei voi scrie. Au fost şi sunt mărunţi, fac greşeli mari, şi gesturi de mică amploare; voi scrie despre experienţa lor exotică, despre marea mirare a acelui moment în care au înţeles că au trăit în miracol atât amar de vreme fără să ştie; voi scrie despre marea trecere, marea apă, marea lăcomie, şi mica întâmplare a naşterii unei lumi intrată în cartea recordurilor ca fiind cea mai bună dintre lumile posibile.
Pentru mine şi sufletul meu chinuit în care eu trăiesc alături de ei gesturi mărunte...
Mi-au plăcut mult tonul reflexiv și capturarea unor imagini din realitate înrămate în cuvinte. Mi-am însușit multe rostiri fiindcă m-am regăsit în ele și am tot spus după fiecare vers, da, așa e, câtă dreptate ai, cât de bine observi și focalizezi totul!
Cel mai mult mi-au plăcut versurile următoare:
soarele a cotit de atâtea ori peste noi micșorându-ne umbra
aproape că simt iubito anotimpul cum se adună sub streșini
un singur strigăt există pe lume restul sunt sentimente
dumnezeul meu de ce m-ai părăsit într-un oraș inutil
nu s-a întors nici unul din mansarde nimeni nu știe cum e
deși toți visează să fie cuprinși de somn pe scările lungi
Drept pentru care aprecierea mea!
O singură sugestie: aș elimina din primul vers „cu toții” pentru a lăsa versul deschis.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ok, iaca de unde vine necazul: in poezia religioasa, absolut nelamoda astazi, ma caznesc sa delimitez, pe cat posibil, poezia de predica. predica imi pare ca nenoroceste poezia. mi-au ramas la indemana descrierea, imaginile, meditatia si prea putin explicativ ca de asta nu mai e nevoie in poezie. or mai fi si alte nuante, dar pe aici sunt deocamdata. thx de comentariu!
pentru textul : coborârea în Carte deA. era să uit: foloseşti prea multe cuvinte-punte pentru a ajunge la idee, o îmbraci prea gros. Exp:
"in pietre în mâna dreaptă
ca să le arunc în cel care va spune primul ceva despre tine" --> "ţin pietre în mână pentru primul care va vorbi despre tine
"nimeni nu are voie să vorbească atunci când trupurile nu-și mai găsesc suflarea" - fără "atunci"
"se zice că într-una din zilele viitoare vom tresări cu toții în mormânt
și ne vom da seama că tot ce am făcut înainte să fim băgați în cuștile mortuare"
şi alţi "care/ cum/ ca să, că" etc.
pentru textul : Cantata în mi minor deUf, cum mă împiedic în "tubularele" acelea. Știu că l-ai ales special, de aceea abia am îndrăznit să îți spun. În versurile 5-6 ai multe grupări cu "r": ri - er - ăr - ra - ire. Poate prelucrezi un pic. Îmi place curgerea aceastei temporalități, e o lichefiere a zilelor și nu doar, e un totum trăibil, memoria devenind "seva" ce ne face să fim prezenți în orice secundă, "foc sacru". Mi-a rămas intens: "azi verdele părăsind crudul ierbii". :)
pentru textul : Revers delucian, simt un fior nou, mai patrunzator decat al "ferestrei deschisa in carne", un simt ca dincolo de fiecare cuvant, se gaseste un univers nemarturisit ce-si astepta de mult gandul care sa-l creeze ... imi place cum ai figurat aceasta stare, bratul nobil care o conduce, traseul unui avion sau al unei comete pe pielea infiorata a unui sentiment, dar mai ales aterizarea cu precizie in turnul de piatra de pe umerii tai... locul de intalnire a gandului tau cu lumea.
pentru textul : Madlenă 1 deîn sfânta resemnare de spirit am să-mi leg
o pipă două pipe trei pipe restu-i jeg
am gustat ironia amara. felicitari.
pentru textul : Zen (1) deuitasem.
pentru textul : zilele acestea de ianuarie deInteresantă explicația ta asupra poeziei, în amănuntul fiecărei imagini. Nu aș fi văzut așa, șireturi ș.a., doar o imensă tristețe, dar nu ca un gol, ci ca o revelație. Și mai interesantă este afirmația ta: "Fara anumiti oameni, nu insemnam mai nimic". "Cu anumiți oameni, însemnăm ceva" - ce? totul? cât? unde? cum?
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările demie imi pare putin fortat si haotic acest text, wordy wordy, repeptitiv, etcetera..nu zic, unele expresii sint ok si ar putea construi platforma altor poezii. probabil iesirea din iarna este mai despcriptiva pentru unii desi (mea culpa) dupa hibernare pina si poezia vrea! ce vrea? I could tell you but then I'd have to...write it for you :p
Placut versul:
'fără pardesiu mă simt ca o pată de culoarea kaki'
cheerio! :p
PS versul 2 stanza 1 - urit vers!
pentru textul : ieşirea din iarnă deUn text care are nevoie de ceva prelucrari. Tema iubirii a devenit in sine o tema banala, de aceea trebuie prezentata dintr-un punct de vedere diferit sau trebuie "imbracata" foarte bine. Apoi, textul abunda in stereotipii "buzele arse", "ale lumii valuri", "locul osandit", "fierbintele-ti cuvine" (cred ca aveti o greseala la "fierbitele"). Versul "Mai este timp afară? Mai plouă oare-n zori?" este foarte banal, este lipsit de simtire, e gol. Intrebarile retorice sunt inexpresive. "Doar eu mai las o urma pe nisip? " formulare slaba. Incercati sa mai prelucrati textul. Ialin
pentru textul : Doar eu. deamu uitat: dacă textul trebuie trimis în șantier te rog să nu eziți. nu are importanță cine la scris.
pentru textul : oolong tea detitlul are ceva dintr-un alt vis decât restul. iată câteva imagini pe care le subliniez ca interesante dar care își păstrează rolul decorativ de colaj: "mi se pare mereu că îmi văd jumătatea oxidându-se leneș " "diminețile ies aburi din pijamale cum nu mă așteptam în copilărie" finalul este ambiguu.
pentru textul : într-un vis camera mea era un submarin deBianca, pai eu cred ca la final nu merge "Nu am spus nimic nimănui despre zilele și nopțile împărțite între cele două droguri..." si ar fi mai bine zis "nu am spus nimic nimanui pana acum despre ...." In rest, o lectura placuta si rafinata. Ma pui pe ganduri or what? Andu
pentru textul : Fără oglindă. Muscari. deVa rog stergeti acest comentariu... Aaprent cand dai reply apare o maaare pagina de waringuri la un foreach cred, dar daca dau refresh ceva.. dispare
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 de" Dance of the Vampires" (1967) sau "Balul vampirilor" este o comedie horror în regia lui Roman Polanski (păcat că nu ai auzit nici măcar de regizor) și unde el și joacă în rolul principal (acțiunea se petrece în Transilvania). E slab textul și nu atât prin subiect ci prin expresie. Trebuie să privești realitatea în față pentru că are dreptate francisc.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă deNasol.. eu am vrut să zic doar că mi-a plăcut..apoi, uite, în doua-trei cuvinte ai explicat tot ce era de explicat și suficient de vizibil cred; eu ce să mai explic?. Treaba cu situl cela nu era o acuză de plagiat, era o asociere pe care eu am făcut-o prin prisma acelei tehnici, pusă în discuție.
pentru textul : urâții demi-a placut. dar as scoate versul acela cu seva adancurilor.
pentru textul : Decofrare II deVasile Munteanu, Minuscula polemică consumată (între dumneavoastră și Ionuț Caragea) în "subsolul" poemului meu vă aparține în exclusivitate. Schimbul de replici e interesant și mă bucură faptul că textul meu v-a incitat. Vă doresc un Crăciun minunat și un An Nou cu speranțe împlinite.
pentru textul : mă dor tâmplele defrumos fara rasuflarea de gheata a copiilor
pentru textul : long et douloureux debine, dacă tu zici...
pentru textul : despre iubire deeu nu sînt papă să-mi apăr dreptul prin infinite subterfugii.
Dacă tot am amintit de cântec, iată-l aici http://www.youtube.com/watch?v=xDIZxvZJfYc
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia deE un altfel de invitație la Iași, prin muzică, alături de cea pe care o face însăși poezia de dincolo de privirea caldă și calmă de pe copertă.
Mulțumiri pentru tot ceea ce mă face să revin aici și să mai zăbovesc o vreme.
domnule lubov, forta poemului consta tocmai in substratul sau religios, radacina si pana la urma sensul artei e unul sacru, dezbracat de el isi pierde mare parte din sens eu tocmai de aceasta energie spirituala am fost impresionata sunt tragice aceste cuvinte /pe mine ea nu m-a văzut după chipul și asemănarea sa. /
pentru textul : toate oasele dee dixtractiv, n'est ce pas?
pentru textul : kreițerova sonata denope. textul este destul de cliseistic si predictibil. e poate o mostra despre cum sa folosesti "pragmatic" metaforele. si pe alocuri se scufunda in lozincard. precizez, daca mai e nevoie, ca observatiile mele ar fi fost aceleasi si daca un barbat scria asa ceva despre "caut femeie". anyway, poezia ar fi fost daca era vorba despre un barbat orb si care nu mai are nici un miez fierbinte, sau daca il asteptai imbracata in palton si cu bigudiuri in par. aia avea ceva sanse sa fie poezie, sa intrige sau sa comita ceva. dar asa, cu "tatuaje pe inima" si "orhidee in mina" nu cred ca se facea poezie nici in 1950. dar evident, nu am cum sa stiu sigur ca n-am trait atunci. deci slabut dupa umila mea parere.
pentru textul : Blind date deVladimir, mie îmi pare un poem scris dincolo de limita prea-plinului. Un poem-strigăt, și cu toate acestea calculat... e ca un fel de război pregătit din timp. Foarte bine dozată trăirea, într-adevăr. O poezie la care am revenit în fiecare zi de când ai postat-o, fără a simți că pot lăsa semn. Nu se poate spune, pur și simplu, că îți place.
pentru textul : mijlocul cerului deCÁTGUT s.n. Fir resorbabil preparat din intestinul unor animale (pisică, oaie) și întrebuințat în chirurgie, la cusături, drenaj etc. – Din fr. catgut.
pentru textul : poetul I deam uitat semnul acesta, scuze!
pentru textul : cioburi deun capriciu generic deosebit, forta imagistica de a introduce existenta intr-un ritual, eleganta in alegerea titlului! felicitari Paul!
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia deMi se pare ca ai dus textul intr-un punct mult prea fizic. Eu as fi scos versul cu "orasul de langa" si acel "la propriu". Ar face textul putin mai subtil, partea cu cernobal sa se subinteleaga din titlu. Cu alte cuvinte asa as vedea eu inceputul:
"timpul se înjumătăţeşte greu
o iubire neîmplinită,
abandonată în goana exploziei,".
Ma rog, ideea este interesanta, dar din punctul meu de vedere ai putea sa mai slefuiesti textul.
emil
pentru textul : poemul cernobâl deM-am hotărât să nu mai scriu poezie, decât despre gesturi măreţe. Voi evita volutele de mică amploare, ploile reci de toamnă, şi despărţirile... Voi omite sentimentalismele, durerea, singurătatea, lipsa poftei de mâncare, sufletul, suferinţa, melancolia şi alte prostii care nu interesează pe nimeni - voi scoate din vocabular, eu, împreună cu mine şi mie.
pentru textul : cea mai bună dintre poeziile posibile deDespre eroi promit că voi scrie tomuri întregi. Cu cât vor fi mai puţini, cu atât mai lungi, epopei, voi scrie la apocalipsă sau, măcar, la un tsunami mai mare (poate la un cutremur de peste 9 grade richter).
Într-o metropolă aglomerată, cu victime sigure şi zgârie-nori, voi scrie un reportaj poetic de pulitzer împănat cu poze alb-negru, pentru ca sângele să se scurgă liniştit, ca măduva prin oasele metroului.
Voi scrie despre lebedele negre, despre pasărea de cenuşă, despre prăbuşirea piramidelor în groapa marianelor; voi descrie ce va rămâne după ce plăcile tectonice îşi vor freca şoldurile într-o măreaţă, copleşitoare iubire - îmi voi căuta printre ruine prietenii, câinii lor, jocurile lor preferate... Le voi număra cicatricile, organele, visurile, speranţele...
Despre ei voi scrie. Au fost şi sunt mărunţi, fac greşeli mari, şi gesturi de mică amploare; voi scrie despre experienţa lor exotică, despre marea mirare a acelui moment în care au înţeles că au trăit în miracol atât amar de vreme fără să ştie; voi scrie despre marea trecere, marea apă, marea lăcomie, şi mica întâmplare a naşterii unei lumi intrată în cartea recordurilor ca fiind cea mai bună dintre lumile posibile.
Pentru mine şi sufletul meu chinuit în care eu trăiesc alături de ei gesturi mărunte...
Mi-au plăcut mult tonul reflexiv și capturarea unor imagini din realitate înrămate în cuvinte. Mi-am însușit multe rostiri fiindcă m-am regăsit în ele și am tot spus după fiecare vers, da, așa e, câtă dreptate ai, cât de bine observi și focalizezi totul!
Cel mai mult mi-au plăcut versurile următoare:
soarele a cotit de atâtea ori peste noi micșorându-ne umbra
aproape că simt iubito anotimpul cum se adună sub streșini
un singur strigăt există pe lume restul sunt sentimente
dumnezeul meu de ce m-ai părăsit într-un oraș inutil
nu s-a întors nici unul din mansarde nimeni nu știe cum e
deși toți visează să fie cuprinși de somn pe scările lungi
Drept pentru care aprecierea mea!
pentru textul : în oraș nu sunt mansarde de închiriat (II) deO singură sugestie: aș elimina din primul vers „cu toții” pentru a lăsa versul deschis.
Pagini