Domnule mai documentaţi-vă în ceea ce priveşte haikuul şi nu vă mai cramponaţi atât de o silabă două. Este permis de către haigini cu renume, nu eu am fost cel ce am impus această regulă.
În ceea ce priveşte postările, m-aş fi orit de tot dacă aţi fi fost un autor hermeneia, dar având în vedere că sunteţi doar coloborator, asta înseamnă că vizitaţi site-ul din an-în-Paşte, deci oricum ar fi, eu nu cred că greşesc dacă postez un text pe zi, deci nici nu opresc pe cineva să posteze m,ai mult ca mine. În această privinţă nu sunt vinovat, deci, vă rog, calmaţi-vă, iar cât despre statuie, până la urmă, cine ştie, poate îmi desenează cinevra vre-o una:))).
Cu respect, Cezar
Gallé .. dacă o să stai vreodată noaptea de veghe lângă insula Hokkaidō o să auzi marea cum dezosează gâtul unei viori până obține cel mai bun sushi așa se obține și un gallé... e un sushi din sticlă iar sticla ? un fagure muzielo privește, sticlarul a scuipat filéul de sunet în nisipul fierbinte plutește deasupra firului de sticlă subțiat ca un zahăr candel cum se mai joacă fachirul de cristal... simți? primul țesut coagulat ...un vârtej de polen e momentul când furia ta dispare sub sărutul meu și trupul meu dispare sub tine ochiul de ciclop turnat în sâmburi de pară un gallé e o clepsidră născând sângele ei de pulbere împroșcând timpul rezemându-se de arcada unei fructiere de opal și iar aud pulpa de vioară topindu-se în mare nervurile ei translucide spre necuvânt
Yester, te rog pentru ultima dată să îți revizuiești vocabularul pe acest site. Aștept scuzele tale în public pentru atacul la persoană și jignirile pe care mi le-ai adus în comentariile tale anterioare. Dacă nu îți amintești care sunt, recitește atent.
Cu riscul pe care iata, mi-l asum aici in direct, nu inteleg imaginea in context. O explicatie, sau macar ceva de genul, pentru noi astia mai prosti? Multmesc anticipat si "adevarat a inviat" Andu
Cred ca analogia cu troleibuzul este reusita, chiar bine redata, e cea mai buna partea a textului. In rest, nu sunt prea multe de spus. Finalul pica in patetism total. Parca arata mai bine fara ingeri si "floricele" de genul. La "fara de mama" particula "de" se utiliza ( si inca se utilizeaza ) in textele cu prozodie. Mi se pare ca ti-a venit din reflex, dar chiar nu-i vad rostul. Multe stereotipuri si imagini uzate pana la extrem "lacrimi uscate pe obraz"(era o melodie pe la RACLA cu "lacrimile ti s-au uscat pe fard" care tot asa nu a reusit sa evite stereotipul) , "singur intre pereti" (remember Adriana... observatia de la "Descult" ?), "ochii incetosati" , "aripi", "ingeri"... Ialin
Dorin, cred că ți-am mai spus ce nu-mi place în poeziile tale: mentalitatea tip"Vacanța mare", umorul mediocru și meschin. Cred că te poți detașa de asta foarte rapid, tu măcar ai formație de filozof, ai resurse. Sincer!
finalul e interesant dar restul e insipid ca un șlagăr
cel mai amuzant mi s-a părut versul „eu femeie i-am smuls dalta...” - ce bine că ne-ai informat că nu ești bărbat că nu prea ne dădusem seama cînd ți s-au zvîntat sînii. oricum devenea complicată situația dacă nu ne anunțai... iar un venus bărbat chiar era ceva inedit.
e foarte frumos cum ai pornit în proză, Virgil, direct cu psihanaliza. îmi place cum conduci firul narativ, cum suprizi senzațiile și momentul în care le pui în evidență. este o lectură plăcută, care m-a prins. las semnul meu cu o mică mențiune: poate ai mai aerisi prin paragrafe texul. nu își va pierde din fluență și vei câștiga și în impact. da, mi-a plăcut!
Mie nu. Îmi pare mai gândită varianta asta. Prima mi-a dat o senzație de plutire, de risipire, de înălțare. Cea de a doua variantă nu mă atinge. O pot imagina, o înțeleg, o apreciz, dar nu o simt. Dar eu nu am fost la munte, Vladimir. Tu știi cum te-a cotropit. Sau cum te-a supus. :) Mă bucur că ai spart gheața provocându-ne cu un haiku. Cu tot ce înseamnă. Parcă aveam nevoie.
mi-a placut poemul tau, imi place cum se scriu cuvintele tale atat de liber si atat de firesc, nu le inabusi in metafore, le lasi sa se spuna singure… „ciudat sunt” suna ca o intelegere a sinelui, poate fi un alter ego ce te inglobeaza unei realitati care tresare in functie de „eul” unui anume timp, o inaltare din cele stiute spre cele nestiute… cu bine! anna
Eu nu consider că am făcut o gafă acordând această peniță, deloc. În text nu am sesizat exprimări agramate, utilizarea unor expresii arhaice nu justifică anatema, limbajul are o frumusețe deosebită, presupun că a fost cultivat și format și prin traducerea unor vechi texte englezești, au acel tip de frumusețe și plasticitate. Poate că ideile nu sunt absolut originale, câte din textele altor autori cu multe penițe cuprind astfel de idei? Am apreciat munca și talentul care depășesc mult valeitățile obișnuite ale unui simplu versificator, am apreciat sensibilitatea, trăirea profundă a celui care le-a scris. Au fost multe texte ale acestui autor asupra cărora am zăbovit. Mie acest text mi s-a părut demn de a fi remarcat și nu prețioasa mea persoană (care de altfel nici măcar nu există, d-le editor :)). Am acționat conform crezului meu artistic și nu cred că am greșit. Promit să nu mai abuzez de facilitatea acordării penițelor, dar vreau să se știe că acelea pe care le-am generat au fost determinate de cea mai deplină convingere, le-am justificat și mai pot aduce multe alte argumente în favoarea acestora; eu nu disec textele, în niciun caz pentru a mă băga în seamă, doar remarc impactul, acel ceva care mi-a reținut atenția și care m-a determinat să las un semn distinctiv.
Și eu cred că sunt texte care ar merita o mai mare atenție și trec neremarcate, atingând oarecum sensibilitatea autorului și influențând negativ evoluția acestuia și cred și eu că sunt texte remarcate în mod nejustificat, dar nu mă manifest cu atâta aplomb. Pentru că pot să greșesc și într-un caz și în altul.
Anna, am postat simultan comentariile și constat cu mare plăcere că gândim la fel în privința poemului acesta. Ați sintetizat cu eleganță mesajul lui. Este exact ce încercam să-i spun Andreei Iancu, a cărei atenție îndreptată asupra dialecticii lui, mă flatează, desigur. Vă mulțumesc, cu stimă
Mie mi-a plăcut poezia, pe care o găsesc impecabilă. Sunt în ea câteva versuri aparte, printre care ,,peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit'' şi mai ales finalul, care este, într-adevăr, deosebit.
ioana, nici nu vreau sa se lege intre ele. vreau sa se lege doar de titlu. sunt o ilustare a lui. data viitoare zi-mi, te rog, țuțurel. ador diminutivele cu multe ț-uri. :) multumesc, am retinut
Virgile, Hai s-o lăsăm baltă. Mottoul tău cu "poezia nu este viața și viața nu este poezie", nu-și are efect asupra mea. Știi bine că, din cuvintele tale vei fi judecat. Ce, numai bolboroseala fanteziei voastre face poezie? Cred că ceea ce numești tu poezie și ceea ce numesc eu poezie, sunt două mere diferite. Hermeneia e un termen furat de tine din teologie! De ce Cristos n-ar avea loc aici? Poezia postată mai sus e întru amintirea nașterii Lui. E timpul sărbătoririi nașterii Sale, nu? Dragostea Lui e poezia vieții mele și nu pot să fiu duminica sfânt și restul săptămânii fariseu. Dacă tu vrei, treaba ta! Mă calci pe un buton când încerci să mă iei de sus. Văd că dai pupicuri pe la poezii blasfemietoare și la cea despre El, îi dai ghionturile astea! Știu cât ești de argumentativ, dar dreptatea nu e întotdeauna de partea ta, cât ai da tu din buze și din coate. Virgile, nici poeziile tale n-au gust. Sînt uscate ca oasele de crocodil. Ți-o spun eu, nicodem. Pune-o la creier și nu te da filosof. Comul tău e plin otravă. Să închidem nasturele aici. De jigniri și de răni e plină lumea...
Frumos text. Imi aduce aminte de Mircea Ivanescu in vremurile sale bune. N-am ce reprosa unei asa constructii. Excelenta si ex-cursiunea in modern si foarte bine lipita de corpul poemului. Felicitari! Dancus
Din punctul meu de vedere ma bucur ca ai salvat categoriile cu toata dinamica lor kantiana de forme apriorice ale sensibilitatii din aceasta atmosfera a la Omar khayyam, dar fara vin. Dar nu pot sa nu remarc finalul care este optimist in felul lui, in incercarea mistica de a radioloca fericirea in grota, chestiune de care n-ar fi nevoie in cazul ascensiunii spre suprafata insorita... vorba ceea, lucrul in sine nu-i nimic dar miscarea e fenomenala :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ceva nipon, ceva... mistic, ceva care ma cheama inapoi de cate ori o iau inainte, prea inainte... multam! prea multi i, nu am atatia pe tastatura:)
pentru textul : ultima cină deîmi place, deși versul al treilea sună cam banal iar ludicul din ultima parte ar fi putut să fie înlocuit cu altceva
pentru textul : pastel de iarnă deDomnule mai documentaţi-vă în ceea ce priveşte haikuul şi nu vă mai cramponaţi atât de o silabă două. Este permis de către haigini cu renume, nu eu am fost cel ce am impus această regulă.
pentru textul : 8 Martie deÎn ceea ce priveşte postările, m-aş fi orit de tot dacă aţi fi fost un autor hermeneia, dar având în vedere că sunteţi doar coloborator, asta înseamnă că vizitaţi site-ul din an-în-Paşte, deci oricum ar fi, eu nu cred că greşesc dacă postez un text pe zi, deci nici nu opresc pe cineva să posteze m,ai mult ca mine. În această privinţă nu sunt vinovat, deci, vă rog, calmaţi-vă, iar cât despre statuie, până la urmă, cine ştie, poate îmi desenează cinevra vre-o una:))).
Cu respect, Cezar
Gallé .. dacă o să stai vreodată noaptea de veghe lângă insula Hokkaidō o să auzi marea cum dezosează gâtul unei viori până obține cel mai bun sushi așa se obține și un gallé... e un sushi din sticlă iar sticla ? un fagure muzielo privește, sticlarul a scuipat filéul de sunet în nisipul fierbinte plutește deasupra firului de sticlă subțiat ca un zahăr candel cum se mai joacă fachirul de cristal... simți? primul țesut coagulat ...un vârtej de polen e momentul când furia ta dispare sub sărutul meu și trupul meu dispare sub tine ochiul de ciclop turnat în sâmburi de pară un gallé e o clepsidră născând sângele ei de pulbere împroșcând timpul rezemându-se de arcada unei fructiere de opal și iar aud pulpa de vioară topindu-se în mare nervurile ei translucide spre necuvânt
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 12 deerr: Corijabilă
pentru textul : Bacoviană deFrumos final!
pentru textul : mov detext care pe linga faptul ca nu contine poezie, suna si agramat
pentru textul : Mai este timp să ierte până târziu deYester, te rog pentru ultima dată să îți revizuiești vocabularul pe acest site. Aștept scuzele tale în public pentru atacul la persoană și jignirile pe care mi le-ai adus în comentariile tale anterioare. Dacă nu îți amintești care sunt, recitește atent.
pentru textul : Ca sunetul în fluier deCu riscul pe care iata, mi-l asum aici in direct, nu inteleg imaginea in context. O explicatie, sau macar ceva de genul, pentru noi astia mai prosti? Multmesc anticipat si "adevarat a inviat" Andu
pentru textul : Hristos a înviat! deCred ca analogia cu troleibuzul este reusita, chiar bine redata, e cea mai buna partea a textului. In rest, nu sunt prea multe de spus. Finalul pica in patetism total. Parca arata mai bine fara ingeri si "floricele" de genul. La "fara de mama" particula "de" se utiliza ( si inca se utilizeaza ) in textele cu prozodie. Mi se pare ca ti-a venit din reflex, dar chiar nu-i vad rostul. Multe stereotipuri si imagini uzate pana la extrem "lacrimi uscate pe obraz"(era o melodie pe la RACLA cu "lacrimile ti s-au uscat pe fard" care tot asa nu a reusit sa evite stereotipul) , "singur intre pereti" (remember Adriana... observatia de la "Descult" ?), "ochii incetosati" , "aripi", "ingeri"... Ialin
pentru textul : rem deDorin, cred că ți-am mai spus ce nu-mi place în poeziile tale: mentalitatea tip"Vacanța mare", umorul mediocru și meschin. Cred că te poți detașa de asta foarte rapid, tu măcar ai formație de filozof, ai resurse. Sincer!
pentru textul : să ne rugăm definalul e interesant dar restul e insipid ca un șlagăr
pentru textul : venus decel mai amuzant mi s-a părut versul „eu femeie i-am smuls dalta...” - ce bine că ne-ai informat că nu ești bărbat că nu prea ne dădusem seama cînd ți s-au zvîntat sînii. oricum devenea complicată situația dacă nu ne anunțai... iar un venus bărbat chiar era ceva inedit.
va trebui să editezi titlul.
pentru textul : Şah anatomic dee foarte frumos cum ai pornit în proză, Virgil, direct cu psihanaliza. îmi place cum conduci firul narativ, cum suprizi senzațiile și momentul în care le pui în evidență. este o lectură plăcută, care m-a prins. las semnul meu cu o mică mențiune: poate ai mai aerisi prin paragrafe texul. nu își va pierde din fluență și vei câștiga și în impact. da, mi-a plăcut!
pentru textul : cercul - episodul 3 deMie nu. Îmi pare mai gândită varianta asta. Prima mi-a dat o senzație de plutire, de risipire, de înălțare. Cea de a doua variantă nu mă atinge. O pot imagina, o înțeleg, o apreciz, dar nu o simt. Dar eu nu am fost la munte, Vladimir. Tu știi cum te-a cotropit. Sau cum te-a supus. :) Mă bucur că ai spart gheața provocându-ne cu un haiku. Cu tot ce înseamnă. Parcă aveam nevoie.
pentru textul : ... deMultă sănătate și belșug tuturor! La mulți ani Hermeneia 2009. Să ne auzim cu bine și pe 2010. Crăciun Fericit, Virgil, mulțumim! Silvia
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 deam corectat textul
pentru textul : Am obosit să dansăm flamenco decred ca verticalizarea versurilor nu e benefică. dorine, mi-am strâmbat gâtul! dacă-l mai citesc o dată am să încep să blestem și eu.
pentru textul : crucile deai acţiuni deschise, ample.
pentru textul : Rechizitoriu de(un pic diferă de un rechizitoriu obişnuit, al tău e mai grav :))
rămâne sentinţa de văzut!
Excelenta strofa a doua.
pentru textul : Rara avis in aeris. Iubirectomie demi-a placut poemul tau, imi place cum se scriu cuvintele tale atat de liber si atat de firesc, nu le inabusi in metafore, le lasi sa se spuna singure… „ciudat sunt” suna ca o intelegere a sinelui, poate fi un alter ego ce te inglobeaza unei realitati care tresare in functie de „eul” unui anume timp, o inaltare din cele stiute spre cele nestiute… cu bine! anna
pentru textul : Păstorul de stânci deEu nu consider că am făcut o gafă acordând această peniță, deloc. În text nu am sesizat exprimări agramate, utilizarea unor expresii arhaice nu justifică anatema, limbajul are o frumusețe deosebită, presupun că a fost cultivat și format și prin traducerea unor vechi texte englezești, au acel tip de frumusețe și plasticitate. Poate că ideile nu sunt absolut originale, câte din textele altor autori cu multe penițe cuprind astfel de idei? Am apreciat munca și talentul care depășesc mult valeitățile obișnuite ale unui simplu versificator, am apreciat sensibilitatea, trăirea profundă a celui care le-a scris. Au fost multe texte ale acestui autor asupra cărora am zăbovit. Mie acest text mi s-a părut demn de a fi remarcat și nu prețioasa mea persoană (care de altfel nici măcar nu există, d-le editor :)). Am acționat conform crezului meu artistic și nu cred că am greșit. Promit să nu mai abuzez de facilitatea acordării penițelor, dar vreau să se știe că acelea pe care le-am generat au fost determinate de cea mai deplină convingere, le-am justificat și mai pot aduce multe alte argumente în favoarea acestora; eu nu disec textele, în niciun caz pentru a mă băga în seamă, doar remarc impactul, acel ceva care mi-a reținut atenția și care m-a determinat să las un semn distinctiv.
pentru textul : Rânduri fumegânde deȘi eu cred că sunt texte care ar merita o mai mare atenție și trec neremarcate, atingând oarecum sensibilitatea autorului și influențând negativ evoluția acestuia și cred și eu că sunt texte remarcate în mod nejustificat, dar nu mă manifest cu atâta aplomb. Pentru că pot să greșesc și într-un caz și în altul.
Anna, am postat simultan comentariile și constat cu mare plăcere că gândim la fel în privința poemului acesta. Ați sintetizat cu eleganță mesajul lui. Este exact ce încercam să-i spun Andreei Iancu, a cărei atenție îndreptată asupra dialecticii lui, mă flatează, desigur. Vă mulțumesc, cu stimă
pentru textul : morile de vânt nu au ecou deMie mi-a plăcut poezia, pe care o găsesc impecabilă. Sunt în ea câteva versuri aparte, printre care ,,peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit'' şi mai ales finalul, care este, într-adevăr, deosebit.
pentru textul : s-a rătăcit tristețea deioana, nici nu vreau sa se lege intre ele. vreau sa se lege doar de titlu. sunt o ilustare a lui. data viitoare zi-mi, te rog, țuțurel. ador diminutivele cu multe ț-uri. :) multumesc, am retinut
pentru textul : punga de plastic deVirgile, Hai s-o lăsăm baltă. Mottoul tău cu "poezia nu este viața și viața nu este poezie", nu-și are efect asupra mea. Știi bine că, din cuvintele tale vei fi judecat. Ce, numai bolboroseala fanteziei voastre face poezie? Cred că ceea ce numești tu poezie și ceea ce numesc eu poezie, sunt două mere diferite. Hermeneia e un termen furat de tine din teologie! De ce Cristos n-ar avea loc aici? Poezia postată mai sus e întru amintirea nașterii Lui. E timpul sărbătoririi nașterii Sale, nu? Dragostea Lui e poezia vieții mele și nu pot să fiu duminica sfânt și restul săptămânii fariseu. Dacă tu vrei, treaba ta! Mă calci pe un buton când încerci să mă iei de sus. Văd că dai pupicuri pe la poezii blasfemietoare și la cea despre El, îi dai ghionturile astea! Știu cât ești de argumentativ, dar dreptatea nu e întotdeauna de partea ta, cât ai da tu din buze și din coate. Virgile, nici poeziile tale n-au gust. Sînt uscate ca oasele de crocodil. Ți-o spun eu, nicodem. Pune-o la creier și nu te da filosof. Comul tău e plin otravă. Să închidem nasturele aici. De jigniri și de răni e plină lumea...
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria demai lucreaza-l putin. vezi ca ai si niste typo. ultimele 2 strofe sunt ok, cel putin ultima mi-a placut.
pentru textul : Știu rostul ochiului stâng strâns desi schimba titlul, neaparat.
Frumos text. Imi aduce aminte de Mircea Ivanescu in vremurile sale bune. N-am ce reprosa unei asa constructii. Excelenta si ex-cursiunea in modern si foarte bine lipita de corpul poemului. Felicitari! Dancus
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului meu dese pare ca nu prea mai intereseaza un astfel de experiment. atunci nu il mai facem
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 2 deDin punctul meu de vedere ma bucur ca ai salvat categoriile cu toata dinamica lor kantiana de forme apriorice ale sensibilitatii din aceasta atmosfera a la Omar khayyam, dar fara vin. Dar nu pot sa nu remarc finalul care este optimist in felul lui, in incercarea mistica de a radioloca fericirea in grota, chestiune de care n-ar fi nevoie in cazul ascensiunii spre suprafata insorita... vorba ceea, lucrul in sine nu-i nimic dar miscarea e fenomenala :)
pentru textul : faute de mieux dePagini