Uite un experiment ne-experimental :-) Provocare, depășire bariere. Cititorul care lenevește are nevoie de mai mult decât de un dop, fie el și element de surpriză ca la șampanie. Aici e de lucru, nu glumă, de partea cititorului :-) Poate mai revin și cu critica, poate nu. Tu, însă, sper.
Alma, cred că împărțim același meridian, parcurgem iarna în sensul invers acelor de ceasornic . Ai perceput de ce fără gene. Și mă bucură că primele versuri îți vorbesc. E bine că s-a putut salva textul. Și nu a ajuns într-o iarnă paralelă. L-ai prins la timp.
compoziţie de copil care s-a săturat să se joace cu suzeta. mă mir pînă unde vor merge inaptitudinule astea pe situri literare consacrate! ăsta-i text de arătat la o fetiţă de grădiniţă. pardon.
E un mic giuvaer răspândind reflexe. Un anumit crescendo este marcat nu numai prin numărul versurilor din strofe, dar și prin rafinarea treptată a figurilor de stil: personificare, comparație, apoi metaforă, iar în cele din urmă prin concentrarea de imagini-simbol din final, la care se adaugă un contrast cromatic anunțat încă din debut: lumină / noapte, porțelanuri albe / veșmintele întunericului. Asocierea mâinilor cu "porțelanuri albe" este de mare efect poetic (remarca și yester). Accentuează contrastul ce-l aminteam mai sus, dar vine cu o savoare aproape ștearsă a unor vremuri de demult care aduc grație și armonie unui gest febril: "își dispută la nesfârșit veșmintele". Poezia lungă poți s-o lălăi și tot iese ceva, în schimb la cea scurtă trebuie să spui niște lucruri, altfel moare. "Numai mâinile tale" nu moare, ea trăiește prin bogăția de sensuri semnificate. Și prin adâncimea lucrurilor ce stau în spatele lor.
1) in primul rand nu sunt Marina Nicolaevna nici pe Andu si nici pentru altcineva si cu atat mai putin in acte. Nu am insinuat ca Andu Moldovean ar purta un alt nume si nici nu m-am gandit sa-i denaturez numele sau sa-i pun porecle. De aceea ce il rog civilizat sa se abtina. 2) faptul ca i-am aratat o greseala pe care uite, nu au observat-o multi, si nu i-am cautat nici nod in papura, cum insinueaza. 3) nu sunt "cu tunurile" pe Andu Moldovean, cum se plange el si nu inteleg aluzia cu bancul vechi adaptat, nici la text si nici la mine, ca persoana. 4) problema este ca nu stii sa accepti o alta parere decat a celorlalti. 5) cauti cu totul altfel de discutii autodecretandu-te victima, sugerand malitios "Acest text ar fi mai bine să fie șters de la recomandate iar contul meu suspendat temporar pentru ca Doamna Marina Nicolaevna să-și regăsească mult-râvnita auto-suficientă liniște." 6) am schitat in doua randuri opinia mea despre text pentru ca acest lucru mi-a declansat citirea lui; voi reveni cu analiza pe text a ceea ce am afirmat in momentul in care stilul de comunicare al lui Andu Moldovean se va imbunati considerabil.
mulţumesc poema! Cred că de data aceasta greşeşti puţin în ce priveşte fluidizarea textului. Este un pastel cu tuşe groase, diferit faţă de poeziile pe care le-am scris de obicei. Este intenţionat un fel de tablou de Manet în care se trece mai brusc de la un mediu contextual la altul.
Am aşteptat partea a patra. La prima citire nu am fost prea încântată de final. Greşeala mea a fost că l-am comparat cu celelalte. Recitind, văd finalul foarte potrivit cu toată discuţia de dinainte despre femeie, e ca o resemnare în faţa imposibilităţii de a o cunoaşte. Am senzaţia că dialogul e foarte atent construit. Pe de o parte pare natural, cu acel limbaj civil dintre cei doi, pe de altă parte rostirile, întrebările, argumentările au o logică impusă specifică discursului argumentativ. Îmi dau seama tot mai mult în ultima vreme că autorul trebuie să posede şi o inteligenţă lingvistică nu doar talent.
Dialogul mai are şi farmecul acela că pare urmărit de o cameră ascunsă şi astfel femeile află ce se mai discută despre ele :) Am făcut şi distribuţia actorilor :) şi e din nou la fel de bine ca şi la celelalte părţi. Acum chiar sunt curioasă ce va urma în partea a cincea.
domnule Virgil, am aşteptat în zadar mai multe zile ...Am modificat demult textul, am scos linkul aşa cum aţi sugerat şi cum mi s-a părut şi mie corect. Cu bună credinţă vă întreb de ce îl consideraţi încă un text inacceptabil. Oare fiindcă e prea şcolăresc, ca un fel de referat? Adică trebuia să îl scriu într-un stil mai aproape de eseu de exemplu? Adică e prea clar? Vă rog mult să nu vă supăraţi pe mine că vă întreb (nici eu nu mă supăr); dacă nu îmi răspundeţi voi înţelege că răspunsul dvs. e inclus în cele enumerate de mine mai sus.
La matale, domnule bobică, când e albă nu e neagră și când e neagră nu e de nici o culoare. stai ca puștiul la margine de baltă și arunci cu pietre după broaște. masa mea de scris e în mijlocul creației lui Dumnezeu, undeva sub bolta unei nopți liniștite de Noiembrie în Georgia, o noapte care te face să-ți pleci genunchiul înaintea Lui - acesta este cadrul poeziei mele, un scriptorium cosmic, unde vorbești cu natura, cu sufletul tău și cu Creatorul. dacă mătăluță ești undeva în vreo tavernă mohorată din Ciulnița, ieși puțin afară, trage o gură de aer proaspăt și apoi revino pe text. iar dincolo de astronomie există un oraș care n-are trebuință de lumina soarelui ziua, nici a lunii noaptea, lumina lui (făclia lui) fiind Mielul. Apocalipsa 20. La astea meditam eu la masa mea abstractă de scris, dar nu cred că ai cunoștință de asemenea subiecte. Oricum, merci de trecere.
"nicodeme, textul cu pricina nu a fost trimis din malitiozitate acolo. o astefel de acuzatie este tipica pentru cei care se simt cu musca pe caciula. ai scris cu greseli, textul a fost trimis acolo. pur si simplu. modul in care tu ii vorbesti insa lui vlad, implicind o potentiala frica de mine, este malitios. si este a nu stiu cita oara cind esti avertizat. in ce priveste scoaterea textului din "Santier", pe Hermeneia exista un proces pentru asa ceva. faptul ca tu inca nu ai catadicsit sa il afli sau sa il inveti nu este insa problema lui vlad si nici a mea."
am scos răspunsul tău de pe pagina lui yester şi l-am adus aici, la tine. am corectat ceea ce era de corectat, am explicat ceea ce era de explicat şi am atenţionat editorii. nimeni nu se sinchiseşte să-mi dea un răspuns după. nici tu. nu este aceasta maliţiozitate? sau trebuie să vin cu săru' mâna! "
(Începu să strige, să cheme, să implore, chiar să amenințe. Nu se mai auzi însă nimic. Începu să creadă că a avut o halucinație...")
Asta-i tot şpilul, Virgil. Prietenul meu Dan Farcaş, în „Labirintul cunoaşterii”, vorbeşte despre „adevărul pluralist” (al religiilor, artelor, filosofiilor, matematicii, ştiinţelor…). Important este ca „învârtindu-te în jurul cozii” să poţi sugera ceva, o ieşire măcar. Pe care, referindu-mă la mine, n-am găsit-o încă. Îmi vin în minte următoarele. Învârtindu-mă pe o stradă oarecare pe care trece foarte rar câte cineva, la un moment dat apare un ins. Fericit îl întreb: Nu vă supăraţi, caut „Intrarea Ieşirii.” Nu mă supăr, căutaţi-o…. Fericiţi cei care au avut şansa să o găsească. Sau măcar să le facă impresia că au găsit-o. Din motivul ăsta tot încerc să construiesc şi dărâm; şi o iau de la capăt. Într-o construcţie-deconstrucţie ce pare perpetuă. Uneori, poate cam des, o mai dau şi în bară (de exemplu, cu „mulsul vacii”). Ei şi. Pentru unii devine plictisitor. Şi, tot uneori, sper nu prea des şi enervant. Pentru mine este însă extrem de interesant.
Dar destul despre mine. Desenul acesta care mi-a fost dedicat şi pentru care nu ştiu cum să-i mulţumesc autorului, nu cred că sugerează ceva gen „Escher” cu ale lui benzi möbius. Ci, mai curând (îmi place să cred), un fel de „Scară a lui Iacob”. Pe care, dacă reuşeşti s-o urci, o arunci.
Virgil, buna mea credinţă nu poate fi pusă sub semnul îndoielii! Şi anul trecut am publicat (postat) regulamentul concursului de poezie "George Suru" - pe "Hermeneia" - şi nu au apărut astfel de probleme! E drept că nici nu a fost foarte vizibil! V.http://www.hermeneia.com/node/7280
Regulamentul respectiv nu este nici pentru dumneata, nici pentru mine. Este pentru tinerii autori, nedebutaţi în volum. Ar fi păcat să nu fie imformaţi despre acest concurs! Nu mai insist. Aştept să hotărăşti dumneata! Cu stimă,
Marina, vorbești de imagini anacronice... și trebuie să îți dau dreptate. La urma urmei, e rău să îți imaginezi că în România zilelor noastre mai sunt căruțe cu acest tip de roți? Fotografia, expletivă de altfel, surprinde o "acțiune" în cartierul Vitan, prin preajma anului 1946. Am reținut rugămintea ta.
textul de mai sus e un cui bătut în palma Lui, cafeaua te-a înșelat de data asta. dacă ți-ai fi răstignit eul, fie el cel artistic, ai fi văzut lacrima Lui vărsată atunci când ai postat textul. am incercat și eu să privesc conceptul, arta, am văzut doar batjocura. la mall nu poți să ințelegi dragostea lui Dumnezeu!
george, si mie mi ar fi placut sa facem schimb de carti. dar, daca vrei, iti trimit cartea mea prin posta. contacteaza ma te rog pe email sau messenger.
Nuța, cu toate bunele tale intenții, ești depășită de problemă. Eu îi dau dreptate lui Adrian. Și nu mă simt obligat să explic pe larg de ce. Voi spune doar că un om nu trebuie să se lase călcat în picioare de nulități! De nimeni de fapt. Atât am spus! Restul e mai sus:)
'cu precizia unor braţe robotice ne desprindem de cadrul real' - da cred ca acest vers este unealta (era sa zic scula) potrivita de a distruge un poem.
Prima strofa mi-a linistit putin bataile inimii, m-a pregatit de un daydream, o feerie in care femeia visurilor apare pe calea ferata ( periculos loc mi-am zis!) apoi BANG! a bullet through the brain! - adio visare, adio poezie.. Hello Matrix!
Nicolas si ce-i cu licarul de dragoste si cintecul de lebada? prin finalul oferit sincer poemul este inafara oricarui pericol de a fi un poem bun..si stiu, azi sint prea indulgenta..miine promit sa fiu mai 'assertive'.:p
mă amuzi nicodem. chiar că nici nu am observat comentariul corinei. dar dacă zici tu, probabil că este o coincidență. în orice caz am observat cablul. și asta mi s-a părut hilar. nu înțeleg ce este derogatoriu în a repeta ceea ce spui tu despre tine. și încă ceva, s-ar putea ca tu să nu știi, dar în limba română nu există cuvîntul „derogativ”. există doar cuvîntul derogatoriu. iar el nu înseamnă insultă. încearcă să consulți dicționarul înainte să scrii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulţumesc Adrian pentru citire,Angi am corectat,mulţumesc pentru sesizare.
pentru textul : Începutul unei scrisori recomandate deerr: "poezie", desigur.
pentru textul : s-a rătăcit tristețea deUite un experiment ne-experimental :-) Provocare, depășire bariere. Cititorul care lenevește are nevoie de mai mult decât de un dop, fie el și element de surpriză ca la șampanie. Aici e de lucru, nu glumă, de partea cititorului :-) Poate mai revin și cu critica, poate nu. Tu, însă, sper.
pentru textul : Leonardo (0) deVa multumesc tuturor pentru atentie! Babuta e 100% reala!!!
pentru textul : despre cum nu mai moare baba vera deAlma, cred că împărțim același meridian, parcurgem iarna în sensul invers acelor de ceasornic . Ai perceput de ce fără gene. Și mă bucură că primele versuri îți vorbesc. E bine că s-a putut salva textul. Și nu a ajuns într-o iarnă paralelă. L-ai prins la timp.
pentru textul : o iarnă paralelă decompoziţie de copil care s-a săturat să se joace cu suzeta. mă mir pînă unde vor merge inaptitudinule astea pe situri literare consacrate! ăsta-i text de arătat la o fetiţă de grădiniţă. pardon.
pentru textul : 100% safe deÎţi mulţumesc, Daniela!
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deE un mic giuvaer răspândind reflexe. Un anumit crescendo este marcat nu numai prin numărul versurilor din strofe, dar și prin rafinarea treptată a figurilor de stil: personificare, comparație, apoi metaforă, iar în cele din urmă prin concentrarea de imagini-simbol din final, la care se adaugă un contrast cromatic anunțat încă din debut: lumină / noapte, porțelanuri albe / veșmintele întunericului. Asocierea mâinilor cu "porțelanuri albe" este de mare efect poetic (remarca și yester). Accentuează contrastul ce-l aminteam mai sus, dar vine cu o savoare aproape ștearsă a unor vremuri de demult care aduc grație și armonie unui gest febril: "își dispută la nesfârșit veșmintele". Poezia lungă poți s-o lălăi și tot iese ceva, în schimb la cea scurtă trebuie să spui niște lucruri, altfel moare. "Numai mâinile tale" nu moare, ea trăiește prin bogăția de sensuri semnificate. Și prin adâncimea lucrurilor ce stau în spatele lor.
pentru textul : numai mâinile tale de1) in primul rand nu sunt Marina Nicolaevna nici pe Andu si nici pentru altcineva si cu atat mai putin in acte. Nu am insinuat ca Andu Moldovean ar purta un alt nume si nici nu m-am gandit sa-i denaturez numele sau sa-i pun porecle. De aceea ce il rog civilizat sa se abtina. 2) faptul ca i-am aratat o greseala pe care uite, nu au observat-o multi, si nu i-am cautat nici nod in papura, cum insinueaza. 3) nu sunt "cu tunurile" pe Andu Moldovean, cum se plange el si nu inteleg aluzia cu bancul vechi adaptat, nici la text si nici la mine, ca persoana. 4) problema este ca nu stii sa accepti o alta parere decat a celorlalti. 5) cauti cu totul altfel de discutii autodecretandu-te victima, sugerand malitios "Acest text ar fi mai bine să fie șters de la recomandate iar contul meu suspendat temporar pentru ca Doamna Marina Nicolaevna să-și regăsească mult-râvnita auto-suficientă liniște." 6) am schitat in doua randuri opinia mea despre text pentru ca acest lucru mi-a declansat citirea lui; voi reveni cu analiza pe text a ceea ce am afirmat in momentul in care stilul de comunicare al lui Andu Moldovean se va imbunati considerabil.
pentru textul : excalibur demulţumesc poema! Cred că de data aceasta greşeşti puţin în ce priveşte fluidizarea textului. Este un pastel cu tuşe groase, diferit faţă de poeziile pe care le-am scris de obicei. Este intenţionat un fel de tablou de Manet în care se trece mai brusc de la un mediu contextual la altul.
pentru textul : elegie 011 deMersi, Raluca. Ai o bere din partea mea :)
pentru textul : poemele mele deDomnule Vlad Turburea, eu sunt dislexic, asa ca nu vad astfel de greseli. Ati fi asteptat mult si bine!
Am aşteptat partea a patra. La prima citire nu am fost prea încântată de final. Greşeala mea a fost că l-am comparat cu celelalte. Recitind, văd finalul foarte potrivit cu toată discuţia de dinainte despre femeie, e ca o resemnare în faţa imposibilităţii de a o cunoaşte. Am senzaţia că dialogul e foarte atent construit. Pe de o parte pare natural, cu acel limbaj civil dintre cei doi, pe de altă parte rostirile, întrebările, argumentările au o logică impusă specifică discursului argumentativ. Îmi dau seama tot mai mult în ultima vreme că autorul trebuie să posede şi o inteligenţă lingvistică nu doar talent.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea a patra deDialogul mai are şi farmecul acela că pare urmărit de o cameră ascunsă şi astfel femeile află ce se mai discută despre ele :) Am făcut şi distribuţia actorilor :) şi e din nou la fel de bine ca şi la celelalte părţi. Acum chiar sunt curioasă ce va urma în partea a cincea.
domnule Virgil, am aşteptat în zadar mai multe zile ...Am modificat demult textul, am scos linkul aşa cum aţi sugerat şi cum mi s-a părut şi mie corect. Cu bună credinţă vă întreb de ce îl consideraţi încă un text inacceptabil. Oare fiindcă e prea şcolăresc, ca un fel de referat? Adică trebuia să îl scriu într-un stil mai aproape de eseu de exemplu? Adică e prea clar? Vă rog mult să nu vă supăraţi pe mine că vă întreb (nici eu nu mă supăr); dacă nu îmi răspundeţi voi înţelege că răspunsul dvs. e inclus în cele enumerate de mine mai sus.
pentru textul : Scurt pe doi deLa matale, domnule bobică, când e albă nu e neagră și când e neagră nu e de nici o culoare. stai ca puștiul la margine de baltă și arunci cu pietre după broaște. masa mea de scris e în mijlocul creației lui Dumnezeu, undeva sub bolta unei nopți liniștite de Noiembrie în Georgia, o noapte care te face să-ți pleci genunchiul înaintea Lui - acesta este cadrul poeziei mele, un scriptorium cosmic, unde vorbești cu natura, cu sufletul tău și cu Creatorul. dacă mătăluță ești undeva în vreo tavernă mohorată din Ciulnița, ieși puțin afară, trage o gură de aer proaspăt și apoi revino pe text. iar dincolo de astronomie există un oraș care n-are trebuință de lumina soarelui ziua, nici a lunii noaptea, lumina lui (făclia lui) fiind Mielul. Apocalipsa 20. La astea meditam eu la masa mea abstractă de scris, dar nu cred că ai cunoștință de asemenea subiecte. Oricum, merci de trecere.
pentru textul : Scriptorium de[email protected]
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. de"nicodeme, textul cu pricina nu a fost trimis din malitiozitate acolo. o astefel de acuzatie este tipica pentru cei care se simt cu musca pe caciula. ai scris cu greseli, textul a fost trimis acolo. pur si simplu. modul in care tu ii vorbesti insa lui vlad, implicind o potentiala frica de mine, este malitios. si este a nu stiu cita oara cind esti avertizat. in ce priveste scoaterea textului din "Santier", pe Hermeneia exista un proces pentru asa ceva. faptul ca tu inca nu ai catadicsit sa il afli sau sa il inveti nu este insa problema lui vlad si nici a mea."
am scos răspunsul tău de pe pagina lui yester şi l-am adus aici, la tine. am corectat ceea ce era de corectat, am explicat ceea ce era de explicat şi am atenţionat editorii. nimeni nu se sinchiseşte să-mi dea un răspuns după. nici tu. nu este aceasta maliţiozitate? sau trebuie să vin cu săru' mâna! "
pentru textul : cercul - episodul 2 de(Începu să strige, să cheme, să implore, chiar să amenințe. Nu se mai auzi însă nimic. Începu să creadă că a avut o halucinație...")
Probabil ca Daniela e cam singura de pe aici, in afara de Nicole, care intelege in profunzime ce scrie Marina in franceza. Si reciproca.
pentru textul : Apariție editorială 2007: „NOUS” – Daniella Mutiu deAsta-i tot şpilul, Virgil. Prietenul meu Dan Farcaş, în „Labirintul cunoaşterii”, vorbeşte despre „adevărul pluralist” (al religiilor, artelor, filosofiilor, matematicii, ştiinţelor…). Important este ca „învârtindu-te în jurul cozii” să poţi sugera ceva, o ieşire măcar. Pe care, referindu-mă la mine, n-am găsit-o încă. Îmi vin în minte următoarele. Învârtindu-mă pe o stradă oarecare pe care trece foarte rar câte cineva, la un moment dat apare un ins. Fericit îl întreb: Nu vă supăraţi, caut „Intrarea Ieşirii.” Nu mă supăr, căutaţi-o…. Fericiţi cei care au avut şansa să o găsească. Sau măcar să le facă impresia că au găsit-o. Din motivul ăsta tot încerc să construiesc şi dărâm; şi o iau de la capăt. Într-o construcţie-deconstrucţie ce pare perpetuă. Uneori, poate cam des, o mai dau şi în bară (de exemplu, cu „mulsul vacii”). Ei şi. Pentru unii devine plictisitor. Şi, tot uneori, sper nu prea des şi enervant. Pentru mine este însă extrem de interesant.
Dar destul despre mine. Desenul acesta care mi-a fost dedicat şi pentru care nu ştiu cum să-i mulţumesc autorului, nu cred că sugerează ceva gen „Escher” cu ale lui benzi möbius. Ci, mai curând (îmi place să cred), un fel de „Scară a lui Iacob”. Pe care, dacă reuşeşti s-o urci, o arunci.
pentru textul : gorunul cunoaşterii dece să zic și eu...fain poem, Corina. cheers.
pentru textul : Honestly deVirgil, buna mea credinţă nu poate fi pusă sub semnul îndoielii! Şi anul trecut am publicat (postat) regulamentul concursului de poezie "George Suru" - pe "Hermeneia" - şi nu au apărut astfel de probleme! E drept că nici nu a fost foarte vizibil! V.http://www.hermeneia.com/node/7280
Regulamentul respectiv nu este nici pentru dumneata, nici pentru mine. Este pentru tinerii autori, nedebutaţi în volum. Ar fi păcat să nu fie imformaţi despre acest concurs! Nu mai insist. Aştept să hotărăşti dumneata! Cu stimă,
Ioan J
pentru textul : Concurs Naţional de Poezie deMarina, vorbești de imagini anacronice... și trebuie să îți dau dreptate. La urma urmei, e rău să îți imaginezi că în România zilelor noastre mai sunt căruțe cu acest tip de roți? Fotografia, expletivă de altfel, surprinde o "acțiune" în cartierul Vitan, prin preajma anului 1946. Am reținut rugămintea ta.
pentru textul : ...romantic, dom'le! detextul de mai sus e un cui bătut în palma Lui, cafeaua te-a înșelat de data asta. dacă ți-ai fi răstignit eul, fie el cel artistic, ai fi văzut lacrima Lui vărsată atunci când ai postat textul. am incercat și eu să privesc conceptul, arta, am văzut doar batjocura. la mall nu poți să ințelegi dragostea lui Dumnezeu!
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi demerci mai bobadile, ce m-as face eu fara tine. uite asa mai invat si eu ce intortocheata e natura omului
pentru textul : interior de ceață 2 deadrian, trecerea ta pe aici e o surpriza placuta
pentru textul : Oarecum definitiv degeorge, si mie mi ar fi placut sa facem schimb de carti. dar, daca vrei, iti trimit cartea mea prin posta. contacteaza ma te rog pe email sau messenger.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deNuța, cu toate bunele tale intenții, ești depășită de problemă. Eu îi dau dreptate lui Adrian. Și nu mă simt obligat să explic pe larg de ce. Voi spune doar că un om nu trebuie să se lase călcat în picioare de nulități! De nimeni de fapt. Atât am spus! Restul e mai sus:)
pentru textul : Viraj mult prea strâns de....uitasem....
pentru textul : dincolo deNu am volumul Adrianei. Il voi cauta. Pentru ca stiu si simt cum scrie. Si scrie incat e imposibil sa nu simti. Felicitari Adriana.q
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată de'cu precizia unor braţe robotice ne desprindem de cadrul real' - da cred ca acest vers este unealta (era sa zic scula) potrivita de a distruge un poem.
Prima strofa mi-a linistit putin bataile inimii, m-a pregatit de un daydream, o feerie in care femeia visurilor apare pe calea ferata ( periculos loc mi-am zis!) apoi BANG! a bullet through the brain! - adio visare, adio poezie.. Hello Matrix!
Nicolas si ce-i cu licarul de dragoste si cintecul de lebada? prin finalul oferit sincer poemul este inafara oricarui pericol de a fi un poem bun..si stiu, azi sint prea indulgenta..miine promit sa fiu mai 'assertive'.:p
cheerio!
pentru textul : Salome demă amuzi nicodem. chiar că nici nu am observat comentariul corinei. dar dacă zici tu, probabil că este o coincidență. în orice caz am observat cablul. și asta mi s-a părut hilar. nu înțeleg ce este derogatoriu în a repeta ceea ce spui tu despre tine. și încă ceva, s-ar putea ca tu să nu știi, dar în limba română nu există cuvîntul „derogativ”. există doar cuvîntul derogatoriu. iar el nu înseamnă insultă. încearcă să consulți dicționarul înainte să scrii.
pentru textul : new year samba dePagini