Imagineaza-ti ca ai scrie pe hartie, crezi ca ti-ai permite astfel de note de subsol? Cum ar aparea ele? Lasa cititorului libertatea de a descoperi astfel de "explicatii"... sau nu, si atunci poti raspunde, dar incearca sa nu te mai comentezi singur, te rog.
nu pot decât să apreciez acest gen de sinceritate care, se vede, este autentică
până și imaginile sunt parcă rupte dintr-un fel de 'very personal reality show'
mai trebuie să cizelezi la vers, părerea mea
oricât am fi de moderni, poezia rămâne poezie
nu o poți banalizaa ci doar poetiza banalul dar nu așa
nu o să-ți spun cum pentru că fiecare avem banalul nostru poetic, dar sigur nu e așa cum ai scris aici
te mai citesc
ai fost atent, paul. si ai avut rabdare in acest "baroc" de poem. nu prea l-am citit pe GV, dar daca tu zici ca il recunosti, se prea poate sa ne asemanam pe undeva. asta este un semnal de alarma, insa. nu ma prapadesc de placere sa fie ceilalti recunoscuti in mine. prefer sa fiu eu recunoscuta in ceilalti. :) however, ma bucur ca ti-a placut, dar mai ales ma bucur pentru primul tau comentariu la un text de-al meu.
Cu imaginația... îmi sugerezi drăguț că am lăsat cam mult deschisă ușa aceea despre care vorbesc în pagina mea de autor? Smile. Așa o fi. Dar dacă recunosc, atunci se dă totul peste cap și înseamnă că NU e așa. Sau, vorba ta, cine mai știe... Cu dedublarea... aha. Depinde despre care dedublare vorbești. A personajelor, a autorului în pielea personajelor etc. Ce înțelegi prin "text incomod"? E greoi? Sau greu de digerat? Sau... what?
Nu prea pricep cum poate merita textul acesta doua penite de aur. Pe Hermeneia. Si asta nu ca as avea eu ceva cu stilul acesta, desi nu naste nici un fel de fior in mine. Dar problema e alta. Problema este mediocritatea poeziei din el. Daca poti gasi poezie. Prin anumite locuri am gasit ceva inclinatii maneliste. Dar hai sa fim seriosi. Eu sint destul de tolerant si intotdeauna am zis ca oricine merita o sansa daca depune ceva efort. Dar hai sa nu bagatelizam penitele pe Hermeneia. Nu de altceva dar voi fi nevoit sa recomand editorilor sa evalueze pe anumiti membri. Nu cred ca scriem sau comentam pe Hermeneia ca sa ne simtim bine. Ci ca sa scriem mai bine. Nu ca sa incurajam mediocritatea.
descentralizarea pînă la autonomie regională e necesară într-un spațiu de poveste ca romînia. corupția din teren ar fi mai vizibilă și romînașii, dragii de ei, dacă nu le-o merge bine nici atunci, o să poată da vina pe ei înșiși, nu totdeauna pe centru (care are vina cea mai mare, însă distrage de la marile probleme și nepotisme din județe)
cred că ai talent. pe ici pe colo foloseşti predicatele şi subiectele puţin confuz. sau poate aşa mi se pare mie datorită dinamicii textului. dar e reuşit ca dramă situaţională. poate aş fi vrut ceva mai multă intrigă şi nu doar ceva existenţialist. dar poate fi un crochiu pe care să îl foloseşti într-un roman sau o nuvelă. sau, cine ştie, într-o idee de film. că tot a făcut vîlvă "moartea domnului lăzărescu". oricum tu ai scris asta înainte ca să apară filmul. aşa că felicitări.
Sunt din păcate prea multe adunate, nu se pot secționa (la figurat, bineînțeles) puțin? Aproape un volum fără vignete...Chiar dacă e doar o variațiune pe aceeași temă, nu pot fi comentate în bloc, totuși...
andu nu stiu cum e cu ouale de vulturi, dar m-a inhierbantat frigul confesiunii: prinsei o nestavilita pasiune pt hermeneia. cat timp am fost la rehab -vorba poetului- am cercetat mai des situl decat daca as fi fost "activ". in scopuri profilactice desigur. si cu verva aceea caragialiana am descoperit o adevarata mina de aur. nu te grabi, staaai...prea te-ai aprins! nu e vorba de "elitismul textelor"...ci de paradoxia pur balcanoida, penduland intre razboaie de staniol (facute asa ca sa fie, ori ca sa astupe o satrapica sete) si atingerile gaysh de tandre (o, voi, corectilor politic, iertati-ma!) ale penitelor ce se contrabalanseaza intr-o reciprocitate parca ...predestinata. ca intr-un basm oriental, aici cel mai frivol lucru e eviscerat cu maxima seriozitate, desi aceasta piere subminata de micile prietesuguri ori de marile dusmanii -semn ca ne aflam in zodia dulcii miorite. am urmarit cu patima lista de membri si cand virgil&co mai adauga un CST, eu alergam grabit spre acel/acea nefericit(a). nu ca sa alin vreo durere ori sa pun niste sare pe rana,cum se face dupa cutume, ci din curat BDSM estetic. deja regret acele zile!... nici n-ai idee ce savuroase sunt polemicile, comentariile aiurea, invectivele caustice si gratuitele rautati, mai ales atunci cand se ivesc din senin si se sting la fel de senin...ca nichitianul nor cu soldati dus de vant cine stie unde. am fost atent si la diferitele pledoarii ale victimelor (le-as zice CSTisti, dar chiar nu vreau sa jignesc). carele cateodata nici n-au apucat a zice "a" si deja fura lepadati cu de-a forta de al lor grai. alldat' vazui o victima indaratnica ce se tot indracea sa se arate lumii cine este si cum stie el a fluera...degeaba poveste insa, ca pe loc se aduse roata iar rasculatul fu spintecat in strigatele gloatei. pe final ma prinse plictiseala... atata distractie (stii ce greu e in ziua de azi sa gasesti divertisment de calitate!) iar eu stau deoparte... fix in acea clipa, parca pe un cal alb, sbura domnu' virgil cu titulatura de autor catra mine iar eu venii intr-o sorbire sa ma fericesc de atata neasemuita literatura.
Poemul necesită câteva șlefuiri, întâi voi spune despre ele: "fericirea mea de ceară" - alăturarea cirea-ceară în poezie este, muzical, de evitat. În versurile: "despre iubirea ta ca un loz câștigător când eu niciodată nu joc și mai ales pierd" - aș fi scris: "despre iubirea ta, loz câștigător când eu nu îl joc vreodată/întotdeauna pierd" (e doar un exemplu spontan, poți găsi altă versiune) - fiindcă bruiază acel "ca un" și "când eu niciodată nu ... și mai ales". "singurele cuvinte care fac vară dintr-o dată" - cred că aici lipsește "se", cel puțin așa reiese din titlu, nu cred să fie un artificiu poetic "fac vară". Cred de asemenea că repetiția din versurile finale "nu joc la lotot" este inutilă, are efect redundant. Ce îmi place în acest poem este fluiditatea trăirii, contrastele dintre stări, tonalitatea ușor gravă care alunecă aparent în ludic. Iar dintre versuri am ales: "îți voi scrie.../despre anotimpul făcut din nuiele împletite în care mă balansez până când orizontul se răstoarnă amețit" Ela
imi place a treia strofa. fireste, desprinsa de text, nostalgia se diminueaza. dar pb celorlalte strofe tine de uzura motivelor poetice invocate: tren, gara, ploaie, zamber, iarna... folosite mai indraznet poate iesea mai mult. sigur iesea mai bine
long time no see, monsieur Gavrilescu. arsita mare, nu?! vremea cand pana si caugarii isi strang nodurile si pornesc la tiganci:) nu pleca, deja se strang norii de furtuna, nu-i simti?!
Sincer? Mi se pare o aglomerație pe Calea Victoriei fără nicio perspectivă... și stai blocat în mașină în traficul acela dement și ce să vezi? te taie o cufureală de la un krax cu bacon (verz unhealthy...) și nu poți să te dai jos din mașină, normal cum ai arăta ciuci între uși slobozind presiunea din intestine așa că fusta mini din liceul comunist devine salvarea (mă întreb dacă autoarea chiar știe sau vorbește așa din auzite) că poți să scapi în fine de acea presiune incomensurabilă. Sigur, finalul rămâne deschis interpretărilor, deoarece ceea ce te eliberează azi, mâine te poate mușca de aceeași zonă... ei, riscurile meseriei. Mă bucur că am trecut pe la acest poem mai ales ca să observ cum se încălzește Paul cu noile talente literare. Sper din tot sufletul ca Virgil să nu permită transformarea Hermeneiei într-un site matrimonial de tipul agonia. Că dacă ar fi după Paul, el angst are, se vede... Andu
Un poem construit pe o structură pe care aș putea-o numi clasică referindu-mă la poezia sud-americană a anilor 90 și în care autoarea face un soi al ei de abuz de sinceritate metaforizată... mai neobișnuit cel puțin pentru mine în raport cu ceea ce am citit până acum sub semnătura Claudiei. Finalul însă mi se pare particular de reușit pentru că folosește acele simboluri în dozajul repetiției obsesive menite să te aducă înapoi în punctul de construcție al poemului. Odată cu revenirea mea pe site după o îndelungată suspendare îndrăznesc o penița de apreciere pentru această lectură. Andu P.S. Cu această ocazie multumesc Consiliului Hermeneia pentru favorul făcut. Sper să mi se ofere cândva, oricând, șansa de a mă revanșa cu aceeași grație.
stiu ca tu ma apreciezi, cel putin asta inteleg eu din comentariile tale la textele mele. citind acest text - o surpriza placuta, observand evolutia, mi-am amintit de ce-mi spunea dana odata pe mess: "dorine, oamenii scriu bine atunci cand se scriu; barbatul pe el, femeia pe ea" tu ce crezi? gresim cu ceva? dana, daca te-ai suparat, nu mai fac, promit
experiment îmi pare că vrei să aranjezi un puzzle uriaș pe care l-ai găsit întâmplător pe podele și piatră cu piatră tremură sub genunchii întorși spre pământ în reverie în gol absolut așezat peste aer flămând de lumină ai putea să crezi că ești un înger fără o coastă sau fără un suflet e tot aia ai putea să zbori prin subterane înghețate cu viteza luminii chiorâte la purtător dar tu nu mai crezi să poți și asta e ultima poveste și ultimul metrou Mihaela Olaru.
Zicerile populare au farmecul și tîlcul lor și definesc prin cuvinte simple o gamă largă de stări. Resping afirmația autorului – „incertul neaceeasi sau umbrele sau palimpsest iti sugereaza ideea de maciuci”, firea mea nu e predispusă la astfel de asocieri. Cu siguranță Virgil Titarenco a înțeles, însă abordînd o manieră aparent ludică, caută interpretări de alcov. Avînd în vizor versurile din comentariul meu anterior, schimb registrul folcloric cu unul pretențios, iată - redundanță! Chiar dacă se abat de la regulament, aprecierile autorului mă onorează. Mulțumesc, Onoare muncii!
fain, un poem care îmi place. cu mențiunile că aș scoate "mecanică" din titlu și "atunci" de la s3v2 . însă pentru că este un poem bine construit și are lehamitea pe care eu o ador, las un semn de apreciere. ar mai fi motive, precum un vocabular proaspăt, imagini bine construite, frazare bună... dar ce e mai și mai e întregul. deosebit versul final. da, un poem de stare, real, viu, palpabil.
Recunosc Adrian că este un text foarte slab voi încerca să respect regulamentul H chiar dacă nu las comentarii vreau să-ți spun ca respect fiecare autor și îi citesc pe fiecare în parte,o zi frumoasă sper să nu fie ultimul comentariu de la tine te mai aștept .
aici năuc. or fi semnele de punctuație, or fi nemajusculele (eu le găsesc justificare doar în versuri scurte ori paragrafe de proporții reduse), cert e că mi-au obosit și ochii. mai dă și tu cîte un enter pe alocuri. înțeleg că monolog (interior mai ales) presupune un debit mai mare. dar dacă tu vrei să-mi transmiți ceva ai milă de ochii mei și dă-mi timp să asimilez ceva, dacă e de asimilat. așadar nu m-ai convins.
pai am senzatia ca te contrazici. sau cel putin distrugi consistenta unei discutii inainte de a o putea avea. pe de o parte spui ca "Poezia este un termen foarte greu de definit", ca apoi de fapt sa urmaresti sa demonstrezi ca probabil nici nu are definitie, pentru ca in final sa imi spui sententios ca "ideea este următoarea: dacă nu definim termenii unei discuții, totul este în zadar.". Si care ai vrea sa fie raspunsul meu?...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc de trecere, comentariu si apreciere, Paul! Bucuros ca ti-a placut!
pentru textul : Argintiu furişat deImagineaza-ti ca ai scrie pe hartie, crezi ca ti-ai permite astfel de note de subsol? Cum ar aparea ele? Lasa cititorului libertatea de a descoperi astfel de "explicatii"... sau nu, si atunci poti raspunde, dar incearca sa nu te mai comentezi singur, te rog.
pentru textul : vreau să dansez pe lame de cuțite denu pot decât să apreciez acest gen de sinceritate care, se vede, este autentică
pentru textul : Mă opresc azi depână și imaginile sunt parcă rupte dintr-un fel de 'very personal reality show'
mai trebuie să cizelezi la vers, părerea mea
oricât am fi de moderni, poezia rămâne poezie
nu o poți banalizaa ci doar poetiza banalul dar nu așa
nu o să-ți spun cum pentru că fiecare avem banalul nostru poetic, dar sigur nu e așa cum ai scris aici
te mai citesc
ai fost atent, paul. si ai avut rabdare in acest "baroc" de poem. nu prea l-am citit pe GV, dar daca tu zici ca il recunosti, se prea poate sa ne asemanam pe undeva. asta este un semnal de alarma, insa. nu ma prapadesc de placere sa fie ceilalti recunoscuti in mine. prefer sa fiu eu recunoscuta in ceilalti. :) however, ma bucur ca ti-a placut, dar mai ales ma bucur pentru primul tau comentariu la un text de-al meu.
pentru textul : oul de piatră deNicidecum Virgil pentru mine "de atmosfera" este ceva superior (asa, ca insasi atmosfera :-), ceva in genul muzicii lui Barry White de exemplu. Andu
pentru textul : mate blues deCu imaginația... îmi sugerezi drăguț că am lăsat cam mult deschisă ușa aceea despre care vorbesc în pagina mea de autor? Smile. Așa o fi. Dar dacă recunosc, atunci se dă totul peste cap și înseamnă că NU e așa. Sau, vorba ta, cine mai știe... Cu dedublarea... aha. Depinde despre care dedublare vorbești. A personajelor, a autorului în pielea personajelor etc. Ce înțelegi prin "text incomod"? E greoi? Sau greu de digerat? Sau... what?
pentru textul : Tunel de liniște deNu prea pricep cum poate merita textul acesta doua penite de aur. Pe Hermeneia. Si asta nu ca as avea eu ceva cu stilul acesta, desi nu naste nici un fel de fior in mine. Dar problema e alta. Problema este mediocritatea poeziei din el. Daca poti gasi poezie. Prin anumite locuri am gasit ceva inclinatii maneliste. Dar hai sa fim seriosi. Eu sint destul de tolerant si intotdeauna am zis ca oricine merita o sansa daca depune ceva efort. Dar hai sa nu bagatelizam penitele pe Hermeneia. Nu de altceva dar voi fi nevoit sa recomand editorilor sa evalueze pe anumiti membri. Nu cred ca scriem sau comentam pe Hermeneia ca sa ne simtim bine. Ci ca sa scriem mai bine. Nu ca sa incurajam mediocritatea.
pentru textul : Ghiocelul și vântul dedescentralizarea pînă la autonomie regională e necesară într-un spațiu de poveste ca romînia. corupția din teren ar fi mai vizibilă și romînașii, dragii de ei, dacă nu le-o merge bine nici atunci, o să poată da vina pe ei înșiși, nu totdeauna pe centru (care are vina cea mai mare, însă distrage de la marile probleme și nepotisme din județe)
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară decred că ai talent. pe ici pe colo foloseşti predicatele şi subiectele puţin confuz. sau poate aşa mi se pare mie datorită dinamicii textului. dar e reuşit ca dramă situaţională. poate aş fi vrut ceva mai multă intrigă şi nu doar ceva existenţialist. dar poate fi un crochiu pe care să îl foloseşti într-un roman sau o nuvelă. sau, cine ştie, într-o idee de film. că tot a făcut vîlvă "moartea domnului lăzărescu". oricum tu ai scris asta înainte ca să apară filmul. aşa că felicitări.
pentru textul : despre durere II decam în aceeaşi cheie am scris recent.
pentru textul : in extremis dein extremis finalul textului.
în orice caz, e un ţipăt acolo. se aude...
Sunt din păcate prea multe adunate, nu se pot secționa (la figurat, bineînțeles) puțin? Aproape un volum fără vignete...Chiar dacă e doar o variațiune pe aceeași temă, nu pot fi comentate în bloc, totuși...
pentru textul : poezii de toamnă și dragoste de modă veche defrica de a afla adevarul vs frica de a-l spune - doua unghiuri, o singura batalie.
Numai cine are de-a face cu viata afla asta.
Felicitari Calin!
pentru textul : Mere târzii deandu nu stiu cum e cu ouale de vulturi, dar m-a inhierbantat frigul confesiunii: prinsei o nestavilita pasiune pt hermeneia. cat timp am fost la rehab -vorba poetului- am cercetat mai des situl decat daca as fi fost "activ". in scopuri profilactice desigur. si cu verva aceea caragialiana am descoperit o adevarata mina de aur. nu te grabi, staaai...prea te-ai aprins! nu e vorba de "elitismul textelor"...ci de paradoxia pur balcanoida, penduland intre razboaie de staniol (facute asa ca sa fie, ori ca sa astupe o satrapica sete) si atingerile gaysh de tandre (o, voi, corectilor politic, iertati-ma!) ale penitelor ce se contrabalanseaza intr-o reciprocitate parca ...predestinata. ca intr-un basm oriental, aici cel mai frivol lucru e eviscerat cu maxima seriozitate, desi aceasta piere subminata de micile prietesuguri ori de marile dusmanii -semn ca ne aflam in zodia dulcii miorite. am urmarit cu patima lista de membri si cand virgil&co mai adauga un CST, eu alergam grabit spre acel/acea nefericit(a). nu ca sa alin vreo durere ori sa pun niste sare pe rana,cum se face dupa cutume, ci din curat BDSM estetic. deja regret acele zile!... nici n-ai idee ce savuroase sunt polemicile, comentariile aiurea, invectivele caustice si gratuitele rautati, mai ales atunci cand se ivesc din senin si se sting la fel de senin...ca nichitianul nor cu soldati dus de vant cine stie unde. am fost atent si la diferitele pledoarii ale victimelor (le-as zice CSTisti, dar chiar nu vreau sa jignesc). carele cateodata nici n-au apucat a zice "a" si deja fura lepadati cu de-a forta de al lor grai. alldat' vazui o victima indaratnica ce se tot indracea sa se arate lumii cine este si cum stie el a fluera...degeaba poveste insa, ca pe loc se aduse roata iar rasculatul fu spintecat in strigatele gloatei. pe final ma prinse plictiseala... atata distractie (stii ce greu e in ziua de azi sa gasesti divertisment de calitate!) iar eu stau deoparte... fix in acea clipa, parca pe un cal alb, sbura domnu' virgil cu titulatura de autor catra mine iar eu venii intr-o sorbire sa ma fericesc de atata neasemuita literatura.
pentru textul : candiru deOri textul, ori imdb.com, e cam acelasi lucru.
pentru textul : ce poți să faci într-o primăvară perfectă dePoemul necesită câteva șlefuiri, întâi voi spune despre ele: "fericirea mea de ceară" - alăturarea cirea-ceară în poezie este, muzical, de evitat. În versurile: "despre iubirea ta ca un loz câștigător când eu niciodată nu joc și mai ales pierd" - aș fi scris: "despre iubirea ta, loz câștigător când eu nu îl joc vreodată/întotdeauna pierd" (e doar un exemplu spontan, poți găsi altă versiune) - fiindcă bruiază acel "ca un" și "când eu niciodată nu ... și mai ales". "singurele cuvinte care fac vară dintr-o dată" - cred că aici lipsește "se", cel puțin așa reiese din titlu, nu cred să fie un artificiu poetic "fac vară". Cred de asemenea că repetiția din versurile finale "nu joc la lotot" este inutilă, are efect redundant. Ce îmi place în acest poem este fluiditatea trăirii, contrastele dintre stări, tonalitatea ușor gravă care alunecă aparent în ludic. Iar dintre versuri am ales: "îți voi scrie.../despre anotimpul făcut din nuiele împletite în care mă balansez până când orizontul se răstoarnă amețit" Ela
pentru textul : Cuvinte care se fac vară deîn afara de "voi merge în gînd", construcții cam banale. e drept, oricine (oricine!) mai prinde si zile proaste
pentru textul : memory card empty deimi place a treia strofa. fireste, desprinsa de text, nostalgia se diminueaza. dar pb celorlalte strofe tine de uzura motivelor poetice invocate: tren, gara, ploaie, zamber, iarna... folosite mai indraznet poate iesea mai mult. sigur iesea mai bine
pentru textul : preludiu și fugă delong time no see, monsieur Gavrilescu. arsita mare, nu?! vremea cand pana si caugarii isi strang nodurile si pornesc la tiganci:) nu pleca, deja se strang norii de furtuna, nu-i simti?!
pentru textul : Summertime deSincer? Mi se pare o aglomerație pe Calea Victoriei fără nicio perspectivă... și stai blocat în mașină în traficul acela dement și ce să vezi? te taie o cufureală de la un krax cu bacon (verz unhealthy...) și nu poți să te dai jos din mașină, normal cum ai arăta ciuci între uși slobozind presiunea din intestine așa că fusta mini din liceul comunist devine salvarea (mă întreb dacă autoarea chiar știe sau vorbește așa din auzite) că poți să scapi în fine de acea presiune incomensurabilă. Sigur, finalul rămâne deschis interpretărilor, deoarece ceea ce te eliberează azi, mâine te poate mușca de aceeași zonă... ei, riscurile meseriei. Mă bucur că am trecut pe la acest poem mai ales ca să observ cum se încălzește Paul cu noile talente literare. Sper din tot sufletul ca Virgil să nu permită transformarea Hermeneiei într-un site matrimonial de tipul agonia. Că dacă ar fi după Paul, el angst are, se vede... Andu
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deDe ce entropie? Eu, dimpotrivă, văd o evoluţie de la dezordine (sau dezorganizare) spre un grad mai mare de organizare şi complexitate.
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. deam renunţat la Hegel şi Kant. ce strident se certau în text!
pentru textul : ritual demulţumesc Cristina.
Un poem construit pe o structură pe care aș putea-o numi clasică referindu-mă la poezia sud-americană a anilor 90 și în care autoarea face un soi al ei de abuz de sinceritate metaforizată... mai neobișnuit cel puțin pentru mine în raport cu ceea ce am citit până acum sub semnătura Claudiei. Finalul însă mi se pare particular de reușit pentru că folosește acele simboluri în dozajul repetiției obsesive menite să te aducă înapoi în punctul de construcție al poemului. Odată cu revenirea mea pe site după o îndelungată suspendare îndrăznesc o penița de apreciere pentru această lectură. Andu P.S. Cu această ocazie multumesc Consiliului Hermeneia pentru favorul făcut. Sper să mi se ofere cândva, oricând, șansa de a mă revanșa cu aceeași grație.
pentru textul : Infinit destiu ca tu ma apreciezi, cel putin asta inteleg eu din comentariile tale la textele mele. citind acest text - o surpriza placuta, observand evolutia, mi-am amintit de ce-mi spunea dana odata pe mess: "dorine, oamenii scriu bine atunci cand se scriu; barbatul pe el, femeia pe ea" tu ce crezi? gresim cu ceva? dana, daca te-ai suparat, nu mai fac, promit
pentru textul : Secvență deexperiment îmi pare că vrei să aranjezi un puzzle uriaș pe care l-ai găsit întâmplător pe podele și piatră cu piatră tremură sub genunchii întorși spre pământ în reverie în gol absolut așezat peste aer flămând de lumină ai putea să crezi că ești un înger fără o coastă sau fără un suflet e tot aia ai putea să zbori prin subterane înghețate cu viteza luminii chiorâte la purtător dar tu nu mai crezi să poți și asta e ultima poveste și ultimul metrou Mihaela Olaru.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 deZicerile populare au farmecul și tîlcul lor și definesc prin cuvinte simple o gamă largă de stări. Resping afirmația autorului – „incertul neaceeasi sau umbrele sau palimpsest iti sugereaza ideea de maciuci”, firea mea nu e predispusă la astfel de asocieri. Cu siguranță Virgil Titarenco a înțeles, însă abordînd o manieră aparent ludică, caută interpretări de alcov. Avînd în vizor versurile din comentariul meu anterior, schimb registrul folcloric cu unul pretențios, iată - redundanță! Chiar dacă se abat de la regulament, aprecierile autorului mă onorează. Mulțumesc, Onoare muncii!
pentru textul : mate blues defain, un poem care îmi place. cu mențiunile că aș scoate "mecanică" din titlu și "atunci" de la s3v2 . însă pentru că este un poem bine construit și are lehamitea pe care eu o ador, las un semn de apreciere. ar mai fi motive, precum un vocabular proaspăt, imagini bine construite, frazare bună... dar ce e mai și mai e întregul. deosebit versul final. da, un poem de stare, real, viu, palpabil.
pentru textul : mașină mecanică de tuns iarba deam corectat. mulțumesc pentru atenționare, Profetule!
pentru textul : Madlenă 1 deRecunosc Adrian că este un text foarte slab voi încerca să respect regulamentul H chiar dacă nu las comentarii vreau să-ți spun ca respect fiecare autor și îi citesc pe fiecare în parte,o zi frumoasă sper să nu fie ultimul comentariu de la tine te mai aștept .
pentru textul : La cățeaua leșinată deaici năuc. or fi semnele de punctuație, or fi nemajusculele (eu le găsesc justificare doar în versuri scurte ori paragrafe de proporții reduse), cert e că mi-au obosit și ochii. mai dă și tu cîte un enter pe alocuri. înțeleg că monolog (interior mai ales) presupune un debit mai mare. dar dacă tu vrei să-mi transmiți ceva ai milă de ochii mei și dă-mi timp să asimilez ceva, dacă e de asimilat. așadar nu m-ai convins.
pentru textul : primul monolog depai am senzatia ca te contrazici. sau cel putin distrugi consistenta unei discutii inainte de a o putea avea. pe de o parte spui ca "Poezia este un termen foarte greu de definit", ca apoi de fapt sa urmaresti sa demonstrezi ca probabil nici nu are definitie, pentru ca in final sa imi spui sententios ca "ideea este următoarea: dacă nu definim termenii unei discuții, totul este în zadar.". Si care ai vrea sa fie raspunsul meu?...
pentru textul : glissando dePagini