adriana, ce spui mi a amintit de relatia guenon vasile lovinescu, de tezele celui mai mare esoteric roman, ale carui carti m au impresionat. sunt onorat pentru penita maia, pricepui ca ai intrat in joc, dar ma iarta, uneori mai uit si eu pasii...
o intrebare: daca o consideri "fotopoem" de ce nu adosezi si o foto? mi s-ar parea interesant sa vad cum vizualizezi avind in vedere locurile comune (geometric vorbind:)...)
N.B. pentru efort, mulțumim pentru informații. În 2005 "Serile artgotice" de la Sibiu începeau cu proiectarea unui film realizat în atelierul Brâncuși din Centrul Pompidou. S+a vorbit atunci și de acest concept brâncușian de integrare a soclului în ansamblul sculpturii. Cele două fotografii centrale din acest articol relevă pe deplin conceptul amintit. Atelierul este impresionant... o anticameră a lui Dumnezeu, unde ființa lucrurilor este deja rostită, și nu mai lasă decât locul îmbrăcării lor în trup, locul coborârii lor în piatră, în fier, în carne.
Nu am afirmat că trădarea nu ar fi un act deosebit de grav, cel mai grav ! Nici nu am afirmat că Iuda ar fi fost reabilitat și nici la sarcofagele despre care se face acum atîta vîlvă nu m-am gîndit în acel moment. Ceea ce am vrut să spun este că nu sîntem în măsură să apreciem care este adevărata poveste, nici Cartea Sfîntă nu ne este transmisă fidel, existînd încă manuscrise care nu au fost înfățișate publicului larg. Despre o altă Evanghelie făceam referire ( așa numita Evanghelia după Iuda) unde este prezentat rolul pe care l-a avut acesta, așa cum i-a fost dat, de a purta blamul întregii lumi creștine. Poemul este deosebit de incitant, iar eu așa l-am înțeles, ca o invitație de a nega negarea.
snowdon king, de ce nu spui că nu vrei să îmi exprim opinia și să comentez textele pe care le postezi? de ce mă ataci și mă jignești? eu nu am făcut decît să vorbesc despre textul tău. care mi s-a părut deplorabil. eu nu am spus nimic despre persoana ta. tu chiar nu vezi cine este cel ce jignește? dar îți promit că nu îmi voi mai pierde timpul cu textele tale de acum încolo. să fii sănătos.
titlul era în limbajul surdo-muţilor. cred că se subînţelegea. cum poţi scrie anumite semne şi gesturi prin care comunici? cum poţi descrie o discuţie care o porţi în somn şi căreia nu-i desluşeşti talia?
ok, schimb titlul şi merg mai departe la somn. cine ştie ce vedenie manifest mă va mai lua în braţe!
Fără versul ,,pentru că noi sîntem de fapt învinși" (prea explicativ și destul de bătătorit) și păstrând persoana I în ultimele 5 versuri (subiectivizarea discursului fiind reușită în poezie, în opinia mea), mi-a plăcut. și folosirea adj. ,,previzibilă" este oarecum..previzibilă, dar nu cred că este neapărat un minus. chiar dacă mă așteptam la o încheiere în gama asta (ca și idee), mi-a plăcut cum ai învelit-o în cuvinte. remarc și atmosfera&comparația din prima parte.
Sebi, "nimicul se încordează gata să mă cuprindă" mi se pare puţintel preţios faţă de "nimicul se lărgeşte cât să mă cuprindă", care, cu posibilele sale slăbiciuni, e ceva mai firesc.
D-le Dinu, "ca un stilou de cuvinte" e o sugestie interesantă, chiar dacă, în genere, mă feresc de expresii/ metafore care au ca axă "cuvântul". Totuşi, dacă mergem cu gândul dincolo de cerneală, aflăm cuvintele, nu?
"Şi ea vine,
vine la timp, când şobolanului tocmai i-au dat aripile" - da, iniţial, fix acolo era punctul. Dar, deşi mi se întâmplă foarte rar, am păcătuit prin adaos şi am făcut-o conştient. Dacă m-aş fi oprit acolo, textul ar fi câştigat mult pe toate palierele, în special la capitolul sugestie, dar n-am rezistat finalului actual, el venind torenţial. Dacă voi publica vreodată acest text pe hârtie, cel mai probabil mă voi opri la "aripile şobolanului".
Ştefane dar n-am să marşez la aşa ceva. credeai că o să-mi "apăr" ultimul vers? sau că o să-l explic probabil...ash bre se susţine singur aşa supărător al drequ cum e. trust me. ştie în pana mea ce vrea...:)
mersi fain şi amical de intervenţie.
corectie: "(care, volens nolens, face si el parte - si inca cum!) din sufi" se va citi: "(care, volens nolens, face si el parte - si inca cum! - din sufi)"
cami; aranca, faptul ca ati subliniat finalul ma bucura deoarece tin si eu foarte mult la el. dar nu il pot lasa singur asa. prima strofa are rolul ei. oricum va multumesc mult. ziua buna
Excelent text! Aproape că îmi vine să mă entuziasmez dar știu că nu se cade, o să zică lumea iote margas s-a dat cu puterea au vorbit pe mess... nimic mai greșit!
Aceste text îmbină realismul de reportaj cu satira fină, metaforică, într-un mod demn de remarcat și desigur, de apreciat. Asta ca să nu mai menționez surpriza pe care am avut-o citind acest text sub semnătura unui poet.
O acuratețe de tip relatare de pe câmpul de luptă însă dublată de o ironie moromețiană dar nicidecum desprinsă de acolo, din marin preda... mai degrabă dintr-o insula a lui thomas hudson foarte personală a autorului.
Felicitări!
Iar comentariul domnului trei de A nu îmi spune decât că mereu sunt oameni (editori sau simpli cetățeni) care din postura lor nu mai văd pădurea din cauza copacilor.
Aprecierea mea pentru acest text.
Margas
Adrian mulțumesc de trecere și semn,stiu greseala pe care o fac atunci când nu particip cu comentarii și pe la alte texte,nu am făcut-o până acum considerănd că poate nu e momentul să critic poezia colegilor de pe acest site Hermeneia.Dar cu siguranță o voi face cât de curând.o zi frumoasă încontinuare.
Mie mi-a plăcut atmosfera textului. Probabil că finalul se referă la un pseudo-uroboros cu nuanţe creştine sau, de ce nu, cu toate nuanţele. Să ne reamintim că şi la geto-daci exista mitul gemenilor născuţi din fecioară şi ridicaţi la cer prin înviere.
Dacă revin asupra textului, mi se pare chiar bun, comparativ cu balivernele postate aici şi aiurea.
"ghemuire" îmi arată singurătatea, corpul ce se-nchide, se-adună spre sine, numai că textul în sine poate fi o proiecție în oglindă, poate închide o psihologie inversă. "nu știu limba în care îmi vorbești" de aici ar trebui să funcționeze atracția, pentru că te atrage ceva pe care nu-l înțelegi. Retragerea într-o lume inertă, a obiectelor, ghemuire, sigur e o retragere, o căutare a sinelui, a centrului pentru care scara e primul reper. Am ales ceva pentru mine: "desfacut în bucăți mici de hîrtie precum aripile unor fluturi morți la prima atingere a mîinii"
Costa, daca mai vii pe la noi, fii bun si corecteaza aceste typo: -instealat -al atinge -astepata ("automat la ceea ce credem noi că ne aștepată acolo") -deabia si, daca imi permiti un sfat: "aeriseste" putin textul, delimiteaza niste paragrafe, fa ceva!...e tare greu lizibil asa cum e acum.
Imi pare rau si imi cer scuze daca cineva s-a simtit jignit, eu nu am intentionat sa jignesc pe nimeni, am spus doar ca TEXTUL e un gunoi si uite, l-am citit inca o data si tot execrabil mi se pare. La o adica, imi cer scuze pana si ca mi-am lasat scrisa parerea cat se poate de sincera aici, am crezut ca asta e un site de oameni majori, pe cuvant de onoare. Andu
textul mi se pare o amestecătură de idei în care găsesc destul de multă umplutură dar și crochiuri care probabil ar fi devenit (dacă ar fi fost dezvoltate) bune texte de sine stătătoare. pe alături mai apar și chestii kitsch sau unele „strigături” care am observat că mai scapă pe la unii care confundă poezia cu hora. părerea mea de doi lei grei.
Andule...mie mi-a placut ca ti-a placut dar nu-mi place ca stai pe margine si ne numeri! :) te lasa inima sa privesti un meci unde "se confrunta" un luptoator de categorie grea si unul de la categoria musca? sau stai sa vezi cand trebuie sa arunci prosopul? :)) hai incoace mai bine si spune-mi: gasim sensul prin non-sens ori mai bine cautam acul in Carul Mare?
nu e vorba de repulsie. si nici nu cred ca l-ai intentionat numai pentru ele. Am spus doar ca textul in sine are aceasta valenta. nu m-am gindit la autor
O acuarelă deosebită, imagini rafinate, versuri pe care le memorezi și le porți în gînd și în suflet pe stradele de umbre, argintate de lună. Este îmbucurător și dătător de speranță faptul că frumusețea și limpezimea spiritului nu au dispărut în poezia contemporană. Am reținut: Cu țipăt de șoim vor trece unele zile,/se vor adânci alene/în păduri imerse de vareci,/ sub luciul apei mierii. Rămâne un sentiment unic, specific al citadelei, un fel de cântec al nibelungilor, la porțile unei ierni inerente.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
adriana, ce spui mi a amintit de relatia guenon vasile lovinescu, de tezele celui mai mare esoteric roman, ale carui carti m au impresionat. sunt onorat pentru penita maia, pricepui ca ai intrat in joc, dar ma iarta, uneori mai uit si eu pasii...
pentru textul : Pietrele Doamnei deun poem cu profunzimi,cu aluzii culturale subtile,dens,interesant ,cu personalitate
pentru textul : mai rar demerita penite ,dar eu nu stiu cum se acorda pe acest site ...
o intrebare: daca o consideri "fotopoem" de ce nu adosezi si o foto? mi s-ar parea interesant sa vad cum vizualizezi avind in vedere locurile comune (geometric vorbind:)...)
pentru textul : Inspirație erotică cu o morgană deN.B. pentru efort, mulțumim pentru informații. În 2005 "Serile artgotice" de la Sibiu începeau cu proiectarea unui film realizat în atelierul Brâncuși din Centrul Pompidou. S+a vorbit atunci și de acest concept brâncușian de integrare a soclului în ansamblul sculpturii. Cele două fotografii centrale din acest articol relevă pe deplin conceptul amintit. Atelierul este impresionant... o anticameră a lui Dumnezeu, unde ființa lucrurilor este deja rostită, și nu mai lasă decât locul îmbrăcării lor în trup, locul coborârii lor în piatră, în fier, în carne.
pentru textul : HIROSHI SUGIMOTO A L’ATELIER BRANCUSI - Centre National d'Art et Culture George Pompidou, Paris depe tine chiar nu te deranjează tot descriptivul și manierismul din acest text?
pentru textul : Un cer mai albastru deNu am afirmat că trădarea nu ar fi un act deosebit de grav, cel mai grav ! Nici nu am afirmat că Iuda ar fi fost reabilitat și nici la sarcofagele despre care se face acum atîta vîlvă nu m-am gîndit în acel moment. Ceea ce am vrut să spun este că nu sîntem în măsură să apreciem care este adevărata poveste, nici Cartea Sfîntă nu ne este transmisă fidel, existînd încă manuscrise care nu au fost înfățișate publicului larg. Despre o altă Evanghelie făceam referire ( așa numita Evanghelia după Iuda) unde este prezentat rolul pe care l-a avut acesta, așa cum i-a fost dat, de a purta blamul întregii lumi creștine. Poemul este deosebit de incitant, iar eu așa l-am înțeles, ca o invitație de a nega negarea.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deMultumesc Bobadil...intr-un mod asa... imberb. Cu infinita stima... stimabile
pentru textul : primăvară sub clopot desnowdon king, de ce nu spui că nu vrei să îmi exprim opinia și să comentez textele pe care le postezi? de ce mă ataci și mă jignești? eu nu am făcut decît să vorbesc despre textul tău. care mi s-a părut deplorabil. eu nu am spus nimic despre persoana ta. tu chiar nu vezi cine este cel ce jignește? dar îți promit că nu îmi voi mai pierde timpul cu textele tale de acum încolo. să fii sănătos.
pentru textul : Transplant de inimă deultima strofă e în sine un poem. cred că ea susține restul poemului.
pentru textul : la vest de mine însămi detitlul era în limbajul surdo-muţilor. cred că se subînţelegea. cum poţi scrie anumite semne şi gesturi prin care comunici? cum poţi descrie o discuţie care o porţi în somn şi căreia nu-i desluşeşti talia?
ok, schimb titlul şi merg mai departe la somn. cine ştie ce vedenie manifest mă va mai lua în braţe!
pentru textul : în limba surdo-muţilor deFără versul ,,pentru că noi sîntem de fapt învinși" (prea explicativ și destul de bătătorit) și păstrând persoana I în ultimele 5 versuri (subiectivizarea discursului fiind reușită în poezie, în opinia mea), mi-a plăcut. și folosirea adj. ,,previzibilă" este oarecum..previzibilă, dar nu cred că este neapărat un minus. chiar dacă mă așteptam la o încheiere în gama asta (ca și idee), mi-a plăcut cum ai învelit-o în cuvinte. remarc și atmosfera&comparația din prima parte.
pentru textul : antiplatonice IV deSebi, "nimicul se încordează gata să mă cuprindă" mi se pare puţintel preţios faţă de "nimicul se lărgeşte cât să mă cuprindă", care, cu posibilele sale slăbiciuni, e ceva mai firesc.
D-le Dinu, "ca un stilou de cuvinte" e o sugestie interesantă, chiar dacă, în genere, mă feresc de expresii/ metafore care au ca axă "cuvântul". Totuşi, dacă mergem cu gândul dincolo de cerneală, aflăm cuvintele, nu?
"Şi ea vine,
pentru textul : p.s devine la timp, când şobolanului tocmai i-au dat aripile" - da, iniţial, fix acolo era punctul. Dar, deşi mi se întâmplă foarte rar, am păcătuit prin adaos şi am făcut-o conştient. Dacă m-aş fi oprit acolo, textul ar fi câştigat mult pe toate palierele, în special la capitolul sugestie, dar n-am rezistat finalului actual, el venind torenţial. Dacă voi publica vreodată acest text pe hârtie, cel mai probabil mă voi opri la "aripile şobolanului".
Ştefane dar n-am să marşez la aşa ceva. credeai că o să-mi "apăr" ultimul vers? sau că o să-l explic probabil...ash bre se susţine singur aşa supărător al drequ cum e. trust me. ştie în pana mea ce vrea...:)
pentru textul : Poemul cu Mihaela demersi fain şi amical de intervenţie.
corectie: "(care, volens nolens, face si el parte - si inca cum!) din sufi" se va citi: "(care, volens nolens, face si el parte - si inca cum! - din sufi)"
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi decami; aranca, faptul ca ati subliniat finalul ma bucura deoarece tin si eu foarte mult la el. dar nu il pot lasa singur asa. prima strofa are rolul ei. oricum va multumesc mult. ziua buna
pentru textul : mic poem deExcelent text! Aproape că îmi vine să mă entuziasmez dar știu că nu se cade, o să zică lumea iote margas s-a dat cu puterea au vorbit pe mess... nimic mai greșit!
pentru textul : Spoiler deAceste text îmbină realismul de reportaj cu satira fină, metaforică, într-un mod demn de remarcat și desigur, de apreciat. Asta ca să nu mai menționez surpriza pe care am avut-o citind acest text sub semnătura unui poet.
O acuratețe de tip relatare de pe câmpul de luptă însă dublată de o ironie moromețiană dar nicidecum desprinsă de acolo, din marin preda... mai degrabă dintr-o insula a lui thomas hudson foarte personală a autorului.
Felicitări!
Iar comentariul domnului trei de A nu îmi spune decât că mereu sunt oameni (editori sau simpli cetățeni) care din postura lor nu mai văd pădurea din cauza copacilor.
Aprecierea mea pentru acest text.
Margas
Adrian mulțumesc de trecere și semn,stiu greseala pe care o fac atunci când nu particip cu comentarii și pe la alte texte,nu am făcut-o până acum considerănd că poate nu e momentul să critic poezia colegilor de pe acest site Hermeneia.Dar cu siguranță o voi face cât de curând.o zi frumoasă încontinuare.
pentru textul : Drumul vieții cu papucii în mână deaaaa... nu mai îmi spune...uitasem că ai un apetit pentru subsoluri. god bless your google.
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie deservus,
pentru textul : disensiune deda, pertinent. ma mai gandesc si revin pe text.
Mie mi-a plăcut atmosfera textului. Probabil că finalul se referă la un pseudo-uroboros cu nuanţe creştine sau, de ce nu, cu toate nuanţele. Să ne reamintim că şi la geto-daci exista mitul gemenilor născuţi din fecioară şi ridicaţi la cer prin înviere.
pentru textul : confesiuni nocturne deDacă revin asupra textului, mi se pare chiar bun, comparativ cu balivernele postate aici şi aiurea.
"ghemuire" îmi arată singurătatea, corpul ce se-nchide, se-adună spre sine, numai că textul în sine poate fi o proiecție în oglindă, poate închide o psihologie inversă. "nu știu limba în care îmi vorbești" de aici ar trebui să funcționeze atracția, pentru că te atrage ceva pe care nu-l înțelegi. Retragerea într-o lume inertă, a obiectelor, ghemuire, sigur e o retragere, o căutare a sinelui, a centrului pentru care scara e primul reper. Am ales ceva pentru mine: "desfacut în bucăți mici de hîrtie precum aripile unor fluturi morți la prima atingere a mîinii"
pentru textul : ghemuire deCosta, daca mai vii pe la noi, fii bun si corecteaza aceste typo: -instealat -al atinge -astepata ("automat la ceea ce credem noi că ne aștepată acolo") -deabia si, daca imi permiti un sfat: "aeriseste" putin textul, delimiteaza niste paragrafe, fa ceva!...e tare greu lizibil asa cum e acum.
pentru textul : Chasing pavements deImi pare rau si imi cer scuze daca cineva s-a simtit jignit, eu nu am intentionat sa jignesc pe nimeni, am spus doar ca TEXTUL e un gunoi si uite, l-am citit inca o data si tot execrabil mi se pare. La o adica, imi cer scuze pana si ca mi-am lasat scrisa parerea cat se poate de sincera aici, am crezut ca asta e un site de oameni majori, pe cuvant de onoare. Andu
pentru textul : viața mea detextul mi se pare o amestecătură de idei în care găsesc destul de multă umplutură dar și crochiuri care probabil ar fi devenit (dacă ar fi fost dezvoltate) bune texte de sine stătătoare. pe alături mai apar și chestii kitsch sau unele „strigături” care am observat că mai scapă pe la unii care confundă poezia cu hora. părerea mea de doi lei grei.
pentru textul : manifest găsit într-un buzunar deAranca, vladimir, va multumesc pentru semn si apreciere!
pentru textul : Love song deAndule...mie mi-a placut ca ti-a placut dar nu-mi place ca stai pe margine si ne numeri! :) te lasa inima sa privesti un meci unde "se confrunta" un luptoator de categorie grea si unul de la categoria musca? sau stai sa vezi cand trebuie sa arunci prosopul? :)) hai incoace mai bine si spune-mi: gasim sensul prin non-sens ori mai bine cautam acul in Carul Mare?
pentru textul : (3) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Primul intermezzo: Caragiale & fizica cuantică & dialetheismul de...care parcă ți se strecoară firesc în cadența citirii.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul dereușit foarte aici: în tot ce n-am putut ne-aş spulbera, dar și per ansamblu !
nu e vorba de repulsie. si nici nu cred ca l-ai intentionat numai pentru ele. Am spus doar ca textul in sine are aceasta valenta. nu m-am gindit la autor
pentru textul : Și dacă deIaacov stia ca murise. linia din palma-i arata numai ca n-o sa moara mortal.si-asa a fost!
pentru textul : Cei trei Iacob deO acuarelă deosebită, imagini rafinate, versuri pe care le memorezi și le porți în gînd și în suflet pe stradele de umbre, argintate de lună. Este îmbucurător și dătător de speranță faptul că frumusețea și limpezimea spiritului nu au dispărut în poezia contemporană. Am reținut: Cu țipăt de șoim vor trece unele zile,/se vor adânci alene/în păduri imerse de vareci,/ sub luciul apei mierii. Rămâne un sentiment unic, specific al citadelei, un fel de cântec al nibelungilor, la porțile unei ierni inerente.
pentru textul : Citadela dePagini