primele două strofe au un aer aparte, îmi plac foarte mult. le găsesc pe gustul meu ca mod de exprimare dar mai ales pentru mesaj.
ultima strofă curge bine în opinia mea până la: "presupun că lucrurile au o măsură a lor/o nucă nu poate fi niciodată cât un labrador/o nucă va fi mereu fix de mărimea unei nuci/ restul parcă diluează esenţa din acest fragment.
pentru mine, poemul incepe de la "la sfarsitul zilei..." aceasta e povestea textului. primele 2 secvente au frumusetea lor dar pentru altceva. poate de aceea virgil vorbeste despre banal si simplitate.
citind insa textul asa cum mi-a placut, am simtit ca intensitatea textului creste spre final. de aceea, finalul mi s-a parut foarte...adevarat.
si spun asta pt ca, dincolo de argumentul prin care fac apel la emotie, despre aceasta tema se scrie, din pacate, mai putin.
ideea sugerata de titlu e faina, dar constructia "cu crengi" nu suna bine pre limba noastra.
e interesant ce spune acest comentator, hiatusul memoriei e un exercițiu impus, chiar foarte relaxat, poate mai puțin decât mi-aș dori, corect, voi fi fără milă, unde însă, mai exact?
pentru efortul de a recita cu voce tare, multe mulțumiri.
Adriana,
să înţeleg că e şi bine, e şi rău, sau invers. În varianta iniţială, ultimele “versuri”- frânturi de rânduri, nu erau. Am vrut să par mai “bombă” de cât “fitil”. Ai dreptate, sunt în plus. Mulţam de atenţie.
Ştefan,
Eşti prea amabil. Sau nu am îţeles eu bine.
Mulţam pentru semn.
Pășesc în vîrful picioarelor în grădina infantei să nu împrăștii horbota imaculată a boleroului, o văd cu ochii larg deschiși spre cerul pe care atît de mult l-a iubit, atît de mult încît și-a comandat o porție dublă de absint de la regele din Țara Hyperboreilor. Cred totuși că această porție a ajutat-o pe ea să treacă și peste ieșirea din grotă a lupilor hamatsa și peste ritualul cabiric. Tocmai s-a stîrnit vîntul și mirosul jertfei arse pe altarul zeului Mythra înconjură muntele, a răsărit soarele, bat clopote de Înviere. Mulțumesc pentru aceste acorduri, Adrian.
Francisc, nu te contrazic imi cunosc limitele dupa ce imi vei raspunde la intrebarea de la comentariul anterior am sa-l sterg sper ca nu supar pe nimeni ca-l sterg cu respect si drag, erika
foarte frumos! felicit încă o dată inițiativa! sper să ajung! Vlad, ce e al tău va fi și al meu:)! Este o copertă pe care îmi va fi drag să o deschid, din mai multe motive. Unul este autorul!
Mulţumesc Nicholas :) Nu ştiu de ce, şi mie îmi e drag poemul acesta. La zdravăn m-am gândit şi eu, dar totuşi las aşa. În ce priveşte luna şi planeta, nu modific, fiindcă acolo mă gândeam la o inversare a perspectivei, aceasta e ideea, din afară văd o eclipsă de pământ, aşa cum pe pământ se vede eclipsa de lună. Adică mă detaşez într-atât de nimicul bunurilor sau neajunsurilor mele pământeşti, încât e ca şi cum le-aş privi din afara planetei. În poezia mea altcineva vede eclipsa, din noaptea trecutului meu, desigur un alt avatar al meu.
bianca, daca am o problema, sigur ea este asta cu diacriticele. o sa vina vremea sa le pun pe toate. numai gandul asta ma sperie... daniela, am incercat sa imbrac piei, blanuri, copite, etc. mastile nu mi-au placut nicodata. si nici sforile. intr-un fel sau altul, fiecaruia i se intampla sa filosofeze asa, la un moment dat. dorin, deseori, in timpul scolilor, barac fiind, nimeream prima la catalog. nu era mereu bine. nu stiam intotdeauna lectia. va multumesc ca ati fost cu mine. imi sunteti dragi.
1) LUNÁȚIE s.f. Interval de timp (circa 29 de zile) scurs între două faze identice ale Lunii; lună siderală. 2) fiecare cu septicemia lui. 3) metafora "genunchii fluturilor" a mai folosita de mine citeodata.
mi s-a spus: scrie ce vezi!
și iată:
bobadil cu fes pe cap/ șchiopăta-ntr-un singur șlap/ noaptea spre o fundătură/ (ce să facem viața-i dură)
scuze pt. offtopic Adriana! voința divină...
Viorica, bine ai venit pe Hermeneia, fie în calitate de scriitor, fie în calitate de cititor.
pentru început, te rog să citești Regulamentul site-ului. ca peste tot, există și aici niște reguli privind modul de a publica și de a comenta textele.
ți-ar fi de folos.
de exemplu, îți spun de pe acum că pe Hermeneia se comentează textul publicat, nu sau raporturile dintre autori.:)
sau
niciun comentariu de aici nu ajunge la off-topic, așa că orice atac la persoană ne obligă să suspendăm contul celui care o face pentru o anumită perioadă sau, în cazuri grave, definitiv.
ne dorim ca aceaste reguli să fie înțeleasă și respectata cât mai mult posibil.
are sens poemul tau de idei, tangent la semnificatia simturilor. este si perfectibil. metafora primului vers este, cumva, prea frusta. as fi simtit nevoia unei completari... eventual comparatia urechilor cu niste ciuperci, nu stiu... ceva care sa nu segmenteze stilistic poemul; eu vizualizez mereu ce citesc (probabil, deformatie profesionala). deasemenea, cu lama nu prea poti tunde. poti taia, rade, reteza, cosi (un gest anume poti face cu lama). as mai schimba sau renunta la "ce îi fac" din prima strofa. altfel, imi place poemul tau. inseamna ceva si curge frumos. felicitari.
eu nu confund niciodata inspiratia cu dicteul automat. iar cine scrie o poezie calculand matematic fiecare sintagma face contabilitate, nu poezie. ce voiam sa spun este ca vad aici o directie noua in poezia ta si mi se pare interesanta. este un alt andu, cu siguranta. mie imi plac amandoi, oricum. :)
mie mi se pare un tecst cu o bogata incarcatura emotionala, o amintire care te incalzeste in palme precum senzatia unei cani cu ceai fierbinte. nu stiu de ce, dar aici gasesc o anume recurenta pavloviana aplicata iubirii, exprimata tocmai prin aceste simboluri, craciun , cana de ceai, ciocolata, brad... pe de alta parte puterea de sugestie a paianjenului care infloreste e coplesitoare. un tecst bun si chiar puternic, cu toata senzatia asta de caldura si patologie.
Pt. Alma! Fiecare text cu "sansa" lui! Parca te vad, peste un timp, c-ai sa scrii unul identic cu al meu si, ca in povestea lui Borges: "Textul lui Cervantes și textul lui Pierre Menard (autor fictiv, inventat de Borges, care ar fi scris și el un 'Don Quijote' n.n. G.M) sunt veritabil identice, dar al doilea este infinit mai bogat…" și astfel, inversând lucrurile, textul lui Menard este considerat drept original, în timp ce textul lui Cervantes devine copie. Inlocuieste si tu, cum te pricepi, numele proprii pentru cazul de fata. Dar sa stii ca n-ai nici o sansa. Deoarece Pierre Menard este un tip fictiv/(virtual?) pe cand tu esti reala! Evident, glumesc (gusturile nu se discuta). Si iti doresc succes pe toate planurile si in toate directiile. G.M. G.M.
via în butuci, butucul viei, e cam facil aici. e ca şi cum spuneam şi eu recent "viaţa merge îndărăt ca racul". pleonasm, deci, cred. fără mişto. la o atentă recitire a început să-mi placă.
virgil, corect se zice: întreţii, sau înteţeşti (şicanele).
mulţumesc Ottilia pentru acest poem frumos! Îmi aminteşte de Sorescu, poetul meu preferat, dar are o altă alură, o altă structură, mai afirmativă, mai peremptorie, mai feminină. Sărbători fericite!
Ani, tu îți povestești singură poemul?!? Și atunci cititorul ce mai face? Deocamdată textul e plin de genitive și de exprimări care șchioapătă de genul: "întoarce din desișuri de vid de memorie" sau "idiomul trecutului torturează ecoul prezentului."...etc. Cu alte cuvinte, forma anulează structura. Și oile.
Alma, cind scrii trebuie sa te astepti si la comentarii de un nivel mai scazut. Nivelul comentariilor este pe masura nivelului efectului facut de scriere asupra cititorului comentator. Te-ai adresat regelui David fara sa cunosti istoria lui. Sau cu o cunoastere superficiala. Este exact cum m-as adresa eu lui Stefan cel mare cind habar n-am cine sau ce-a fost de fapt. Daca tu te adresai lui Stefan cel mare n-aveam nici un comentariu. Din pacate cind vorbesti de personaje istorice, indiferent de calitatea scrierii trebuie macar in mare sa te adresezi caracterului nu ideii pe care-o ai despre el.
Petre, mulțumesc pentru trecere și sfaturi! În legătură cu plasarea acțiunii pe scena mondială, eu zic că e bună și scena noastră de acasă. Trebuie doar pusă în valoare! Te mai aștept! tincuța
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
primele două strofe au un aer aparte, îmi plac foarte mult. le găsesc pe gustul meu ca mod de exprimare dar mai ales pentru mesaj.
pentru textul : Cu ochii închiși deultima strofă curge bine în opinia mea până la: "presupun că lucrurile au o măsură a lor/o nucă nu poate fi niciodată cât un labrador/o nucă va fi mereu fix de mărimea unei nuci/ restul parcă diluează esenţa din acest fragment.
unde este poezia? este o poezie în proză. dar dacă ați citi cu atenție cred că ceva se poate lua de bun, ca să mă exprim nu tocmai academic!
pentru textul : I have a dream depentru mine, poemul incepe de la "la sfarsitul zilei..." aceasta e povestea textului. primele 2 secvente au frumusetea lor dar pentru altceva. poate de aceea virgil vorbeste despre banal si simplitate.
pentru textul : copacul cu ramuri în formă de w decitind insa textul asa cum mi-a placut, am simtit ca intensitatea textului creste spre final. de aceea, finalul mi s-a parut foarte...adevarat.
si spun asta pt ca, dincolo de argumentul prin care fac apel la emotie, despre aceasta tema se scrie, din pacate, mai putin.
ideea sugerata de titlu e faina, dar constructia "cu crengi" nu suna bine pre limba noastra.
e interesant ce spune acest comentator, hiatusul memoriei e un exercițiu impus, chiar foarte relaxat, poate mai puțin decât mi-aș dori, corect, voi fi fără milă, unde însă, mai exact?
pentru textul : întotdeauna toamna fu frumoasă... depentru efortul de a recita cu voce tare, multe mulțumiri.
Acum da.
pentru textul : A native preparation of the tissue deAdriana,
să înţeleg că e şi bine, e şi rău, sau invers. În varianta iniţială, ultimele “versuri”- frânturi de rânduri, nu erau. Am vrut să par mai “bombă” de cât “fitil”. Ai dreptate, sunt în plus. Mulţam de atenţie.
Ştefan,
pentru textul : Fals tratat despre sponsorizare deEşti prea amabil. Sau nu am îţeles eu bine.
Mulţam pentru semn.
Pășesc în vîrful picioarelor în grădina infantei să nu împrăștii horbota imaculată a boleroului, o văd cu ochii larg deschiși spre cerul pe care atît de mult l-a iubit, atît de mult încît și-a comandat o porție dublă de absint de la regele din Țara Hyperboreilor. Cred totuși că această porție a ajutat-o pe ea să treacă și peste ieșirea din grotă a lupilor hamatsa și peste ritualul cabiric. Tocmai s-a stîrnit vîntul și mirosul jertfei arse pe altarul zeului Mythra înconjură muntele, a răsărit soarele, bat clopote de Înviere. Mulțumesc pentru aceste acorduri, Adrian.
pentru textul : Pavană pentru o infantă moartă deFrancisc, nu te contrazic imi cunosc limitele dupa ce imi vei raspunde la intrebarea de la comentariul anterior am sa-l sterg sper ca nu supar pe nimeni ca-l sterg cu respect si drag, erika
pentru textul : Cioplitorului de vers defoarte frumos! felicit încă o dată inițiativa! sper să ajung! Vlad, ce e al tău va fi și al meu:)! Este o copertă pe care îmi va fi drag să o deschid, din mai multe motive. Unul este autorul!
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 demultumesc de trecere, mai vedem cu partea mediana...
pentru textul : cineva tresare în visul meu deMulţumesc Nicholas :) Nu ştiu de ce, şi mie îmi e drag poemul acesta. La zdravăn m-am gândit şi eu, dar totuşi las aşa. În ce priveşte luna şi planeta, nu modific, fiindcă acolo mă gândeam la o inversare a perspectivei, aceasta e ideea, din afară văd o eclipsă de pământ, aşa cum pe pământ se vede eclipsa de lună. Adică mă detaşez într-atât de nimicul bunurilor sau neajunsurilor mele pământeşti, încât e ca şi cum le-aş privi din afara planetei. În poezia mea altcineva vede eclipsa, din noaptea trecutului meu, desigur un alt avatar al meu.
pentru textul : sens interzis debianca, daca am o problema, sigur ea este asta cu diacriticele. o sa vina vremea sa le pun pe toate. numai gandul asta ma sperie... daniela, am incercat sa imbrac piei, blanuri, copite, etc. mastile nu mi-au placut nicodata. si nici sforile. intr-un fel sau altul, fiecaruia i se intampla sa filosofeze asa, la un moment dat. dorin, deseori, in timpul scolilor, barac fiind, nimeream prima la catalog. nu era mereu bine. nu stiam intotdeauna lectia. va multumesc ca ati fost cu mine. imi sunteti dragi.
pentru textul : ebosa de1) LUNÁȚIE s.f. Interval de timp (circa 29 de zile) scurs între două faze identice ale Lunii; lună siderală. 2) fiecare cu septicemia lui. 3) metafora "genunchii fluturilor" a mai folosita de mine citeodata.
pentru textul : septicemia memoriei demi s-a spus: scrie ce vezi!
pentru textul : cină festivă deși iată:
bobadil cu fes pe cap/ șchiopăta-ntr-un singur șlap/ noaptea spre o fundătură/ (ce să facem viața-i dură)
scuze pt. offtopic Adriana! voința divină...
colacul l-am prins, (salvarea a venit la oră fixă) acum îmi rămâne să vă mulţumesc.
pentru textul : te salvez? deVirgil, cristina, merci pentru aprecieri, bucură.
Viorica, bine ai venit pe Hermeneia, fie în calitate de scriitor, fie în calitate de cititor.
pentru început, te rog să citești Regulamentul site-ului. ca peste tot, există și aici niște reguli privind modul de a publica și de a comenta textele.
ți-ar fi de folos.
de exemplu, îți spun de pe acum că pe Hermeneia se comentează textul publicat, nu sau raporturile dintre autori.:)
sau
niciun comentariu de aici nu ajunge la off-topic, așa că orice atac la persoană ne obligă să suspendăm contul celui care o face pentru o anumită perioadă sau, în cazuri grave, definitiv.
ne dorim ca aceaste reguli să fie înțeleasă și respectata cât mai mult posibil.
mult succes!:)
pentru textul : cântec de dragoste deare sens poemul tau de idei, tangent la semnificatia simturilor. este si perfectibil. metafora primului vers este, cumva, prea frusta. as fi simtit nevoia unei completari... eventual comparatia urechilor cu niste ciuperci, nu stiu... ceva care sa nu segmenteze stilistic poemul; eu vizualizez mereu ce citesc (probabil, deformatie profesionala). deasemenea, cu lama nu prea poti tunde. poti taia, rade, reteza, cosi (un gest anume poti face cu lama). as mai schimba sau renunta la "ce îi fac" din prima strofa. altfel, imi place poemul tau. inseamna ceva si curge frumos. felicitari.
pentru textul : Stare existențială deeu nu confund niciodata inspiratia cu dicteul automat. iar cine scrie o poezie calculand matematic fiecare sintagma face contabilitate, nu poezie. ce voiam sa spun este ca vad aici o directie noua in poezia ta si mi se pare interesanta. este un alt andu, cu siguranta. mie imi plac amandoi, oricum. :)
pentru textul : jester debucuroasă că am transmis aşa de aproape, îţi mulţumesc nemăsurat, cu scuze pentru întârziere!
pentru textul : când i se făcea dor bunicii descuze, mi-a scapat un r in plus.
pentru textul : poemul lui ștefan demie mi se pare un tecst cu o bogata incarcatura emotionala, o amintire care te incalzeste in palme precum senzatia unei cani cu ceai fierbinte. nu stiu de ce, dar aici gasesc o anume recurenta pavloviana aplicata iubirii, exprimata tocmai prin aceste simboluri, craciun , cana de ceai, ciocolata, brad... pe de alta parte puterea de sugestie a paianjenului care infloreste e coplesitoare. un tecst bun si chiar puternic, cu toata senzatia asta de caldura si patologie.
pentru textul : Film mut dePt. Alma! Fiecare text cu "sansa" lui! Parca te vad, peste un timp, c-ai sa scrii unul identic cu al meu si, ca in povestea lui Borges: "Textul lui Cervantes și textul lui Pierre Menard (autor fictiv, inventat de Borges, care ar fi scris și el un 'Don Quijote' n.n. G.M) sunt veritabil identice, dar al doilea este infinit mai bogat…" și astfel, inversând lucrurile, textul lui Menard este considerat drept original, în timp ce textul lui Cervantes devine copie. Inlocuieste si tu, cum te pricepi, numele proprii pentru cazul de fata. Dar sa stii ca n-ai nici o sansa. Deoarece Pierre Menard este un tip fictiv/(virtual?) pe cand tu esti reala! Evident, glumesc (gusturile nu se discuta). Si iti doresc succes pe toate planurile si in toate directiile. G.M. G.M.
pentru textul : Plansu-mi-s-a del-am visat şi eu pe dracu
pentru textul : am avut un vis deşi l-am întrebat meschin
dintre paul şi ionuţ
drace care-i mai blaj-in?
via în butuci, butucul viei, e cam facil aici. e ca şi cum spuneam şi eu recent "viaţa merge îndărăt ca racul". pleonasm, deci, cred. fără mişto. la o atentă recitire a început să-mi placă.
virgil, corect se zice: întreţii, sau înteţeşti (şicanele).
pentru textul : icoană hoinară demulţumesc Ottilia pentru acest poem frumos! Îmi aminteşte de Sorescu, poetul meu preferat, dar are o altă alură, o altă structură, mai afirmativă, mai peremptorie, mai feminină. Sărbători fericite!
pentru textul : angajator deAni, tu îți povestești singură poemul?!? Și atunci cititorul ce mai face? Deocamdată textul e plin de genitive și de exprimări care șchioapătă de genul: "întoarce din desișuri de vid de memorie" sau "idiomul trecutului torturează ecoul prezentului."...etc. Cu alte cuvinte, forma anulează structura. Și oile.
pentru textul : Sky Mirror deHai, Boba, fi serios! Iti acord atentie numai cand esti "beat" (am glumit) si scrii, dupa umila mea parere, poezie. In rest, s-auzim de bine. Gorun
pentru textul : pești deaham, necazu' e ca nu stiu ce sa comentez la un asa text:) multam!
pentru textul : nu mai ciobi cuvinte, la culcare! deAlma, cind scrii trebuie sa te astepti si la comentarii de un nivel mai scazut. Nivelul comentariilor este pe masura nivelului efectului facut de scriere asupra cititorului comentator. Te-ai adresat regelui David fara sa cunosti istoria lui. Sau cu o cunoastere superficiala. Este exact cum m-as adresa eu lui Stefan cel mare cind habar n-am cine sau ce-a fost de fapt. Daca tu te adresai lui Stefan cel mare n-aveam nici un comentariu. Din pacate cind vorbesti de personaje istorice, indiferent de calitatea scrierii trebuie macar in mare sa te adresezi caracterului nu ideii pe care-o ai despre el.
pentru textul : deuteronomia dePetre, mulțumesc pentru trecere și sfaturi! În legătură cu plasarea acțiunii pe scena mondială, eu zic că e bună și scena noastră de acasă. Trebuie doar pusă în valoare! Te mai aștept! tincuța
pentru textul : Oli chiorul dePagini