Si o observatie tehnica la desen. Vlad, nu cred ca este inspirata repetarea imaginii acelui oras, in miniatura, o ai de 2 ori in stanga si o data in dreapta. Mi-ar placea ca orasul sa fie unic, sa nu fie incarcata imaginea inutil cu reziduuri de imagine.
mai... imi place stilul tau. si la modul subiectiv, ca altfel nu pot s-o iau, te citesc si-mi dai senzatia ca noi doua am putea fi prietene bune, daca am fi puse la aceeasi masa, intr-un pub, intr-o seara, fara laptop, doar bere si treaba aia "Cornish pasty".
un text inchegat, de altfel. bine scris. congrats.
Silviu, cu riscul de a fi pusa iarasi la punct, nu ma pot opri sa nu zic: ai abuzat de metafora in asa hal, incat bunicul abia de se mai zareste din ea.
Glasul acesta din adânc al lui Vasile Silviu vorbește despre un eu care evadează în semnele lumii, o viziune a unui suflet oglindit în ele. În prima strofă, aceste semne sunt atent alese în perechi. Viziunea se sublimează odată în concentrarea pietrelor în sinea lor, dar și într-o evadare din nor, apoi în cealaltă pereche: nisip - mare. În a doua strofă eu văd o ieșire din timp, asemenea unei evadări din piatră. În plus, poemul e concentrat și în formă și în conținut asemeni unei pietre bine strânsă "în inima ei". Dar în nucleul lui există o rimă interioară, aleatorie, care conferă o armonie subtil obținută: evadare - mare - scormonitoare - ciocănitoare - uitare. Aceste rime, așa cum sunt ele împrăștiate prin micul poem, conferă senzația unei explozii, a unei lărgimi curioase în interiorul unui spațiu restrâns, accentuând ideea evadării din interior. Iată cum forma ajută sensul conținut. Din păcate al doilea vers este mult prea "ușor", acel "hopa sus" e o soluție mult prea facilă și simplistă pentru un poem atât de concentrat și "greu", "adânc" cum spune autorul. E o expresie a copiilor sau pentru copii care nu prea văd să aibă vreo legătură cu visul pietrelor. Aș îndemna la găsirea unei expresii mai atente, în ton cu restul poeziei.
Bianca, marturisesc ca am lasat sa treaca ceva timp de cand am citit comentariul tau pana sa-ti raspund si asta pentru un banal motiv pe care iata :-) nu pot sa nu-l recunosc: am fost emotionat! Si asta pentru ca stiu cat esti de exigenta nu doar cu textele postate cat mai ales cu remarcarea acestora... si m-am simtit ciudat... Voi lasa textul asa cum l-am postat, cu acea "inutila" precizare referitoare la "tarm", pentru a nu denatura contextul observatiei facute de tine. Si poate ca intr-o buna zi imi voi gasi drumul inapoi, spre un tarm sau poate spre altul, inutil sau dimpotriva, cine stie? Multumesc pentru lectura, Bobadil.
nu stiu de ce tine cuvantul "murim', dar e prea puternic pentru continutul si intinderea poemului. totul se concentreaza si se duce pe acolo. cu siguranta sunt subiectiva, poate imi e mie mai frica de moarte ca altora si ma blochez cand il citesc:)
Ultima strofa mi se pare interesanta prin imagini si starile pe care incerci sa le transmiti. ai insa niste constructii destul de uzate, parerea mea, ele dau bine in textul de fata dar nu sunt indeajuns pt a da calitatea si demnitatea unui text poetic.
Antal, acum pe bune, ai vrut sa postezi un fel de parodie ? nu văd ce auzi tu....
eu nu văd nicio poezie în schimb.
” rezonanța reciprocității, din motiv/ că nu ai certitudini câștigate/ cu prețul încercărilor , și te chem să străbatem adevărul
până când vom cunoaște
bucuria noului început”. etc.
"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?". Problema nu exista (nici macar nu e pros pusa). Nici unul si nici altul. Si nici un fel de "limbaj". Nici macar cel "teologic". Doar atunci cand cineva atinge "Logosul Divin" (care "se revarsa necontenit fara pierdere") se intampla minunea. Pentru ca nici un "limbaj" inventat de om, de genul, de la Chomsky citire: fixarea unui set de simboluri si apoi statuarea unor reguli de compozitia a acestora in cuvinte, propozitii si fraze, nu este in stare de o asemenea minune.
te citesc aproape de fiecare data, desi las semn rar in pagina ta. ai acea situare sau desituare specifica poetilor care imi da incredere ca vei creste frumos. spor!
autorul nu poate decît să vă fie recunoscător. e „humbling” să fii autorul unui text ce primește atîta apreciere. deși este doar un experiment. iar acum am senzația că greșesc alăturînd restrictivul doar lîngă experiment. în orice caz îmi place să experimentez și cred că acesta nu mai este un secret. evident aștept acum și părerile contra. care nu cred că vor întîrzia.
sunt cateva typo, desi observ ca textul este "remediat" si arata bine. Nu am inteles de ce ati pus "dar" in strofa a doua, versul 5 si de ce ati folosit epitetul "alburiu". si de ce "aripi umezi"? unul din reprosurile pe care le fac aici cu indrazneala mi caracteristica consta in tipul de epitete utilizate, cum ar fi "vestede", "moarte", "tarzii". cu siguranta mi ar fi placut sa vad si alte modalitati de creionare a toamnei. insa, pe ansamblu, un text "remediat"
o chestie foarte reusita mi se pare alegerea numelor personajelor. doar ca personajele in sine nu mi se par destul individualizate mai sunt sclipiri interesante ici-colo, insa cred ca puteai concentra ideile intr-un text mai mic si mai profund (ma refer la toata piesa, ca am citit-o in intregime) in plus, vad idei filosofice diferite in discursul acelorasi personaje, ceea ce arata ca n-au o scara de valori ori o personalitate atat de bine definita
...În prima unitate, sintagma "trenurile lungi cu vagoane" este o tautologie. "Trenurile lungi" e suficient. Picaturile de apă care nu pot curge în sus, din cauza lipsei corespondentului ideatic, a susţinerii ("nici sufletele nu se vor întoarce" este mult prea abstract), rămân un trusim.
..."Poienită cu flori" - tautologie. Poiana conţine flori. "Rază de lumină", la fel. Virgula de după "văi" ar trebui scoasă.
...În celelalte două unităţi, ceva mai bine, însă nu de ajuns: rămâne un text fără idee, fără sugestie, fără palpitaţie, fără personalitate - fără miză.
Cel puţin asta e părerea mea, de care se poate sau nu ţine cont.
Seara bună!
Mai mult de atat nu cred ca pot, Andu. Iti multumesc pentru citire si pentru sfaturi, insa scrierilor mele le lipseste intr-adevar suflul vulcanic, "vâna" cum ar zice omul din popor. De ceva timp scriu detasat, emotia fiind destul de bine camuflata de cuvant. Exista totusi cateva texte care, in viziunea mea, sunt bine realizate, in sensul in care mesajul e unul puternic, personal conturat; se pare, insa, ca d-voastra, cititorii, aveti viziuni diferite, caci textele despre care vorbesc nu au nici macar un comentariu. Asadar, eu scriu, incerc sa ma autodepasesc, dar cititorul e cel care pune eticheta (chiar daca aceasta nu influenteaza parerea mea despre propriile-mi texte; valoarea si-o cunoaste cel mai bine autorul)
"Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas."
şi parodia:
"(Şi nu mai spun – că-n urmă am rămas
Ne’ştind ce-nseamnă, la origini, “mas”)" - unde, parodiind, aleg să marşez pe forma folosită de Eminescu - "mas".
Se poate să nu fie reuşite, însă nu sunt în plus.
ai dreptate Andu e un text cuminte- bucuros de popria miniatură care umple goluri de simțire...:) cred că tre' să fi abuziv să-ți dorești mai mult e bine și suficient să ne vedem lungul orgoliilor și, la rigoare, să defilăm cu semizeii ăștia ai lor exasperant de copii și de fermecători...:) întotdeauna am apreciat la tine moderația și realismul sincer al comentariilor. judecăți de valoare surprinzător de autentice și profunde. lucruri prin care mulți membrii ai Hermeneiei și nu numai și-au putut evalua spre evoluții remarcante propriile creații. gesturi de adevărat prieten în ale literelor. fapte de arme umaniste pentru care, Bobadil, zic mulțam fain om bun și-ți doresc numai să nu ți se facă rău de bine...:)
un text interesant, mai viguros, mai eliberat de melancolii remarc "pentru că din femeie nu se poate păstra decât sângele" si "am totul ca o săpătură fără fulgere între cer și pământ" nu imi place "încap într-un cerc verde"
o idee interesanta, insa anumitor clisee nu le sesizez functia. cred ca o atitudine temerara in utilizarea limbajului, a ideilor si imaginilor sugerate ar fi binevenite. daca as fi fost intransigent, nu as fi spus nimic aici. te mai citesc. al dvs, francisc
Are vreo legătură 'șofar' cu 'înfășor', e anume folosită alăturarea de sunete sau e doar o coincidență? În strofa a doua, verbul ('fugărește') are 2 silabe în plus, ascultă ritmul interior al versului. Ai doi de 'încă' în strofa a treia, foarte aproape. Remarc versul 'în mine un cer învață să ningă' și claritatea imagistică a strofei de mijloc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Si o observatie tehnica la desen. Vlad, nu cred ca este inspirata repetarea imaginii acelui oras, in miniatura, o ai de 2 ori in stanga si o data in dreapta. Mi-ar placea ca orasul sa fie unic, sa nu fie incarcata imaginea inutil cu reziduuri de imagine.
pentru textul : confluențe demai... imi place stilul tau. si la modul subiectiv, ca altfel nu pot s-o iau, te citesc si-mi dai senzatia ca noi doua am putea fi prietene bune, daca am fi puse la aceeasi masa, intr-un pub, intr-o seara, fara laptop, doar bere si treaba aia "Cornish pasty".
un text inchegat, de altfel. bine scris. congrats.
p.s. - mi-e dor de-o proza ca de un vin bun
pentru textul : Steve deSilviu, cu riscul de a fi pusa iarasi la punct, nu ma pot opri sa nu zic: ai abuzat de metafora in asa hal, incat bunicul abia de se mai zareste din ea.
pentru textul : Bunicul dedorincozan nu sufera de cozanism si nici nu este poetul care scrie mai bine sau mai prost. este fiinta care multumeste
pentru textul : o cântare a gleznelor. a lui esme deDa Dșoară Marina, știu cu exactitate la ce vă referiți și, tocmai de aceea, se pare că nu mai este nevoie de semnătură. Cu considerație.
pentru textul : o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta deGlasul acesta din adânc al lui Vasile Silviu vorbește despre un eu care evadează în semnele lumii, o viziune a unui suflet oglindit în ele. În prima strofă, aceste semne sunt atent alese în perechi. Viziunea se sublimează odată în concentrarea pietrelor în sinea lor, dar și într-o evadare din nor, apoi în cealaltă pereche: nisip - mare. În a doua strofă eu văd o ieșire din timp, asemenea unei evadări din piatră. În plus, poemul e concentrat și în formă și în conținut asemeni unei pietre bine strânsă "în inima ei". Dar în nucleul lui există o rimă interioară, aleatorie, care conferă o armonie subtil obținută: evadare - mare - scormonitoare - ciocănitoare - uitare. Aceste rime, așa cum sunt ele împrăștiate prin micul poem, conferă senzația unei explozii, a unei lărgimi curioase în interiorul unui spațiu restrâns, accentuând ideea evadării din interior. Iată cum forma ajută sensul conținut. Din păcate al doilea vers este mult prea "ușor", acel "hopa sus" e o soluție mult prea facilă și simplistă pentru un poem atât de concentrat și "greu", "adânc" cum spune autorul. E o expresie a copiilor sau pentru copii care nu prea văd să aibă vreo legătură cu visul pietrelor. Aș îndemna la găsirea unei expresii mai atente, în ton cu restul poeziei.
pentru textul : Cu glas adânc deDe acord cu Silvia - "turnat" e greoi/grav,
soarele va ieşi viu ca o pasăre de sub roţile trenului - foarte frumos.
pentru textul : aer rupt deBianca, marturisesc ca am lasat sa treaca ceva timp de cand am citit comentariul tau pana sa-ti raspund si asta pentru un banal motiv pe care iata :-) nu pot sa nu-l recunosc: am fost emotionat! Si asta pentru ca stiu cat esti de exigenta nu doar cu textele postate cat mai ales cu remarcarea acestora... si m-am simtit ciudat... Voi lasa textul asa cum l-am postat, cu acea "inutila" precizare referitoare la "tarm", pentru a nu denatura contextul observatiei facute de tine. Si poate ca intr-o buna zi imi voi gasi drumul inapoi, spre un tarm sau poate spre altul, inutil sau dimpotriva, cine stie? Multumesc pentru lectura, Bobadil.
pentru textul : 111 deUps! Mulțumesc, fluturi și lumină de miere să fie. Iar dacă "trece în cititor", cu atât mai bine. E rostul poeziei, nu?
pentru textul : Reîntoarcere denu stiu de ce tine cuvantul "murim', dar e prea puternic pentru continutul si intinderea poemului. totul se concentreaza si se duce pe acolo. cu siguranta sunt subiectiva, poate imi e mie mai frica de moarte ca altora si ma blochez cand il citesc:)
pentru textul : dragoste deUltima strofa mi se pare interesanta prin imagini si starile pe care incerci sa le transmiti. ai insa niste constructii destul de uzate, parerea mea, ele dau bine in textul de fata dar nu sunt indeajuns pt a da calitatea si demnitatea unui text poetic.
pentru textul : Sufocare cu sine deAre dreptate Ialin. Text acceptabil si...atat
pentru textul : Grădina japoneză dedaniel,
pentru textul : şi dacă îmblânzesc mortul...?? demultumesc pentru parere.
toate isi au rostul lor.
Antal, acum pe bune, ai vrut sa postezi un fel de parodie ? nu văd ce auzi tu....
eu nu văd nicio poezie în schimb.
” rezonanța reciprocității, din motiv/ că nu ai certitudini câștigate/ cu prețul încercărilor , și te chem să străbatem adevărul
până când vom cunoaște
bucuria noului început”. etc.
cu îngăduință aș spune că e de șantier.
pentru textul : Nu văd ce auzi tu de"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?". Problema nu exista (nici macar nu e pros pusa). Nici unul si nici altul. Si nici un fel de "limbaj". Nici macar cel "teologic". Doar atunci cand cineva atinge "Logosul Divin" (care "se revarsa necontenit fara pierdere") se intampla minunea. Pentru ca nici un "limbaj" inventat de om, de genul, de la Chomsky citire: fixarea unui set de simboluri si apoi statuarea unor reguli de compozitia a acestora in cuvinte, propozitii si fraze, nu este in stare de o asemenea minune.
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? dete citesc aproape de fiecare data, desi las semn rar in pagina ta. ai acea situare sau desituare specifica poetilor care imi da incredere ca vei creste frumos. spor!
pentru textul : Hansel și Gretel deautorul nu poate decît să vă fie recunoscător. e „humbling” să fii autorul unui text ce primește atîta apreciere. deși este doar un experiment. iar acum am senzația că greșesc alăturînd restrictivul doar lîngă experiment. în orice caz îmi place să experimentez și cred că acesta nu mai este un secret. evident aștept acum și părerile contra. care nu cred că vor întîrzia.
pentru textul : niciploaia desunt cateva typo, desi observ ca textul este "remediat" si arata bine. Nu am inteles de ce ati pus "dar" in strofa a doua, versul 5 si de ce ati folosit epitetul "alburiu". si de ce "aripi umezi"? unul din reprosurile pe care le fac aici cu indrazneala mi caracteristica consta in tipul de epitete utilizate, cum ar fi "vestede", "moarte", "tarzii". cu siguranta mi ar fi placut sa vad si alte modalitati de creionare a toamnei. insa, pe ansamblu, un text "remediat"
pentru textul : Toamna deo chestie foarte reusita mi se pare alegerea numelor personajelor. doar ca personajele in sine nu mi se par destul individualizate mai sunt sclipiri interesante ici-colo, insa cred ca puteai concentra ideile intr-un text mai mic si mai profund (ma refer la toata piesa, ca am citit-o in intregime) in plus, vad idei filosofice diferite in discursul acelorasi personaje, ceea ce arata ca n-au o scara de valori ori o personalitate atat de bine definita
pentru textul : Cruciada nebunilor deDe acord. Să fim și să rămânem oameni!
pentru textul : cuvinte de jurnal deBună seara!
...În prima unitate, sintagma "trenurile lungi cu vagoane" este o tautologie. "Trenurile lungi" e suficient. Picaturile de apă care nu pot curge în sus, din cauza lipsei corespondentului ideatic, a susţinerii ("nici sufletele nu se vor întoarce" este mult prea abstract), rămân un trusim.
..."Poienită cu flori" - tautologie. Poiana conţine flori. "Rază de lumină", la fel. Virgula de după "văi" ar trebui scoasă.
...În celelalte două unităţi, ceva mai bine, însă nu de ajuns: rămâne un text fără idee, fără sugestie, fără palpitaţie, fără personalitate - fără miză.
Cel puţin asta e părerea mea, de care se poate sau nu ţine cont.
pentru textul : atât, până îmi vor îngheța mâinile deSeara bună!
Mai mult de atat nu cred ca pot, Andu. Iti multumesc pentru citire si pentru sfaturi, insa scrierilor mele le lipseste intr-adevar suflul vulcanic, "vâna" cum ar zice omul din popor. De ceva timp scriu detasat, emotia fiind destul de bine camuflata de cuvant. Exista totusi cateva texte care, in viziunea mea, sunt bine realizate, in sensul in care mesajul e unul puternic, personal conturat; se pare, insa, ca d-voastra, cititorii, aveti viziuni diferite, caci textele despre care vorbesc nu au nici macar un comentariu. Asadar, eu scriu, incerc sa ma autodepasesc, dar cititorul e cel care pune eticheta (chiar daca aceasta nu influenteaza parerea mea despre propriile-mi texte; valoarea si-o cunoaste cel mai bine autorul)
pentru textul : miniatură deNu ştiu, nu cred, Cezar. Vezi originalul:
"Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas."
şi parodia:
"(Şi nu mai spun – că-n urmă am rămas
pentru textul : Fiind ciumeg, bodegi cutreieram deNe’ştind ce-nseamnă, la origini, “mas”)" - unde, parodiind, aleg să marşez pe forma folosită de Eminescu - "mas".
Se poate să nu fie reuşite, însă nu sunt în plus.
ai dreptate Andu e un text cuminte- bucuros de popria miniatură care umple goluri de simțire...:) cred că tre' să fi abuziv să-ți dorești mai mult e bine și suficient să ne vedem lungul orgoliilor și, la rigoare, să defilăm cu semizeii ăștia ai lor exasperant de copii și de fermecători...:) întotdeauna am apreciat la tine moderația și realismul sincer al comentariilor. judecăți de valoare surprinzător de autentice și profunde. lucruri prin care mulți membrii ai Hermeneiei și nu numai și-au putut evalua spre evoluții remarcante propriile creații. gesturi de adevărat prieten în ale literelor. fapte de arme umaniste pentru care, Bobadil, zic mulțam fain om bun și-ți doresc numai să nu ți se facă rău de bine...:)
pentru textul : Feel in the blanks deun text interesant, mai viguros, mai eliberat de melancolii remarc "pentru că din femeie nu se poate păstra decât sângele" si "am totul ca o săpătură fără fulgere între cer și pământ" nu imi place "încap într-un cerc verde"
pentru textul : Săpătură fără fulgere deo idee interesanta, insa anumitor clisee nu le sesizez functia. cred ca o atitudine temerara in utilizarea limbajului, a ideilor si imaginilor sugerate ar fi binevenite. daca as fi fost intransigent, nu as fi spus nimic aici. te mai citesc. al dvs, francisc
pentru textul : Magellan deun alegorism discret, inteligent condus şi de aceea plăcut. frumoasă ambiguizare, în final...
pentru textul : tablou cu cadă de baie desuperb sonet! ai putea sa pui la subtitlu (sonet)? caracterul bold din titlu identic cu cel din (sonet) afecteaza putin imaginea.
pentru textul : Îmblânzirea licornului dedemona e un titlu bun. restul, o sinteza................................... te mai citesc
pentru textul : demona (Lisa) deAre vreo legătură 'șofar' cu 'înfășor', e anume folosită alăturarea de sunete sau e doar o coincidență? În strofa a doua, verbul ('fugărește') are 2 silabe în plus, ascultă ritmul interior al versului. Ai doi de 'încă' în strofa a treia, foarte aproape. Remarc versul 'în mine un cer învață să ningă' și claritatea imagistică a strofei de mijloc.
pentru textul : Doi dePagini