eu as evita folosirea de astfel de titluri. am mai spus-o si altadata. oricit de fancy am vrea sa fim totusi titlul are si un rol pur pragmatic de identificare si tabulare a unei colectii. cu un astfel de titlu in lumea computerelor si in lumea oamenilor textul tau se va pierde in necunoscut. acum despre text. evident este un text undeva intre mediocru si slab iar gaselnita asta cu „la doua rinduri” (la care te-as ruga sa renunti pe hermeneia) nu aduce nici un plus pentru ca nu are la ce. asta nu inseamna ca textul ca intreg nu te lasa cu o anumita senzatie pe care o poti atribui unei valente poetice. pacat insa ca o idee destul de interesanta s-a scufundat in mediocritatea unei sonoritati maneliste. in acest text se observa ca autorului ii lipseste elitismul exigentei cu ceea ce scrie.
text foarte slab. misterul este de ce ti-au trebuit trei strofe ca sa nu spui aproape nimic. nimic dincolo de ceea ce s-a mai spus, se stie sau s-a mai scris. mai bine scrii 5 rinduri dar scrii ceva ce este (sau contine) poezie. altfel este zadarnic (ca sa folosesc un semi-arhaism).
Da, este adevărat, au fost puţine alte excepţii, dar m-am luat şi eu după alţii. În afară de a.a.a. (nici el totdeauna) nu sunt alţii care să fi comentat mai sistematic sau vizibil mai mult decât mine. Atunci cred că înţelegi că mi-a fost jenă, fiindcă eu mereu am fost timidă şi am aşteptat ca alţii să pună şi ei comentarii altora sau mie pentru a pune şi eu. De exemplu am urmat exemplul Ottiliei sau Iuliei Elize, ceea ce poate fi verificat.
Adriana,am asteptat sa vad cât va "rezista" aceasta poezie fara vreun comentariu.Voiam sa ma conving de marea diferenta de perceptie asupra unui mesaj important,cum îndraznesc sa numesc oricare dintre poeziile tale.Atunci când este privit de ochi diferiti,dar mai ales,de "politici" diferite.Stiu sigur ca întelegi ce vreau sa spun.Referitor la poezie,eu as încadra-o în categoria de "mister"(habar n-am daca exista asa ceva),oricum ea îmi aminteste putin(ca si alt poem al tau,de exemplu-Arheologica) de proza fantastica a lui Vasile Voiculescu.Cu cele bune.
mi-ar fi placut ca versurile sa fi fost altfel asezate in pagina. acest poem este o suflare. ai multe enumerari si aceea si aceea pentru ca sa intregesti imaginea. fotografia în care tu scrii toate acestea așteptând să pui punct sfarsitul e foarte fain. numai asezarea versurilor ma opreste cu palma in piept sa zic mai multe.e o pewrspectiva.
Aş trage un semnal de alarmă asupra cuvintelor "mari" ale acestui text, care cad ca o cortină peste lipsa imaginii. E vorba despre "îşi caută AMINTIRILE un cadou mai vechi/ o ILUZIE). Apoi, vis a vis de acestea, apare şi un raport ce pare superficial - "îşi scoate pudelul toy / prin oraş". Finalul este uşor clişeic. Am citit texte mult mai bune la d-voastră.
yester are dreptate in ceea ce priveste primele doua strofe remarcate. un poem placut, dulce si linistitor pentru cititor. pacat ca nu tine ritmul celor doua strofe remarcate!
probabil ca ar fi trebuit sa o pun la personale dar atunci ar fi fost "personala". Cailean, nu pot decit sa spun ca ma faci sa fiu obligat sa scriu ma bine de acum incolo. Desi nu stiu daca pot reusi. Uite vezi, de aceea nu imi place mie "poezia", pentru ca nu o pot controla. Nu poti apasa pe un buton, pe o clapa si totul sa fie cel putin la fel de bine ca inainte. E o muza razgiiata.
ce pot sa spun este ca sint zile si zile. oamenii care scriu sint, asa cum stii probabil, fiinte destul de capricioase. nici unul nu cred ca facem exceptie de la asta.
nu inteleg ce vrei sa spui Katya. eu si noi ti-am expus punctul de vedere al hermeneia. in aceasta privinta cred ca singura care trebuie sa te "adaptezi" esti tu. daca "e firesc sa treaca timp de cand pictezi pana scrii textul" atunci iti recomand sa postezi DOAR atunci cind ai textul final terminat. In alta ordine de idei te atentionez ca va trebui sa faci ceva cu acest text in sensul ca va trebui sa pastrezi numai o imagine si apoi sa il incadrezi la poezie. asta in cazul ca nu vrei sa il stergem.
iar eu aş elimina versul "în așteptarea trenului". pentru că în aşteptarea trenului nu-ţi lipeşti urechea de calea ferată, ci pur şi simplu aştepţi. şi dacă urechea e lipită de piept, atunci ai putea să simţi ruperea unui atac cardiac, eventual, dar nu apropierea unui tren. acolo mi se pare că trebuie refăcut.
pentru aceste versuri deosebite prin forța de sugestie, pentru cuibărirea în poeme, pentru intrarea în lume ca în versuri. apoi nici nu ști cum intri în el pe nerăsuflate cresc copaci stai și îi privești printr-o fereastră vine cineva te prinde de mână prelungește până la tine ore și totul începe să pâlpâie iar nu-ți fie teamă trebuie doar să mărești miza uneori trebuie să ne personalizăm prăpăstiile, să le căptușim cu realitățile noastre, pentru că unde este mai liberă căderea, decât într-o lume în care poți urca? frumos, anna!
mie mi-a plăcut sincer cu tot cu gerunzii, e un tablou reușit, în care se văd în spate sentimentele, senzațiile. poate doar m-aș mai gândi dacă se poate evita repetiția lui apoi, înlocui cumva, fără să se piardă curgerea.
Ecaterina, ai remarcat bine ca textul mai trebuie lucrat si ca nu duce, aparent, nicaieri, pare a se roti in cerc sau poate pe o spirala. Nelucrat - e anume lasat, de exemplu "langa care" - alaturare pe care nu as fi facut-o decat intentionat, in ideea de a da o nuanta de rudimentar, de materie prima, de neslefuire. Nu stiu cat am reusit si cat e artificial. Voi reveni.
aici a fost bine, pentru ca mie imi pac tare sturionii, chiar mai mult decat delfinii (si pe ei ii iubesc). le ador dorinta de supravietuire si calitatea icrelor. la momentul oportun iti voi face cunostinta cu ai mei. :) desemnat iar imi place tare: a desemna, a insemna, a semna... semnul, semnalul, simbolul si gestul. si acel "stii" imi suna foarte bine, recunosc... poezia are o muzicalitate aparte, cu suficient lirism pentru a o feri de patetism. cele cateva sintagme care duc catre cliseu sunt depasite cu brio, datorita frazarii si ritmului. dealtfel, nici nu prea conteaza ce este inauntru, cred. ai scris o poezie. paradoxal "desemn semn stingher"...
Virgil, mulțumesc pentru peniță, apreciez sincer! Ai dreptate, am modificat și sper eu, am mai reparat pe ici, pe colo. In cluj a nins ca in basme in seara asta, drumul de la cumparaturi nu a fost niciodata mai frumos:)
A, e ok :)
Mariana, multumesc pentru impresie. Eu am avut ceva dubii cu poemul asta, a mai avut ceva forme si ce pot sa spun e ca uneori eu tai asa versurile in gand, dar s-ar putea sa nu fie cea mai inspirata alegere.
O sa-l mai iau la "verificat" curand. Multumesc sincer pentru interes si sfaturi.
Daniela, nu este corectă propoziţia, chiar dacă tu spui că se înţelege. Evident că se înţelege. Trebuie şi spus aici.Se impune, se cere. Se simte lipsa unui "ceva" Nu este loc de interpretare sau de imaginaţie aici. Este o simplă glugă de blană care în text nu o văd ca fiind personaj. Din propoziţie/vers se înţelege că Anna şi Gluga de blană (ele două) stau în faţa trenului, ori pentru mine este prea mult ( eu chiar am imaginaţie bogată şi îmi plac şi absurdităţile spuse bine) dar aci gluga de blană a Annei este chiar o glugă de blană şi, prin urmare, exprimarea este greşită, suferă.
“Anna stă în gară cu gluga de blană trasă pe ochi/faţă, cap, etc” aş sugera sau altfel după cum este voia autorului.
Apoi este păcat de poem pentru că versurile se repetă şi nu e vorba de confuzie voită ci de exprimare.
De exemplu, eu pot înlocui oricând gluga de blană cu gluga de coceni (expresie) că aşa vreau eu dar mai zic: Anna stă în gară cu gluga de coceni lângă ea/aşteaptă trenul ş.a.m.d
Nu sunt de acord cu ceea ce spuneţi de Nicodem. Cel puţin poemele sale religioase sunt de 5 stele şi au atras în ultimii ani mulţi cititori pe Hermeneia. Cel puţin la partea de interpretare hermeneutică şi homiletică teologică vă dă lecţii. O părere.
„Castel. Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi În odaia mea Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit” 1. În afară de faptul că nu am putut verifica decât traducerea textului în engleză, cred că trebuie să-l credităm pe autor, pe cuvânt, cu celelalte versiuni. Și, în acest context, să remarc nu numai poli-glotismul, dar și efortul de a păstra forma fixă. 2. Textul pare unul de tip „koan”. În astfel de cazuri, uneori (nu e cazul aici), ceea ce pare paradoxal datorită exprimării sintetico-eliptice, specifică extrem-orientalilor, poate fi descifrat dacă se utilizează o analiză pe text. Tot o analiză pe textul de față (care nu conține însă nici un fel de paradox) poate fi încercată în felul următor: „Castelul” = „interiorul ce conține și sinele” rămâne detașat.Față de „exteriorul” perisabil și iluzoriu: („Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi”). Sinele, în meditație:( „În odaia mea”), pătrunde în el însuși pri intermediul ceremoniei ceaiului ( „Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul” – ceașca trebuie, cu necesitate, să fie „rotundă” – ea poate fi și „goală” – pentru că numai „rotundul” unui topos privilegiat permite sorbirea parfumului care există dincolo de „sine”). Încheierea e firească („Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit”) – este exact momentul ca, în timpul meditației, să reușești „transcederea”. 3. Vedeți câte se pot spune în foarte puține cuvinte? 4. Ceea ce dă valoare, într-adevăr, textului este calmul și împăcarea extrem de firească care se degaje din ea, precum și sugerarare „transcederii" dincolo de cuvinte și de gândirea discursivă. 5. Prin urmare, în încheiere, o la fel de firească evidențiere a textului printr-o „pență”; pe care aș multiplica-o dacă mi-ar sta în putință.
in primul rind apreciez raspunsul tau. varianta mea este mai jos. sper sa intelegi din ea critica pe care o fac textului (care desigur imi place):
te-am comandat online erai la reducere
în promoţia de vară pentru picioare netede
şi subraţ parfumat nu pătează hainele de firmă
mi s-a garantat
te-am ales după masacrul de vineri încă eram tristă
lumea se duce de râpă uite câţi mor nevinovaţi
de mâna unui băiat
atâta frustrare
un blond frumos cu nas fin şi fruntea înaltă
zâmbetul
probabil o mulţime de tipe roiau în jurul lui
excitate de posibilul imposibil
te-am pus în coş aşadar
sub impresia chipului solar al lui breivik
mi-am zis treacă de la mine nu ai cum să fii şi tu un dement
precum o bombă nu cade de două ori în același loc
dar dacă
m-ai costat destul recunosc
speranţe iluzii ani buni de aşteptare insomnii metafizice
în care m-am întrebat dacă am sau nu voie să-mi pun capăt zilelor
dacă totul e vis
ce este omul viaţa unde se duce sufletul când mori ce rost are răul pe lume şi cum se simte fericirea
plus jumătate din economiile pentru sejurul la malta
acum aştept cu teamă livrarea se va face în câteva zile
inseminarea apoi
iar după trei luni jumate
te avortez
cu toate riscurile
ba cunosc, iar unul care se urcă singur pe piedesal,este, din punctul meu de vedere, un infatuat, un om mândru,un îngâmfat. şi nu încerca să o scalzi pentru că tu ai făcut o remarcă pe care eu nu mi-aş fi permis-o cu nimeni: "de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna" !
asta numesc eu o mostră de infatuare, unul care consideră că numai el e atât de deştept ca să cunoască sau să pătrundă sensul unei expresii. În cazul nostru, tu! Să-ţi fie de bine.
dragă Virgil, nu te mai grăbi să faci afirmaţii sau documentează-te un pic. sunt o mulţime de ...nebuni după Hristos ! Şi, da, a fost şi un Ioan ! Şi spun aşa pentru tine că nu erau cazuri psihiatrice ci un mod de a-şi manifesta dragostea pentru Hristos.
Asta e cheia , ce e atât de greude înţeles ? Mă rog, fiecare înţelege cât şi ce poate.
Chiar te rog să mă mai citeşti. Am nevoie şi de critică. Recunoaştem sau nu, mai avem multe de învăţat. Te asigur că şi eu te voi citi. Şi comenta.
În general, Virgil, nu-mi propun să merg pe linia unei polemici fără sens. Prefer să-mi consum energia cu altceva.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
eu as evita folosirea de astfel de titluri. am mai spus-o si altadata. oricit de fancy am vrea sa fim totusi titlul are si un rol pur pragmatic de identificare si tabulare a unei colectii. cu un astfel de titlu in lumea computerelor si in lumea oamenilor textul tau se va pierde in necunoscut. acum despre text. evident este un text undeva intre mediocru si slab iar gaselnita asta cu „la doua rinduri” (la care te-as ruga sa renunti pe hermeneia) nu aduce nici un plus pentru ca nu are la ce. asta nu inseamna ca textul ca intreg nu te lasa cu o anumita senzatie pe care o poti atribui unei valente poetice. pacat insa ca o idee destul de interesanta s-a scufundat in mediocritatea unei sonoritati maneliste. in acest text se observa ca autorului ii lipseste elitismul exigentei cu ceea ce scrie.
pentru textul : Femeia Cratiță detext foarte slab. misterul este de ce ti-au trebuit trei strofe ca sa nu spui aproape nimic. nimic dincolo de ceea ce s-a mai spus, se stie sau s-a mai scris. mai bine scrii 5 rinduri dar scrii ceva ce este (sau contine) poezie. altfel este zadarnic (ca sa folosesc un semi-arhaism).
pentru textul : Rugă de Crăciun deDa, este adevărat, au fost puţine alte excepţii, dar m-am luat şi eu după alţii. În afară de a.a.a. (nici el totdeauna) nu sunt alţii care să fi comentat mai sistematic sau vizibil mai mult decât mine. Atunci cred că înţelegi că mi-a fost jenă, fiindcă eu mereu am fost timidă şi am aşteptat ca alţii să pună şi ei comentarii altora sau mie pentru a pune şi eu. De exemplu am urmat exemplul Ottiliei sau Iuliei Elize, ceea ce poate fi verificat.
pentru textul : cerşind milă păduchilor dese poate să fie cum spui tu, Virgil. mulțam, om bun!
pentru textul : omul cu toate zilele bune deAdriana,am asteptat sa vad cât va "rezista" aceasta poezie fara vreun comentariu.Voiam sa ma conving de marea diferenta de perceptie asupra unui mesaj important,cum îndraznesc sa numesc oricare dintre poeziile tale.Atunci când este privit de ochi diferiti,dar mai ales,de "politici" diferite.Stiu sigur ca întelegi ce vreau sa spun.Referitor la poezie,eu as încadra-o în categoria de "mister"(habar n-am daca exista asa ceva),oricum ea îmi aminteste putin(ca si alt poem al tau,de exemplu-Arheologica) de proza fantastica a lui Vasile Voiculescu.Cu cele bune.
pentru textul : Doar un fel de a spune demi-ar fi placut ca versurile sa fi fost altfel asezate in pagina. acest poem este o suflare. ai multe enumerari si aceea si aceea pentru ca sa intregesti imaginea. fotografia în care tu scrii toate acestea așteptând să pui punct sfarsitul e foarte fain. numai asezarea versurilor ma opreste cu palma in piept sa zic mai multe.e o pewrspectiva.
pentru textul : Piața norilor detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Apariţie editorială deAş trage un semnal de alarmă asupra cuvintelor "mari" ale acestui text, care cad ca o cortină peste lipsa imaginii. E vorba despre "îşi caută AMINTIRILE un cadou mai vechi/ o ILUZIE). Apoi, vis a vis de acestea, apare şi un raport ce pare superficial - "îşi scoate pudelul toy / prin oraş". Finalul este uşor clişeic. Am citit texte mult mai bune la d-voastră.
pentru textul : despre dragoste numai de bine deyester are dreptate in ceea ce priveste primele doua strofe remarcate. un poem placut, dulce si linistitor pentru cititor. pacat ca nu tine ritmul celor doua strofe remarcate!
pentru textul : scara aceasta nu are trepte denu rad, maia. exact cum spui - desprinderile sunt de mai multe feluri. adica mi s ar fi parut inedit sa fi ales un alt reper decat cel crestin
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi deprobabil ca ar fi trebuit sa o pun la personale dar atunci ar fi fost "personala". Cailean, nu pot decit sa spun ca ma faci sa fiu obligat sa scriu ma bine de acum incolo. Desi nu stiu daca pot reusi. Uite vezi, de aceea nu imi place mie "poezia", pentru ca nu o pot controla. Nu poti apasa pe un buton, pe o clapa si totul sa fie cel putin la fel de bine ca inainte. E o muza razgiiata.
pentru textul : urăsc de...interesant, ce să zic, parcă nu ar fi al tău.
pentru textul : the bishop dece pot sa spun este ca sint zile si zile. oamenii care scriu sint, asa cum stii probabil, fiinte destul de capricioase. nici unul nu cred ca facem exceptie de la asta.
pentru textul : sîntem din lumi atît de diferite deîndobitocire + împrimăvărare = îndobivărare
pentru textul : Îndobivărare denu inteleg ce vrei sa spui Katya. eu si noi ti-am expus punctul de vedere al hermeneia. in aceasta privinta cred ca singura care trebuie sa te "adaptezi" esti tu. daca "e firesc sa treaca timp de cand pictezi pana scrii textul" atunci iti recomand sa postezi DOAR atunci cind ai textul final terminat. In alta ordine de idei te atentionez ca va trebui sa faci ceva cu acest text in sensul ca va trebui sa pastrezi numai o imagine si apoi sa il incadrezi la poezie. asta in cazul ca nu vrei sa il stergem.
pentru textul : livada de sticlă deRevin si spun: am nevoie de o adresa. Despre cum sa ne vedem - locuiesc in Targoviste. Poate se va intampla candva si intalnirea. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : O incercare de raspuns Dlui Doru Stefan Dancus pt. Scrum 7 deiar eu aş elimina versul "în așteptarea trenului". pentru că în aşteptarea trenului nu-ţi lipeşti urechea de calea ferată, ci pur şi simplu aştepţi. şi dacă urechea e lipită de piept, atunci ai putea să simţi ruperea unui atac cardiac, eventual, dar nu apropierea unui tren. acolo mi se pare că trebuie refăcut.
pentru textul : ai putea trăi doar pentru asta depentru aceste versuri deosebite prin forța de sugestie, pentru cuibărirea în poeme, pentru intrarea în lume ca în versuri. apoi nici nu ști cum intri în el pe nerăsuflate cresc copaci stai și îi privești printr-o fereastră vine cineva te prinde de mână prelungește până la tine ore și totul începe să pâlpâie iar nu-ți fie teamă trebuie doar să mărești miza uneori trebuie să ne personalizăm prăpăstiile, să le căptușim cu realitățile noastre, pentru că unde este mai liberă căderea, decât într-o lume în care poți urca? frumos, anna!
pentru textul : memento demie mi-a plăcut sincer cu tot cu gerunzii, e un tablou reușit, în care se văd în spate sentimentele, senzațiile. poate doar m-aș mai gândi dacă se poate evita repetiția lui apoi, înlocui cumva, fără să se piardă curgerea.
pentru textul : zilnică deEcaterina, ai remarcat bine ca textul mai trebuie lucrat si ca nu duce, aparent, nicaieri, pare a se roti in cerc sau poate pe o spirala. Nelucrat - e anume lasat, de exemplu "langa care" - alaturare pe care nu as fi facut-o decat intentionat, in ideea de a da o nuanta de rudimentar, de materie prima, de neslefuire. Nu stiu cat am reusit si cat e artificial. Voi reveni.
pentru textul : a se lua o noapte deaici a fost bine, pentru ca mie imi pac tare sturionii, chiar mai mult decat delfinii (si pe ei ii iubesc). le ador dorinta de supravietuire si calitatea icrelor. la momentul oportun iti voi face cunostinta cu ai mei. :) desemnat iar imi place tare: a desemna, a insemna, a semna... semnul, semnalul, simbolul si gestul. si acel "stii" imi suna foarte bine, recunosc... poezia are o muzicalitate aparte, cu suficient lirism pentru a o feri de patetism. cele cateva sintagme care duc catre cliseu sunt depasite cu brio, datorita frazarii si ritmului. dealtfel, nici nu prea conteaza ce este inauntru, cred. ai scris o poezie. paradoxal "desemn semn stingher"...
pentru textul : știi, doar dimineața... deVirgil, mulțumesc pentru peniță, apreciez sincer! Ai dreptate, am modificat și sper eu, am mai reparat pe ici, pe colo. In cluj a nins ca in basme in seara asta, drumul de la cumparaturi nu a fost niciodata mai frumos:)
pentru textul : din băscuța roșie am scos iepurașul deA, e ok :)
pentru textul : eine kleine musik deMariana, multumesc pentru impresie. Eu am avut ceva dubii cu poemul asta, a mai avut ceva forme si ce pot sa spun e ca uneori eu tai asa versurile in gand, dar s-ar putea sa nu fie cea mai inspirata alegere.
O sa-l mai iau la "verificat" curand. Multumesc sincer pentru interes si sfaturi.
observ un du-te-vino intre adoratie si respingere. in miezul lui dzeu e o intunecime mare. cine se deschide mai mult iese sau intra?
pentru textul : Sirop de menta de“anna stă în gară
cu gluga de blană”
Daniela, nu este corectă propoziţia, chiar dacă tu spui că se înţelege. Evident că se înţelege. Trebuie şi spus aici.Se impune, se cere. Se simte lipsa unui "ceva" Nu este loc de interpretare sau de imaginaţie aici. Este o simplă glugă de blană care în text nu o văd ca fiind personaj. Din propoziţie/vers se înţelege că Anna şi Gluga de blană (ele două) stau în faţa trenului, ori pentru mine este prea mult ( eu chiar am imaginaţie bogată şi îmi plac şi absurdităţile spuse bine) dar aci gluga de blană a Annei este chiar o glugă de blană şi, prin urmare, exprimarea este greşită, suferă.
pentru textul : anna de“Anna stă în gară cu gluga de blană trasă pe ochi/faţă, cap, etc” aş sugera sau altfel după cum este voia autorului.
Apoi este păcat de poem pentru că versurile se repetă şi nu e vorba de confuzie voită ci de exprimare.
De exemplu, eu pot înlocui oricând gluga de blană cu gluga de coceni (expresie) că aşa vreau eu dar mai zic: Anna stă în gară cu gluga de coceni lângă ea/aşteaptă trenul ş.a.m.d
habar n-am ia de la Virgil
pentru textul : patul în formă de gondolă deNu sunt de acord cu ceea ce spuneţi de Nicodem. Cel puţin poemele sale religioase sunt de 5 stele şi au atras în ultimii ani mulţi cititori pe Hermeneia. Cel puţin la partea de interpretare hermeneutică şi homiletică teologică vă dă lecţii. O părere.
pentru textul : ym de„Castel. Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi În odaia mea Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit” 1. În afară de faptul că nu am putut verifica decât traducerea textului în engleză, cred că trebuie să-l credităm pe autor, pe cuvânt, cu celelalte versiuni. Și, în acest context, să remarc nu numai poli-glotismul, dar și efortul de a păstra forma fixă. 2. Textul pare unul de tip „koan”. În astfel de cazuri, uneori (nu e cazul aici), ceea ce pare paradoxal datorită exprimării sintetico-eliptice, specifică extrem-orientalilor, poate fi descifrat dacă se utilizează o analiză pe text. Tot o analiză pe textul de față (care nu conține însă nici un fel de paradox) poate fi încercată în felul următor: „Castelul” = „interiorul ce conține și sinele” rămâne detașat.Față de „exteriorul” perisabil și iluzoriu: („Afară Grindină în cădere Gărzile toate Au plecat de la posturi”). Sinele, în meditație:( „În odaia mea”), pătrunde în el însuși pri intermediul ceremoniei ceaiului ( „Dintr-o ceașcă rotundă Savurez ceaiul” – ceașca trebuie, cu necesitate, să fie „rotundă” – ea poate fi și „goală” – pentru că numai „rotundul” unui topos privilegiat permite sorbirea parfumului care există dincolo de „sine”). Încheierea e firească („Doar ultimul anotimp A început, în sfârșit”) – este exact momentul ca, în timpul meditației, să reușești „transcederea”. 3. Vedeți câte se pot spune în foarte puține cuvinte? 4. Ceea ce dă valoare, într-adevăr, textului este calmul și împăcarea extrem de firească care se degaje din ea, precum și sugerarare „transcederii" dincolo de cuvinte și de gândirea discursivă. 5. Prin urmare, în încheiere, o la fel de firească evidențiere a textului printr-o „pență”; pe care aș multiplica-o dacă mi-ar sta în putință.
pentru textul : 季節 (Kisetsu - Anotimp) dein primul rind apreciez raspunsul tau. varianta mea este mai jos. sper sa intelegi din ea critica pe care o fac textului (care desigur imi place):
te-am comandat online erai la reducere
pentru textul : terorism individual* deîn promoţia de vară pentru picioare netede
şi subraţ parfumat nu pătează hainele de firmă
mi s-a garantat
te-am ales după masacrul de vineri încă eram tristă
lumea se duce de râpă uite câţi mor nevinovaţi
de mâna unui băiat
atâta frustrare
un blond frumos cu nas fin şi fruntea înaltă
zâmbetul
probabil o mulţime de tipe roiau în jurul lui
excitate de posibilul imposibil
te-am pus în coş aşadar
sub impresia chipului solar al lui breivik
mi-am zis treacă de la mine nu ai cum să fii şi tu un dement
precum o bombă nu cade de două ori în același loc
dar dacă
m-ai costat destul recunosc
speranţe iluzii ani buni de aşteptare insomnii metafizice
în care m-am întrebat dacă am sau nu voie să-mi pun capăt zilelor
dacă totul e vis
ce este omul viaţa unde se duce sufletul când mori ce rost are răul pe lume şi cum se simte fericirea
plus jumătate din economiile pentru sejurul la malta
acum aştept cu teamă livrarea se va face în câteva zile
inseminarea apoi
iar după trei luni jumate
te avortez
cu toate riscurile
ba cunosc, iar unul care se urcă singur pe piedesal,este, din punctul meu de vedere, un infatuat, un om mândru,un îngâmfat. şi nu încerca să o scalzi pentru că tu ai făcut o remarcă pe care eu nu mi-aş fi permis-o cu nimeni: "de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna" !
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deasta numesc eu o mostră de infatuare, unul care consideră că numai el e atât de deştept ca să cunoască sau să pătrundă sensul unei expresii. În cazul nostru, tu! Să-ţi fie de bine.
dragă Virgil, nu te mai grăbi să faci afirmaţii sau documentează-te un pic. sunt o mulţime de ...nebuni după Hristos ! Şi, da, a fost şi un Ioan ! Şi spun aşa pentru tine că nu erau cazuri psihiatrice ci un mod de a-şi manifesta dragostea pentru Hristos.
Asta e cheia , ce e atât de greude înţeles ? Mă rog, fiecare înţelege cât şi ce poate.
Chiar te rog să mă mai citeşti. Am nevoie şi de critică. Recunoaştem sau nu, mai avem multe de învăţat. Te asigur că şi eu te voi citi. Şi comenta.
În general, Virgil, nu-mi propun să merg pe linia unei polemici fără sens. Prefer să-mi consum energia cu altceva.
Pagini