as mai insinsta insista putin pe formularile astea doua
„o privesc, nu-mi pasă”- in loc de nu-mi pasa as incerca o formulare care sa merarga mai mult spre sugestie decat spre concret
„Dezbrăcat de vise”- cliseic
textul per total, cum s-a mai spus si mai sus este placut si as indrazni sa spun ca si bun.:)
In raspunsul pe care l-ai dat la comentariile precedentei poezii spuneai... Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere..., cumva, te indrepti spre acei confrati cu acest text organoleptic. Practic este si o calatorie in interiorul corpului uman, un sf destul de vechiut pe care scheletul caruia se mai construieste inca. In raport cu celelalte poeme, acesta este neinspirat, in plus repetitiile deranjeaza. Cel putin asta este ceea ce simt eu si sper cumva sa-ti foloseasca si opiniile contra.
Boba, Boba, hai să vorbim și serios (dacă putem). Vezi că am mai adăugat ceva la text. Spui matale: „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”. Iar într-un com la alt text, vorbești despre «teologia negativă» sau «apofatică» cum se zice în ortodoxie; de ea, fără să fie numită, se vorbește și în islam; iar în budism – se practică. Wittgenstein, la rȃndul său, zice „despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”; sau, eventual, să „se arate”, dacă e posibil. Ori cȃnd CINEVA, după ce s-a ajuns în vȃrful stȃlpului, «arată» (tot cu degetul «vorbirii»: „Realizează-l!” - e vorba de «vid») în loc să te uiți la «deget» mergi la ținta indicată. Dacă ești în stare să-l „realizezi” (sau nu), asta depinde de fiecare în parte! De la Nietzsche și pȃnă „teologia negativă” e un drum „mai lung decȃt calea ferată de la văscăuți la bȃrlad”.
Interesant stilul liber si melanjul ideilor... ai fragmente reusite si altele aproape ratate... habar nu am daca obisnuiesti sa revii asupra textelor dar ar fi bine sa esentializezi... ai aici material pentru cel putin doua poezii deosebite.
Anna, este un poem scris, oarecum, sub influenţa unor lecturi (eseuri) din Marcel Moreau, cred că unul dintre scriitorii cei mai importanţi ai literaturii. Textul e uşor polemic, deşi nu am avut această intenţie. O încercare (declaraţie) de a ieşi din post-modern, dar şi una de a defini un palier al poeziei. Mulţumesc, pentru lectură şi osteneala de a lăsa un semn scris! Cu amiciţie,
In primul rand, are legatura postmodernismul cu New Age sau doar ca interval de timp? Apoi, daca raspunsul e afirmativ, in opinia ta, lasa-mi un indiciu, de la care sa incep firul logic.
pentru simplitate, coeziune, originalitate și tâlc încă un semn se alipește. mi-a plăcut ideea planoarelor zburând de sub fruntea viitorului aviator. titlul mă cam încurcă, precum și ideea unui Dumnezeu cu barbă albă moțăind pe crucea de piatră. hai să fim serioși... doar sub Stalin eram aplaudați pentru asemenea caracașicuri... trec peste astea, de dragul poveștii.
citesc si imi dau seama ca bobadil isi defineste clar un stil. chiar si modul in care isi incepe textele si felul in care le incheie, simtul masurat, usor ironic al metaforei. remarc "ochii tai de apa". cred ca iti dai seama ca aici e si metafora si misticism oriental. mi-ai amintit de "confesiunile unei gheishe"
Urez din toata inima suflet adevarat iesean, emulatie si multa POEZIE acestei editii a Virtualiei. eu raman cu regretele mele de data asta, e randul regretelor se pare pentru mine. SUCCES dragilor! Si sa rupeti gura targurilor literare! Iasiul e fruntea! Asa zic eu si mai si semnez pe deasupra, Andu cel inca bobadil
buna ziua
buna ziua
am o problema de ordin tehnic, de cate ori incerc sa deschid un text sau un comentariu, imi apare acces interzis.
singurele texte pe care le pot accesa sunt cele fara comentarii si doar atunci cand selectez optiunea comenteaza, nu si cea citeste mai departe.
am postat aici intrucat nu am gasit alt loc in care sa o fac.
cu scuzele de rigoare
Daniela BIrzu
va multumesc pentru intelegere
Dragă Sixtus, mulțumesc mult pentru laude. A început însă să mi se facă frică să mai fiu lăudat, că se gasește după aceea cineva să mă atace și să mă atragă în polemici. Rămânând fidel promisiunii de a vorbi doar la obiect (cine vrea să mă contacteze pentru conversații particulare poate intra pe adresa mea de poezii și să-mi scrie pe adresa de acolo), să mă întorc la poem. Inițial mi-am propus să scriu (în acest caz) doar un haiku (5-7-5 silabe). Nici eu nu știu cum, cuvintele s-au tot întins, întâi spre o tanka (5-7-5-7-7) la care nu îi puteam găsi un sfârșit corespunzător și în final spre această poezie choka. Ideea de a scrie în japoneză mi-a venit prima dată acum câteva luni, când încercam să găsesc modalități de a-mi accelera procesul stăpânirii acestei limbi. Poate și datorită versurilor din cântecele unei japoneze (Chihiro Onitsuka), care mi s-au părut printre cele mai reușite exemple de poezie contemporană (o căutare pe google sau youtube va da ușor de ea). Fiind o limbă total diferită ca structură de orice alt instrument de comunicație de pe această planetă, maniera de a percepe și reda lumea se schimbă mult când încerci (chiar dacă și cu ajutorul dicționarului) să compui versuri în japoneză. Dacă am reușit să spun mai mult în relativ puține cuvinte, cred că se datorează în primul rând limbii japoneze și mai puțin vreunui talent de-al meu. Chiar dacă transpunerea în celelalte limbi a mai luat ceva muncă, odată ce originalul e închegat, restul merge destul de repede.
:) singurului supermarket din cartier. E poezia pentru mine deci corecteaza! :)) AS spune ca e un text frumos si daca nu as recunoaste nimic din el. Si daca nu as cunoaste bestia aia. atunci am invatat gustul friciii sau asa credeam. Dar cu toata subiectivitatea imi asum responsabilitatea opiniei ca este o scriere faina. Pe care o vad.
Multumesc pentru citire si aprecieri. Fac precizarea ca in urma cu ceva timp am vrut sa-mi desfiintez contul, dar gestionarul acestuia mi-a sugerat doar o "retragere", deci nu este o sanctiune...
Nu mi se pare coerent să folosești două scrieri pentru același sunet. Complicație inutilă. Dar nu e un capăt de lume, I don't really care. O să modific. Nu mi se pare important cum scrii, ci ce scrii. Multumesc de aprecierile prozei.:) M-am temut sa nu aiba un iz de pamflet politic, dar chiar nu e, sunt lucruri inspirate din momente reale.
Interesanta modalitatea prin care autorul exprima tensiunea mintii umane (nu a fiintei) concentrata sa caute raspunsuri la intrebari puse nepotrivit... lumea sugerata pare exterioara la o prima vedere dar eu cred ca de fapt cauzalitatea este inversa... in acest caz omul este bolnav, el imbolnaveste lumea proiectandu-si neputintele in afara sa, obiectivandu-se intr-o maniera sisifica... poate ca e ceva eroic aici sau poate ca nu.
În altă parte cineva se plângea de al treilea haiku, cel cu umbrele, că vara umbrele nu sunt "reci". Însă eu, la mine în sat am avut frecvent veri în care am umblat tot timpul cu pulovăr din cauza frigului... "Aceleași", la broaștele din primul haiku, se referă la faptul ca-s aceleași broaște cu cele de ieri. Cel de al doilea, cu ceaiul, arată că greierii cântă sus (iar eu savurez jos, sub ramuri, ceaiul cu lună). Dacă greierii cântă și eu stau sub ramuri mute, e cumva o contradicție, pentru că dintre ramuri se aud greierii, nu apare nici o impresie că ramurile ar fi mute... Cel puțin asta e părerea mea. Cred că voi ajunge ca Nastratin Hogea. În una din poeziile lui Anton Pann despre el, Nastratin își făcuse un cuptor. Și vine un amic și-i spune: mai bine îl puneai dincolo. Îl strică și-l reconstruiește Nastratin și alt prieten îi spune că ar fi fost mai bine dincolo. Și tot așa, până când în final își face unul pe rotile și îl muta de câte ori unul din prietenii lui venea și nu era mulțumit de poziția lui. În final, cugetând, Nastratin a tras concluzia: "Am făcut un cuptor pe placul tuturor, dar nu și pe placul meu". Mulțumesc mult de critică și comentarii, o să mă gândesc la posibile schimbări, dar nu promit nimic, hehehe.
Nu citisem poemul Dvs. cînd am scris proza de ieri. Acum mulțimea de cuvinte mi se pare redundantă față de ceea ce ați exprimat Dvs în numai cîteva cuvinte. Versurile sunt incisive, par a avea menirea unui bisturiu. Un bisturiu a cărui lamă extrem de fină taie adânc curățind acea rană, acel gol pe care vidul vrea să și-l croiască în viețile noastre uneori. Uneori am impresia că suntem conduși, în subconștient, de un filon magic al unei zile, al unui moment. Pentru inefabil, sper ca penițele mele să nu se fi devalorizat foarte mult...
Alma greșelile alea nu sunt așa de dese precum ar vrea comentariul tău să sugereze ci sunt de-a dreptul rarissime dacă nu inexistente...:)cît despre genialitate să ști că am rezerve depinde la ce se raportează aprecierea asta extremă...nu? iar cu e-mailul promit că mă conformez și vei ști din timp care e situația în ce mă privește. mersi fain alina pentru aprecieri...:)
Alina... resemnarea imi pare mai degraba un concept ce implica a accepta o situatie care nu-ti place... eu am vrut sa valorizez poetic o alta nuanta... sa te predai moirei fara sa mai doresti nimic dar sa imbratisezi ceea ce vine inspre tine, bucurie sau napasta... pana la urma abia o judecata ulterioara le catalogheaza... in acest sens am utilizat fotografia. Linea... ai prins ideea insa nu e suspendare pe deplin ci si participare la clipa... nu memorie a acesteia ci traire a ei. Francisc... nu adoarme nici o umbra... trebuie citit astfel: iar atunci când adoarme/ umbra (lui) îi evadează dincolo de gratii... in versurile precedente avem "îi place" si "nu-l" care indica personajul si il delimiteaza de umbra sa. Asta cu pasul sigur e "in ape"... adica ne face placere sa credem ca este sigur dar ce te faci atunci cand sistemul tau de referinta devine relativ... cred ca suprema dovada de barbatie este sa iti accepti slabiciunile si limitele. Daca vrei arata-mi... ;) Sapphire... ai prins ideea cu Tarkovski... in fragmentul citat de tine ca si in toata aceasta poezie am vrut intentionat sa valorific aparenta ambiguitate a citirii contextuale pentru a imbogati poemul in sensuri... uite: ploaia îi șfichiuie trupul ca un șarpe muribund/ el umblă cu pași nesiguri poate fi o alternativa la cum ai citit tu. Sensul relevat de tine s-a vrut a fi ocultat, pentru ca tensiunea autentica nu este niciodata aceea care sparge coaja cochiliei ci mai degraba aceea care subzista in adanc... la fel e si in materie de culori... culoarea din culoare... Linea stie mai bine la ce ma refer :) La intrebarea ta ce nu asteapta raspuns e vorba despre om... umbra este doar un accident al omului surprins de lumina :)
observ încercările tale de a forța limba sa spună mai mult decît de obicei dar mă tem că aceste contorsiuni nu reușesc decît să transmită un limbaj defectuos decît o imagine inedită. probabil n-ar fi rău dacă te-ai concentra mai mult pe ce poți face cu cuvintele decît pe limitele lor. părerea mea
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
as mai insinsta insista putin pe formularile astea doua
pentru textul : Boală de„o privesc, nu-mi pasă”- in loc de nu-mi pasa as incerca o formulare care sa merarga mai mult spre sugestie decat spre concret
„Dezbrăcat de vise”- cliseic
textul per total, cum s-a mai spus si mai sus este placut si as indrazni sa spun ca si bun.:)
In raspunsul pe care l-ai dat la comentariile precedentei poezii spuneai... Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere..., cumva, te indrepti spre acei confrati cu acest text organoleptic. Practic este si o calatorie in interiorul corpului uman, un sf destul de vechiut pe care scheletul caruia se mai construieste inca. In raport cu celelalte poeme, acesta este neinspirat, in plus repetitiile deranjeaza. Cel putin asta este ceea ce simt eu si sper cumva sa-ti foloseasca si opiniile contra.
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii deBoba, Boba, hai să vorbim și serios (dacă putem). Vezi că am mai adăugat ceva la text. Spui matale: „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”. Iar într-un com la alt text, vorbești despre «teologia negativă» sau «apofatică» cum se zice în ortodoxie; de ea, fără să fie numită, se vorbește și în islam; iar în budism – se practică. Wittgenstein, la rȃndul său, zice „despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”; sau, eventual, să „se arate”, dacă e posibil. Ori cȃnd CINEVA, după ce s-a ajuns în vȃrful stȃlpului, «arată» (tot cu degetul «vorbirii»: „Realizează-l!” - e vorba de «vid») în loc să te uiți la «deget» mergi la ținta indicată. Dacă ești în stare să-l „realizezi” (sau nu), asta depinde de fiecare în parte! De la Nietzsche și pȃnă „teologia negativă” e un drum „mai lung decȃt calea ferată de la văscăuți la bȃrlad”.
pentru textul : Axis Mundi deInteresant stilul liber si melanjul ideilor... ai fragmente reusite si altele aproape ratate... habar nu am daca obisnuiesti sa revii asupra textelor dar ar fi bine sa esentializezi... ai aici material pentru cel putin doua poezii deosebite.
pentru textul : automata hari deAnna, este un poem scris, oarecum, sub influenţa unor lecturi (eseuri) din Marcel Moreau, cred că unul dintre scriitorii cei mai importanţi ai literaturii. Textul e uşor polemic, deşi nu am avut această intenţie. O încercare (declaraţie) de a ieşi din post-modern, dar şi una de a defini un palier al poeziei. Mulţumesc, pentru lectură şi osteneala de a lăsa un semn scris! Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : despre poem deasteptam in continuare alfabetul. frumoase lucruri vezi tu cind deschizi abecedarul inimii. felicitari pentru ilustratiile inedite!
pentru textul : Absens - alfabet poetic (3) deMarina, Lea, mulțumesc de trecere!
pentru textul : Așteptând să-mi crească degetele deIn primul rand, are legatura postmodernismul cu New Age sau doar ca interval de timp? Apoi, daca raspunsul e afirmativ, in opinia ta, lasa-mi un indiciu, de la care sa incep firul logic.
pentru textul : Sfârșitul timpului: Prolog la o discuție (virtuală) cu David Bohm și Jiddu Krishnamurti deE o cacofonie între ultimul cuvânt din al treilea vers și primul din versul următor.
pentru textul : Doar un timp ne desparte deAș schimba titlul.
Sunt câteva imagini frumoase.
pentru simplitate, coeziune, originalitate și tâlc încă un semn se alipește. mi-a plăcut ideea planoarelor zburând de sub fruntea viitorului aviator. titlul mă cam încurcă, precum și ideea unui Dumnezeu cu barbă albă moțăind pe crucea de piatră. hai să fim serioși... doar sub Stalin eram aplaudați pentru asemenea caracașicuri... trec peste astea, de dragul poveștii.
pentru textul : Uuunu, dooooi, tei! derepar acum
pentru textul : am evadat un timp decitesc si imi dau seama ca bobadil isi defineste clar un stil. chiar si modul in care isi incepe textele si felul in care le incheie, simtul masurat, usor ironic al metaforei. remarc "ochii tai de apa". cred ca iti dai seama ca aici e si metafora si misticism oriental. mi-ai amintit de "confesiunile unei gheishe"
pentru textul : heaven de"spun" rimeaza cu "adun"...dar, gramatical vorbind, e o solutie nefericita.
pentru textul : pariu deiar finalul suna ca un clopotel atarnat de coada pisicii.
Urez din toata inima suflet adevarat iesean, emulatie si multa POEZIE acestei editii a Virtualiei. eu raman cu regretele mele de data asta, e randul regretelor se pare pentru mine. SUCCES dragilor! Si sa rupeti gura targurilor literare! Iasiul e fruntea! Asa zic eu si mai si semnez pe deasupra, Andu cel inca bobadil
pentru textul : Virtualia Zece detare seamana cu unica poza a sefului de pe site-ul de poezie agoniac :D deja numitul herinean radu. o fi fost o mica scapare, oricum comica
pentru textul : cine ești tu de fapt Vlad Turbure? debuna ziua
pentru textul : naiv debuna ziua
am o problema de ordin tehnic, de cate ori incerc sa deschid un text sau un comentariu, imi apare acces interzis.
singurele texte pe care le pot accesa sunt cele fara comentarii si doar atunci cand selectez optiunea comenteaza, nu si cea citeste mai departe.
am postat aici intrucat nu am gasit alt loc in care sa o fac.
cu scuzele de rigoare
Daniela BIrzu
va multumesc pentru intelegere
huh? ai gresit butoanele sau a derapat Dacia?
pentru textul : plouă cu dragoste deDragă Sixtus, mulțumesc mult pentru laude. A început însă să mi se facă frică să mai fiu lăudat, că se gasește după aceea cineva să mă atace și să mă atragă în polemici. Rămânând fidel promisiunii de a vorbi doar la obiect (cine vrea să mă contacteze pentru conversații particulare poate intra pe adresa mea de poezii și să-mi scrie pe adresa de acolo), să mă întorc la poem. Inițial mi-am propus să scriu (în acest caz) doar un haiku (5-7-5 silabe). Nici eu nu știu cum, cuvintele s-au tot întins, întâi spre o tanka (5-7-5-7-7) la care nu îi puteam găsi un sfârșit corespunzător și în final spre această poezie choka. Ideea de a scrie în japoneză mi-a venit prima dată acum câteva luni, când încercam să găsesc modalități de a-mi accelera procesul stăpânirii acestei limbi. Poate și datorită versurilor din cântecele unei japoneze (Chihiro Onitsuka), care mi s-au părut printre cele mai reușite exemple de poezie contemporană (o căutare pe google sau youtube va da ușor de ea). Fiind o limbă total diferită ca structură de orice alt instrument de comunicație de pe această planetă, maniera de a percepe și reda lumea se schimbă mult când încerci (chiar dacă și cu ajutorul dicționarului) să compui versuri în japoneză. Dacă am reușit să spun mai mult în relativ puține cuvinte, cred că se datorează în primul rând limbii japoneze și mai puțin vreunui talent de-al meu. Chiar dacă transpunerea în celelalte limbi a mai luat ceva muncă, odată ce originalul e închegat, restul merge destul de repede.
pentru textul : 季節 (Kisetsu - Anotimp) de:) singurului supermarket din cartier. E poezia pentru mine deci corecteaza! :)) AS spune ca e un text frumos si daca nu as recunoaste nimic din el. Si daca nu as cunoaste bestia aia. atunci am invatat gustul friciii sau asa credeam. Dar cu toata subiectivitatea imi asum responsabilitatea opiniei ca este o scriere faina. Pe care o vad.
pentru textul : Tărâmul cu ciulini deMultumesc pentru citire si aprecieri. Fac precizarea ca in urma cu ceva timp am vrut sa-mi desfiintez contul, dar gestionarul acestuia mi-a sugerat doar o "retragere", deci nu este o sanctiune...
pentru textul : Marea cu susu-n jos deNu mi se pare coerent să folosești două scrieri pentru același sunet. Complicație inutilă. Dar nu e un capăt de lume, I don't really care. O să modific. Nu mi se pare important cum scrii, ci ce scrii. Multumesc de aprecierile prozei.:) M-am temut sa nu aiba un iz de pamflet politic, dar chiar nu e, sunt lucruri inspirate din momente reale.
pentru textul : Tabu deInteresanta modalitatea prin care autorul exprima tensiunea mintii umane (nu a fiintei) concentrata sa caute raspunsuri la intrebari puse nepotrivit... lumea sugerata pare exterioara la o prima vedere dar eu cred ca de fapt cauzalitatea este inversa... in acest caz omul este bolnav, el imbolnaveste lumea proiectandu-si neputintele in afara sa, obiectivandu-se intr-o maniera sisifica... poate ca e ceva eroic aici sau poate ca nu.
pentru textul : Nu mai ai unde să fugi deÎn altă parte cineva se plângea de al treilea haiku, cel cu umbrele, că vara umbrele nu sunt "reci". Însă eu, la mine în sat am avut frecvent veri în care am umblat tot timpul cu pulovăr din cauza frigului... "Aceleași", la broaștele din primul haiku, se referă la faptul ca-s aceleași broaște cu cele de ieri. Cel de al doilea, cu ceaiul, arată că greierii cântă sus (iar eu savurez jos, sub ramuri, ceaiul cu lună). Dacă greierii cântă și eu stau sub ramuri mute, e cumva o contradicție, pentru că dintre ramuri se aud greierii, nu apare nici o impresie că ramurile ar fi mute... Cel puțin asta e părerea mea. Cred că voi ajunge ca Nastratin Hogea. În una din poeziile lui Anton Pann despre el, Nastratin își făcuse un cuptor. Și vine un amic și-i spune: mai bine îl puneai dincolo. Îl strică și-l reconstruiește Nastratin și alt prieten îi spune că ar fi fost mai bine dincolo. Și tot așa, până când în final își face unul pe rotile și îl muta de câte ori unul din prietenii lui venea și nu era mulțumit de poziția lui. În final, cugetând, Nastratin a tras concluzia: "Am făcut un cuptor pe placul tuturor, dar nu și pe placul meu". Mulțumesc mult de critică și comentarii, o să mă gândesc la posibile schimbări, dar nu promit nimic, hehehe.
pentru textul : Trei haikuri în limba română deNu citisem poemul Dvs. cînd am scris proza de ieri. Acum mulțimea de cuvinte mi se pare redundantă față de ceea ce ați exprimat Dvs în numai cîteva cuvinte. Versurile sunt incisive, par a avea menirea unui bisturiu. Un bisturiu a cărui lamă extrem de fină taie adânc curățind acea rană, acel gol pe care vidul vrea să și-l croiască în viețile noastre uneori. Uneori am impresia că suntem conduși, în subconștient, de un filon magic al unei zile, al unui moment. Pentru inefabil, sper ca penițele mele să nu se fi devalorizat foarte mult...
pentru textul : egoisme I - trecutul fără mîner desunt cel mai mare dintre păcătoși, dar fug că se scoală Pavel apostolul și mă ia la bătaie... eh, e competiție mare pe tema asta
pentru textul : Nenorocul dein ceea ce priveste celebritatea... ma simt celebra. oh yeah...!
pentru textul : portarul de la spital deLailin ? Na ca m-ati si botezat... Ialin
pentru textul : port curajul deAlma greșelile alea nu sunt așa de dese precum ar vrea comentariul tău să sugereze ci sunt de-a dreptul rarissime dacă nu inexistente...:)cît despre genialitate să ști că am rezerve depinde la ce se raportează aprecierea asta extremă...nu? iar cu e-mailul promit că mă conformez și vei ști din timp care e situația în ce mă privește. mersi fain alina pentru aprecieri...:)
pentru textul : Elegie cu pui de brad deAlina... resemnarea imi pare mai degraba un concept ce implica a accepta o situatie care nu-ti place... eu am vrut sa valorizez poetic o alta nuanta... sa te predai moirei fara sa mai doresti nimic dar sa imbratisezi ceea ce vine inspre tine, bucurie sau napasta... pana la urma abia o judecata ulterioara le catalogheaza... in acest sens am utilizat fotografia. Linea... ai prins ideea insa nu e suspendare pe deplin ci si participare la clipa... nu memorie a acesteia ci traire a ei. Francisc... nu adoarme nici o umbra... trebuie citit astfel: iar atunci când adoarme/ umbra (lui) îi evadează dincolo de gratii... in versurile precedente avem "îi place" si "nu-l" care indica personajul si il delimiteaza de umbra sa. Asta cu pasul sigur e "in ape"... adica ne face placere sa credem ca este sigur dar ce te faci atunci cand sistemul tau de referinta devine relativ... cred ca suprema dovada de barbatie este sa iti accepti slabiciunile si limitele. Daca vrei arata-mi... ;) Sapphire... ai prins ideea cu Tarkovski... in fragmentul citat de tine ca si in toata aceasta poezie am vrut intentionat sa valorific aparenta ambiguitate a citirii contextuale pentru a imbogati poemul in sensuri... uite: ploaia îi șfichiuie trupul ca un șarpe muribund/ el umblă cu pași nesiguri poate fi o alternativa la cum ai citit tu. Sensul relevat de tine s-a vrut a fi ocultat, pentru ca tensiunea autentica nu este niciodata aceea care sparge coaja cochiliei ci mai degraba aceea care subzista in adanc... la fel e si in materie de culori... culoarea din culoare... Linea stie mai bine la ce ma refer :) La intrebarea ta ce nu asteapta raspuns e vorba despre om... umbra este doar un accident al omului surprins de lumina :)
pentru textul : Culori deobserv încercările tale de a forța limba sa spună mai mult decît de obicei dar mă tem că aceste contorsiuni nu reușesc decît să transmită un limbaj defectuos decît o imagine inedită. probabil n-ar fi rău dacă te-ai concentra mai mult pe ce poți face cu cuvintele decît pe limitele lor. părerea mea
pentru textul : reperul unui om mort dePagini