"eu m-oi face frate cu incultii, preferand frica de Domnul, care este inceputul intelepciunii." cum doresti, "frate"... intre timp poti incerca niste exercitii de scris. ai putea, dupa indelungi și ascetice osteneli, sa afli ca exista in structura lingvistica și gramaticala o logica, o fluiditate -fapt ce transpune lizibil si aprehensibil in cuvinte, propozitii si fraze gandul omului. de pilda, in mostra de mai sus, spre a fi logica, trebuie sa existe un "nu" imediat dupa pronumele personal "eu". desigur, tot acest apetit pt sensul, ori chiar frumusetea scriiturii se dezvolta, iarasi, cu timpul... pana atunci esti bineprimit sa exersezi pe hermeneia.com si sa trimiti la psihiatru orice texte observi matale ca nu suna precum a revelat bunul Dumnezeu si cu urechea a auzit insusi domnia ta. de altfel s-ar putea sa nu fii singurul de aici conectat direct la pronia divina, caci, nu-i asa?- "Duhul sufla pe unde voieste"... multumesc pt incercarea de comentariu si sper ca "textul (astea nu-s poezii)" de mai sus sa se insanatoseasca, odata reintors de la psihiatru. (apropo, ai avea vreo recomandare in acest sens?). semneaza cu drag, ovidiu mult-pacatosul. ma iertati si binecuvantati, preacuvioase nicodem!
"îi curgeau pe lângă buze ca apa de ploaie torenţială" - dacă ţie ţi se pare că sună ok, atunci e perfect!
Dar, întreb şi eu, ""îi curgeau pe lângă buze ca ploaia torenţială" ce are? Sau: care e miza "apei" - teama ca vreun cititor să nu creadă că e vorba de ploaie de metal?
Şi dacă tot am revenit:
"cuvintele ca o spuză amară / îi curgeau pe lângă buze / ca apa de ploaie" - o decriere a unui lucru + o alta a unui fenomen, făcute prin acelaşi mijloc artistic, la câteva cuvinte distanţă, nu pot să dea mai bine de atât, adică destul de îndoielnic.
Laurentiu, am reusit sa urmaresc povestea pana la interventia acelei maini violet - si mi-a placut! de acolo,insa, am ramas fara "firul rosu". dar o sa ma intorc, poate-l gasesc. preferata mea - strofa asta: "din turn în fiecare noapte se prelingeau flăcări ca niște zulufi de copil el îi punea coiful pe cap povestindu-i obosit de războaie ea-i umplea palmele cu pâine și vin apoi se spăla în ochii lui dezgolindu-și gâtul de gulerul dantelat noaptea părea o păpușă îmbrăcată cu ața roșie a tuturor corăbiilor iar respirația lui cobora încet ca un menuet vrei păpușa asta? a intrebat-o" oricum, subiectul este unul cu greutate! felicitari pentru idee. (si nu numai pentru idee)
Ecaterina, te rog sa-ti editezi cu atentie comentariile. Ai atatea greseli, incat nici nu am timp sa ti le semnalez pe toate. Si cred ca tonul pe care l-ai folosit aici este potrivit pentru discutiile noastre particulare, de pe messenger. Te rog sa realizezi unde te afli. Aici nu intereseaza pe nimeni cate pachete de iubire iti doresti tu. Sa ne intoarcem la oile noastre literare, te rog. Si mai citeste odata regulamentul. Se pare ca l-ai uitat.
slabut. in primul rind textul nu spune nimic dar nici nu sugereaza nimic. si aici este problema dupa parerea mea. prima strofa este cea mai reusita. apoi lucrurile se dilueaza in pseudo moralisme de genul "uneori miroase a frică/ alteori a trufie" sau platitudini de genul "cerșetorii adună multe cartoane noaptea", "o pisică își toarce confident/ supremația felină" sau "în somn totul se desfășoară în parametrii normali". mai apar si formule poetice ieftine sau uzate precum "vîntul aleragă brambura cu mîinile în buzunare", "sub un Jaguar o pisică" sau "visează gunoi de import". exista si expresii interesante precum "întunericul se topește subit pe buzele vitrinelor" dar in general textul e mediocru.
Cu toate că nu prea obişnuiesc să comentez, nu m-am putut abţine s-o fac.
Am mai remarcat în textele Dv. acest salt de la fenomene naturale la gândire. E ca un fel tresărire în faţa a ceea ce vezi şi amintirea unui lucru ce trebuia făcut.
Fâlfâie
Perdele curate
Ale cerului.
acest fapt aperdelelor bătute de vând aduce în faţa ochilor minţii rufele care trebuiau spălate şi întrebare ce se pune prima dată este "Oare la fel fâlfâie şi rufele lui mama? După care vine "Dar le-o fi spălat?" Acea întrebare ne pusă este tocmai puntea ce leagă cele două strofe.
Cezar
Pe cuvant că nu știam ce mă deranjează în textul tău, de nu îl pot citi cursiv ca pe celalalte. Diacriticele! :)) Și majusculele de la începutul versurilor. :) Și... nu am plecat niciodată din pagina ta. Te citesc mereu. Știi.
"urletul sevei cade prin pâlnia nopţii
ca o scrâşnire din dinţi" - la partea asta nu stiu de ce, da' parca se face un nod intre versuri. ma tot chinui sa pun egalu intre urlet si scrasnet, dar neaparat o parte tine sa alunece aiurea. in rest, poem-stare despre starea poetului... Numa' de bine!
Marinela, fiecare are felul său de a citi/vedea un text, unii lectori șterg total stilul autorului și-și imprimă propria viziune, tu nu trebuie să schimbi la fiecare sfat, ci doar atunci când ești pregătită. Textul tău poartă amprenta sensibilității tale, o marcă.
da, şi mie îmi place vibraţia emoţională din acest poem care parcă oscilează între visceral şi intelectiv. Am trăit fiecare vers cu sufletul şi mă recunosc pe mine însămi în ele, cu excepţia ultimului vers, pe care l-am citit cu bucurie.
Pasărea aceea...Te-a mai vizitat de câteva ori până acum, prin alte poezii, nu? Mi-a plăcut, dar şi eu cred că ce e aici e mai degrabă o carcasă de poem. Şi e normal să fie aşa, din moment ce cuvintele au dat înapoi. Ce rămâne? Sigur, cântecul care vine de departe e unul al tăcerii. Poate atât. Poate de ajuns.
Am râs cu lacrimi. Zic să văd pe cine laudă Adriana. Când deschid pagina, cine trona măreaţă, cu braţul drept ridicat (braţ de "şmecher") ca o adevărată Sancho Panza, dacă nu chiar ea pe calul ei. Şi pe cât de firav era Don Quijote, pe atât de burtoasă era Panza. Să se mai pună cineva pe Hermeneia, cu morile de vânt ale Panzei, că jar mănâncă!
Adriana, să nu te superi. Tu eşti foarte conştiincioasă şi valoroasă aici:)))) dar nu mă pot abţine din râs.
Nu pot să trec pe aici fără să las un semn. Un poem foarte bun, sunt unele versuri deosebite, de aceea o să îl citesc din nou cu plăcere "până când ştiu că se vor dezlega lanţurile/şi nimic nu va opri câinii să mă târască prin praf"...
vai, vai, vai!... am mai intalnit o asemenea atitudine legata de ceea ce scriem, cami. si tu stii foarte bine! nu pot decat sa te compatimesc. dar iti pot spune: nu lua in seama din comentarii decat ceea ce este legat de text. lasa sufletul sa se bucure de poezie si nu de ceea ce se concretizeaza in a fi atacuri personale! mentionez ca, ceea ce am scris aici nu se refera la text, ci este o parere care sustine o colega de site ce pateste ceea ce, oarecand, pateam si eu in acest spatiu virtual. cu respectul cuvenit.
nu trebuie decât să ne amintim cum scriam noi (eu, dacă deranjează) Cristina cam pe la 20 de ani... de aceea eu cred că merită să încurajăm... așa cum o faci și tu. mulțumesc de încredere și scuze de offtopic mădă!
Am observat o absenta de doi ani intre penultimul text si acesta si ma intreb de ce, cred ca e normal sa te intrebi asa ceva. Apoi am citit si biografia Dvs impresionanta si m-am simtit dintr-o data mic-mic, apoi am citit cateva texte "impenitate" si mi-a mai venit inima la loc (intro) Acum, daca tot m-am apucat de scris, ma gandesc, oare ce ar dori sa auda autorul de la mine (daca ar dori asa ceva desigur) vs. ce as dori eu sa ii transmit si daca aceste doua aspecte ale aceleiasi realitati totusi antagonice prin natura lor ar putea, in cele din urma sa fie impacate. Laurentiu Ulici... cat de interesant mi se pare sa imi amintesc atat de persoana Domniei Sale cat si de acele vremuri, eram elev la liceul de matematica-fizica nr.3 cartierul Balta Alba si la cenaclul de limba romana venea... si veneau si Nichita si Marin si Ana si Nina... ce mai vremuri, Domnule autor, ce mai vremuri! Acum sa revin la textul de fata cu observatia ca Profetul (adica Directorul Hermeneia in caz ca nu stiti, omul de la butoane ii spun eu folosind un jargon din industria IT in care (inca) mai lucrez) va urmareste foarte atent si asta pot doar sa presupun ca este datorita reputatiei Dvs care ii stimuleaza un ego care se masoara in parseci. Deci, textul mi se pare o cantare in stilul clasic si cand spun clasic nu vreau sa genealizez, imi aminteste intai de Minulescu, apoi de Toparceanu si de ce nu, pe alocuri de Arghezi. Si spun asta de aceasta data ca un bucurestean cu acte in regula :-) Mi-a placut. Un asemenea text nu ar trebui analizat prin prisma unei logici modale care este cam maximul atins de mintile mai luminate de aici de pe site (vezi Manolescu Gorun de ex). Acest text trebuie citit si simtit are un ritm interior suprapus peste o imagine-sintagma "sinele de diamant". Paleta coloristica si sezoriala a poemului ar fi fost vaduvita fara aceste "sine de diamant". Nu vreau sa ma lungesc, deci penita din partea mea Andu
îmi displace cuvîntul Revelion dar îmi place restul în acest haiku. excelent contrastul între dimensiunea artificiilor și efemeritatea fața de viața ceva mai lungă a chibritului aprins și modesta lui dimensiune.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
virgil, ioana, va multumesc pentru ca ma cititi dar si pentru penite. promit sa mai scriu si poezii.
pentru textul : “când te doare afli unde ți-e locul” de"eu m-oi face frate cu incultii, preferand frica de Domnul, care este inceputul intelepciunii." cum doresti, "frate"... intre timp poti incerca niste exercitii de scris. ai putea, dupa indelungi și ascetice osteneli, sa afli ca exista in structura lingvistica și gramaticala o logica, o fluiditate -fapt ce transpune lizibil si aprehensibil in cuvinte, propozitii si fraze gandul omului. de pilda, in mostra de mai sus, spre a fi logica, trebuie sa existe un "nu" imediat dupa pronumele personal "eu". desigur, tot acest apetit pt sensul, ori chiar frumusetea scriiturii se dezvolta, iarasi, cu timpul... pana atunci esti bineprimit sa exersezi pe hermeneia.com si sa trimiti la psihiatru orice texte observi matale ca nu suna precum a revelat bunul Dumnezeu si cu urechea a auzit insusi domnia ta. de altfel s-ar putea sa nu fii singurul de aici conectat direct la pronia divina, caci, nu-i asa?- "Duhul sufla pe unde voieste"... multumesc pt incercarea de comentariu si sper ca "textul (astea nu-s poezii)" de mai sus sa se insanatoseasca, odata reintors de la psihiatru. (apropo, ai avea vreo recomandare in acest sens?). semneaza cu drag, ovidiu mult-pacatosul. ma iertati si binecuvantati, preacuvioase nicodem!
pentru textul : candirú de"îi curgeau pe lângă buze ca apa de ploaie torenţială" - dacă ţie ţi se pare că sună ok, atunci e perfect!
Dar, întreb şi eu, ""îi curgeau pe lângă buze ca ploaia torenţială" ce are? Sau: care e miza "apei" - teama ca vreun cititor să nu creadă că e vorba de ploaie de metal?
Şi dacă tot am revenit:
"cuvintele ca o spuză amară / îi curgeau pe lângă buze / ca apa de ploaie" - o decriere a unui lucru + o alta a unui fenomen, făcute prin acelaşi mijloc artistic, la câteva cuvinte distanţă, nu pot să dea mai bine de atât, adică destul de îndoielnic.
pentru textul : cântec candriu deMulțumim, Adrian! Te așteptăm oricând aici!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deAh, Virgil, am uitat ca noi doi nu mai suntem prieteni. Scuze de offtopicul public :). Chiar am uitat, ca altfel nu iti mai stresam site-ul.
pentru textul : sandale pentru no woman's land deemoţia nu se poate măsura în cuvinte.
pentru textul : măsurarea inteligenţei emoţionale detac , apreciez şi învăţ.
mi-ar fi părut rău să pierd un asemenea poem.
felicitări!
Laurentiu, am reusit sa urmaresc povestea pana la interventia acelei maini violet - si mi-a placut! de acolo,insa, am ramas fara "firul rosu". dar o sa ma intorc, poate-l gasesc. preferata mea - strofa asta: "din turn în fiecare noapte se prelingeau flăcări ca niște zulufi de copil el îi punea coiful pe cap povestindu-i obosit de războaie ea-i umplea palmele cu pâine și vin apoi se spăla în ochii lui dezgolindu-și gâtul de gulerul dantelat noaptea părea o păpușă îmbrăcată cu ața roșie a tuturor corăbiilor iar respirația lui cobora încet ca un menuet vrei păpușa asta? a intrebat-o" oricum, subiectul este unul cu greutate! felicitari pentru idee. (si nu numai pentru idee)
pentru textul : roșu-vânare de vânt deMerci mult Paul :) cu acelasi drag Sebastian sau Alex sa fie? :)
pentru textul : Atacama deEcaterina, te rog sa-ti editezi cu atentie comentariile. Ai atatea greseli, incat nici nu am timp sa ti le semnalez pe toate. Si cred ca tonul pe care l-ai folosit aici este potrivit pentru discutiile noastre particulare, de pe messenger. Te rog sa realizezi unde te afli. Aici nu intereseaza pe nimeni cate pachete de iubire iti doresti tu. Sa ne intoarcem la oile noastre literare, te rog. Si mai citeste odata regulamentul. Se pare ca l-ai uitat.
pentru textul : ora cocoşului deslabut. in primul rind textul nu spune nimic dar nici nu sugereaza nimic. si aici este problema dupa parerea mea. prima strofa este cea mai reusita. apoi lucrurile se dilueaza in pseudo moralisme de genul "uneori miroase a frică/ alteori a trufie" sau platitudini de genul "cerșetorii adună multe cartoane noaptea", "o pisică își toarce confident/ supremația felină" sau "în somn totul se desfășoară în parametrii normali". mai apar si formule poetice ieftine sau uzate precum "vîntul aleragă brambura cu mîinile în buzunare", "sub un Jaguar o pisică" sau "visează gunoi de import". exista si expresii interesante precum "întunericul se topește subit pe buzele vitrinelor" dar in general textul e mediocru.
pentru textul : Urbană deCalin, am simtit nevoia sa-l recitesc.
si spun multumesc.
"Într-o zi va prefera
să nu mai meargă la lucru,
ori să nu mai iubească,
să nu mai mănânce.
Să nu mai deschidă umbrela deloc.
Într-o zi voi putea să spun:
Astăzi prefer să nu mai fac nimic
din toate acestea."
fac o reverenta domnului B. si ma duc.
pentru textul : O, domnule Bartleby! deCu toate că nu prea obişnuiesc să comentez, nu m-am putut abţine s-o fac.
Am mai remarcat în textele Dv. acest salt de la fenomene naturale la gândire. E ca un fel tresărire în faţa a ceea ce vezi şi amintirea unui lucru ce trebuia făcut.
Fâlfâie
Perdele curate
Ale cerului.
acest fapt aperdelelor bătute de vând aduce în faţa ochilor minţii rufele care trebuiau spălate şi întrebare ce se pune prima dată este "Oare la fel fâlfâie şi rufele lui mama? După care vine "Dar le-o fi spălat?" Acea întrebare ne pusă este tocmai puntea ce leagă cele două strofe.
pentru textul : Poem deCezar
Pe cuvant că nu știam ce mă deranjează în textul tău, de nu îl pot citi cursiv ca pe celalalte. Diacriticele! :)) Și majusculele de la începutul versurilor. :) Și... nu am plecat niciodată din pagina ta. Te citesc mereu. Știi.
pentru textul : Aterizari Fortate deda, acum vad. am corectat. multumesc
pentru textul : de cine m-am îndrăgostit recent de"urletul sevei cade prin pâlnia nopţii
pentru textul : recul. 1. deca o scrâşnire din dinţi" - la partea asta nu stiu de ce, da' parca se face un nod intre versuri. ma tot chinui sa pun egalu intre urlet si scrasnet, dar neaparat o parte tine sa alunece aiurea. in rest, poem-stare despre starea poetului... Numa' de bine!
Marinela, fiecare are felul său de a citi/vedea un text, unii lectori șterg total stilul autorului și-și imprimă propria viziune, tu nu trebuie să schimbi la fiecare sfat, ci doar atunci când ești pregătită. Textul tău poartă amprenta sensibilității tale, o marcă.
pentru textul : Trofee rănite deda, şi mie îmi place vibraţia emoţională din acest poem care parcă oscilează între visceral şi intelectiv. Am trăit fiecare vers cu sufletul şi mă recunosc pe mine însămi în ele, cu excepţia ultimului vers, pe care l-am citit cu bucurie.
pentru textul : de la dreapta la stânga deuite ca eu cam merg inapoi, directia 600. faina poza. este prelucrata in vreo programa speciala, sau chiar asa scria acolo. bun lucru.
pentru textul : în căutarea timpului pierdut demulţumesc pentru opinie.
Eugen
12.06.2012;
pentru textul : Noaptea de22:15
Pasărea aceea...Te-a mai vizitat de câteva ori până acum, prin alte poezii, nu? Mi-a plăcut, dar şi eu cred că ce e aici e mai degrabă o carcasă de poem. Şi e normal să fie aşa, din moment ce cuvintele au dat înapoi. Ce rămâne? Sigur, cântecul care vine de departe e unul al tăcerii. Poate atât. Poate de ajuns.
pentru textul : poem imposibil deda, virgile, mare pacat, ca bine mai zici. ec
pentru textul : o singură cameră fără ferestre deAm râs cu lacrimi. Zic să văd pe cine laudă Adriana. Când deschid pagina, cine trona măreaţă, cu braţul drept ridicat (braţ de "şmecher") ca o adevărată Sancho Panza, dacă nu chiar ea pe calul ei. Şi pe cât de firav era Don Quijote, pe atât de burtoasă era Panza. Să se mai pună cineva pe Hermeneia, cu morile de vânt ale Panzei, că jar mănâncă!
Adriana, să nu te superi. Tu eşti foarte conştiincioasă şi valoroasă aici:)))) dar nu mă pot abţine din râs.
Aalizeei, zece, zeeee ceeee:))))
Unde sunt peniţele, unde?
pentru textul : urîtă liberă și pe drum depoți trimite cîte vrei (pînă la trei) și cînd vrei atîta timp cît o faci pînă la data precizată în regulamentul concursului.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deNu pot să trec pe aici fără să las un semn. Un poem foarte bun, sunt unele versuri deosebite, de aceea o să îl citesc din nou cu plăcere "până când ştiu că se vor dezlega lanţurile/şi nimic nu va opri câinii să mă târască prin praf"...
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară deerata - daca ar fi - si este posibil sa mai fie cateva, sunt foarte obosit, va rog frumos sa ma scuzati.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit devai, vai, vai!... am mai intalnit o asemenea atitudine legata de ceea ce scriem, cami. si tu stii foarte bine! nu pot decat sa te compatimesc. dar iti pot spune: nu lua in seama din comentarii decat ceea ce este legat de text. lasa sufletul sa se bucure de poezie si nu de ceea ce se concretizeaza in a fi atacuri personale! mentionez ca, ceea ce am scris aici nu se refera la text, ci este o parere care sustine o colega de site ce pateste ceea ce, oarecand, pateam si eu in acest spatiu virtual. cu respectul cuvenit.
pentru textul : se-ntâmplă uneori denu trebuie decât să ne amintim cum scriam noi (eu, dacă deranjează) Cristina cam pe la 20 de ani... de aceea eu cred că merită să încurajăm... așa cum o faci și tu. mulțumesc de încredere și scuze de offtopic mădă!
pentru textul : Between the bars deAm observat o absenta de doi ani intre penultimul text si acesta si ma intreb de ce, cred ca e normal sa te intrebi asa ceva. Apoi am citit si biografia Dvs impresionanta si m-am simtit dintr-o data mic-mic, apoi am citit cateva texte "impenitate" si mi-a mai venit inima la loc (intro) Acum, daca tot m-am apucat de scris, ma gandesc, oare ce ar dori sa auda autorul de la mine (daca ar dori asa ceva desigur) vs. ce as dori eu sa ii transmit si daca aceste doua aspecte ale aceleiasi realitati totusi antagonice prin natura lor ar putea, in cele din urma sa fie impacate. Laurentiu Ulici... cat de interesant mi se pare sa imi amintesc atat de persoana Domniei Sale cat si de acele vremuri, eram elev la liceul de matematica-fizica nr.3 cartierul Balta Alba si la cenaclul de limba romana venea... si veneau si Nichita si Marin si Ana si Nina... ce mai vremuri, Domnule autor, ce mai vremuri! Acum sa revin la textul de fata cu observatia ca Profetul (adica Directorul Hermeneia in caz ca nu stiti, omul de la butoane ii spun eu folosind un jargon din industria IT in care (inca) mai lucrez) va urmareste foarte atent si asta pot doar sa presupun ca este datorita reputatiei Dvs care ii stimuleaza un ego care se masoara in parseci. Deci, textul mi se pare o cantare in stilul clasic si cand spun clasic nu vreau sa genealizez, imi aminteste intai de Minulescu, apoi de Toparceanu si de ce nu, pe alocuri de Arghezi. Si spun asta de aceasta data ca un bucurestean cu acte in regula :-) Mi-a placut. Un asemenea text nu ar trebui analizat prin prisma unei logici modale care este cam maximul atins de mintile mai luminate de aici de pe site (vezi Manolescu Gorun de ex). Acest text trebuie citit si simtit are un ritm interior suprapus peste o imagine-sintagma "sinele de diamant". Paleta coloristica si sezoriala a poemului ar fi fost vaduvita fara aceste "sine de diamant". Nu vreau sa ma lungesc, deci penita din partea mea Andu
pentru textul : Podul Grant deîmi displace cuvîntul Revelion dar îmi place restul în acest haiku. excelent contrastul între dimensiunea artificiilor și efemeritatea fața de viața ceva mai lungă a chibritului aprins și modesta lui dimensiune.
pentru textul : Haiku deeu ti-as recomanda sa iti stergi cache-ul si sa inchzi browserul si apoi sa il pornesti din nou. spune-mi daca obtii vreo imbunatatire
pentru textul : migrarea către rezoluția 1024 X 768 dePagini