Ai mare dreptate, Emil! chiar nu o observasem. sa vad ce pot face. multumesc.

aici mă simt în mine însămi, mă privesc în poemul tău ca într-o oglindă paralelă, îmi aud cuvintele dinspre tine, re-inventate, ca un origami incomplet. ai creat nu doar imagini inedit construite: "talpa casei", "origami sonor plin de iarbă încărunțind", "arbori de zăpadă", ci și o atmosferă onirică, o iubire imperială, unică, niciodată în a cincea zi când Dumnezeu a făcut... știu că știi continuarea. deosebită simțire aici, cred că am auzit vocea casei tale, așa cum se spune în bătrâni.

Nu ştiu, a fost doar un gând spontan. A trebui să-l scot din mine, am făcut-o în 2 minute. De obicei, nu cred în spontaneitatea brută. Probabil că e un text mai slab sau slab de-a dreptul. În fine. Doar un text. Poate să se ducă pe pustie.

francisc nici nu se pot da altfel de sentințe decît "filosofice"...trust me... alea "deadly serious" oricum vor fi contrazise mai tîrziu. iar contradicția e tot șpilul. if you know what I mean. de obicei dacă ți se spune să nu gîndești ceva e pentru că vor alții să fi gîndit la fel dar nu sunt în stare decît să te contrazică. argumentele pot fi reduse la invidie. la un nimic fuaarte constructiv. diogene bunăoară se masturba în piața publică. "nu avea pic de rușine domnule..." de ce pentru că, spunea el, ar fi minunat doar să te freci pe burtă și să-ți treacă de foame...:) omul a fost poreclit "cîine celest" de Cioran. ei bine asta am pierdut dealungul secolelor de sfiiciune tembelă : animalitatea noastră zeiască. azi nu mai poți să-ți eliberezi nici măcar aerul în surplus tre' să le lingi frumos decența de doi lei a celorlalți în piața publică. să-ți înghiți lașitatea. să te scuipi pe tine însuți. "luminos"..așa cum sugerezi tu parșiv....:) ei bine nu vreau să luminez pe nimeni. vreau doar să arăt că se poate și altfel. chiar dacă sau mai ales dacă s-a mai arătat și nu s-a văzut...quod erat demonstrandum...:) still amical și copchilăros de jegos, george cel asztalos

ridică-te în picioare cînd vrei să vorbeşti, în faţa unui profesor e necesar să te ridici în picioare. ridică mîna în sus cu cele două degete politicos lipite, eu te voi vedea şi vom dialoga, chiar literar dacă vrei. dar nu aşa, băgîndu-te ca musca-n lapte.
părerea mea e că poemul de mai sus e ceva la care tu aspiri să ajungi, acum încă bîjbîi după un dram de talent pe care nu-l ai.

last supper.

Silviu, iartă-mă, dar textul ăsta s-a născut bătrân și bolnav... Dacă tot ne propunem să scriem în dulcele stil clasic, e necesar, aș zice, să respectăm măcar normele prozodice. măcar atât.

nu e vorba de nicio gelozie, n-am sugerat nici dragoste, nu, nu, era vorba de pârleazul criticii pe care-l sari des, în urma autorilor şi comentatorilor de care vorbeam. e un fel de hărţuială din flanc sau ţinere de ison dacă înţelegi ce vreau sa spun. paul, adrian, vlad, virgil spun ceva, hop şi tu apari după ei. şi mie nu-mi place. pe mine mă sictiresc scene de-astea! comentează-mi, critică-mi textul independent de ei, please.

nu mă aştepta pe mail că nu vin.

argumentul e textul în sine. unde Dumnezeu e poezia aici? am să înșir și eu aici localitățile de la mine de la moldova nouă pana la cărbunari și-o să fac o poezie genială. hai sa fim seriosi.

in primul rind, eu ma intreb de ce e parodie (fie si obligatorie) si mai ales, dupa care creatie, poezie, pentru a observa intr-adevar, daca exista, comicul elementelor imitate.

uite ce chestie! sunt cu doina acum, o amica buna, profa de mate (vrem sa mergem la cora, sa ne ducem absolut neecologic, hainele de piele la spalatoria ecologica). am rugat-o sa-mi zica ceva despre multimea vida. ea zice: "pai, ce sa-ti zic...?! multimea vida este submultimea oricarei multimi, poate fi inclusa in totul... ce sa-ti mai zic?! dar la ce-ti trebuie? vrei o formula?? uite! combinari de "n" luate cate 0 inseamna UNU.... sau daca vrei, 0 factorial = 1. asta vrei sa-ti spun?!" eu am inteles. acum am inteles ceva. am modificat! multumesc.

Adriana, Hai să discutăm, dacă ai chef, puțin despre New Age. Am să încerc, cȃt voi putea de scurt (pentru a nu plictisi) să zic cum „văd” eu lucrurile. Plec de la un citat, pentru ca îmi e mai ușor. „… in perioada Hinayana categoriile de substanță si calitate, deși oficial nu au fost admise, întotdeauna ele au tins să reapară pe anumite uși din spate… In primul rând, o «casa de stocare a conștiinței» a fost imaginată. Toate traseele morților anterioare și toți germenii gȃndurilor viitoare au fost stocate in acest receptacol. Aici existȃnd numai instantaneitate și corelare” (traducerea aproximativă îmi aparține cu toate deficiențele ei, din Scherbatski, „Buddhist Logic”, care, deși în primă ediție a apărut prin 1934 – 35, ea a fost reeditata de nu știu cȃte ori, ediția din 2003 continuȃnd să ocupe primul loc al vȃnzarilor de cărți pe domeniu respectiv). Adică, așa cu frumos se spune în Avatamsaka Sutra, cunoscută si sub numele de "Flower Garland Sutra" care conține "The Jeweled Net of Indra". Și care este un model fascinant în care universul este reprezentat ca o rețea complexă, o plasă (infinit dimensională), ale cărei noduri sunt perle ce se reflectă nu numai pe sine sau unele în altele, dar oglindesc în ele întregul Cosmos ad infinitum. La rȃndul său Plotin, care încearcă să-l împace pe Platon cu Aristotel, postulează existența a două ipostaze ale materiei. Una care ar corespunde cu „Lumea Ideilor” platoniciană, însă în care toate acestea se află „împreună” (într-un fel de spațiu adimensional - în matematică astfel de spații sunt modelabile în Topologie și, în prelungire, în Teoria Categoriilor și a Toposurilor) și, mai ales, „simultan” (ceea ce te face să te gȃndești că aici ar cam exista un fel de rudiment de „timp”, adică „instantaneitatea”), deci existȃnd un fel de dinamică heracliteană (vezi „Logosul Divin” al acestuia); iar alta corespunzȃnd Empiricului (Sensibilului) nostru de toate zilele – spațial (euclidian) și temporal (liniar) sau, de la Einstein citire, spațio-temporal, din „Peșterea” platoniciană. Generată de „Lumea Ideilor” (la fel de „reală” ca și „Lumea Ideilor”, dar de o „realitate” secundă. Mai adaug: se pare că însuși Platon, în dialogurile sale tȃrzii, tindea spre un oarecare heraclitism în legătură cu „Lumea Ideilor”). Stop. Acum pot spune cam ce-mi trece mie (se poate spune „de-a dreptul fantezist” sau SF) prin cap. Omul ar avea acces la o astfel de „Lume a Ideilor” – Intelect Cosmic - prin așa numitul „simț intern” – discutat azi pe larg de cei care se ocupă cu filosofia „mentalului” și caută „conștiința” și, mai ales „conștiența” (awareness), a nu se confunda cu „știința cogniției” – simț intern de care vorbește Alchimia (Paracelsus chiar postulează existența unui organ intern special), dar, mai ales, Budismul. Deci, omul ar putea avea acces la acest tip de realitate și, mai mult, ar putea „acționa” pe acolo și astfel, indirect, dar mult mai eficient, în Empiric. Dacă astea sunt „fantezii” (sau nu) ar trebui mers prin Astrofizica contemporană și Fizica Subcuantică, care le susține deocamdată teoretic, dar și pe baza unor „măsurători” (deci „obiective”) indirecte în „Cuantic” (Fizica particulelor elementare). Mărturii ar fi tot soiul de manipulări microelectronice, nanotehnologice, ale ingineriei genetice etc., etc.. Ceea ce poate „mirosi” a un fel de „magie” de tip New Age transferată în tehnologie și inginerie. Cu implicații în Empiric, deocamdată, doar vag și greu de bănuit pentru viitor. Or dacă asemenea „acțiuni” se desfășoară necontrolat și necontrolabil, ele ar putea fi amendate de anumite „Legi” din „Lumea (aia a) Ideilor” (Intelect Cosmic) pe care nu le știm. Asociez toate astea cu ceea ce s-a spus, încă în urmă cu peste 2000 de ani în „Yoga Sutra” a lui Patanjali. Care atrage atenția că, într-un anumit stadiu de evoluție, un yoghin poate ajunge să posede puteri supranaturale. Ceea ce este extrem de periculos în măsura în care yoghinul se oprește la acest stadiu și nu evoluează mai departe. Mai departe, spre ce? Păi, de-a valma: spre UNU-l platonician, VIDUL budist, etc. sau cum s-o mai fi numit în diverse contexte culturale (Shamanii tolteci vorbesc, de exemplu, de ceva absolut incognoscibil care se află dincolo de VULTUR care ne oferă „conștiință” pentru ca noi s-o dezvoltăm și, în final, cȃnd murim, s-o oferim drept hrană „prelucrată” aceluiași VULTUR – ceva gen MATRIX), într-un cuvȃnt, spre SACRALITATE (zic eu). Ori New Age-ul pe care îl acuz eu, este ceva de genul unei „magii negre”, necontrolate, „implementată” azi la nivel „tehnologic”. Departe de mine, ca zis „om de știință”, de a blama tehnologia. Dar trebuie să fii „deasupra ei” ca să o poți „controla” în acord cu „legile” Sacralității. Cum sa ajungi acolo?

precizare importantă: în măsura în care veti considera că vreunul din textele mele prezente sau viitoare intrunesc cerintele dvoastre ptr a fi instelate, rog sa nu procedati in consecinta. Unul din motivele ptr care am venit aici pe hermeneia acum aproape un an este lipsa oricaror distinctii, stelute, recomandari etc, asa cum imi amintesc ca preciza si dl Virgil atunci. daca nu veti da curs rugamintii mele, voi scoate respectivele texte. sper ca nu ma veti blama prea tare ptr asta. daca veti dori sa comentati, va astept cu nerabdare. sper ca nu incalc nici un paragraf din regulament cu aceasta dorinta si nici bunul simt. precizez ca textul de mai sus incheie ciclul Uratii. ptr mine a fost un experiment. multumesc ptr lectura

Virgil, hai sa nu fim chiar modesti, ca eu n-am luat niciodata marele premiu la un concurs literar. Asa ca... :)

Cum poate iti mai aduci aminte multe dintre poeziile tale si in special deserticele mi-au placut in mod deosebit. Cartea ta se va gasi in librarii? Mi-ar face placere sa o tin in mana. Felicitari.