Poezie! E fain să găsești la capătul zilei un text precum respirația gravă pe două octave a unui lirism de calitate. Un aparent dialog translatând stările, sentimentele ad-hoc. Dualitate sau sensibilitate extremă în definirea grafică a funcției "iubire"? Un pasaj cu o rezonanță specială: "nu știam câtă tristețe poate fi în cuvântul alții... am început să-mi spun, vreau să plec fără a ajunge undeva, îmi place drumul, cred că moștenesc asta de la bunicul(...)" Trapez (isoscel!) doar pentru două locuri...
iata ca pentru a doua oara astazi ma refer la un comentariu precedent. dar nu as fi intervenit daca nu m-ar fi deranjat lipsa de logica a argumentului lui Bobadil. Alma a scris: „dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi dumnezeu... ” Pentru mine asta suna pur si simplu corect si logic. Adica, evident (si aici dezvolt ideea Almei) - daca as fi in stare (daca as putea, etc, daca mi-ar trece prin cap) sa inventez altceva (ceva mai mult, ceva diferit de..., ceva fara atit de multe presupuse defecte) decit barbat si femeie (inclusiv relatia dintre ei, cu toate complicatiile si frustrarile si incilcelile ei), atunci (daca as fi in stare sa mototolesc aceasta creatie, sa o arunc la cosul de gunoi si sa ma apuc sa fac alta in locul ei, alta diferita), atunci deci m-as califica la omnipotenta sau omnistiinta lui Dumnezeu si deci as fi prin extensie Dumnezeu. Nu inteleg ce este atit de greu de priceput din aceasta inlantuire logica. Mi se pare aproape scolareste de simplu. Dar, ma rog, poate e doar ptr mine asa. Ceea ce mi se pare mie aiurea in final este chestia (ca nuca in perete) cu premiul nobel pentru pace. Nu inteleg ce cauta acolo. Si tot in final mi se pare parodic aiuristica mentionarea lui Allah. De parca ai vrea sa insiri o menajerie de religii. Nu vad sensul. But, banuiesc ca fiecare cu mijloacele lui artistice.
Un poem interesant, l-am citit căutând înţelesul cuvântului foastănă, pe care nu l-am găsit on line. Apar neologisme plus acest arhaism sau regionalism, o combinaţie poate prea condimentată. Mi-a plăcut mai ales prima strofă şi mi s-a părut că poemul pierde din forţa de expresie pe parcurs. Eu aş fi scris "bătăliile" în loc de "luptele", care are un sens mai larg. Şi cred că aş fi ales narcisa în locul daliei.
reusita nu mi se pare decit prima strofa. care ar fi meritat dezvoltata ca idee. si poate cite ceva din ultima strofa. in orice caz, nu orice bombasticism este poezie.
Personal consider acest text ca ducând lipsă de poezie. Nu are nici acel vechi mirositor al unui timp, nici modernism, nu exprimă mai nimic. Totuşi, din mai nimicul acela, găsesc un orificiu de psihologie mică, mică, cât un grăunte, prin care încerc să dau sensuri "semaforului". Şi da. Unde este misterul şi profunzimea spuselor aici? „la ce vă gândiţi când aşteptaţi la semafor? Credeţi că sunteţi dependenţi de viteză sau de sex?” Adică unde este acea parte de genial, care să mă transforme? Ei, da, şi? Deci, nu. Mergând pe text în sus şi-n jos, mă izbesc de veşnica problemă la români. Criză economică, stăm la coadă să luăm ouă, conserve de peşte peste tot în alimentară, Ceuşescu nu mai este. Bun. Încerc să încadrez textul cumva spre un “the dead end” dar nici aşa nu iese mare lucru. Doar pot spune cât de genial a jucat Raymond Herbert Wise acolo. Problema se pune aşa la mine: când citesc trebuie să simt, să văd, mai ales să văd imagini, dacă asta nu se întâmplă, nu e cu supărare, citim alţi autori şi nici nu însemnează că judecata mea este corectă din punctul tău de vedere. Am vrut de mai multe ori să-mi las impresia pe acest text şi iată că o şi fac.
Găsesc redundante aceste formulări: “cerc_despicat_din_cerc_cerc_despicat_din_cerc ţipă” şi mai sunt şi altele de acest gen, repetiţii care vor să transmită ceva dar nu transmit. Personal ador repetiţiile atunci când sunt plasate bine într-un context. Obositor, nu oboseala aceea plăcută în care îţi simţi mintea istovită de „multul vremurilor”, “multul vremurilor tale”, găsesc aici. Nu găsesc acel obositor-liniştitor aici, acel obositor cu bune şi rele, pe care îl iubim „nu îl am” şi dacă „nu îl am” merg să vorbesc cu Tim Burton, să-mi găsească un rol în viaţă care mi se potriveşte.
Nu am insistat pe text din motive clare. Nu am găsit nimic interesant aici, în schimb mi-am dorit să las un semn, o critică în semn de libertate.
Mulţumesc.
Inca ceva marca Cozan. Dar tare mi-e teama ca umbli prea mult la jocuri de cuvinte si nu de limbaj. Si conotativitatea se cam oculteaza. Ghinion! Un cititor fidel (pana una alta), G.M.
Cred că ar trebui dezvoltat "sistemul motto" de trimitere a textelor. Nu ştiu câţi sunt la curent despre ce şi cum... Mai cred că ar trebui specificat dacă, în vederea validării eventualului premiu obtinut, prezenţa la festivitate este obligatorie, dacă apartenenţa la alte uniuni scriitoriceşti este interzisă şi, concret, în ce constă premierea (asta în cazul în care lucrările vor a intra în patrimoniul Concursului național de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu” nu este premiul în sine, ceea ce ar însemna că nu vor exista decât premianţi).
Ar trebui schimbată şi încadrarea textului.
este posibil ca datorită mesajului meu condensat să fiu înţeles greşit. nu am propus o alternativă la poem ci semnalam nişte repetiţii -îmi/ îţi/ îşi/ în- la care se pot găsi alternative. părere de cititor.
da, e o spaima si un tremur de bucurie cand vezi in ziduri doar niste texte dintr-un alt limbaj. e ceea ce ne atrage si ne alunga. si vezi, ca rilke, ca aceasta a fost.
domnule, cu eleganta de satin albastru va multumesc pentru critica. dar unde e critica de care imi vorbiti? credeti ca orice cuvant aruncat cu rautate drept momeala e constructiv? chiar sunteti convins de ce ati afirmat sau sunteti putin gelos pe numarul mare al afisarilor de care nu pot sa fiu trasa la raspundere ..pe cand poemul dumneavoastra galonat sade pe locul doi la audiente. dinspre partea poeziei, sa-i lasam si pe altii sa spuna cate ceva, la modul simplu, direct, sincer, fara atacuri la persoana si sageti cu varful otravit. vreti sa ma criticati, va rog, dati-i drumul. sunt aici sa invat, nu detin monopolul si secretul scrierilor bune, poemele mele sunt carne vie, e un lucru stiut. sunt imperfecte si le ador pentru asta, le va mai slefui timpul... acum sunt inca pe sevalet.
Multumesc pentru clasarea mea - ma mira cumva deprecierea - pentru "sonoritatea" numelui si un titlu sugestiv. Asa aflu si eu cum ma apreciezi tu dpdv literar. Chiar daca pina acum, in utlimul an, chiar si pe Hermeneia, altele erau impresiile tale. Dar, dupa cum ti-ai asumat inca din subtitlu, e parearea ta - nu evaluare justa - subiectiva si personala. Ma intreb ce ai fi spus acum 3 saptamini. Fiindca in ultimele 5 zile probabil ai preferat sa iti schimbi parerea. Daca nu, si daca aceasta a fost parerea ta de-a lungul timpului asta spune foarte mult, mie imi spune foarte mult, si imi confirma multe intuitii. Din pacate. In plus, afirmatia ta ca preferi sa citesti poezii premiate este si nu este de luat in considerare. In sensul ca se stie bine ca majoritatea premiilor sunt date mai putin celor cu adevarat talentati si mai ales celor "inaintati" prin relatii. Eu prefer sa ii citesc pe primii, cei care au talent autentic. Desigur, sunt mult in urma lor. Si recunosc asta, am inca drum lung de parcurs. Si deocamdata semnez inca Ela, suna sonor.
Saru'mana mult tuturor . Eu habar nu am avut, m-a anuntat Ioana pana sa intru aici sa vad. Felicitari Paul! Si Sebi, multumesc pentru postarea asta. Alma, Cristina, Adrian multumesc mult.
nicio biografie si totusi multe texte.... sa ne amintim vorbele aceluiasi poet care spunea cam asa: am vazut poetul intrand in cetate cu soimul sugrumat in pumn.. ce parere aveti? al dvs, francisc
Textul de mai sus (şi celălalt) este literalmente sufocat de redundanţe, expresii clişeice/ plate, adjective, adverbe, descripţii kilometrice, tautologii, şi manierism. Nu e verosimil din niciun punct de vedere.
Poezia totuși, după cum afirma și P.Valery, nu e un accident al substanței proză... Merită această "lirică", mai pertinent, să fie înscrisă în pasaje romanești. Dar cum azi accidentele sunt la modă în artă, generând plăgi stilistice, genurile se confundă lejer, superpozabil chiar, determinând concentrații de gust unidimensionale... Apoi cum și în artă funcționează principiul "de gustibus non disputandum", și mai ales aici , această uni-dimensionalitate se va întâlni la unison poate cu iubirea uni-versală...
Ioana Barac, mulțumesc pentru trecere. Voi ține cont de ceea ce mi- ai spus. Însă, nu știu de ce trebuie căutate explicații logice într- o poezie. Nu de mult mi se spunea "prea explicit", acum mi se spune altceva. Depinde în primul rând de noi ce anume vrem să vedem într- o poezie, nicidecum de cel care a scris- o. Eu nu caut să lămuresc pe nimeni despre nimic și nici nu văd a fi acesta scopul artei în general. Mă bucur însă că reușesc să las loc de echivoc. Bineînțeles că voi reveni asupra textului, Cami
Un text foarte bine lucrat, cu un ritm sustinut bine pina la sfirsit. Sunt citeva fortari care pe mine ma lasa rece, cum ar fi subsoara silabelor, imbracarea luminii pe dos, dar orice text e perfectibil. Remarc si titlul bine ales. Per ansamblu, un text prin care, personal, pot sa simt ca e foarte important pentru autor, marcheaza cumva o trecere, o evolutie. Finalul excelent.
Skylander, după cum ți-e și renumele, eu zic c-ar trebui să-mbarcăm toți poieteșii p-o rachetă și să-i expediem frumușel în cosmos ca să fie mai aproape de obectul doririlor lor.
Exact, alma, genitivele! Abundența de determinative acolo denotă o atentă șlefuire a sensurilor, minuțiozitate în distilarea nuanțelor,... da, specifice lui Virgil. E ca o mică grădină în care nu fiecare floare, ci fiecare petală are rostul ei. Felul în care reflectă lumina. Nu prea înțeleg, însă, finalul, iar al doilea vers mi se pare ușor redundant; aș vedea: "îmi pătează cu urme de cerneală degetele", sau chiar numai "sunt urme de cerneală pe degete". Pe de altă parte, fiind, de fapt, niște antiplatonice, se explică.
Cristina, am si eu o intrebare. Nu am citit chiar tot fiindca este foarte tirziu si sint foarte obosit. Dar am si eu asa o intrebare. Si m-as bucura daca nu mi-ai lua-o in nume de rau. Intrebarea e, tie chiar nu ti-e rusine sa vorbesti asa? Si o spun faca umbra de patima ci doar cu stupoare. Stau si citesc si ma intreb fie ca pur si simplu esti inconstienta despre cum vorbesti, fie ca ai o crestere sau o lipsa de crestere care te face sa nici nu iti dai seama de obraznicia modului tau de exprimare. Nu pot sa spun decit ca sint consternat. Se pare ca viata vrea sa imi mai faca surprize cu privire la cit de josnica poate ajunge natura omenesca. Incep sa privesc asta ca pe o excursie intru urit. Am sa citesc cu atentie tot si probabil ca voi mai raspunde, dar vreau sa va spun din capul locului ceva. Nu imi fac probleme daca sint 90 sau 15 sau cit vreti voi sa identificati. Sint convins ca mai devreme sau mai tirziu numarul va creste daca va fi sa creasca. Am insa certitudinea ca sint pe o cale buna din cel putin un motiv. Indiferent daca eu sau altcineva ar fi gresit cu ceva sau nu in ce priveste contul Aranca sau Marina Nicolaev sau cu privire la orice altceva, deci indiferent care ar fi adevarul cu privire la aceasta, absolut nimic, dar absolut nimic nu justifica atitudinea si comportamentul josnic, mirlanesc, grobian, execrabil, dezgustator (si aici introduc si manifestarile de pe yahoo messenger) la care am fost martor sau la care am fost expus in ultimele zile. Va spun sincer ca nu ma intereseaza cit talent artistic sau literar ai, daca nu ai o bruma de caracter, daca ajungi sa iti obtii placerea din a lovi, daca iti gasesti fericirea in a umili pe celalalt. Cind am gindit si inceput Hermeneia unul din motivele principale a fost crearea unui spatiu care sa nu fie o latrina, o cloaca ci un loc in care sa poti argumenta civilizat, in care sa nu ajungi sa fii hartuit, vinat, umilit. Am trait experientele astea pe pielea mea in alta parte si mi-au ajuns. Am vrut un spatiu in care sa stiu sigur ca fiecare este respectat, responsabil si relaxat. Si va spun sincer ca ma doare in cot daca spatiul acela e format din 3, 10, 15, 20, 90, 200 sau 1000 de oameni. S-ar putea ca pentru unii sa reprezinte ceva nou, inedit in contextul romanesc. Poate unii sau poate multi nu sint obisnuiti cu asa ceva. Poate ca simt nevoia patologica dupa mirlanie, dupa batjocura, dupa golaneala, dupa sordid, dupa a lovi, dupa a hartui. Ii inteleg, au trait ani, poate zeci de ani in asa ceva, poate nici nu isi pot imagina ca poti sa fii si poti sa te comporti civilizat chiar si in mijlocul conflictului . Ei bine, va garantez eu ca Hermeneia, este si va fi asa ceva. Nu va faceti probleme, eu platesc tot suportul tehnic si daca pierd pariul e paguba mea. Dar sub nici o forma nu voi abdica de la acest principiu.
mai rău mă nene, varo, muică,
n-o să mai purtăm nume, om purta numere, ghiavolu să-i ia păştia deştepţi. poem cu umor bine dozat pîntru ăi cârcotaşi, care mie nu mi se întâmplă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poezie! E fain să găsești la capătul zilei un text precum respirația gravă pe două octave a unui lirism de calitate. Un aparent dialog translatând stările, sentimentele ad-hoc. Dualitate sau sensibilitate extremă în definirea grafică a funcției "iubire"? Un pasaj cu o rezonanță specială: "nu știam câtă tristețe poate fi în cuvântul alții... am început să-mi spun, vreau să plec fără a ajunge undeva, îmi place drumul, cred că moștenesc asta de la bunicul(...)" Trapez (isoscel!) doar pentru două locuri...
pentru textul : Singura boală este prezentul deiata ca pentru a doua oara astazi ma refer la un comentariu precedent. dar nu as fi intervenit daca nu m-ar fi deranjat lipsa de logica a argumentului lui Bobadil. Alma a scris: „dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi dumnezeu... ” Pentru mine asta suna pur si simplu corect si logic. Adica, evident (si aici dezvolt ideea Almei) - daca as fi in stare (daca as putea, etc, daca mi-ar trece prin cap) sa inventez altceva (ceva mai mult, ceva diferit de..., ceva fara atit de multe presupuse defecte) decit barbat si femeie (inclusiv relatia dintre ei, cu toate complicatiile si frustrarile si incilcelile ei), atunci (daca as fi in stare sa mototolesc aceasta creatie, sa o arunc la cosul de gunoi si sa ma apuc sa fac alta in locul ei, alta diferita), atunci deci m-as califica la omnipotenta sau omnistiinta lui Dumnezeu si deci as fi prin extensie Dumnezeu. Nu inteleg ce este atit de greu de priceput din aceasta inlantuire logica. Mi se pare aproape scolareste de simplu. Dar, ma rog, poate e doar ptr mine asa. Ceea ce mi se pare mie aiurea in final este chestia (ca nuca in perete) cu premiul nobel pentru pace. Nu inteleg ce cauta acolo. Si tot in final mi se pare parodic aiuristica mentionarea lui Allah. De parca ai vrea sa insiri o menajerie de religii. Nu vad sensul. But, banuiesc ca fiecare cu mijloacele lui artistice.
pentru textul : text cu oameni care mă surprind deerata, imi cer scuze, aceasta prevedere
pentru textul : confesión deUn poem interesant, l-am citit căutând înţelesul cuvântului foastănă, pe care nu l-am găsit on line. Apar neologisme plus acest arhaism sau regionalism, o combinaţie poate prea condimentată. Mi-a plăcut mai ales prima strofă şi mi s-a părut că poemul pierde din forţa de expresie pe parcurs. Eu aş fi scris "bătăliile" în loc de "luptele", care are un sens mai larg. Şi cred că aş fi ales narcisa în locul daliei.
pentru textul : doomsday poem deprima strofa parca vrea sa spuna ceva. celelalte - vorbesc in gol.
pentru textul : în umbra părului tău dereusita nu mi se pare decit prima strofa. care ar fi meritat dezvoltata ca idee. si poate cite ceva din ultima strofa. in orice caz, nu orice bombasticism este poezie.
pentru textul : păpuşa woodoo şi bufniţa cu cap rotativ dePaul,
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deironic? puţin spus, e chiar băşcălios!
Personal consider acest text ca ducând lipsă de poezie. Nu are nici acel vechi mirositor al unui timp, nici modernism, nu exprimă mai nimic. Totuşi, din mai nimicul acela, găsesc un orificiu de psihologie mică, mică, cât un grăunte, prin care încerc să dau sensuri "semaforului". Şi da. Unde este misterul şi profunzimea spuselor aici? „la ce vă gândiţi când aşteptaţi la semafor? Credeţi că sunteţi dependenţi de viteză sau de sex?” Adică unde este acea parte de genial, care să mă transforme? Ei, da, şi? Deci, nu. Mergând pe text în sus şi-n jos, mă izbesc de veşnica problemă la români. Criză economică, stăm la coadă să luăm ouă, conserve de peşte peste tot în alimentară, Ceuşescu nu mai este. Bun. Încerc să încadrez textul cumva spre un “the dead end” dar nici aşa nu iese mare lucru. Doar pot spune cât de genial a jucat Raymond Herbert Wise acolo. Problema se pune aşa la mine: când citesc trebuie să simt, să văd, mai ales să văd imagini, dacă asta nu se întâmplă, nu e cu supărare, citim alţi autori şi nici nu însemnează că judecata mea este corectă din punctul tău de vedere. Am vrut de mai multe ori să-mi las impresia pe acest text şi iată că o şi fac.
pentru textul : Jazz ambiental. Semafoare inegal dezorientate deGăsesc redundante aceste formulări: “cerc_despicat_din_cerc_cerc_despicat_din_cerc ţipă” şi mai sunt şi altele de acest gen, repetiţii care vor să transmită ceva dar nu transmit. Personal ador repetiţiile atunci când sunt plasate bine într-un context. Obositor, nu oboseala aceea plăcută în care îţi simţi mintea istovită de „multul vremurilor”, “multul vremurilor tale”, găsesc aici. Nu găsesc acel obositor-liniştitor aici, acel obositor cu bune şi rele, pe care îl iubim „nu îl am” şi dacă „nu îl am” merg să vorbesc cu Tim Burton, să-mi găsească un rol în viaţă care mi se potriveşte.
Nu am insistat pe text din motive clare. Nu am găsit nimic interesant aici, în schimb mi-am dorit să las un semn, o critică în semn de libertate.
Mulţumesc.
Mulțumesc pentru sugestii, Emil. Voi încerca să văd ce mai pot face din text. tincuta
pentru textul : Inima mea decupată deInca ceva marca Cozan. Dar tare mi-e teama ca umbli prea mult la jocuri de cuvinte si nu de limbaj. Si conotativitatea se cam oculteaza. Ghinion! Un cititor fidel (pana una alta), G.M.
pentru textul : în căutarea acului pierdut deAm încercat să schimb un pic să văd ce iese. V-aş ruga, dacă se poate să-mi daţi o părere. Cezar
pentru textul : ascultând ploaia deCred că ar trebui dezvoltat "sistemul motto" de trimitere a textelor. Nu ştiu câţi sunt la curent despre ce şi cum... Mai cred că ar trebui specificat dacă, în vederea validării eventualului premiu obtinut, prezenţa la festivitate este obligatorie, dacă apartenenţa la alte uniuni scriitoriceşti este interzisă şi, concret, în ce constă premierea (asta în cazul în care lucrările vor a intra în patrimoniul Concursului național de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu” nu este premiul în sine, ceea ce ar însemna că nu vor exista decât premianţi).
pentru textul : Zilele de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu” deAr trebui schimbată şi încadrarea textului.
este posibil ca datorită mesajului meu condensat să fiu înţeles greşit. nu am propus o alternativă la poem ci semnalam nişte repetiţii -îmi/ îţi/ îşi/ în- la care se pot găsi alternative. părere de cititor.
pentru textul : trembling deP.S. Mai era un poem dar l-ați șters...
pentru textul : Doar un nebun frumos deda, e o spaima si un tremur de bucurie cand vezi in ziduri doar niste texte dintr-un alt limbaj. e ceea ce ne atrage si ne alunga. si vezi, ca rilke, ca aceasta a fost.
pentru textul : Doar tu și cuvintele deAdevărat a înviat!
spasiva alex! e doar un exercițiu, dar mi-a plăcut reacția ta elegantă:)
pentru textul : la destinație plătește uneori ea dene mai citim!
domnule, cu eleganta de satin albastru va multumesc pentru critica. dar unde e critica de care imi vorbiti? credeti ca orice cuvant aruncat cu rautate drept momeala e constructiv? chiar sunteti convins de ce ati afirmat sau sunteti putin gelos pe numarul mare al afisarilor de care nu pot sa fiu trasa la raspundere ..pe cand poemul dumneavoastra galonat sade pe locul doi la audiente. dinspre partea poeziei, sa-i lasam si pe altii sa spuna cate ceva, la modul simplu, direct, sincer, fara atacuri la persoana si sageti cu varful otravit. vreti sa ma criticati, va rog, dati-i drumul. sunt aici sa invat, nu detin monopolul si secretul scrierilor bune, poemele mele sunt carne vie, e un lucru stiut. sunt imperfecte si le ador pentru asta, le va mai slefui timpul... acum sunt inca pe sevalet.
pentru textul : solia unei stele de mare deMultumesc pentru clasarea mea - ma mira cumva deprecierea - pentru "sonoritatea" numelui si un titlu sugestiv. Asa aflu si eu cum ma apreciezi tu dpdv literar. Chiar daca pina acum, in utlimul an, chiar si pe Hermeneia, altele erau impresiile tale. Dar, dupa cum ti-ai asumat inca din subtitlu, e parearea ta - nu evaluare justa - subiectiva si personala. Ma intreb ce ai fi spus acum 3 saptamini. Fiindca in ultimele 5 zile probabil ai preferat sa iti schimbi parerea. Daca nu, si daca aceasta a fost parerea ta de-a lungul timpului asta spune foarte mult, mie imi spune foarte mult, si imi confirma multe intuitii. Din pacate. In plus, afirmatia ta ca preferi sa citesti poezii premiate este si nu este de luat in considerare. In sensul ca se stie bine ca majoritatea premiilor sunt date mai putin celor cu adevarat talentati si mai ales celor "inaintati" prin relatii. Eu prefer sa ii citesc pe primii, cei care au talent autentic. Desigur, sunt mult in urma lor. Si recunosc asta, am inca drum lung de parcurs. Si deocamdata semnez inca Ela, suna sonor.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deSaru'mana mult tuturor . Eu habar nu am avut, m-a anuntat Ioana pana sa intru aici sa vad. Felicitari Paul! Si Sebi, multumesc pentru postarea asta. Alma, Cristina, Adrian multumesc mult.
pentru textul : Felicitări, Raluca ! denicio biografie si totusi multe texte.... sa ne amintim vorbele aceluiasi poet care spunea cam asa: am vazut poetul intrand in cetate cu soimul sugrumat in pumn.. ce parere aveti? al dvs, francisc
pentru textul : Dimineața nicio biografie deTextul de mai sus (şi celălalt) este literalmente sufocat de redundanţe, expresii clişeice/ plate, adjective, adverbe, descripţii kilometrice, tautologii, şi manierism. Nu e verosimil din niciun punct de vedere.
pentru textul : Oameni fara nume dePoezia totuși, după cum afirma și P.Valery, nu e un accident al substanței proză... Merită această "lirică", mai pertinent, să fie înscrisă în pasaje romanești. Dar cum azi accidentele sunt la modă în artă, generând plăgi stilistice, genurile se confundă lejer, superpozabil chiar, determinând concentrații de gust unidimensionale... Apoi cum și în artă funcționează principiul "de gustibus non disputandum", și mai ales aici , această uni-dimensionalitate se va întâlni la unison poate cu iubirea uni-versală...
pentru textul : dolores plecând deIoana Barac, mulțumesc pentru trecere. Voi ține cont de ceea ce mi- ai spus. Însă, nu știu de ce trebuie căutate explicații logice într- o poezie. Nu de mult mi se spunea "prea explicit", acum mi se spune altceva. Depinde în primul rând de noi ce anume vrem să vedem într- o poezie, nicidecum de cel care a scris- o. Eu nu caut să lămuresc pe nimeni despre nimic și nici nu văd a fi acesta scopul artei în general. Mă bucur însă că reușesc să las loc de echivoc. Bineînțeles că voi reveni asupra textului, Cami
pentru textul : să nu spui niciodată mulțumesc detext lamentabil dupa parerea mea. idei facile. chestia cu "bumbii mintii" m-a dat gata
pentru textul : Definiții pentru muze deUn text foarte bine lucrat, cu un ritm sustinut bine pina la sfirsit. Sunt citeva fortari care pe mine ma lasa rece, cum ar fi subsoara silabelor, imbracarea luminii pe dos, dar orice text e perfectibil. Remarc si titlul bine ales. Per ansamblu, un text prin care, personal, pot sa simt ca e foarte important pentru autor, marcheaza cumva o trecere, o evolutie. Finalul excelent.
pentru textul : taxi Magic deSkylander, după cum ți-e și renumele, eu zic c-ar trebui să-mbarcăm toți poieteșii p-o rachetă și să-i expediem frumușel în cosmos ca să fie mai aproape de obectul doririlor lor.
pentru textul : Scurte considerații lingvistice pe drumul spre limbajul absolut deExact, alma, genitivele! Abundența de determinative acolo denotă o atentă șlefuire a sensurilor, minuțiozitate în distilarea nuanțelor,... da, specifice lui Virgil. E ca o mică grădină în care nu fiecare floare, ci fiecare petală are rostul ei. Felul în care reflectă lumina. Nu prea înțeleg, însă, finalul, iar al doilea vers mi se pare ușor redundant; aș vedea: "îmi pătează cu urme de cerneală degetele", sau chiar numai "sunt urme de cerneală pe degete". Pe de altă parte, fiind, de fapt, niște antiplatonice, se explică.
pentru textul : antiplatonice III deCristina, am si eu o intrebare. Nu am citit chiar tot fiindca este foarte tirziu si sint foarte obosit. Dar am si eu asa o intrebare. Si m-as bucura daca nu mi-ai lua-o in nume de rau. Intrebarea e, tie chiar nu ti-e rusine sa vorbesti asa? Si o spun faca umbra de patima ci doar cu stupoare. Stau si citesc si ma intreb fie ca pur si simplu esti inconstienta despre cum vorbesti, fie ca ai o crestere sau o lipsa de crestere care te face sa nici nu iti dai seama de obraznicia modului tau de exprimare. Nu pot sa spun decit ca sint consternat. Se pare ca viata vrea sa imi mai faca surprize cu privire la cit de josnica poate ajunge natura omenesca. Incep sa privesc asta ca pe o excursie intru urit. Am sa citesc cu atentie tot si probabil ca voi mai raspunde, dar vreau sa va spun din capul locului ceva. Nu imi fac probleme daca sint 90 sau 15 sau cit vreti voi sa identificati. Sint convins ca mai devreme sau mai tirziu numarul va creste daca va fi sa creasca. Am insa certitudinea ca sint pe o cale buna din cel putin un motiv. Indiferent daca eu sau altcineva ar fi gresit cu ceva sau nu in ce priveste contul Aranca sau Marina Nicolaev sau cu privire la orice altceva, deci indiferent care ar fi adevarul cu privire la aceasta, absolut nimic, dar absolut nimic nu justifica atitudinea si comportamentul josnic, mirlanesc, grobian, execrabil, dezgustator (si aici introduc si manifestarile de pe yahoo messenger) la care am fost martor sau la care am fost expus in ultimele zile. Va spun sincer ca nu ma intereseaza cit talent artistic sau literar ai, daca nu ai o bruma de caracter, daca ajungi sa iti obtii placerea din a lovi, daca iti gasesti fericirea in a umili pe celalalt. Cind am gindit si inceput Hermeneia unul din motivele principale a fost crearea unui spatiu care sa nu fie o latrina, o cloaca ci un loc in care sa poti argumenta civilizat, in care sa nu ajungi sa fii hartuit, vinat, umilit. Am trait experientele astea pe pielea mea in alta parte si mi-au ajuns. Am vrut un spatiu in care sa stiu sigur ca fiecare este respectat, responsabil si relaxat. Si va spun sincer ca ma doare in cot daca spatiul acela e format din 3, 10, 15, 20, 90, 200 sau 1000 de oameni. S-ar putea ca pentru unii sa reprezinte ceva nou, inedit in contextul romanesc. Poate unii sau poate multi nu sint obisnuiti cu asa ceva. Poate ca simt nevoia patologica dupa mirlanie, dupa batjocura, dupa golaneala, dupa sordid, dupa a lovi, dupa a hartui. Ii inteleg, au trait ani, poate zeci de ani in asa ceva, poate nici nu isi pot imagina ca poti sa fii si poti sa te comporti civilizat chiar si in mijlocul conflictului . Ei bine, va garantez eu ca Hermeneia, este si va fi asa ceva. Nu va faceti probleme, eu platesc tot suportul tehnic si daca pierd pariul e paguba mea. Dar sub nici o forma nu voi abdica de la acest principiu.
pentru textul : trei observații demai rău mă nene, varo, muică,
pentru textul : fiindcă poartă deja un nume den-o să mai purtăm nume, om purta numere, ghiavolu să-i ia păştia deştepţi. poem cu umor bine dozat pîntru ăi cârcotaşi, care mie nu mi se întâmplă.
Eu am terminat cartea lui Thierry Magnin...si abia abia astept eseul dvs. :) Din ce ati punctat ieri, se anunta extrem de interesant.
pentru textul : Gânduri dePagini