fragmentarea aplicată textului în prima parte face ca poemul să pară o natură moartă în manieră suprarealistă, deși simbolistica nu e dirijată în această manieră. ceea ce se întâmplă între văzut și nevăzut, relația dintre efect și cauză. mi-ar fi plăcut ca titlul să fie "lasați ruletistul în pace". glumeam.
"timpul trecea calm cu mâinile la spate
ca un pensionar pe străzile oraşului" - frumoasă imagine. Aş renunţa la "calm". Şi finalul e bun.
La polul opus, parcă prea mulţi "îngeri". Şi aici, şi în alte texte.
Ovidiu, eu am convingerea că am postat un comentariu foarte la obiect și suficient de clar. Mai mult decât atât, avem pretenția că suntem cu toții oameni maturi care știu să facă față criticii, fără a se teme că există ceva dedesubturi ascunse. N-am vrut să spun nimic mai mult decât ce am spus, victimizarea nu vă pune deloc într-o poziție avantajoasă. Ceea ce este însă perfect adevărat este, așa cum a subliniat și Virgil, că oricine postează pe hermeneia trebuie să se aștepte la păreri deosebit de critice, și să încerce să se folosească de asta. Cum alegi să te folosești sau nu, e numai alegerea ta. Singura consecință ar fi, dacă nu te interesează ce avem noi de spus aici pe hermeneia despre scrierile tale, că, fie noi toți suntem complet pe lângă ce înseamnă poezie (ceea ce, teoretic, e posibil, dar atunci nu văd de ce te-ar mai interesa părerile noastre), fie tu vei continua să scrii la fel de slab, și atunci mă întreb de ce mai scrii. Oricât ți-ar părea de greu de crezut, îți garantez că toți care scriem aici am trecut prin faza "scriu pentru că nu am încotro", "nu eu caut scrisul, el mă caută pe mine". Etapa următoare ar fi "nu primesc tot ceea ce mi se oferă, pot să triez". Părerea mea, și subliniez asta, Ovidiu, părerea mea personală este că, până când nu devii cel mai drastic critic al tău, nu vei reuși să scrii mai bine. Iar dacă din asta vei înțelege că trebuie să accepți ORICE critică, iar nu citești cu atenție. Când vei putea să fii cel mai drastic critic al tău, vei ști și să aperi ceea ce tu consideri că merită să fie apărat și îi faci pe ceilalți să vadă. Mai departe, despre limbaj: ciclul "Arama" - în toți anii de când merg la biserică și la mănăstiri prin țară, nu am auzi un preot vorbind despre "urbe", de exemplu. Să nu confundăm limbajul strict bisericesc, care, da, este încărcat de așa-zise arhaisme (deși, dacă îl citești pe Părintele Stăniloae, de exemplu, vei constata că în unele scrieri limbajul este simplu, apropiat omului de rând, în discursurile sale teologice însă, vei avea nevoie de ceva dicționare la îndemână...), cu universul poetic care se centrează pe viața trăită religios. Referitor la interacțiunea cu hermeneia. Nu cred că sunt mulți pe aici cu pretenții de critic literar. Nu ne-am pus nici unul eticheta aceasta. De aceea te încurajez încă o dată, citește-i pe ceilalți și încearcă să comentezi. Este clar de ce te îndemn asta: îți va spori capacitatea de percepție și, mai important, exact spiritul critic despre care vorbeam. Este un exercițiu, nimic mai mult, pe care îl vei putea folosi apoi pentru tine. De citit am citit tot ce ai postat, nu este nevoie să comentez sub fiecare text însă. Iar atâta vreme cât nu precizez că ai încălcat în vreun fel regulamentul, poți fi sigur că orice intervenții ale mele sunt doar în calitate de membru al acestui site. La fel ca și tine. Cam atât deocamdată și te asigur că plictiseala nu intră în discuție atâta vreme cât dialogul va fi civilizat și la obiect.
solomonăriță (de fapt, numai bărbații au dreptul să fie solomonari, dar facem o excepție cu tine), nu știu cum să sucesc niște vorbe mai frumoase, ca să-ți spun că te iubesc. Asta în urma recitirii celor scrise în - nomina odiosa - articolul meu despre Eminescu. Și asta după ce că-s însurat. Poftim! Mai voiam să scriu ceva... adânc de Adriana, dar latră Bambucea, cănele meu:a venit băiatl meu cu... în fine..-. By
Pentru mine, poemul incepe odata cu "draga mea" din a doua strofa, odata cu metaforele superbe pe care doar la Emilian in scris le poti intalni. Remarc "scrisoarea de aer", si soarele, desigur, animalul credincios al tuturor timpurilor. Frumos poem!
lucian, Poemul nu-și propune să creeze iluzii, ci să descifreze mecanismul iluziei în care trăim. N-am dorit să creez un poem "frumos", evanescent, ci, dimpotrivă, un poem sumbru, așa cum e lumea (suprarealitatea) nevăzută care ne agresesază. Știu că așteptările dumneavoastră se îndreaptă într-o altă direcție; ați fi vrut să scriu despre arhangheli și îngeri care ne protejează într-o supralume a credinței, a luminii și a binelui. N-am ce-mi face; deși sunt creștin adevărat, explorarea unor lumi terifiante nu mi se pare interzisă. Vă mulțumesc pentru comentariu.
...și ca o addenda la ce am avut de spus...observațiile tale sunt pe fluiditatea cantată, nicidecum pe imagine, prin urmare... pentru că nu am primit admonestări referitoare la aceasta(imagine)...e ok:)!
pentru ca e despre ingeri. glumesc. o sa revin cu un comentariu cind ajung acasa. ca sa te luminez, fireste. o opinie modesta, fara aere de patronizator penibil. ecaterina
stimate domn, nu pot decat sa va multumesc pentru opinii si pentru lectura. mai mult decat constructive aceste opinii si cu siguranta voi reveni asupra textului. in parte cred ca am stiut ca ceva scartie, restul am aflat acum. acolo la ascute cuvinte, sunt tare de acord. deci, revin sa mai...ascut. multumiri, inca o data.
Saptamana trecuta inca un autor buzoian si-a tiparit scrierile. Intr-una din lucrari este chiar aceasta tema. Personajul dv. vine prometeic in mijlocul oamenilor cu focul intelepciunii salvarii prin iubire. Acolo, alt intelept venit <b>de acolo de unde intre bine si rau este o granita abia sesizabila, unde toleranta se impleteste cu intransigenta extrema, dragostea si ura sunt luciri ale aceluiasi brilliant...</b> si incearca sa-i invete pe oamenii care atinsesera perfectiunea prin iubire, ii invata sa ucida. <b> "Prea marea lor incredere in iubire ii pedepseste, se repeta chinul atator civilizatii distruse de dragostea nemasurata pentru armonie si rafinament, de tocirea instinctelor viguroase, o superevolutie reprezinta, ca ultima consecinta, o decadenta. Ganditi-va la urmarile lipsei de veghe, la gararea in palierul linistei increzatoare; ea insasi acumuleza, surprinzator, germenii unui dezastru viitor. Omenirea surprinsa de prea multa incredere in ea insasi. Surprinsa! Prin linistea si siguranta ei narcotizanta o pace senina ascunde pericole definitive. Existenta, spune Budha, trebuie condusa avand opinii rezultate dintr-o judecata justa – atunci te exprimi, actionezi si ai atitudini juste, creezi obisnuinte juste, slujesti o memorie justa si, mai ales, practici o contemplare justa. Mi se parea ca opinia lor despre viata despre viata suferea intrucat ignorasera mari segmente ale culturilor anterioare. Dezvoltasera o schilodita fateta iubirii! (...) actiunea e masura vietii, lupta si uciderea..." " toate castigurile lor, levitatia, telepatia, controlul biologicului in toate formele lui, precum si multe altele, orgoliul inflorit din acestea, sunt neindestulatoare pentru supravietuire, le mai trebuie ceva - spune acel personaj. Acum au nevoie de toata intelepciunea strabunilor lor, de la inceputuri, de cand au devenit ganditori traind in Hamangia, de atunci si pana astazi. Nu numai de arme au nevoie nefericitii, ci si de puterea de a se folosi de ele... impotriva oricaror reticente si impotriva oricui...."</b>
Alam - erata: privește, în loc de ărivește... scuze Virgil: confesiunii, confesionalului, confesionalității... cred că merge și așa. :) eu accept, mai ales că îmi place să inventez cuvinte. :)
expertiza poetico-legală după un scenariu cu mănuși ustensilele așezate în ordine și nimeni lângă cel care privește fiecare cuvânt abia lipit de corpul altui cuvânt analiza fiecărui țesut care dă sens deghizat în moarte privind precum caliban și dând explicații în raportul mânjit carnagiul fix și ochii sticloși ai cadavrului metaforic verdictul ca o masă de prânz cauză poetică necunoscută prin asfixiere lingvistică
și eu am crescut printre blocuri. de fapt nici nu văd ce are asta cu ceea ce discutam. Asta doar în cazul în care nu îți dorești neaparat să aberezi pe toate registrele posibile, de la auto-victimizare pînă la răstălmaciri și minciuni sfruntate (de unde și pînă unde ai mai scos-o și pe asta cu Steve Jobs?)
Eu mi-am irosit timpul și am avut răbdare să îți răspund la fiecare problemă ridicată de tine așa cum am crezut că este răspunsul cel mai corect. Tu ai ales să împroști cu noroi și să ataci la persoană, fie fostul pen-name, sau alte lucruri despre mine. Nu pot să spun decît că mă bucur că nu ți-am închis contul pe Hermeneia și ai avut posibilitatea să îți dai arama pe față. Cu toată urîțenia aferentă. Dar se pare că ăsta este un lucru care nu te mai afectează. Închei cum am început, și eu am crescut la bloc și nu mi-e rușine de asta și nu disprețuiesc pe nimeni pentru originea lui. În cazul tău nu cred că originea este problema, ci ce a urmat după aceea.
p.s. - a-ți șterge textele în felul acesta este o vandalizare a contului și o lipsă de respect pentru cititorii tăi în primul rînd, nu pentru Hermeneia.
Și culmea, mie mi se parea chiar invers, adica banal pana la randul patru; o să încerc să mai revin cândva asupra acestei idei în speranța că o să iasă ceva mai bine. Mi-e destul de greu să las cuvintele să curgă libere, incă mă simt constrânsă de reguli.
un poem stanescian (daca imi e ingaduita comparatia). poate ca ar fi mers un alt titlu, insa asta este doar o parere personala. in rest este un poem frumos, mi-a placut... :)
Un text deosebit de frumos, sensibil, curat, coerent şi sincer. Aşa îl receptez eu. Am citit de multe ori această poezie şi am decis să las un comentariu şi o peniţă. Aşadar, pentru toate lucrurile pe care le-am menţionat mai sus (şi care mi se par esenţiale înt-o poezie), pentru faptul că "zicerea" e clară şi asumată, pentru centrul de greutate al poemului, cei 3000 de ani de om singur. Ce nu mi-a plăcut: sunt momente în care punctuaţia aproape că dărâmă discursul (ex: "Vor aşeza degetul pe semn şi vor spune: aici e!/ Semnul plecării ei."). La citirea cu voce tare se simte. Sau cel puţin eu aşa am simţit. Poate că ar fi benefică o altdel de abordare, să lăsaţi mai multă libertate cititorului, până la urmă...
Felicitări pentru un asemenea text!
Paul,
tocmai voiam să îţi sugerez să reformulezi versurile- mult singur/mult văduv(nu insist asupra expresiilor, înţelegi, plus legătura cu -îi muriseră mulți). iată că ai renunţat. de unde trag concluzia că în versurile următoare:
asa, dupa politica ce urmeaza? zen? te apuci si tu de cautat spiritualitatea, ca femeile trecute de patruzeci care se apuca de scris? sau poate ceva despre prietenia omului cu natura. scrii oribil, dezgustator, iti iei un aer superior, de atotcunoscator, si cel mai grav, NU convingi. DELOC. semizeule. iubeste-te in continuare, ca toti o facem, dar mai uita-te si-mprejur, inainte de a arunca graguit cu rahat in oameni ca au pierdut timp pretios citindu-ti un text prost prost prost
ma asteptam sa vad in imagine volumul "Atocmiri" pentru ca nu vad sincer, legatura intre text si imaginea de pe internet ( ...stii de fapt regula cu drepturile de autor...). inca nu m-am lamurit daca stilul acesta colocvial (ai spune tu) putin fortat as spune eu, aduce sau nu un serviciu volumului si/sau autoarei. pentru ca stilul acesta aparent munificent nu prinde (la un cititor ca mine) oricata confienta as dori sa am. Opaaaa! "Crede-ți că glumesc" nu se scrie "Credeți că glumesc"?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
fragmentarea aplicată textului în prima parte face ca poemul să pară o natură moartă în manieră suprarealistă, deși simbolistica nu e dirijată în această manieră. ceea ce se întâmplă între văzut și nevăzut, relația dintre efect și cauză. mi-ar fi plăcut ca titlul să fie "lasați ruletistul în pace". glumeam.
pentru textul : Frozen dePrecizarea mea era indirectă - a evita cacofonia "mă plec_cu". Sensurile sunt aceleași.
pentru textul : Piatra cea de toate zilele deCând voi mai apăsa pe butonul publică, voi ţine seama şi de gusturile diferite ale cititorilor.
pentru textul : Tăierea de"timpul trecea calm cu mâinile la spate
pentru textul : reverie fără lăutar deca un pensionar pe străzile oraşului" - frumoasă imagine. Aş renunţa la "calm". Şi finalul e bun.
La polul opus, parcă prea mulţi "îngeri". Şi aici, şi în alte texte.
Finalul e partea care emotioneaza. Btw, da-mi si mie numarul sau zi-I sa-mi dea un bip si Il sun eu inapoi. Cand o sa am timp :).
pentru textul : tabloid deOvidiu, eu am convingerea că am postat un comentariu foarte la obiect și suficient de clar. Mai mult decât atât, avem pretenția că suntem cu toții oameni maturi care știu să facă față criticii, fără a se teme că există ceva dedesubturi ascunse. N-am vrut să spun nimic mai mult decât ce am spus, victimizarea nu vă pune deloc într-o poziție avantajoasă. Ceea ce este însă perfect adevărat este, așa cum a subliniat și Virgil, că oricine postează pe hermeneia trebuie să se aștepte la păreri deosebit de critice, și să încerce să se folosească de asta. Cum alegi să te folosești sau nu, e numai alegerea ta. Singura consecință ar fi, dacă nu te interesează ce avem noi de spus aici pe hermeneia despre scrierile tale, că, fie noi toți suntem complet pe lângă ce înseamnă poezie (ceea ce, teoretic, e posibil, dar atunci nu văd de ce te-ar mai interesa părerile noastre), fie tu vei continua să scrii la fel de slab, și atunci mă întreb de ce mai scrii. Oricât ți-ar părea de greu de crezut, îți garantez că toți care scriem aici am trecut prin faza "scriu pentru că nu am încotro", "nu eu caut scrisul, el mă caută pe mine". Etapa următoare ar fi "nu primesc tot ceea ce mi se oferă, pot să triez". Părerea mea, și subliniez asta, Ovidiu, părerea mea personală este că, până când nu devii cel mai drastic critic al tău, nu vei reuși să scrii mai bine. Iar dacă din asta vei înțelege că trebuie să accepți ORICE critică, iar nu citești cu atenție. Când vei putea să fii cel mai drastic critic al tău, vei ști și să aperi ceea ce tu consideri că merită să fie apărat și îi faci pe ceilalți să vadă. Mai departe, despre limbaj: ciclul "Arama" - în toți anii de când merg la biserică și la mănăstiri prin țară, nu am auzi un preot vorbind despre "urbe", de exemplu. Să nu confundăm limbajul strict bisericesc, care, da, este încărcat de așa-zise arhaisme (deși, dacă îl citești pe Părintele Stăniloae, de exemplu, vei constata că în unele scrieri limbajul este simplu, apropiat omului de rând, în discursurile sale teologice însă, vei avea nevoie de ceva dicționare la îndemână...), cu universul poetic care se centrează pe viața trăită religios. Referitor la interacțiunea cu hermeneia. Nu cred că sunt mulți pe aici cu pretenții de critic literar. Nu ne-am pus nici unul eticheta aceasta. De aceea te încurajez încă o dată, citește-i pe ceilalți și încearcă să comentezi. Este clar de ce te îndemn asta: îți va spori capacitatea de percepție și, mai important, exact spiritul critic despre care vorbeam. Este un exercițiu, nimic mai mult, pe care îl vei putea folosi apoi pentru tine. De citit am citit tot ce ai postat, nu este nevoie să comentez sub fiecare text însă. Iar atâta vreme cât nu precizez că ai încălcat în vreun fel regulamentul, poți fi sigur că orice intervenții ale mele sunt doar în calitate de membru al acestui site. La fel ca și tine. Cam atât deocamdată și te asigur că plictiseala nu intră în discuție atâta vreme cât dialogul va fi civilizat și la obiect.
pentru textul : a catedralei grea singurătate desolomonăriță (de fapt, numai bărbații au dreptul să fie solomonari, dar facem o excepție cu tine), nu știu cum să sucesc niște vorbe mai frumoase, ca să-ți spun că te iubesc. Asta în urma recitirii celor scrise în - nomina odiosa - articolul meu despre Eminescu. Și asta după ce că-s însurat. Poftim! Mai voiam să scriu ceva... adânc de Adriana, dar latră Bambucea, cănele meu:a venit băiatl meu cu... în fine..-. By
pentru textul : nerușinare dePentru mine, poemul incepe odata cu "draga mea" din a doua strofa, odata cu metaforele superbe pe care doar la Emilian in scris le poti intalni. Remarc "scrisoarea de aer", si soarele, desigur, animalul credincios al tuturor timpurilor. Frumos poem!
pentru textul : tangled up in you deimpresionat si eu de "daltile ochilor tai" foarte reusit versul chiar de-ar fi fost doar atat.
pentru textul : dălțile ochilor tăi ▒ deSunt de acord că poemul este cu mult mai jos decât titlul. Cred că merită să dezvolt. Mulţumesc pentru semn.
pentru textul : inhalaţii cu kerosen deiti multumesc de trecere si pentru apreciere ica. cu stima
pentru textul : Paharul delucian, Poemul nu-și propune să creeze iluzii, ci să descifreze mecanismul iluziei în care trăim. N-am dorit să creez un poem "frumos", evanescent, ci, dimpotrivă, un poem sumbru, așa cum e lumea (suprarealitatea) nevăzută care ne agresesază. Știu că așteptările dumneavoastră se îndreaptă într-o altă direcție; ați fi vrut să scriu despre arhangheli și îngeri care ne protejează într-o supralume a credinței, a luminii și a binelui. N-am ce-mi face; deși sunt creștin adevărat, explorarea unor lumi terifiante nu mi se pare interzisă. Vă mulțumesc pentru comentariu.
pentru textul : un mecanism al iluziei dem-am luat cu vorba și am uitat să evidențiez textul, pentru calitatea ironiei ce devine poem aplecat înspre o ușoară tentă nostalgică.
pentru textul : cioburi la modul general devrei sa iti dau exemple?
pentru textul : Definiții pentru muze de...și ca o addenda la ce am avut de spus...observațiile tale sunt pe fluiditatea cantată, nicidecum pe imagine, prin urmare... pentru că nu am primit admonestări referitoare la aceasta(imagine)...e ok:)!
pentru textul : Într-o Iarnă depentru ca e despre ingeri. glumesc. o sa revin cu un comentariu cind ajung acasa. ca sa te luminez, fireste. o opinie modesta, fara aere de patronizator penibil. ecaterina
pentru textul : o soluție temporară defrancisc, am preluat ideea ta.Revin mai târziu, când voi privi poemul "mai la rece".Multumesc pentru citire si ajutor.
pentru textul : caligrafii deErată: cum să mă supăr...
pentru textul : Adoriana în zi de septembrie destimate domn, nu pot decat sa va multumesc pentru opinii si pentru lectura. mai mult decat constructive aceste opinii si cu siguranta voi reveni asupra textului. in parte cred ca am stiut ca ceva scartie, restul am aflat acum. acolo la ascute cuvinte, sunt tare de acord. deci, revin sa mai...ascut. multumiri, inca o data.
pentru textul : sunt liber deSaptamana trecuta inca un autor buzoian si-a tiparit scrierile. Intr-una din lucrari este chiar aceasta tema. Personajul dv. vine prometeic in mijlocul oamenilor cu focul intelepciunii salvarii prin iubire. Acolo, alt intelept venit <b>de acolo de unde intre bine si rau este o granita abia sesizabila, unde toleranta se impleteste cu intransigenta extrema, dragostea si ura sunt luciri ale aceluiasi brilliant...</b> si incearca sa-i invete pe oamenii care atinsesera perfectiunea prin iubire, ii invata sa ucida. <b> "Prea marea lor incredere in iubire ii pedepseste, se repeta chinul atator civilizatii distruse de dragostea nemasurata pentru armonie si rafinament, de tocirea instinctelor viguroase, o superevolutie reprezinta, ca ultima consecinta, o decadenta. Ganditi-va la urmarile lipsei de veghe, la gararea in palierul linistei increzatoare; ea insasi acumuleza, surprinzator, germenii unui dezastru viitor. Omenirea surprinsa de prea multa incredere in ea insasi. Surprinsa! Prin linistea si siguranta ei narcotizanta o pace senina ascunde pericole definitive. Existenta, spune Budha, trebuie condusa avand opinii rezultate dintr-o judecata justa – atunci te exprimi, actionezi si ai atitudini juste, creezi obisnuinte juste, slujesti o memorie justa si, mai ales, practici o contemplare justa. Mi se parea ca opinia lor despre viata despre viata suferea intrucat ignorasera mari segmente ale culturilor anterioare. Dezvoltasera o schilodita fateta iubirii! (...) actiunea e masura vietii, lupta si uciderea..." " toate castigurile lor, levitatia, telepatia, controlul biologicului in toate formele lui, precum si multe altele, orgoliul inflorit din acestea, sunt neindestulatoare pentru supravietuire, le mai trebuie ceva - spune acel personaj. Acum au nevoie de toata intelepciunea strabunilor lor, de la inceputuri, de cand au devenit ganditori traind in Hamangia, de atunci si pana astazi. Nu numai de arme au nevoie nefericitii, ci si de puterea de a se folosi de ele... impotriva oricaror reticente si impotriva oricui...."</b>
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deAlam - erata: privește, în loc de ărivește... scuze Virgil: confesiunii, confesionalului, confesionalității... cred că merge și așa. :) eu accept, mai ales că îmi place să inventez cuvinte. :)
pentru textul : cai negri, însetați deVă mulţumesc. Cezar
pentru textul : toamnă deexpertiza poetico-legală după un scenariu cu mănuși ustensilele așezate în ordine și nimeni lângă cel care privește fiecare cuvânt abia lipit de corpul altui cuvânt analiza fiecărui țesut care dă sens deghizat în moarte privind precum caliban și dând explicații în raportul mânjit carnagiul fix și ochii sticloși ai cadavrului metaforic verdictul ca o masă de prânz cauză poetică necunoscută prin asfixiere lingvistică
pentru textul : măcelaria literară deși eu am crescut printre blocuri. de fapt nici nu văd ce are asta cu ceea ce discutam. Asta doar în cazul în care nu îți dorești neaparat să aberezi pe toate registrele posibile, de la auto-victimizare pînă la răstălmaciri și minciuni sfruntate (de unde și pînă unde ai mai scos-o și pe asta cu Steve Jobs?)
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deEu mi-am irosit timpul și am avut răbdare să îți răspund la fiecare problemă ridicată de tine așa cum am crezut că este răspunsul cel mai corect. Tu ai ales să împroști cu noroi și să ataci la persoană, fie fostul pen-name, sau alte lucruri despre mine. Nu pot să spun decît că mă bucur că nu ți-am închis contul pe Hermeneia și ai avut posibilitatea să îți dai arama pe față. Cu toată urîțenia aferentă. Dar se pare că ăsta este un lucru care nu te mai afectează. Închei cum am început, și eu am crescut la bloc și nu mi-e rușine de asta și nu disprețuiesc pe nimeni pentru originea lui. În cazul tău nu cred că originea este problema, ci ce a urmat după aceea.
p.s. - a-ți șterge textele în felul acesta este o vandalizare a contului și o lipsă de respect pentru cititorii tăi în primul rînd, nu pentru Hermeneia.
Și culmea, mie mi se parea chiar invers, adica banal pana la randul patru; o să încerc să mai revin cândva asupra acestei idei în speranța că o să iasă ceva mai bine. Mi-e destul de greu să las cuvintele să curgă libere, incă mă simt constrânsă de reguli.
pentru textul : nihil sine deo deun poem stanescian (daca imi e ingaduita comparatia). poate ca ar fi mers un alt titlu, insa asta este doar o parere personala. in rest este un poem frumos, mi-a placut... :)
pentru textul : sim deUn text deosebit de frumos, sensibil, curat, coerent şi sincer. Aşa îl receptez eu. Am citit de multe ori această poezie şi am decis să las un comentariu şi o peniţă. Aşadar, pentru toate lucrurile pe care le-am menţionat mai sus (şi care mi se par esenţiale înt-o poezie), pentru faptul că "zicerea" e clară şi asumată, pentru centrul de greutate al poemului, cei 3000 de ani de om singur. Ce nu mi-a plăcut: sunt momente în care punctuaţia aproape că dărâmă discursul (ex: "Vor aşeza degetul pe semn şi vor spune: aici e!/ Semnul plecării ei."). La citirea cu voce tare se simte. Sau cel puţin eu aşa am simţit. Poate că ar fi benefică o altdel de abordare, să lăsaţi mai multă libertate cititorului, până la urmă...
pentru textul : Cretacic târziu deFelicitări pentru un asemenea text!
Paul,
tocmai voiam să îţi sugerez să reformulezi versurile- mult singur/mult văduv(nu insist asupra expresiilor, înţelegi, plus legătura cu -îi muriseră mulți). iată că ai renunţat. de unde trag concluzia că în versurile următoare:
semeni cu vlad paul
ia niște covrigi calzi,
te referi la mine, nu?
pentru textul : covrigi calzi deasa, dupa politica ce urmeaza? zen? te apuci si tu de cautat spiritualitatea, ca femeile trecute de patruzeci care se apuca de scris? sau poate ceva despre prietenia omului cu natura. scrii oribil, dezgustator, iti iei un aer superior, de atotcunoscator, si cel mai grav, NU convingi. DELOC. semizeule. iubeste-te in continuare, ca toti o facem, dar mai uita-te si-mprejur, inainte de a arunca graguit cu rahat in oameni ca au pierdut timp pretios citindu-ti un text prost prost prost
pentru textul : Iadul cel de toate zilele dema asteptam sa vad in imagine volumul "Atocmiri" pentru ca nu vad sincer, legatura intre text si imaginea de pe internet ( ...stii de fapt regula cu drepturile de autor...). inca nu m-am lamurit daca stilul acesta colocvial (ai spune tu) putin fortat as spune eu, aduce sau nu un serviciu volumului si/sau autoarei. pentru ca stilul acesta aparent munificent nu prinde (la un cititor ca mine) oricata confienta as dori sa am. Opaaaa! "Crede-ți că glumesc" nu se scrie "Credeți că glumesc"?
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar dePagini