Scobitura gâtului l-a preocupat și pe pacientul englez, însă aici este un loc în care te "oprești din iubit", și aproape că asta se transformă într-o figură de stil. Ce se întâmplă dincolo de această oprire? Ne spune tot poetul: "privitul în suflet". "Cotidiană" ca multe alte poezii ale lui Virgil, ne lasă aici în suspans, care e sensul interzis: cel înspre înăuntru, sau cel înspre înafară? Oricum, ambele răspunsuri se susțin.
hai să o luăm pe rând. Deşi parcă nu prea este bine să ne "explicăm" poeziile :
1. Am folosit anglicismele "back-up şi disaster recovery" pentru a sugera că personajul este pe cale să devină un robot, că în el se dă o luptă. Dacă aş fi spus că se luptă "să-şi păstreze memoria într-un alt loc" aş fi lungit inutil şi prozaic strofa. Folosesc aceşti termeni numai dacă pot plasticiza sau sugera ceva. Patrafire wireless s-ar traduce "fără fir". Dar nu ar fi fost potrivită sintagma românească cu acel context în care nişte savanţi fac cercetări la limitele cunoaşterii, dar aici este şi o ironie pe care nu ai sesizat-o, din păcate. Că la divinitate nu se poate ajunge prin ştiinţă...
2."Reţea autistă" induce o altă idee pe care nu ai luat-o în calcul. Anume că Cineva din exterior a creat-o. Aşadar acel creator ar putea fi autist...Iar gândurile ale personajului nostru.
Este foarte interesant acel link trimis de tine. Voi citi cu atenţie.
Îţi mulţumesc pentru analiză. Eşti printre puţinii care fac analiză pe text. Asta când eşti tu binedispus şi binevoitor. :)
pumnul in gura pare a deveni o caracteristica a acestui site, bobadil, si nu inteleg de ce. parerea mea este ca s/au creat legaturi intime intre cativa membri ai site-ului si acestia, din slabiciune, se protejeaza in dauna celor care cred ca aici se pot exprima creativ, novator, indraznet si altfel decat pe alte siteuri unde intalnesti fie numai dulcegarii, fie indignate pareri ale proprietarului sau tot felul de interese de grup. cu toata stima, dar si mai mult.
Merci, Paul. Cred că ştii la fel de bine ca mine cât este de grea detaşarea în astfel de cazuri. Dacă-n textele de idei, cerebrale, ea poate fi mimată relativ uşor, aici nu-ţi poţi permite riscul superficialului. În cazuri de astea, între superficial si patetism, a doua e varianta dulce. Mă bucur că am reuşit să rămân. totuşi, într-un echilibru.
e multă nostalgie aici.imaginile se întrec una pe alta în a exprima o lacrimă, un dor de ceva..
cel mai mult mi-a plăcut:
"a spart fereastra pieptului meu
s-a prăbușit în mine cu aripile zdrențuite
și a rămas acolo"-dar aş fi scos "în mine", este evident că vorbiţi despre d-voastră şi pentru că se repetă "cu mine" câteva rânduri mai jos.iertare!este doar o părere de cititor, sper să nu deranjeze.
finalul este pe măsura poemului, îl văd ca pe un zbor spre casă unde marea aşteaptă cu braţele deschise,dar cel mai mult mi-a plăcut comentariul d-voastră " Ce să îi faci, uneori mi se face dor".mă bucur întotdeauna să descopăr omul din spatele versului.mărturisesc că am avut mari reţineri în a mă înscrie pe Hermeneia ştiindu-vă director dar azi mă bucur că sunt aici şi vreau să vă mulţumesc pentru găzduiere, atât d-voastră cât şi celor care vă susţin prin implicarea pe texte.numai bine şi iertare dacă am vorbit cam mult, recuperez:)
Eu ti-am spus ca nu ma pricep prea bine sa-mi dau seama cand tu razi si de ce o faci. Oricum, considera te rog publicarea acestei fotografii chiar si in lista de comentarii o ofensa adusa mie pentru care ar trebui sa iti aplici o suspendare de o luna :-). Nu cred ca ti-ar placea sa vezi pe site o gluma ieftina sa zicem in legatura cu poza pe care mi-ai trims-o cu familia ta de exemplu (si crede-ma ca am prieteni cel putin la fel de priceputi ca dl. tulburel). Si chiar nu m-am suparat dar ma mir ca tocmai tu nu respecti niste reguli pe care le impui pe site. Andu
îmi cer scuze pentru răspunsul întârziat.
aveţi dreptate, prea multe verbe , culori , am scos câte ceva, sper să fie mai bine acum.
mulţumesc pentru atenţie d-le Caragea.
un text bun.Poate nu cel mai reusit din cele scrise de tine (citesc ce postezi, in general), dar bun. Prima parte cred ca da frumusetea scrierii.Din...strofa a treia imi place ultimul vers. "Causul virgulei"- e interesant spus dar...nu stiu, imi pare arida in genere utilizarea diferitelor ref. gen ars/poetica in poezie.E o problema pe care mi-o admit, strict o chestiune de... gust.
"ciugulita fiind de valuri" strica ritmul textului cumva din cauza gerunziului ,(imi) da impresia ca este prea...explicativ.
Ultima strofa-da, mi-a re-adus placerea de a citi fara a...cobi:)
dom'le, am impresia ca ori nu scriu eu romaneste, ori e mai greu sa ma fac inteles. nu cred ca cineva a preluat ceva pentru ca nu e nimic de preluat. iar luptele astea pentru intiietate mi se par pe cit de romanesti pe atit de penibile. eu locuiesc in America si nu mi-a fost dat sa vad "cocoșeli" din astea decit la mexicani care evident au niste orgolii latine undeva in zona anecdoticului. drept urmare eu zic sa ne racorim excesele astea "latine" si sa acceptam ca oricine poate gresi si ca o intiietate e o chestie atit de copilareasca in contextul acesta incit e mult mai inteligent sa o ignori. repet ce am mai scris, exegerarile de genul acesta strivesc curajul inovatiei in loc sa il stimuleze si nu cred ca e vreun concurs aici despre cine scoate primul sintagma cea mai focoasa
Cuvântul argotic "mandea" (din țig. mande) strică tot eșafodajul liric construit. Cred că este un pariu (din păcate, nu al laringelui așa cum ai menționat în subtitlu...) în care ai pierdut cu primul rând al textului.
Domnule Manolescu, mimosa sensitiva...zgarie rau! (nu degeaba o confundau unii cu salcamul). :) m-a bucurat semnul. si nu de fani am nevoie - mai degraba de cititori atenti.
Este ceva trist aici, dar găsesc o "poartă spre fericire" în finalul povestirii: acea obișnuință care te face să te recunoști între lucruri ca fiind acasă, între semne, chiar și cele ale unei simple ploi de vară. Iar a te rupe din această obișnuință este, uneori, un sacrilegiu. Probabil că Tudor va rămâne acolo, pentru că, pășind în alt cerc, în alt plan, Casa lui este deja alta.
Multumesc pt. apreciere, Virgile. Pt. că m-ai încurajat, aș vrea să dezvălui unele gȃnduri. Am publicat (la „Cartea Universitară”) o cărticică intitulată „Eseu despre sursele adevăratei cunoașter în Logica Budistă”. O consider o primă încercare nereușită. Deși s-a epuizat (tirajul a fost mic) și eu și editura am considerat că ea trebuie re-scrisă. Sper s-o fac după ce îmi voi termina alt proiect pe care îl moșesc de tei ani al unei alte cărți despre postmodern versus postmodernism. Carte pe care o tot scriu și rescriu postȃnd fragmente din ea pe Hermenia și Agonia, în primul rȃnd pentru a primi feedback-uri (mai ales critice) care m-au ajutat și mă ajută extrem de mult. Dar să revin la Budism. Cȃnd mă voi re-apuca de treabă, m-am hotărȃt ca fragmente din ea să le postez doar pe Hermenia. Și aceasta deoarece, spre deosebire de Agonia, aici cred că voi găsi cititori mai adecvați pentru a purta cu ei un dialog care, în primul rȃnd, să-mi folosească mie dar sper și preopinenților. Aș dori, dacă vor mai exista persoane care să parcurgă acest comentariu, să-mi transmită doar atȃt – dacă-i interesează sau nu o discuție despre Budism (evident, cine dprește poate să-mi transmită și altceva legat de temă). Este un fel de studiu de piață. Și ca să nu folosesc acest sit în scopuri personale, dau adresa pe care pot primi reacții: [email protected]. Cu mulțumiri anticipate.
Întotdeauna mă opresc la portrete, îndeosebi la cele în versuri. Fiindcă deși par simple, e deosebit de migăloasă căutarea interioară a esențelor celuilalt pentru a fi transpusă în poesis. Aici, îmi place îndeosebi partea a doua, spre final, de la versul "tu ai zâmbetul la mai mult ca perfectul...", în prima parte e descriptiv și ușor comun, dar partea aceasta finală vine pe registrul fin al spiritualității feminine, și remarc: "foșnetul pielii pe unde acum iese toamna tiptil", "ca un bărbat în semnul tuturor bărbaților rămași înăuntru, sub pielea noastră... sub măștile lor" - remarc nu doar ideea că purtăm sub pielea noastră, epiderma sufletului, resturi din ceilalți, dar și modalitatea limpede de expresie a acestei idei, neignorând imagistica. Doar în versurile finale se parafrazează "Goodnight America, wherever you are", și asta aș fi spus că aș elimina, dar ținând seama că este și "lynx" în context, și că dă sensul unui "mesaj live", poți păstra. Mai rămâne însă acel: "oriunde ai fi, fii..." care, în conversația obișnuită e ok, și în proză, dar în poezie (deși aici e încadrat la "jurnal - expreiment, tot poezie văd eu) cred că se poate modifica. Oricum, acest portret "gri, obsedant de gri", ușor translucid, mi-a plăcut. Semnul meu nostalgic, prin ruginiu de octombrie.
Știi Bobadil, problema este că nimeni nu prea mai mizează pe bunul tău simț aici. Iar asta banuiesc că știi de ce. Nu mai mizezi ori cînd nu mai ai ce, ori cînd nu mai ai pe ce. Deocamdată majoritatea (zic eu) mai au ce să mizeze. Rămîne deci a doua explicație. Bunul tău simț nu prea mai inspiră valoare. Trist dar adevărat. Mă amuză (în mijlocul acestei tristeți mai sus menționate) glumița asta a ta cu ridicatul nivelului. Și nu mă amuză ideea că ar trebui sau ar putea fi ridicat. Pentru că sînt convins că atît Adrian, cît și eu, și mulți alții aici cred în nevoia aceasta. Deși nivelul acesta nu este ceva ce se ridică la o comandă sau sub influența unui geniu. Nivelul ăsta este ceva la care toți participăm cu puțin, cu mic cu mare. Și în general ne străduim să încurajăm pe fiecare. Mai puțin pe cei care au probleme cu bunul simț. Sau cei care nu urmăresc decît să facă valuri sterile. Iar eu sînt amuuzat de deșertăciunea elanului tău atîta timp cît manifești ambele handicapuri menționate la urmă.
amestec de nou si ruine, eleganta a pasului poetic, remarc in mod deosebit finalul. te citeam si pe agonia caci sonetele tale aveau un farmec aparte. parerea mea e ca meriti sa fii mai mult decat novice insa en garde ... ai o spada ascutita ce te va sluji sa scrii bine.
Andu, tocmai imi spunea cineva ca dupa ac. sminteala frumoasa numita dragoste vine timpul intelepciunii sau macar a unor cuvinte potrivite. iar ele pot lega si dezlega lumea. ceea ce e minunat. multumesc pentru semn
as fi preferat sa citesc trei texte separate. nu imi este clar de ce apar impreuna. ce mecanism sau mister se afla in spatele acestei puneri impreuna. interesanta, desi putin cam "prea prezenta" repatarea cuvintului "Dumnezeu" in finalul fiecarui text. ma intreb daca nu ar fi mers si fara asta. in general textele sint bune, cu acelasi stil cu care ne-a obisnuit oriana.
scriitura lui Florin Caragiu poartă nuanțări mistice cu largi deschideri spre cititor, referindu-mă strict la textul de aici nu vreau decât să observ imagistica bogată, construcția puternică, aureolările discrete ale tonului, o poezie pictural stilistică, versul nu e arid, are viață interioară și se deschide fără stridențe gratuite, acestea fiind spuse, îți las aici un semn al încrederii pe care eu, dana banu, o am în poezia ta, ești un poet ce merită citit cu atenție sunt bucuroasă și onorată să îmi pot posta textele alături de un autor ca tine bine ai venit
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ai dreptate, Adrian și nu pot decât să-ți mulțumesc pentru lectură și observație. Îți doresc un week-end minunat !
pentru textul : între timp afară a început să ningă decred că trebuie să revin și să precizez că aleg să păstrez expresia (incorectă tehnic vorbind) „dupamiaza” ca o licență poetică. dacă mi se permite.
pentru textul : dupamiaza eroilor devine o vreme cand tb sa scapi de fluturi, gloante, rani, sange, ploi, aburi etc. atunci vei fi liber sa te inalti.
pentru textul : pendul. ciudata anatomie deerata: Un text care.... imi cer scuze.
pentru textul : străluminat deScobitura gâtului l-a preocupat și pe pacientul englez, însă aici este un loc în care te "oprești din iubit", și aproape că asta se transformă într-o figură de stil. Ce se întâmplă dincolo de această oprire? Ne spune tot poetul: "privitul în suflet". "Cotidiană" ca multe alte poezii ale lui Virgil, ne lasă aici în suspans, care e sensul interzis: cel înspre înăuntru, sau cel înspre înafară? Oricum, ambele răspunsuri se susțin.
pentru textul : cu sens interzis deVirgil.
hai să o luăm pe rând. Deşi parcă nu prea este bine să ne "explicăm" poeziile :
1. Am folosit anglicismele "back-up şi disaster recovery" pentru a sugera că personajul este pe cale să devină un robot, că în el se dă o luptă. Dacă aş fi spus că se luptă "să-şi păstreze memoria într-un alt loc" aş fi lungit inutil şi prozaic strofa. Folosesc aceşti termeni numai dacă pot plasticiza sau sugera ceva. Patrafire wireless s-ar traduce "fără fir". Dar nu ar fi fost potrivită sintagma românească cu acel context în care nişte savanţi fac cercetări la limitele cunoaşterii, dar aici este şi o ironie pe care nu ai sesizat-o, din păcate. Că la divinitate nu se poate ajunge prin ştiinţă...
2."Reţea autistă" induce o altă idee pe care nu ai luat-o în calcul. Anume că Cineva din exterior a creat-o. Aşadar acel creator ar putea fi autist...Iar gândurile ale personajului nostru.
Este foarte interesant acel link trimis de tine. Voi citi cu atenţie.
Îţi mulţumesc pentru analiză. Eşti printre puţinii care fac analiză pe text. Asta când eşti tu binedispus şi binevoitor. :)
Cu stimă
pentru textul : abso(lut) depumnul in gura pare a deveni o caracteristica a acestui site, bobadil, si nu inteleg de ce. parerea mea este ca s/au creat legaturi intime intre cativa membri ai site-ului si acestia, din slabiciune, se protejeaza in dauna celor care cred ca aici se pot exprima creativ, novator, indraznet si altfel decat pe alte siteuri unde intalnesti fie numai dulcegarii, fie indignate pareri ale proprietarului sau tot felul de interese de grup. cu toata stima, dar si mai mult.
pentru textul : this is a film deMerci, Paul. Cred că ştii la fel de bine ca mine cât este de grea detaşarea în astfel de cazuri. Dacă-n textele de idei, cerebrale, ea poate fi mimată relativ uşor, aici nu-ţi poţi permite riscul superficialului. În cazuri de astea, între superficial si patetism, a doua e varianta dulce. Mă bucur că am reuşit să rămân. totuşi, într-un echilibru.
În rest, salutări din Iaşi!
pentru textul : De vorbă cu tata deSimona, fiind nou-venită pe site, îți spunem bun venit și te îndemn să citești Regulamentul Hermeneia pentru a te familiariza cu toate prevederile acestuia.
pentru textul : decubitus vulgaris dehttp://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
De asemenea, pentru eventuale întrebări, sunt aici niște răspunsuri:
http://hermeneia.com/faq-page
e multă nostalgie aici.imaginile se întrec una pe alta în a exprima o lacrimă, un dor de ceva..
pentru textul : singurătate decel mai mult mi-a plăcut:
"a spart fereastra pieptului meu
s-a prăbușit în mine cu aripile zdrențuite
și a rămas acolo"-dar aş fi scos "în mine", este evident că vorbiţi despre d-voastră şi pentru că se repetă "cu mine" câteva rânduri mai jos.iertare!este doar o părere de cititor, sper să nu deranjeze.
finalul este pe măsura poemului, îl văd ca pe un zbor spre casă unde marea aşteaptă cu braţele deschise,dar cel mai mult mi-a plăcut comentariul d-voastră " Ce să îi faci, uneori mi se face dor".mă bucur întotdeauna să descopăr omul din spatele versului.mărturisesc că am avut mari reţineri în a mă înscrie pe Hermeneia ştiindu-vă director dar azi mă bucur că sunt aici şi vreau să vă mulţumesc pentru găzduiere, atât d-voastră cât şi celor care vă susţin prin implicarea pe texte.numai bine şi iertare dacă am vorbit cam mult, recuperez:)
Eu ti-am spus ca nu ma pricep prea bine sa-mi dau seama cand tu razi si de ce o faci. Oricum, considera te rog publicarea acestei fotografii chiar si in lista de comentarii o ofensa adusa mie pentru care ar trebui sa iti aplici o suspendare de o luna :-). Nu cred ca ti-ar placea sa vezi pe site o gluma ieftina sa zicem in legatura cu poza pe care mi-ai trims-o cu familia ta de exemplu (si crede-ma ca am prieteni cel putin la fel de priceputi ca dl. tulburel). Si chiar nu m-am suparat dar ma mir ca tocmai tu nu respecti niste reguli pe care le impui pe site. Andu
pentru textul : login deîmi cer scuze pentru răspunsul întârziat.
pentru textul : învăţ să-mi număr (ne)primăverile deaveţi dreptate, prea multe verbe , culori , am scos câte ceva, sper să fie mai bine acum.
mulţumesc pentru atenţie d-le Caragea.
un text bun.Poate nu cel mai reusit din cele scrise de tine (citesc ce postezi, in general), dar bun. Prima parte cred ca da frumusetea scrierii.Din...strofa a treia imi place ultimul vers. "Causul virgulei"- e interesant spus dar...nu stiu, imi pare arida in genere utilizarea diferitelor ref. gen ars/poetica in poezie.E o problema pe care mi-o admit, strict o chestiune de... gust.
"ciugulita fiind de valuri" strica ritmul textului cumva din cauza gerunziului ,(imi) da impresia ca este prea...explicativ.
Ultima strofa-da, mi-a re-adus placerea de a citi fara a...cobi:)
Insa, repet, all in all o poezie ok.
pentru textul : pe limba tristă a unui câine vagabond dedom'le, am impresia ca ori nu scriu eu romaneste, ori e mai greu sa ma fac inteles. nu cred ca cineva a preluat ceva pentru ca nu e nimic de preluat. iar luptele astea pentru intiietate mi se par pe cit de romanesti pe atit de penibile. eu locuiesc in America si nu mi-a fost dat sa vad "cocoșeli" din astea decit la mexicani care evident au niste orgolii latine undeva in zona anecdoticului. drept urmare eu zic sa ne racorim excesele astea "latine" si sa acceptam ca oricine poate gresi si ca o intiietate e o chestie atit de copilareasca in contextul acesta incit e mult mai inteligent sa o ignori. repet ce am mai scris, exegerarile de genul acesta strivesc curajul inovatiei in loc sa il stimuleze si nu cred ca e vreun concurs aici despre cine scoate primul sintagma cea mai focoasa
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deCuvântul argotic "mandea" (din țig. mande) strică tot eșafodajul liric construit. Cred că este un pariu (din păcate, nu al laringelui așa cum ai menționat în subtitlu...) în care ai pierdut cu primul rând al textului.
pentru textul : pășim zdravăn nu se alunecă deCred că aveţi dreptate cu cele două versuri. Voi renunţa la ele.
pentru textul : poem pentru tine, Elena deMulţumesc pentru vizită
Cu respect, Cezar
Domnule Manolescu, mimosa sensitiva...zgarie rau! (nu degeaba o confundau unii cu salcamul). :) m-a bucurat semnul. si nu de fani am nevoie - mai degraba de cititori atenti.
pentru textul : să nu mă întrebi deEste ceva trist aici, dar găsesc o "poartă spre fericire" în finalul povestirii: acea obișnuință care te face să te recunoști între lucruri ca fiind acasă, între semne, chiar și cele ale unei simple ploi de vară. Iar a te rupe din această obișnuință este, uneori, un sacrilegiu. Probabil că Tudor va rămâne acolo, pentru că, pășind în alt cerc, în alt plan, Casa lui este deja alta.
pentru textul : La Pedrera demultumesc de apreciere Virgil! rosesc precum un trandafir furat din Gradina Publica, Galati! :p
Da! Le voi scrie celor de la ff: ...don't publish me/ I'm liability/ just read these lines and run (out of business) ! :D
cheers!
pentru textul : The 102nd humorous poem deMultumesc pt. apreciere, Virgile. Pt. că m-ai încurajat, aș vrea să dezvălui unele gȃnduri. Am publicat (la „Cartea Universitară”) o cărticică intitulată „Eseu despre sursele adevăratei cunoașter în Logica Budistă”. O consider o primă încercare nereușită. Deși s-a epuizat (tirajul a fost mic) și eu și editura am considerat că ea trebuie re-scrisă. Sper s-o fac după ce îmi voi termina alt proiect pe care îl moșesc de tei ani al unei alte cărți despre postmodern versus postmodernism. Carte pe care o tot scriu și rescriu postȃnd fragmente din ea pe Hermenia și Agonia, în primul rȃnd pentru a primi feedback-uri (mai ales critice) care m-au ajutat și mă ajută extrem de mult. Dar să revin la Budism. Cȃnd mă voi re-apuca de treabă, m-am hotărȃt ca fragmente din ea să le postez doar pe Hermenia. Și aceasta deoarece, spre deosebire de Agonia, aici cred că voi găsi cititori mai adecvați pentru a purta cu ei un dialog care, în primul rȃnd, să-mi folosească mie dar sper și preopinenților. Aș dori, dacă vor mai exista persoane care să parcurgă acest comentariu, să-mi transmită doar atȃt – dacă-i interesează sau nu o discuție despre Budism (evident, cine dprește poate să-mi transmită și altceva legat de temă). Este un fel de studiu de piață. Și ca să nu folosesc acest sit în scopuri personale, dau adresa pe care pot primi reacții: [email protected]. Cu mulțumiri anticipate.
pentru textul : Budismul și psihiatria deÎntotdeauna mă opresc la portrete, îndeosebi la cele în versuri. Fiindcă deși par simple, e deosebit de migăloasă căutarea interioară a esențelor celuilalt pentru a fi transpusă în poesis. Aici, îmi place îndeosebi partea a doua, spre final, de la versul "tu ai zâmbetul la mai mult ca perfectul...", în prima parte e descriptiv și ușor comun, dar partea aceasta finală vine pe registrul fin al spiritualității feminine, și remarc: "foșnetul pielii pe unde acum iese toamna tiptil", "ca un bărbat în semnul tuturor bărbaților rămași înăuntru, sub pielea noastră... sub măștile lor" - remarc nu doar ideea că purtăm sub pielea noastră, epiderma sufletului, resturi din ceilalți, dar și modalitatea limpede de expresie a acestei idei, neignorând imagistica. Doar în versurile finale se parafrazează "Goodnight America, wherever you are", și asta aș fi spus că aș elimina, dar ținând seama că este și "lynx" în context, și că dă sensul unui "mesaj live", poți păstra. Mai rămâne însă acel: "oriunde ai fi, fii..." care, în conversația obișnuită e ok, și în proză, dar în poezie (deși aici e încadrat la "jurnal - expreiment, tot poezie văd eu) cred că se poate modifica. Oricum, acest portret "gri, obsedant de gri", ușor translucid, mi-a plăcut. Semnul meu nostalgic, prin ruginiu de octombrie.
pentru textul : jasmine deȘtii Bobadil, problema este că nimeni nu prea mai mizează pe bunul tău simț aici. Iar asta banuiesc că știi de ce. Nu mai mizezi ori cînd nu mai ai ce, ori cînd nu mai ai pe ce. Deocamdată majoritatea (zic eu) mai au ce să mizeze. Rămîne deci a doua explicație. Bunul tău simț nu prea mai inspiră valoare. Trist dar adevărat. Mă amuză (în mijlocul acestei tristeți mai sus menționate) glumița asta a ta cu ridicatul nivelului. Și nu mă amuză ideea că ar trebui sau ar putea fi ridicat. Pentru că sînt convins că atît Adrian, cît și eu, și mulți alții aici cred în nevoia aceasta. Deși nivelul acesta nu este ceva ce se ridică la o comandă sau sub influența unui geniu. Nivelul ăsta este ceva la care toți participăm cu puțin, cu mic cu mare. Și în general ne străduim să încurajăm pe fiecare. Mai puțin pe cei care au probleme cu bunul simț. Sau cei care nu urmăresc decît să facă valuri sterile. Iar eu sînt amuuzat de deșertăciunea elanului tău atîta timp cît manifești ambele handicapuri menționate la urmă.
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice denu am știut și îmi pare nespus de rău. a fost un om care știa să scrie foarte bine și avea un suflet de aur și un umor de neîntrecut.
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. deamestec de nou si ruine, eleganta a pasului poetic, remarc in mod deosebit finalul. te citeam si pe agonia caci sonetele tale aveau un farmec aparte. parerea mea e ca meriti sa fii mai mult decat novice insa en garde ... ai o spada ascutita ce te va sluji sa scrii bine.
pentru textul : Sonet 122 deiata unul din textele acelea cu care nun prea stii ce sa faci decit probabil sa zimbesti putin. evident, nu lipsit de imaginatie
pentru textul : mi-e frică să dorm demi se pare ca de la versul patru pornești într-o logoree utopica
pentru textul : pastel de iarnă deAndu, tocmai imi spunea cineva ca dupa ac. sminteala frumoasa numita dragoste vine timpul intelepciunii sau macar a unor cuvinte potrivite. iar ele pot lega si dezlega lumea. ceea ce e minunat. multumesc pentru semn
pentru textul : deșertul din mijlocul patului deas fi preferat sa citesc trei texte separate. nu imi este clar de ce apar impreuna. ce mecanism sau mister se afla in spatele acestei puneri impreuna. interesanta, desi putin cam "prea prezenta" repatarea cuvintului "Dumnezeu" in finalul fiecarui text. ma intreb daca nu ar fi mers si fara asta. in general textele sint bune, cu acelasi stil cu care ne-a obisnuit oriana.
pentru textul : Alte scrisori din emisfera boreală descriitura lui Florin Caragiu poartă nuanțări mistice cu largi deschideri spre cititor, referindu-mă strict la textul de aici nu vreau decât să observ imagistica bogată, construcția puternică, aureolările discrete ale tonului, o poezie pictural stilistică, versul nu e arid, are viață interioară și se deschide fără stridențe gratuite, acestea fiind spuse, îți las aici un semn al încrederii pe care eu, dana banu, o am în poezia ta, ești un poet ce merită citit cu atenție sunt bucuroasă și onorată să îmi pot posta textele alături de un autor ca tine bine ai venit
pentru textul : Undeva amețitor de aproape deVă rog să vă familiarizaţi cu regulamentul Hermeneia şi să nu publicaţi mai mult de un text pe zi!
pentru textul : Oameni fara nume dePagini