Și mie textul mi s-a părut normal și atât. Observațiile mele sunt mici amănunte referitoare la cum am văzut eu, personal, acest text. Am explicații pentru fiecare din ele. Dacă dorești, le pot expune. Din moment ce ai publicat un text, te aștepți / chiar dorești să apară comentatori (cărora, probabil, le mulțumești pentru timpul acordat).
între cernoziom și cer. nu știu dacă verticală e linia trasată de pod, dar de la teluric se vrea trecerea și recuperarea fără linii clare (sfumato), spre imponderabil. recuperarea unui spațiu aproape pierdut. a doua strofă îmi amintește de sylvia plath și obsesia masculinității pierdute la naștere. cele doua părți ale poemului sunt precum alveolele scoicilor.
mie mi se pare că acesta e un text care nu spune mai nimic. e foarte mult balast, nu are niciun fel de realizare estetică, nu e ok deloc. Aşa cred. Sper să nu supere părerea.
La mulţi ani!
acea observatie la "scriu cu pieptul" nu cred ca a fost inserata din cauza ca nu s-ar fi priceput sensul, ci dintr-un motiv muuult mai pamantean: cei mai lipsiti oarecum de delicatete (noi, barbatii) nu pot sa nu remarce instantaneu un sens foarte... vizibil care, ucide din fasa orice efort de a asimila... metafore. imi cer scuze, dar de aici, sunt convins, a venit remarca aceea. sincer, mie mi-a cam placut textu`, dar fara acea - de evitat - exprimare.
ddm, perfect de acord, si eu cunosc avantajele si dezavantajele. Probabil experienta nefericita de pe unele siteuri in care se prolifereaza vulgarul sub pretextul unor manifeste literare m-a facut sa am asa un sentiment de greata. Insa, exista cativa autori, oameni seriosi, care fac diferenta, in anumite cercuri. De fiecare data cand ii regasesc este un motiv de bucurie. Te salut.
poemul poarta, de la inceput pana la sfarsit, o constanta stare de constientizare a starii de indragostit. sentimentele se desfasor puternice sub ochiul cititorului, descrise fiind in amanut, dar delicat.
Cineva, nu spun cine, persoană importantă, văd că-mi dă lecții „newtonian-carteziene” – fizicalist-mecaniciste (pe cele „platonic-carteziene” le-a sărit), uitȃnd că atȃt Newton cȃt și Descartes au plecat de la alte premise cam „mistice” de care sfȃnta noastră „rațiune” modernistă cȃnd aude este cuprinsă de o greață incomensurabilă. Și, ca să dau dovadă de bunăvoință, am să ”esplic”. Am refuzat categoric să „cobor în bernă steagul”. Dar am „închinat” – „catargul” și nu l-am „înclinat” sau, doamne ferește, l-am „rupt” și l-am „aruncat” ca să păstrez un echilibru, chiar și precar în dezorientarea mea de-a dreptul „dezorientată”, pentru că pe apa aia pe care mă pregăteam să plutesc nu adia nici măcar o boare. Și catargul putea bine mersi să rămȃnă la locul lui fără să mă împiedice să-l închin simbolic. Ȋn schimb aveam o călăuză care, dincolo de orbirea mea, mă conducea fără greș și fără necesitatea unui catarg fizic cu pȃnzele asociate pe Styx dincolo de Infernul în care singur intrasem. Și uite-așa devine un prăpădit ca mine „poet” închinȃnd niște biete stanțe cuiva și nu „înclinȃnd”. Iar faptul că am îndemnat să-l „închinăm” amȃndoi (eu și călăuza) catargul în chip de ofrandă….dar povestea e mult prea lungă pentru o biată poezioară. De data asta mă înclin, în nemernicia mea, cu toată umilința necesară în fața distinsei persoane importante de care am amintit la început. Și care chiar că le știe pe toate. Mulțumesc Arancăi și Orianei că defularea mea după discuția aia viral-terifiantă pe care am avut-o (chiar și virtual) cu Baudrillard, nu le-au lăsat indiferente.
Adevarat, nu se imbina, sunt doar niste "stari decupate"... este, daca vrei, inca un text din "cutia_cu_nisip", dintr-o lista de texte penibile scrise in ultima vreme... Multam de trecere si comentariu, Ialin
cred că este corect a coji şi nu a decoji, apoi spânzuratul de lustră este mult prea desuet, prea se poartă de lustră. nu ştiu. zic şi eu. în rest, un poem aglomerat, cu idee dar aglomerat şi construcţii forţate pe alocuri: "smulgi luna din ghearele nopţii driblezi pământul".
am citit la tine poeme mult mai bune:)
Călin, ai desprins fir cu fir toate sensurile din poem, de la ou la figurine-totem-spirite și până la clipa aceea când, orice clintire, i-ar putea schimba definitiv destinul, pe linia subțire viață-moarte. Mulțumesc, remarcabil comentariul tău. Monica, desigur este stadiul oului fără coajă, stadiul vieții abia născânde într-o celulă fragilă, celulă-ou, momentul acela când spiritul abia se așterne în prima formă de trup. Despre acestă primordială simțire (pre - simțire, anterioritatea ei) este scris aici. Și despre fragilitatea ființei în acea clipă, în care spirala se poate desfășura invers. Am scris scrin pentru a trece în lumea umană. "scrin" fiind un fel de lăcaș al memoriei, un fel de loc al istoriei personale, în geograma psihică a fiecăruia din noi. Interesantă dezbaterea pe care ai detaliat-o aici. Eu, în ziua când am scris poemul, mă gândeam la ceea ce purtăm în noi din generațiile anterioare și la momentul conceperii noastre, dpv spiritual îndeosebi. Și la cât de mult înseamnă o clipă. Mulțumesc pentru acest comentariu bogat în adăugiri, mi-ai dat de gândit mai departe lucrurile la care mă gândesc deja de ani și ani, din diverse perspective.
folosești o noțiune care duce automat la exterminare pentru a demonstra că boierismul are, sub "stindardele" lui, indivizi care n-au coloană vertebrală și se înrolează, ca să fiu în spiritul românismului, cam mioritic. asocierea pe care o faci nu e numai o exagerare. mi-e chiar greu să o cataloghez. "gluma" ta e sinistră. consider că asta este suficient pentru a constitui o jignire. despre restul... nici nu mai vreau să comentez.
da dom'le, asa da. nici nu trebuie sa te pricepi la poezie, (oare exista stiinta asta a poeziei?..) ca sa simti gustul sarat al prafului rascolit de vint. Sa stai sus pe capota unui Plymouth 55 si sa privesti un Sion pamintesc peste marile canioane ale despartirii. Uneori ma intreb cum mai ai timp sa te gindesti la numele filozofilor cind volumul tacerii este pus la maxim
e chiar cu intentie luat de acolo! (e mini-plagiat?:) de fapt, am scris partea nevazuta a poemului lui Radu Gyr, in celululele caruia cred ca locuia Iisus. cel putin asa am inteles eu poezia lui, a celorlalti enumerati de tine mai sus, a altor oameni despre care nu e loc de spus acum si aici. multumiri pentru comentariu!
desi nu prea mi-a convenit asta, efectul titlului era unul vizual, in orice caz nu apasam pe tastatura aiurea. Arta presupune sa te "joci" serios si sa te abati de la norme.
vladimir ai remarcat ceva important pt mine. in jurul acelui vers se va naste cred inca un poem. daniela, multumesc. corina, nu-l certa pe virgil, ca dupa aia se supara pe amandoua si e pacat. andu, aceeasi poveste, te-ai gandit ca deja folosesti aceleasi fraze dintotdeauna?! spune ceva nou. eu n-am timp fizic sa nu spun nimic cand scriu, pt ca scriu doar cand simt ca am ceva de spus. si nu, nu te entuziasma, nu ma enervezi, mi se inchid ochii de somn si nici in seara asta nu pot salva lumea de prejudecati. noapte linistita tuturor
Nici "palimpstest" ("un palimpstest innuendo sânge, carne și naștere") Katya Kelaro și nici "palimsest" ("ca dintr-un palimsest, așa cum spui") Nincu Mircea.
Mi-a plăcut foarte mult atât ideatica, dar mai ales felul cum revine visul fragmentat, ca o enumerare de termeni cheie:
,,visul reînvie și iată-mă oprit
în fața ușii din tablă ruginită
cu degetele zdrelite de atâta bătut
speriat de o posibilă deschidere
mirat de repetata neîntâmplare
lătratul câinelui ploaia femeia
cearșafurile cerșetorul
rana din umăr"...am senzaţia unei ,,glosse" moderne :)
Nu am înţeles partea mediană:
,,știi
alor mei
iubești mă întreabă" ...e o neputinţă de a mea. Nu trebuie să explici :)
Mă uit acum si la forma poemului, e ca o clepsidră pe care o pot întoarce.
Am mai făcut un experiment: am făcut copy/paste poemului, l-am centrat si am obtinut o formă foarte interesantă. De fapt mai multe. Cea mai dragă e cea prin care ultima parte a poemului seamănă cu o lacrimă :) Nu întâmplător.
Nu numai finalul.
Mie şi prima parte mi-a plăcut.
E adevărat că finalul este mai reuşit, dar întregul poem curge frumos, lin, doar uneori mai prinde câte o "cascadă" ceea ce dă bine construcţiei.
Cezar
"l'écho nu de la nuit" accompagne parfaitement l'image distorsionnée du jour... Je ne crois pas qu'il soit question là d'apprendre ou non la langue française... mais enfin, encore faut-il parfaitement la maîtriser pour lire ce texte. Cela ne fait aucun doute, car les subtilités de la langue s'alliant à celles des images poétiques, tout le rendu complexe de ce texte devient parfaitement "compréhensible" (au sens premier du terme : "prendre avec ") et puis la langue française est si jolie.... je ne dirai évidemment pas le contraire, surtout en ce printemps. Printemps des poètes...:) Primavara Poetilor... Donc ce texte -parfaitement écrit en français- a une résonnance tragique et amère : Comment puis-je parvenir à la liberté promise - ce grand jour qui éclaire les consciences en toute vérité- une liberté qualifiée de "tigresse" -qui comprend donc des qualités de courage et de réflexion, de souplesse d'esprit, d'agilité et de rapidité d'action - si je reste prisonnier de ma nuit, de mes erreurs sans cesse répétées, oubliées, de cet héritage douloureux qui me rend prisonnier d'une chimère. Même la communication -"Tour de Babel" malade- rend impossible une quelconque libération, l'illusion est plus forte, la déformation inaliénable. La photo renforce encore plus ce dernier terme "mon regard" qui renvoie dans un jeu de miroir et de contraste, illustration et poème dos à dos, et pourtant face à face -opposées- comme dans une pièce de monnaie pile ou face.
Dragă Bot
Am reacționat vehement pentru că, fiind eu un membru vechi Hermeneia, am considerat (și uite că nu am greșit) că acest text al tău trebuia trimis din prima la Santier, iar faptul că a apărut în pagina principală a fost doar o scăpare a Consiliului datorată unor cauze care nu legătură cu textul.
Tot așa, fiind eu un membru vechi Hermeneia, îmi place acest site, îmi place atmosfera lui care respiră literar, și cu orice risc, mi-o doresc la fel pentru următorii o sută de ani.
Iar asta nu se poate face dacă texte precum acesta al tău trec de cenzura site-ului.
Textul tău Bot nu poate face obiectul niciunei critici.
no, las că-i uitil de data aceasta. aici tu nu ai explicat poezi ci ai oferit acele informaţii care duc, cum ai spus, la o aprofundare a textului. nu am citit "minunata călătorie", dar modul cum ai construit poezia, de la început "se făcea că tu erai Osa/şi eu îţi eram micul Matz", îmi sugerase exact povestea unor copii. micuţul Matz, e dealtfel, elocvent. Puteai să le spui oricum, se înţelege, cred, ideea.
încă o dată felicitări. o să reţin acestă poezie.
Merge mai bine verbul la imperfect si in titlu, si in tot poemul. Poem care mi-a amintit de "Un veac de singuratate", care ramane pentru mine cea mai ciudat de interesanta carte din toate timpurile mele. Pentru cine s-a intrebat vreodata cum ar arata un arbore genealogic al personajelor, iata ca l-am gasit aici: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/99/Buendia.gif Desi "Un veac..." s-a petrecut in Columbia si imparatul tau e mai mult peruvian. Pizarro il chema pe criminalul spaniol, Francisco Pizarro. Atat ii ducea capul la vremea aceea, sa ucida "in numele Domnului", vapaia din final probabil ca se refera la faptul ca se spune ca Atahualpa a fost condamnat la moarte pe rug, dar, pentru ca intre timp s-a crestinat, a fost iertat la moarte prin spanzurare. Parca acum s-a schimbat mare lucru! Ce vroiam sa spun de fapt e ca poemul tau m-a fascinat pentru ca mi-a amintit de vremurile in care cautam sa invat despre civilizatiile de atunci si de acolo. Un alt Acasa. Poate ca ar trebui sa mai cauti in subconstient si sa continui seria textelor despre acele locuri, sa scrii despre cum credem noi ca ei nu cunosteau roata dar aveam drumuri perfecte si cine stie ce alte lucruri iti vei mai aminti. "Aminti" am scris? :) Subconstientul!
Multumesc pentru comentariu. In legătură cu folosirea femininului de la "psiholog" si eu am crezut ca stiu regulile până a apărut noul DOOM in care multe cuvinte sunt departe de conotatia lor cunoscuta. De exemplu "geolog-geoloagă", "analog-analoagă" etc. Si eu prefer varianta de bun simț "psiholog" si o voi folosi de acum înainte. Marquesa
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Și mie textul mi s-a părut normal și atât. Observațiile mele sunt mici amănunte referitoare la cum am văzut eu, personal, acest text. Am explicații pentru fiecare din ele. Dacă dorești, le pot expune. Din moment ce ai publicat un text, te aștepți / chiar dorești să apară comentatori (cărora, probabil, le mulțumești pentru timpul acordat).
pentru textul : dana point I deDa, mai vin uneori. Dar trec fără prea multe urme.
pentru textul : Cântec deparca asteptam un alt final. si, categoric, nu vad rostul primelor doua versuri.
pentru textul : capitulare dedar, intre aceste fragmente cu care n-am rezonat, e un poem bun.
între cernoziom și cer. nu știu dacă verticală e linia trasată de pod, dar de la teluric se vrea trecerea și recuperarea fără linii clare (sfumato), spre imponderabil. recuperarea unui spațiu aproape pierdut. a doua strofă îmi amintește de sylvia plath și obsesia masculinității pierdute la naștere. cele doua părți ale poemului sunt precum alveolele scoicilor.
pentru textul : campia/podul demie mi se pare că acesta e un text care nu spune mai nimic. e foarte mult balast, nu are niciun fel de realizare estetică, nu e ok deloc. Aşa cred. Sper să nu supere părerea.
pentru textul : frica de moarte deLa mulţi ani!
acea observatie la "scriu cu pieptul" nu cred ca a fost inserata din cauza ca nu s-ar fi priceput sensul, ci dintr-un motiv muuult mai pamantean: cei mai lipsiti oarecum de delicatete (noi, barbatii) nu pot sa nu remarce instantaneu un sens foarte... vizibil care, ucide din fasa orice efort de a asimila... metafore. imi cer scuze, dar de aici, sunt convins, a venit remarca aceea. sincer, mie mi-a cam placut textu`, dar fara acea - de evitat - exprimare.
pentru textul : poetul deddm, perfect de acord, si eu cunosc avantajele si dezavantajele. Probabil experienta nefericita de pe unele siteuri in care se prolifereaza vulgarul sub pretextul unor manifeste literare m-a facut sa am asa un sentiment de greata. Insa, exista cativa autori, oameni seriosi, care fac diferenta, in anumite cercuri. De fiecare data cand ii regasesc este un motiv de bucurie. Te salut.
pentru textul : analiza manifestului boierismului depoemul poarta, de la inceput pana la sfarsit, o constanta stare de constientizare a starii de indragostit. sentimentele se desfasor puternice sub ochiul cititorului, descrise fiind in amanut, dar delicat.
pentru textul : triad curse dema bucur sa vad ca, in sfarsit, se-ntampla. :) sper sa pot veni si eu.
pentru textul : George Precup şi Călin Sămărghiţan vin pentru o seară de poezie la Braşov deCineva, nu spun cine, persoană importantă, văd că-mi dă lecții „newtonian-carteziene” – fizicalist-mecaniciste (pe cele „platonic-carteziene” le-a sărit), uitȃnd că atȃt Newton cȃt și Descartes au plecat de la alte premise cam „mistice” de care sfȃnta noastră „rațiune” modernistă cȃnd aude este cuprinsă de o greață incomensurabilă. Și, ca să dau dovadă de bunăvoință, am să ”esplic”. Am refuzat categoric să „cobor în bernă steagul”. Dar am „închinat” – „catargul” și nu l-am „înclinat” sau, doamne ferește, l-am „rupt” și l-am „aruncat” ca să păstrez un echilibru, chiar și precar în dezorientarea mea de-a dreptul „dezorientată”, pentru că pe apa aia pe care mă pregăteam să plutesc nu adia nici măcar o boare. Și catargul putea bine mersi să rămȃnă la locul lui fără să mă împiedice să-l închin simbolic. Ȋn schimb aveam o călăuză care, dincolo de orbirea mea, mă conducea fără greș și fără necesitatea unui catarg fizic cu pȃnzele asociate pe Styx dincolo de Infernul în care singur intrasem. Și uite-așa devine un prăpădit ca mine „poet” închinȃnd niște biete stanțe cuiva și nu „înclinȃnd”. Iar faptul că am îndemnat să-l „închinăm” amȃndoi (eu și călăuza) catargul în chip de ofrandă….dar povestea e mult prea lungă pentru o biată poezioară. De data asta mă înclin, în nemernicia mea, cu toată umilința necesară în fața distinsei persoane importante de care am amintit la început. Și care chiar că le știe pe toate. Mulțumesc Arancăi și Orianei că defularea mea după discuția aia viral-terifiantă pe care am avut-o (chiar și virtual) cu Baudrillard, nu le-au lăsat indiferente.
pentru textul : Euridice deAdevarat, nu se imbina, sunt doar niste "stari decupate"... este, daca vrei, inca un text din "cutia_cu_nisip", dintr-o lista de texte penibile scrise in ultima vreme... Multam de trecere si comentariu, Ialin
pentru textul : Rebut descuze pt my misspell (de aceea l-am si scris probabil de doua ori!)
gindeste-te la acea pata khaki: este un punct bun de plecare pt un alt poem.
sa stii ca azi mi-a placut mai mult la citire poemul tau, miine nu garantez. la donna e mobile, etcetera
pentru textul : ieşirea din iarnă decred că este corect a coji şi nu a decoji, apoi spânzuratul de lustră este mult prea desuet, prea se poartă de lustră. nu ştiu. zic şi eu. în rest, un poem aglomerat, cu idee dar aglomerat şi construcţii forţate pe alocuri: "smulgi luna din ghearele nopţii driblezi pământul".
pentru textul : last night deam citit la tine poeme mult mai bune:)
Ӕn rest,
aceeaşi noapte clară,
fără muguri”
- cel mai mult îmi place cum ele, umbrele, sunt condamnate la un întuneric diferit. tăiat în două... :)
alex
pentru textul : capcana deCălin, ai desprins fir cu fir toate sensurile din poem, de la ou la figurine-totem-spirite și până la clipa aceea când, orice clintire, i-ar putea schimba definitiv destinul, pe linia subțire viață-moarte. Mulțumesc, remarcabil comentariul tău. Monica, desigur este stadiul oului fără coajă, stadiul vieții abia născânde într-o celulă fragilă, celulă-ou, momentul acela când spiritul abia se așterne în prima formă de trup. Despre acestă primordială simțire (pre - simțire, anterioritatea ei) este scris aici. Și despre fragilitatea ființei în acea clipă, în care spirala se poate desfășura invers. Am scris scrin pentru a trece în lumea umană. "scrin" fiind un fel de lăcaș al memoriei, un fel de loc al istoriei personale, în geograma psihică a fiecăruia din noi. Interesantă dezbaterea pe care ai detaliat-o aici. Eu, în ziua când am scris poemul, mă gândeam la ceea ce purtăm în noi din generațiile anterioare și la momentul conceperii noastre, dpv spiritual îndeosebi. Și la cât de mult înseamnă o clipă. Mulțumesc pentru acest comentariu bogat în adăugiri, mi-ai dat de gândit mai departe lucrurile la care mă gândesc deja de ani și ani, din diverse perspective.
pentru textul : pre-simțire defolosești o noțiune care duce automat la exterminare pentru a demonstra că boierismul are, sub "stindardele" lui, indivizi care n-au coloană vertebrală și se înrolează, ca să fiu în spiritul românismului, cam mioritic. asocierea pe care o faci nu e numai o exagerare. mi-e chiar greu să o cataloghez. "gluma" ta e sinistră. consider că asta este suficient pentru a constitui o jignire. despre restul... nici nu mai vreau să comentez.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deda dom'le, asa da. nici nu trebuie sa te pricepi la poezie, (oare exista stiinta asta a poeziei?..) ca sa simti gustul sarat al prafului rascolit de vint. Sa stai sus pe capota unui Plymouth 55 si sa privesti un Sion pamintesc peste marile canioane ale despartirii. Uneori ma intreb cum mai ai timp sa te gindesti la numele filozofilor cind volumul tacerii este pus la maxim
pentru textul : Free jazz demărturisesc că nu am citit majoritatea textelor postate de tine aici. dar am impresia că proza îți reușește ceva mai mult.
pentru textul : Există viață după… dee chiar cu intentie luat de acolo! (e mini-plagiat?:) de fapt, am scris partea nevazuta a poemului lui Radu Gyr, in celululele caruia cred ca locuia Iisus. cel putin asa am inteles eu poezia lui, a celorlalti enumerati de tine mai sus, a altor oameni despre care nu e loc de spus acum si aici. multumiri pentru comentariu!
pentru textul : din centru înspre nicio margine dedesi nu prea mi-a convenit asta, efectul titlului era unul vizual, in orice caz nu apasam pe tastatura aiurea. Arta presupune sa te "joci" serios si sa te abati de la norme.
vladimir ai remarcat ceva important pt mine. in jurul acelui vers se va naste cred inca un poem. daniela, multumesc. corina, nu-l certa pe virgil, ca dupa aia se supara pe amandoua si e pacat. andu, aceeasi poveste, te-ai gandit ca deja folosesti aceleasi fraze dintotdeauna?! spune ceva nou. eu n-am timp fizic sa nu spun nimic cand scriu, pt ca scriu doar cand simt ca am ceva de spus. si nu, nu te entuziasma, nu ma enervezi, mi se inchid ochii de somn si nici in seara asta nu pot salva lumea de prejudecati. noapte linistita tuturor
pentru textul : amidon deNici "palimpstest" ("un palimpstest innuendo sânge, carne și naștere") Katya Kelaro și nici "palimsest" ("ca dintr-un palimsest, așa cum spui") Nincu Mircea.
pentru textul : vorbesc o latină ciudată deMi-a plăcut foarte mult atât ideatica, dar mai ales felul cum revine visul fragmentat, ca o enumerare de termeni cheie:
,,visul reînvie și iată-mă oprit
în fața ușii din tablă ruginită
cu degetele zdrelite de atâta bătut
speriat de o posibilă deschidere
mirat de repetata neîntâmplare
lătratul câinelui ploaia femeia
cearșafurile cerșetorul
rana din umăr"...am senzaţia unei ,,glosse" moderne :)
Nu am înţeles partea mediană:
,,știi
alor mei
iubești mă întreabă" ...e o neputinţă de a mea. Nu trebuie să explici :)
Mă uit acum si la forma poemului, e ca o clepsidră pe care o pot întoarce.
Am mai făcut un experiment: am făcut copy/paste poemului, l-am centrat si am obtinut o formă foarte interesantă. De fapt mai multe. Cea mai dragă e cea prin care ultima parte a poemului seamănă cu o lacrimă :) Nu întâmplător.
Te felicit cu tot dragul!
pentru textul : neîntâmplarea deMariana
Nu numai finalul.
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deMie şi prima parte mi-a plăcut.
E adevărat că finalul este mai reuşit, dar întregul poem curge frumos, lin, doar uneori mai prinde câte o "cascadă" ceea ce dă bine construcţiei.
Cezar
"l'écho nu de la nuit" accompagne parfaitement l'image distorsionnée du jour... Je ne crois pas qu'il soit question là d'apprendre ou non la langue française... mais enfin, encore faut-il parfaitement la maîtriser pour lire ce texte. Cela ne fait aucun doute, car les subtilités de la langue s'alliant à celles des images poétiques, tout le rendu complexe de ce texte devient parfaitement "compréhensible" (au sens premier du terme : "prendre avec ") et puis la langue française est si jolie.... je ne dirai évidemment pas le contraire, surtout en ce printemps. Printemps des poètes...:) Primavara Poetilor... Donc ce texte -parfaitement écrit en français- a une résonnance tragique et amère : Comment puis-je parvenir à la liberté promise - ce grand jour qui éclaire les consciences en toute vérité- une liberté qualifiée de "tigresse" -qui comprend donc des qualités de courage et de réflexion, de souplesse d'esprit, d'agilité et de rapidité d'action - si je reste prisonnier de ma nuit, de mes erreurs sans cesse répétées, oubliées, de cet héritage douloureux qui me rend prisonnier d'une chimère. Même la communication -"Tour de Babel" malade- rend impossible une quelconque libération, l'illusion est plus forte, la déformation inaliénable. La photo renforce encore plus ce dernier terme "mon regard" qui renvoie dans un jeu de miroir et de contraste, illustration et poème dos à dos, et pourtant face à face -opposées- comme dans une pièce de monnaie pile ou face.
pentru textul : la liberté promise deMulțumesc sebi pentru sesizarea unei greseli de ortografie l-am văzut acum cu ajutorul tău,o zi frumoasă.
pentru textul : Trăiește capra vecinului deDragă Bot
pentru textul : Bățos. deAm reacționat vehement pentru că, fiind eu un membru vechi Hermeneia, am considerat (și uite că nu am greșit) că acest text al tău trebuia trimis din prima la Santier, iar faptul că a apărut în pagina principală a fost doar o scăpare a Consiliului datorată unor cauze care nu legătură cu textul.
Tot așa, fiind eu un membru vechi Hermeneia, îmi place acest site, îmi place atmosfera lui care respiră literar, și cu orice risc, mi-o doresc la fel pentru următorii o sută de ani.
Iar asta nu se poate face dacă texte precum acesta al tău trec de cenzura site-ului.
Textul tău Bot nu poate face obiectul niciunei critici.
Vă mulţumesc pentru comentarii şi timp!
pentru textul : Număratul pe degete deno, las că-i uitil de data aceasta. aici tu nu ai explicat poezi ci ai oferit acele informaţii care duc, cum ai spus, la o aprofundare a textului. nu am citit "minunata călătorie", dar modul cum ai construit poezia, de la început "se făcea că tu erai Osa/şi eu îţi eram micul Matz", îmi sugerase exact povestea unor copii. micuţul Matz, e dealtfel, elocvent. Puteai să le spui oricum, se înţelege, cred, ideea.
pentru textul : minunata călătorie a lui emil prin gara de nord deîncă o dată felicitări. o să reţin acestă poezie.
Merge mai bine verbul la imperfect si in titlu, si in tot poemul. Poem care mi-a amintit de "Un veac de singuratate", care ramane pentru mine cea mai ciudat de interesanta carte din toate timpurile mele. Pentru cine s-a intrebat vreodata cum ar arata un arbore genealogic al personajelor, iata ca l-am gasit aici: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/99/Buendia.gif Desi "Un veac..." s-a petrecut in Columbia si imparatul tau e mai mult peruvian. Pizarro il chema pe criminalul spaniol, Francisco Pizarro. Atat ii ducea capul la vremea aceea, sa ucida "in numele Domnului", vapaia din final probabil ca se refera la faptul ca se spune ca Atahualpa a fost condamnat la moarte pe rug, dar, pentru ca intre timp s-a crestinat, a fost iertat la moarte prin spanzurare. Parca acum s-a schimbat mare lucru! Ce vroiam sa spun de fapt e ca poemul tau m-a fascinat pentru ca mi-a amintit de vremurile in care cautam sa invat despre civilizatiile de atunci si de acolo. Un alt Acasa. Poate ca ar trebui sa mai cauti in subconstient si sa continui seria textelor despre acele locuri, sa scrii despre cum credem noi ca ei nu cunosteau roata dar aveam drumuri perfecte si cine stie ce alte lucruri iti vei mai aminti. "Aminti" am scris? :) Subconstientul!
pentru textul : este dimineață în peru deMultumesc pentru comentariu. In legătură cu folosirea femininului de la "psiholog" si eu am crezut ca stiu regulile până a apărut noul DOOM in care multe cuvinte sunt departe de conotatia lor cunoscuta. De exemplu "geolog-geoloagă", "analog-analoagă" etc. Si eu prefer varianta de bun simț "psiholog" si o voi folosi de acum înainte. Marquesa
pentru textul : Experiența dePagini