Interesanta poezia mai ales ca este scrisa prin recurs la inconstient despre cele traite de tine apoi si de altii... "cauți drumul din ochiul negru treci dintr-un trup în altul distorsionat la ora când eu sunt deja praf de lună galbenă" Am un singur amendament... ochiul acela negru era de fapt verde iar acesta nu este in nici un caz "ultimul cerc" desi aparent toate efluviile se intorc cu o putere inzecita inapoi la proprietarul ce a deschis din nepricepere "poarta vantului".
cred ca susul e jos si invers ptr divin. e posibil sa il putem intui astfel prin aceasta lipsa careia ii spunem dragoste. de aceea imi place magdalena. ambele demersuri sunt necesare, cred. multumesc, dane
Asa-i Emile, chestie de gusturi, insa mie tot mi se pare atat de ratat si de comercial acest titlu incat indraznesc sa-ti recomand prieteneste sa te gandesti la un altul pentru eventualul volum. Dar asta e desigur doar parerea mea... toate cele bune, Andu.
Deși ideea e veche și, deci, ar părea neinteresantă, ai reușit să mă faci să citesc până la capăt poemul și să revin asupra lecturii. Și mai e ceva: ai știut cum să începi - cu cea mai reușită strofă, cu cel mai reușit vers: "Sâmbăta fac parte din apă.".
Alma, căutarea este cea care definește altă vârstă. Iar căutarea aceasta întoarce tot timpul, încolăcit cuminte și supus, la picioarele copilăriei. Și uite așa, toate se fac noi. Da, știu că poate ar merge... poate voi reveni asupra lui. Nici eu sunt prea mulțumită. Mă gândeam de fapt la un fel de glob... dar nu detaliez, dacă reușesc să cristalizez imaginea, voi reveni. Vladimir, aici este și poezie, desigur, cred că știi că mi-e greu, foarte greu, să mă desprind și să mă delimitez singură. Uneori însă mă cenzurez... inițial fuseseră mult mai evidente "versurile". Aș mai adăuga ceva la poezia "săpată" de tine... ceva ce nu este cu italice, dar ochiul ascuns al cititorului sper să "ghicească". Linea... cu atât de mult timp în urmă... la începutul unei noi lumi. Ce alt să știm despre noi. Iată oglindirea poveștii în apa limpede a ochiului. Mă bucură.
Dacă era un pic mai multă atenție la diacritice, la virgule, la punctuație.... Treci, te rog, încă o dată cu atenție prin el și cred că va arăta cu totul altfel. Ideile și modul în care ele s-au dezvoltat în acest prezent continuu mi-au plăcut.
Alma, finalul și textul își doresc să dea tenta aceea de ireal, de derută în planuri și personaje. Nici eu nu știu exact cine a primit trandafirul și dacă de fapt sunt mai multe personaje sau nu în povestirea aceasta. Glumesc, desigur că orice confuzie e intenționată. Mă mai gândesc dacă să o mai adâncesc au ba, dacă zici tu... Dacă aș da mai multe explicații, gen că eu văd personajul în metrou și-mi închipui povestea trandafirului, după care de fapt povestea se schimbă, ar fi un pic cam uzitat ca tehnică și poate banal. Pe când așa, dacă nimeni nu știe cine povestește...
graunfels, vad ca ai intrat in forta. deja vedeta, la doar 4 texte si un comm. bine ai venit si pe aici. prietenii nu trebuie lasati singuri niciodata. deja esti pe prima pagina. wow. respectele mele, musiu. sa ma tin aproape. simt ca tu stii ceva care aduce succesul pocnind din degete. sa ne zici si noua secretul....:) frumos text!
ce i-as reprosa eu acestui poem este multitudinea de verbe la inceput de vers; asa, se obtine o insiruire de actiuni in care eu, ca cititor, abia de mai am loc sa simt ceva.
cel mult douăzeci şi patru de ore." textul asta n-a stat mai mult de 5 ore pe prima pagina, Mariana! Arata-mi tu cum ar trebui sa arate corect din punct de vedere gramatical si de tiparire. Hai ca m-ai facut curios.
Andule vina e a mea, bate-o vina. am intins mîna unui mitocan. scuze, deci.
Stimati editori, de la un comentariu pe text pina la un atac maliţios cu privire la igiena corporală a cuiva, pe care bobadil il face la adresa mea, e o cale lunga, nu credeti? Inteleg sa ataci un text, dar o persoana? In felul acesta? De unde s-a documentat el ca sint un nespalat si-mi pute gura? De ce atata ura fara suport factual? De unde vine nerusinarea asta? Sintem aici pe un site literar sau sintem in latrina? Nu mai avem respect unul pentru celalalt? Am ajuns la asasinare de caracter, de principiu?
Domnilor, doamnelor, mai exista un gram de omenie, de prietenie, respect si colegialitate? E cumva acest fel de interactiune ceva comun in Romania de azi? Daca interventia mea vis a vis de Mariana e un gest abominabil in ochii acestui bobadil, atunci in ce fel sa inteleg eu diatriba lui? Ma dezleg de acest bobadil de azi inainte! Ma dezleg si de acest site daca este nevoie! Nimănui nu-i trebuie o mîrlănie nedorită, agresivă si inutilă. De ce?
Castigatorul (castigatoarea) concursului va fi anuntat (anuntata)i in cursul zilei de joi 24 iulie. Pana maine 23 iulie concursul ramane deschis. Va multumesc pentru participare. Andu
Ceea ce nu înţeleg eu, e de ce, margas, te chinui să convingi pe cineva că între noi ar fi o pb... literară. Între noi a fost, probabil, o pb literară, la început, dar nici de asta nu sunt sigur. Acum e devenit personală, însă doar pentru tine. Cert e că, la tine, nu mai e vorba de aversiune ori răutate, ci de ură. Ai înmagazinat-o în timp şi ţi-o manifeşti acum, prin încercări, vezi doamne, de-a te convinge chiar pe tine că eu aş scrie prost. Aproape toate offtopicurile astea jenante le-ai provocat tu, prin intervenţii obiective spui tu, în fapt, intervenţii de trotuar fardate puţintel intelectual. Când am început eu vreo discuţie între noi ultima dată? Sau de câte ori? Crezi că dacă ai reuşit să înveţi trei cuvinte critice de-ale oamenilor mari şi fluturi de zor vocabula "clişeic" te ia cineva în serios? Păi tu ai probleme cu scrisul de ordin primar, margas, anaflabeto, şi ai pretenţii literare? Dai verdicte? Faci exegeze? Abia ăsta e veleitarism!
Reactii? Nu cred ca avem @in noi acel ceva, acea instanta interioara care sa dea rasouns la stimul, o reactie. Nu stiu ce ar spune un psihiatru sau un sociolog sau...despre o astfel de lipsa in arhitectura. Eu spun ca o simt. Deci asta e tot ce pot da conexiunile mele neuronale, ramane sa-mi bat capul cu aceasta constientizare.
Apropos in text exista si un fals.
" De parcă ar exista și moarte rea."
Of! Cum nu? Exista moartea in neinchipuite torturi, inceata precum picatura chinezeasca. Specii intregi o cunosc, oamenii de asemenea, din pacate si mii de copii...Dosarele crimei sunt pline de grozavii. Si daca sa presupunem ca ar exista o continuarea a vibratiilor sufletesti dupa moarte, undeva si macar doar in inconstientul colectiv, atunci ar parea o moarte nesfarsit de lunga si inceata. Si daca ar exista ceva ce in natura sa se numeasca nou inceput, atunci ar exista si imposibilitatea de a mai crede in el, asa ca in autism...ceva merge inainte, ceva nu are toate instantele necesare de raspuns.
Poezia totuși, după cum afirma și P.Valery, nu e un accident al substanței proză... Merită această "lirică", mai pertinent, să fie înscrisă în pasaje romanești. Dar cum azi accidentele sunt la modă în artă, generând plăgi stilistice, genurile se confundă lejer, superpozabil chiar, determinând concentrații de gust unidimensionale... Apoi cum și în artă funcționează principiul "de gustibus non disputandum", și mai ales aici , această uni-dimensionalitate se va întâlni la unison poate cu iubirea uni-versală...
La rîpa uvedenrode cîte gasteropode... mă impac cu cirezile agreste, apropiate sau indepărtate, nu și cu plagiatele mări... Anumitul context se refera la jocul secund sau nu ma pricep eu prea bine? Poezia este slabă si nu exprimă nimic dincolo de o banală cimilitura, din 2002 desigur Bobadil.
Ioana, aferim! Ca de atatea ori am luat lama, sau cutitul, sau guma si am facut prapad! Acum ar fi nimica-nimicutza, zboara "uneori" de acolo ca frisca de pe tortul miresei... doar ca ma gandesc asa, daca las asertiunea ca "si lumina se sinucide" asta are un aspect asa, regretabil de generalitate, don't U think? Iar mie imi place sa particularizez (atat cat pot) asa ca... nu stiu ce sa fac! Poate ar trebui sa mai pun mana pe Pavese si sa mai aprofundez treaba asta cu suicidul cum vine (Doamne fereste! :-) Multumesc de apreciere, Bobadil.
Vorbeam cu cineva: daca esti o persoana cunoscuta atunci unii vor sta pe langa tine doar sa atraga atentia asupra lor: din pacate chiar fiind agresivi cu tine si din fericire doar uitandu-se ca vita la poarta noua. E o moda. De Craciun si de paste se vede acest lucru, de care si Motzart se plangea. Constiinta nu invinge orgoliul cand e sa intrebi sincer: de ce? De ce, ma Paule, de ce?
Michellangelo le-a inchis usa ucenicilor in nas. Narcis Iustin Ianau plange, mai ales ca fiind adolescent la el predomina partea cu cei violenti, nu cu cei care ...Exista Dumnezeu? Si ce daca, te schimba cu ceva? "de aceea te văd ca pe un port
plin cu vapoare într-o ceață binevoitoare
tu biet tâmplar sortit să mă iubești
până vreau eu" ha ha ha
"ce-ti pasa tie chip de lut, daca sunt eu sau altul"
Nu te-ai informat cu nimic pentru poem, nu sunt informatii, sentimentul e clar din categoria acuzata de mine. Numai bine! Fericiti cei saraci in iubire. Ei sunt crezuti primii, de cei ca ei.
nu sunt sigura ca ar fi trebuit sa arunci textul asta in cutia cu nisip. nu spune el lucruri noi, nu le spune prin cine stie ce artificii stilistice, dar...le spune. si reuseste sa transmita, chiar prin zgarcenia asta de mijloace, o stare de blazare in crescendo. cred ca voi trece mai des prin pagina ta. oricum, fara a emite pretenii de critic literar, ci numai ca om care mai citeste poezie din cand in cand, as spune ca ai urcat in ultima vreme...asa...de un an si ceva incoace. :)
„Copilul râde: înțelepciunea și iubirea mea e jocul!” spunea Blaga precum odinioară înțeleptul și poetul Solomon.
„Taci, Matt, i-a răspuns Furnilă, taci... în cartierul ăsta se joacă alte jocuri... ”
Frumos final. M-aș fi oprit la „jocuri” :) Asta pentru că după o rostire înțeleaptă se lasă un fel de tăcere bună, o liniște pentru reflecție.
Cred că în partea mediană s-au amestecat un pic timpurile.
Corect „așază”.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Interesanta poezia mai ales ca este scrisa prin recurs la inconstient despre cele traite de tine apoi si de altii... "cauți drumul din ochiul negru treci dintr-un trup în altul distorsionat la ora când eu sunt deja praf de lună galbenă" Am un singur amendament... ochiul acela negru era de fapt verde iar acesta nu este in nici un caz "ultimul cerc" desi aparent toate efluviile se intorc cu o putere inzecita inapoi la proprietarul ce a deschis din nepricepere "poarta vantului".
pentru textul : Five Seconds dePaul ~ nobody can save you so behave yourself!:p
Virgil - There can be only one! The one! [or so the Oracle tells me]. But looking for Zion should be everyone's prerogative.
PS..and you have too many buttons in your Matrix. Do something about it!:p
pentru textul : Oster-Monath decred ca susul e jos si invers ptr divin. e posibil sa il putem intui astfel prin aceasta lipsa careia ii spunem dragoste. de aceea imi place magdalena. ambele demersuri sunt necesare, cred. multumesc, dane
pentru textul : crucile deAsa-i Emile, chestie de gusturi, insa mie tot mi se pare atat de ratat si de comercial acest titlu incat indraznesc sa-ti recomand prieteneste sa te gandesti la un altul pentru eventualul volum. Dar asta e desigur doar parerea mea... toate cele bune, Andu.
pentru textul : eu nu sunt mesia dedar, ce frumos spui tu: octombrie pare o flacără ce și-a dat duhul discret și inevitabil..., mulțumesc, Luminița!
pentru textul : din noiembrie vor rămâne pete mari pe covor deUps! M-ai făcut curios. Hai să văd, Ela. Nu știți cât mă bucur că v-a plăcut.
pentru textul : Umbra deda, a fost un fel dragoste umbland pe doua picioare, daca de Pesamosca vorbesti. zile faine!
pentru textul : fără de arginţi deDeși ideea e veche și, deci, ar părea neinteresantă, ai reușit să mă faci să citesc până la capăt poemul și să revin asupra lecturii. Și mai e ceva: ai știut cum să începi - cu cea mai reușită strofă, cu cel mai reușit vers: "Sâmbăta fac parte din apă.".
pentru textul : Săptămâna câinilor deAlma, căutarea este cea care definește altă vârstă. Iar căutarea aceasta întoarce tot timpul, încolăcit cuminte și supus, la picioarele copilăriei. Și uite așa, toate se fac noi. Da, știu că poate ar merge... poate voi reveni asupra lui. Nici eu sunt prea mulțumită. Mă gândeam de fapt la un fel de glob... dar nu detaliez, dacă reușesc să cristalizez imaginea, voi reveni. Vladimir, aici este și poezie, desigur, cred că știi că mi-e greu, foarte greu, să mă desprind și să mă delimitez singură. Uneori însă mă cenzurez... inițial fuseseră mult mai evidente "versurile". Aș mai adăuga ceva la poezia "săpată" de tine... ceva ce nu este cu italice, dar ochiul ascuns al cititorului sper să "ghicească". Linea... cu atât de mult timp în urmă... la începutul unei noi lumi. Ce alt să știm despre noi. Iată oglindirea poveștii în apa limpede a ochiului. Mă bucură.
pentru textul : Pânză nețesută deDacă era un pic mai multă atenție la diacritice, la virgule, la punctuație.... Treci, te rog, încă o dată cu atenție prin el și cred că va arăta cu totul altfel. Ideile și modul în care ele s-au dezvoltat în acest prezent continuu mi-au plăcut.
pentru textul : Numele dece sa mai incerc? indiferent de sensul cu care il folosesti, cuvantul se scrie cappella nu capella, iar in italiana cappella inseamna capelă.
pentru textul : A cappella deAlma, finalul și textul își doresc să dea tenta aceea de ireal, de derută în planuri și personaje. Nici eu nu știu exact cine a primit trandafirul și dacă de fapt sunt mai multe personaje sau nu în povestirea aceasta. Glumesc, desigur că orice confuzie e intenționată. Mă mai gândesc dacă să o mai adâncesc au ba, dacă zici tu... Dacă aș da mai multe explicații, gen că eu văd personajul în metrou și-mi închipui povestea trandafirului, după care de fapt povestea se schimbă, ar fi un pic cam uzitat ca tehnică și poate banal. Pe când așa, dacă nimeni nu știe cine povestește...
pentru textul : Cariño, me dice deInteresant... "acest glas ce nu vrea să se stingă până nu-l vei auzi" - partea aceasta are forta de a exista chiar despartita de construct.
pentru textul : Ultima strigare degraunfels, vad ca ai intrat in forta. deja vedeta, la doar 4 texte si un comm. bine ai venit si pe aici. prietenii nu trebuie lasati singuri niciodata. deja esti pe prima pagina. wow. respectele mele, musiu. sa ma tin aproape. simt ca tu stii ceva care aduce succesul pocnind din degete. sa ne zici si noua secretul....:) frumos text!
pentru textul : Simplu dece i-as reprosa eu acestui poem este multitudinea de verbe la inceput de vers; asa, se obtine o insiruire de actiuni in care eu, ca cititor, abia de mai am loc sa simt ceva.
pentru textul : scoteam dragostea cu o pompă submersibilă decel mult douăzeci şi patru de ore." textul asta n-a stat mai mult de 5 ore pe prima pagina, Mariana! Arata-mi tu cum ar trebui sa arate corect din punct de vedere gramatical si de tiparire. Hai ca m-ai facut curios.
Andule vina e a mea, bate-o vina. am intins mîna unui mitocan. scuze, deci.
Stimati editori, de la un comentariu pe text pina la un atac maliţios cu privire la igiena corporală a cuiva, pe care bobadil il face la adresa mea, e o cale lunga, nu credeti? Inteleg sa ataci un text, dar o persoana? In felul acesta? De unde s-a documentat el ca sint un nespalat si-mi pute gura? De ce atata ura fara suport factual? De unde vine nerusinarea asta? Sintem aici pe un site literar sau sintem in latrina? Nu mai avem respect unul pentru celalalt? Am ajuns la asasinare de caracter, de principiu?
Domnilor, doamnelor, mai exista un gram de omenie, de prietenie, respect si colegialitate? E cumva acest fel de interactiune ceva comun in Romania de azi? Daca interventia mea vis a vis de Mariana e un gest abominabil in ochii acestui bobadil, atunci in ce fel sa inteleg eu diatriba lui? Ma dezleg de acest bobadil de azi inainte! Ma dezleg si de acest site daca este nevoie! Nimănui nu-i trebuie o mîrlănie nedorită, agresivă si inutilă. De ce?
pentru textul : joacă de rime deAm ţinut cont de sugestii. Mă bucur foarte mult să te revăd în pagina mea.
O primăvară frumoasă !
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deCastigatorul (castigatoarea) concursului va fi anuntat (anuntata)i in cursul zilei de joi 24 iulie. Pana maine 23 iulie concursul ramane deschis. Va multumesc pentru participare. Andu
pentru textul : două mâini deprimele doua strofe sint valoroase si ar merita o penita de aur. dar in partea a doua textul se pierde pe sine insusi.
pentru textul : mâna lui rezema liniștea deCeea ce nu înţeleg eu, e de ce, margas, te chinui să convingi pe cineva că între noi ar fi o pb... literară. Între noi a fost, probabil, o pb literară, la început, dar nici de asta nu sunt sigur. Acum e devenit personală, însă doar pentru tine. Cert e că, la tine, nu mai e vorba de aversiune ori răutate, ci de ură. Ai înmagazinat-o în timp şi ţi-o manifeşti acum, prin încercări, vezi doamne, de-a te convinge chiar pe tine că eu aş scrie prost. Aproape toate offtopicurile astea jenante le-ai provocat tu, prin intervenţii obiective spui tu, în fapt, intervenţii de trotuar fardate puţintel intelectual. Când am început eu vreo discuţie între noi ultima dată? Sau de câte ori? Crezi că dacă ai reuşit să înveţi trei cuvinte critice de-ale oamenilor mari şi fluturi de zor vocabula "clişeic" te ia cineva în serios? Păi tu ai probleme cu scrisul de ordin primar, margas, anaflabeto, şi ai pretenţii literare? Dai verdicte? Faci exegeze? Abia ăsta e veleitarism!
Treci odată peste!
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deMaria, "O poezie e bună când naşte poezie" tind să fiu de acord... şi nu prea. E ceva amestecat. Mă bucur că ţi-a plăcut şi-ţi mulţumesc de trecere!
pentru textul : Noapte bună, copii deReactii? Nu cred ca avem @in noi acel ceva, acea instanta interioara care sa dea rasouns la stimul, o reactie. Nu stiu ce ar spune un psihiatru sau un sociolog sau...despre o astfel de lipsa in arhitectura. Eu spun ca o simt. Deci asta e tot ce pot da conexiunile mele neuronale, ramane sa-mi bat capul cu aceasta constientizare.
pentru textul : după douăzeci de ani (III) deApropos in text exista si un fals.
" De parcă ar exista și moarte rea."
Of! Cum nu? Exista moartea in neinchipuite torturi, inceata precum picatura chinezeasca. Specii intregi o cunosc, oamenii de asemenea, din pacate si mii de copii...Dosarele crimei sunt pline de grozavii. Si daca sa presupunem ca ar exista o continuarea a vibratiilor sufletesti dupa moarte, undeva si macar doar in inconstientul colectiv, atunci ar parea o moarte nesfarsit de lunga si inceata. Si daca ar exista ceva ce in natura sa se numeasca nou inceput, atunci ar exista si imposibilitatea de a mai crede in el, asa ca in autism...ceva merge inainte, ceva nu are toate instantele necesare de raspuns.
Poezia totuși, după cum afirma și P.Valery, nu e un accident al substanței proză... Merită această "lirică", mai pertinent, să fie înscrisă în pasaje romanești. Dar cum azi accidentele sunt la modă în artă, generând plăgi stilistice, genurile se confundă lejer, superpozabil chiar, determinând concentrații de gust unidimensionale... Apoi cum și în artă funcționează principiul "de gustibus non disputandum", și mai ales aici , această uni-dimensionalitate se va întâlni la unison poate cu iubirea uni-versală...
pentru textul : dolores plecând deLa rîpa uvedenrode cîte gasteropode... mă impac cu cirezile agreste, apropiate sau indepărtate, nu și cu plagiatele mări... Anumitul context se refera la jocul secund sau nu ma pricep eu prea bine? Poezia este slabă si nu exprimă nimic dincolo de o banală cimilitura, din 2002 desigur Bobadil.
pentru textul : cine-mi va deschide deIoana, aferim! Ca de atatea ori am luat lama, sau cutitul, sau guma si am facut prapad! Acum ar fi nimica-nimicutza, zboara "uneori" de acolo ca frisca de pe tortul miresei... doar ca ma gandesc asa, daca las asertiunea ca "si lumina se sinucide" asta are un aspect asa, regretabil de generalitate, don't U think? Iar mie imi place sa particularizez (atat cat pot) asa ca... nu stiu ce sa fac! Poate ar trebui sa mai pun mana pe Pavese si sa mai aprofundez treaba asta cu suicidul cum vine (Doamne fereste! :-) Multumesc de apreciere, Bobadil.
pentru textul : împăcarea cu lumina deVorbeam cu cineva: daca esti o persoana cunoscuta atunci unii vor sta pe langa tine doar sa atraga atentia asupra lor: din pacate chiar fiind agresivi cu tine si din fericire doar uitandu-se ca vita la poarta noua. E o moda. De Craciun si de paste se vede acest lucru, de care si Motzart se plangea. Constiinta nu invinge orgoliul cand e sa intrebi sincer: de ce? De ce, ma Paule, de ce?
Michellangelo le-a inchis usa ucenicilor in nas. Narcis Iustin Ianau plange, mai ales ca fiind adolescent la el predomina partea cu cei violenti, nu cu cei care ...Exista Dumnezeu? Si ce daca, te schimba cu ceva? "de aceea te văd ca pe un port
plin cu vapoare într-o ceață binevoitoare
tu biet tâmplar sortit să mă iubești
până vreau eu" ha ha ha
"ce-ti pasa tie chip de lut, daca sunt eu sau altul"
Nu te-ai informat cu nimic pentru poem, nu sunt informatii, sentimentul e clar din categoria acuzata de mine. Numai bine! Fericiti cei saraci in iubire. Ei sunt crezuti primii, de cei ca ei.
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu deexprimare defectuoasă - poate chiar neglijentă pe alocuri - și conținut relativ nesemnificativ.
pentru textul : Aproapelui cu ură II deFrancisc, nu "francis", scuze!
pentru textul : De-acuma ești străină denu sunt sigura ca ar fi trebuit sa arunci textul asta in cutia cu nisip. nu spune el lucruri noi, nu le spune prin cine stie ce artificii stilistice, dar...le spune. si reuseste sa transmita, chiar prin zgarcenia asta de mijloace, o stare de blazare in crescendo. cred ca voi trece mai des prin pagina ta. oricum, fara a emite pretenii de critic literar, ci numai ca om care mai citeste poezie din cand in cand, as spune ca ai urcat in ultima vreme...asa...de un an si ceva incoace. :)
pentru textul : și ce dacă de„Copilul râde: înțelepciunea și iubirea mea e jocul!” spunea Blaga precum odinioară înțeleptul și poetul Solomon.
„Taci, Matt, i-a răspuns Furnilă, taci... în cartierul ăsta se joacă alte jocuri... ”
pentru textul : Jocuri și jucători deFrumos final. M-aș fi oprit la „jocuri” :) Asta pentru că după o rostire înțeleaptă se lasă un fel de tăcere bună, o liniște pentru reflecție.
Cred că în partea mediană s-au amestecat un pic timpurile.
Corect „așază”.
Pagini