cred ca ai dreptate. parerea mea este ca usr este o gluma. sau, ca sa fiu mai serios, un container. adica o asociatie. la fel ca asociatia geamgiilor sau a brutarilor. asta nu are nici o legatura cu calitatea sau sansele de dezvoltare personala. iar premiile sint ca si penitele pe aici. depinde cine le ofera. in orice caz, calitatea a fost intotdeauna o functie inversa cantitatii. iar constringerea, dificultatea (chiar suferinta) au fost mult mai propice talentului decit baltirea sindrofiilor si a cumetriilor.
in ce priveste prezenta si "lupta" pe internet, desi este si ea pasibila sa fie plina de manelisme si gunoaie, faptul ca te expune la o competitie acerba este foarte benefic. ai mult mai multe sanse aici sa inveti sa scrii si sa fii critic cu tine si cu altii.
în general nu mă pronunț cu privire la modul cum alții oferă penițele, deși încurajez exigența ca principiu. de data aceasta mă tem că avem de a face cu o gafă jenantă. înclin să cred că persoana care a acordat penița a abuzat de privilegiul de a da penițe, sau nu are o minimă înțelegere despre literatură. ambele situații pun sub semnul întrebării încadrarea ca autor hermeneia.
textul este sub-mediocru
Si pentru ca uite nu-mi iese din minte faptul ca n-ai priceput ce-am vrut sa zic, revin: "E pana la urma felul tau de a expune viata ca aporie" Ma refeream desigur la modul tau de a scrie poezie, asa cum l-am perceput eu, valorizand paradoxul (aporie=dificultate de ordin rațional greu sau imposibil de rezolvat), limitele la care ajunge gandirea logica, pentru a crea tensiunea necesara sugerarii unor imagini puternic conturate. "contorsionand limbajul pentru a reda sensuri pe o multitudine de nivele hermeneutice" Termenul de "contorsionat" nu are o acceptiune negativa dimpotriva implica recursul mai mult sau mai putin constient la o topica diferita modului comun de a scrie poezie, mai ales ca tu esti familiarizat cu ritmul compozitiei. In acceptiunea mea, aceasta realitate iti da posibilitatea de a structura poezia pe mai multe paliere de interpretare (nivele hermeneutice). "un fel de reprezentatie a unui saltimbanc care descopera viata cu profunzimea unui copil, maturizat prea devreme de o iarna deloc blanda" saltimbanc = Actor de circ cu mimică bufă, care execută exerciții ușoare de acrobație. Nici o clipa nu m-am gandit la cealalta semnificatie a termenului. Sub aparenta unui spectacol poezia ta conduce la aspecte deosebit de relevante ale existentei... astfel am facut paralela cu un copil care se maturizeaza prea devreme prin suferinta si care te socheaza cu intrebarile sale. Nu stiu daca ai intalnit asa ceva dar eu m-am lovit de astfel de situatii. "o poezie despre care cred ca recitata fiind si-ar desavarsi frumusetea." Asta trebuie sa o citesti asa cum este scris... stiu ca ai talent in a recita si cred ca ritmul textului tau s-ar simti mult mai bine recitat fiind. Acum te rog spune-mi avea vreun rost sa ma jignesti omule doar pentru ca m-ai inteles gresit? Dar nu-i bai, uneori si eu cad in pacatul maniei asa ca inteleg. Inca o data sa ne fie sarbatorile luminate.
... se pare că ai dreptate, Virgil, prin urmare pentru construcția nonconformistă și inedită din versurile: primiți cu spurcatul/ primiți cu spurcatul, pentru omogenitatea ideii de a renaște într-o altă personalitate prin iertare, pentru aceste versuri: va intra iarna și nu vei ști cum/ oasele tale vor scrie cu fum/ pletele oilor vor călțuni glezne păgâne/ degeaba mai bați la uluci ca un câne... cât și pentru rânduri ca: și dacă stelele stinse sunt pietre/ nu ne vom mai trezi:/ nimeni nu vede!/ și îmi izbesc fața de cuiburi/ și mă tai/ aprind apa în plămânii de cai...
Buna dimineata!:p
Va multumesc pentru ce ati spus mai sus despre aceasta postare.
Experimentul, inca in stare incipienta ca idee ce a incoltit in capul autoarei, a mizat pe mai multi factori:
D1.poemul in sine se bazeaza pe un subiect, cum bine ai punctat Virgil, de-o virsta cu Universul: Love. Ca e scris mai bine sau mai putin bine: is a debate!
D2 Statement one / statement two: vor sa adauge inca o latura filosofica prin elementul paradox care stimuleaza acel 'critical thinking' si devine chiar interactiv pentru cititor deoarece il obliga de a fi fie de o parte fie de alta a argumentului. Ca am reusit asta mai mult sau mai putin: is a debate!
D3. The audio clip: aduce poate latura la care vad ca am primit reactii mai multe, ca dovada ca a atasa un senzorial/ o voce in spatele poemului, is not such a bad thing. Ca putea fi citit altfel: is a debate!:p
To conclude: ma bucur ca un experiment literar ca 'tool' de exprimare poetic poate negocia pe mai multe planuri, decit acel 'vizual' daca vreti, in parte, cu fiecare cititor, este ceva ce cred ca voi incerca sa sustin de acum incolo, sperind ca acumul este acum si ca incoloul nu se va termina tuesday:p.
Daca Virgil ar crea o platforma unde ne-am putea uni vocile mai des ar fi foarte frumos (desi stiu ca aici sint o idealista!) cum insa stiu cit costa aceste platforme prefer sa multumesc ca ceea ce am facut a fost acceptat asa cum e, without a debate:p.
Cheers all! sa ne auzim/ citim/ interogam cu bine...
Rafael, acesta este un site de literatură, nu un salon de terapie intensivă. Nu te îngrijora, all is fine; rezistăm mai bine criticilor decât laudătorilor. Ideea era că poezia lucrează cu alte mijloace în general decât proza (deși mie personal îmi place să amestec la maxim limitele, dar aceasta este altă poveste); forța sugestiei trebuie să fie mai mare, cititorul se presupune că participă și își creează, pe drumul schițat doar de autor, propria transpunere a versurilor... Dacă asta eșuează, poate să fie vina autorului, a cititorului sau, de multe ori, a diferențelor de percepție care de fapt fac tot deliciul. Te mai aștept, fără griji de acest gen și... mulțumesc, intenția a fost onorabilă.
Diana oricat de mult te simpatizez pentru ca esti novice ca si mine tot trebuie sa iti spun ca nu e mare lucru ceea ce ai postat in ziua de odihna a Creatorului. Vrei exemple? "aerul superb instalat în clepsidra" "pot judeca la rece se topește cubul de gheață cristalin" "Plafonul e împușcat de privirile necunoscutului din ajun care-a insistat să mă cunoască pas cu pas" Cine? Plafonul? necunoscutul? Toata poezia are un aer teatral si sunt sigur ca nu asta ai avut in intentie. Scrie mai simplu, fara a cauta metafora cu orice pret.
multumesc Adrian pentru trecere, o să țin cont de parerea ta, oricum până acum, nu a trecut niciun comentariu necitit si vă apreciez strădaniile pe care le faceți pe acest site.
Sunt reușite primele două strofe, a treia mi se pare prea încărcată de simboluri: sisif, hoarde, baricade. "desigur învins" de cine sau de ce? Pentru mine poezia se termină după imaginile acestea de forță: "(peste 20 de ani) fiul meu ridică pistolul fiica mea se pierde în mulțimea viermifugă a metroului." "Scrum" e sentimentul mort din tot contextul ăsta poetic.
ARGUMENTE - Nume pentru acelaşi Dumnezeu
De ce uneori întîlnim “Hristos” scris “Cristos” şi “Iisus” scris “Isus”? Răspunsul îl aflăm de la părintele Constantin Pătuleanu, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova.
Copiii sînt învăţaţi la ora de religie să scrie într-un anumit fel, altminteri săvîrşesc păcat. Primim cărţi de la inşi pe stradă în care numele Mîntuitorului apare scris altfel decît ni se spune. Cum este însă corect şi mai ales de ce?!
“După mine este foarte simplu, Hristos se scrie cu «H», deoarece acest nume provine din limba greacă. Ne ghidăm după prima Evanghelie a Sfîntului Apostol şi Evanghelist Marcu scrisă în limba greacă. Aici apare Hristos cu «H». Cu toate că sîntem un popor latin, cultura românească a fost influenţată în mare măsură de cea grecească. De aici am preluat numele Mîntuitorului.” În ceea ce priveşte numele de “Iisus”, părintele precizează: “Scriem cu doi de «i» pentru a face diferenţa între Fiul lui Dumnezeu şi alte persoane care au purtat în Vechiul Testament şi poartă acest nume ca nume propriu. Este o personalizare”.
Ce se întîmplă în cazul în care scriem diferit? “Dacă scriem altfel, este greşit, pentru că nu Îi respectăm numele propriu, aşa cum ni-l arată tradiţia. Vreau să precizez un fapt şi mi-aş dori să nu se mai perpetueze acest zvon. Se spune că «Isus», scris cu un singur «i», ar însemna în ebraică «măgar». Nimic mai neadevărat. În dicţionarul ebraic, «Isus» sau «Iisus» este nume propriu.”
Ai dreptate Matei, îţi mulţumesc mult- pe viitor voi scrie corect.
asta-mi aminteste de o matusa batrâna care ma suna în fiecare an spre a-mi aminti ca într-o saptamâna urmeaza aniversarea zilei sale de nastere si sa nu uit s-o sun. cele bune.
aici sunt mai aproape de varianta lui nicodem.
vad "jocul" poeziei, ingeniozitatea, dar ma duce intr-o alta categorie si cand vreau poezie, intampin o rezistenta la altceva.
... când ne vorbesc grădinile, uităm graiul articulat, devenim veșnici lângă o floare, devenim părinți lângă liniștea lor. ce frumos spui tu... până la marginea lumii e doar o grădină... și ce haiduci sunt trandafirii tăi:)!
da, rețin ultima observație. prima este o caracteristică a stilului meu. telegrafic, cu subînțeles. mulțumesc frumos de lectură, Mașenka și ah!... nu numai:)
Sapphire... poezia mea sper ca ramane o invitatie pentru lector sa-si asume un rol dinamic si astfel sa interactioneze cu textul... nu mi-am propus sa scriu niciodata poezii la care sa te uiti ca la un monument si sa te miri ci mai degraba texte care sa provoace imaginarul celui care citeste. Ma bucur de faptul ca ai sesizat asta.
Dragul meu n-am plecat nicaieri doar m-ai uitat ca pe un avorton in borcanul cu formol in vreme ce uterul inimii tale dospeste foetusul unei noi iubiri
Katya, am câteva observații de făcut: 1) Așa cum ți-a sugerat și Virgil, ai putea foarte bine să îmbogațești rubrica de Arte vizuale dându-ne o sugestie cu lucrarile tale. Părerea noastră este că ele s-ar încadra mult mai bine acolo, decât aici. 2) Nu este prima dată când sunt nevoită să intervin pentru a-ți spune că, pentru a fi postată pe hermeneia la rubrica de poezie sau experiment, o creație nu trebuie să fie exclusiv vizuală. Și cu certitudine nu este singura dată când procedezi de această manieră, postând inițial picturile, apoi, după ceva timp, și textul. Ba îți pot spune că am urmărit aproape tot ce ai postat aici, și cu toate procedezi asemenea, doar intervalul de timp până la apariția textului diferă. Spre exemplu, aici sunt deja 10 vizionări, iar textul nu apărut încă. Sigur, mai toți dintre noi mai facem unele mici retușuri după postare, de aceea există butonul de editare, dar ceea ce faci tu nu se numește editare. Va trebui să îți spun că, dacă nu vei înțelege tu că nu este cinstit față de cei care intră pe pagina ta să vadă acum ceva, peste o ora sau 3 altceva, iar tu să ai vizionări pe aceeași pagină pentru publicări diferite, consiliul hermeneia va fi nevoit să intervină.
La început a fost cuvîntul... Deci logosul poate fi atribuit absolutului,ca proveniență divină Despre limbajul poetic și cel filosofic,personal pot afirma doar atît: limbajul poetic poate îmbrăca o formă de absolut în măsura în care el devine un limbaj al inimii,al contopirii cu iubirea,în sens mai larg ,cu simțirea,interferînd astfel cu divinitatea limbajul filosofic deasemenea poate fi absolut în măsura în care, ca limbaj al minții,avem cunoștință de existența divinității În ambele situații absolutul se confundă cu divinitatea.
Bun text, am citit cateva cuvinte care mi-au spus ceva... rara avis! Din pacate finalul ar trebui modificat in sensul ca ar trebui plasat mult mai aproape de inceput Insa per total, o reculegere placuta, o lectura inedita pe aici pe la Tara, bravos ! Andu P.S. Să nu-mi spună cineva că nu știe ce e aia "Tara" și să zică altceva pls...
mie nu-mi sună bine versul 2 (într-o noapte că plec), adică formularea nu mi se pare poetică. Și mai ai o tentatică de plecare prin versul 14, care iar sună ciudat. În rest, e un poem interesant chiar dacă e plin de acțiune (verbe adică), care dau o altă dinamică acestuia.
In contextul de fata personificarea nu mi se pare justificata. In cel mai bun caz "unui" va realiza o izolare, o singularizare a sangelui, o separare de restul, o evidentiere daca vrei, dar asta nu inseamna ca sangele este personificat, cum zice un personaj genial mai sus. ialin
sunt absolut incredibilă, cer iertare juriului, dar pe bune că nu mi-am dat seama. trebuie să-mi pun un încetinitor la degete, că tot scriu și ochii-mi tot fug. de acuma erata la erata la erata:)) Nietzsche! HA! uite că a ieșit:p
si totusi e un pamflet (in versuri) si inca unul foarte bun, poate chiar o diatriba, ce reuseste sa reproiecteze ca intr-un cinematograf in aer liber, totul despre noi, despre metehnele si defectele noastre, pastrind atitudinea filosofica arhicunoscuta. si unde sint urechile mari de elefant ale zidurilor? cine aude cu adevarat? contemporan noua, insa doar atit, autorul suporta invariabil degringolada mizeriei umane. si iata-l: "în trenuri murdare în gări care put pe jos dorm cu gura deschisă pe băncile rupte se joacă barbut miroase a ceapă și clisă e totul ciudat și îmi vine să strig vin zoaiele valuri la ușă se face târziu și se face mai frig și jarul s-a stins sub cenușă." un poem pe care il consider un regal. multumesc Mircea Florin Sandru.
foarte fain mai ales scrisul la 4 maini si aul cu ã mã trimete la fonturi pe care nu le am.Jehanne adica Ioana de pe rug nu ne da pace din 1431, anul focului la Rouen. Semnalez piesa lui Anouilh l'Alouette excelent jucata la Nationalul din Buc prin anii 70 probabil.
Cred ca primele doua versuri justifica restul textului. Imi scriu datele in carnetel pentru ca "lumea nu ma cunoaste". Daca textul ar fi inceput cu "lumea nu ma cunoaste" ar fi fost cam abrupt. Finalul mi se pare slab, scos din context. Ma asteptam la o idee a expedierii catre lume a resume-ului, semnele pareau evidente (am scris resume-ul, carnetel de marimea unui timbru postal), dar ideea e pur si simplu abandonata.Ma rog... e o parere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cred ca ai dreptate. parerea mea este ca usr este o gluma. sau, ca sa fiu mai serios, un container. adica o asociatie. la fel ca asociatia geamgiilor sau a brutarilor. asta nu are nici o legatura cu calitatea sau sansele de dezvoltare personala. iar premiile sint ca si penitele pe aici. depinde cine le ofera. in orice caz, calitatea a fost intotdeauna o functie inversa cantitatii. iar constringerea, dificultatea (chiar suferinta) au fost mult mai propice talentului decit baltirea sindrofiilor si a cumetriilor.
pentru textul : de ce se merită să citești hermeneia - sau despre sarcasm și sănătatea mintală dein ce priveste prezenta si "lupta" pe internet, desi este si ea pasibila sa fie plina de manelisme si gunoaie, faptul ca te expune la o competitie acerba este foarte benefic. ai mult mai multe sanse aici sa inveti sa scrii si sa fii critic cu tine si cu altii.
în general nu mă pronunț cu privire la modul cum alții oferă penițele, deși încurajez exigența ca principiu. de data aceasta mă tem că avem de a face cu o gafă jenantă. înclin să cred că persoana care a acordat penița a abuzat de privilegiul de a da penițe, sau nu are o minimă înțelegere despre literatură. ambele situații pun sub semnul întrebării încadrarea ca autor hermeneia.
pentru textul : Intrat în cântec detextul este sub-mediocru
da, știu că nu întrebi aiurea, dar ăsta e micul meu secret liric:)
pentru textul : avangarda iernii despasiva!
Si pentru ca uite nu-mi iese din minte faptul ca n-ai priceput ce-am vrut sa zic, revin: "E pana la urma felul tau de a expune viata ca aporie" Ma refeream desigur la modul tau de a scrie poezie, asa cum l-am perceput eu, valorizand paradoxul (aporie=dificultate de ordin rațional greu sau imposibil de rezolvat), limitele la care ajunge gandirea logica, pentru a crea tensiunea necesara sugerarii unor imagini puternic conturate. "contorsionand limbajul pentru a reda sensuri pe o multitudine de nivele hermeneutice" Termenul de "contorsionat" nu are o acceptiune negativa dimpotriva implica recursul mai mult sau mai putin constient la o topica diferita modului comun de a scrie poezie, mai ales ca tu esti familiarizat cu ritmul compozitiei. In acceptiunea mea, aceasta realitate iti da posibilitatea de a structura poezia pe mai multe paliere de interpretare (nivele hermeneutice). "un fel de reprezentatie a unui saltimbanc care descopera viata cu profunzimea unui copil, maturizat prea devreme de o iarna deloc blanda" saltimbanc = Actor de circ cu mimică bufă, care execută exerciții ușoare de acrobație. Nici o clipa nu m-am gandit la cealalta semnificatie a termenului. Sub aparenta unui spectacol poezia ta conduce la aspecte deosebit de relevante ale existentei... astfel am facut paralela cu un copil care se maturizeaza prea devreme prin suferinta si care te socheaza cu intrebarile sale. Nu stiu daca ai intalnit asa ceva dar eu m-am lovit de astfel de situatii. "o poezie despre care cred ca recitata fiind si-ar desavarsi frumusetea." Asta trebuie sa o citesti asa cum este scris... stiu ca ai talent in a recita si cred ca ritmul textului tau s-ar simti mult mai bine recitat fiind. Acum te rog spune-mi avea vreun rost sa ma jignesti omule doar pentru ca m-ai inteles gresit? Dar nu-i bai, uneori si eu cad in pacatul maniei asa ca inteleg. Inca o data sa ne fie sarbatorile luminate.
pentru textul : Prunci de lumină de... se pare că ai dreptate, Virgil, prin urmare pentru construcția nonconformistă și inedită din versurile: primiți cu spurcatul/ primiți cu spurcatul, pentru omogenitatea ideii de a renaște într-o altă personalitate prin iertare, pentru aceste versuri: va intra iarna și nu vei ști cum/ oasele tale vor scrie cu fum/ pletele oilor vor călțuni glezne păgâne/ degeaba mai bați la uluci ca un câne... cât și pentru rânduri ca: și dacă stelele stinse sunt pietre/ nu ne vom mai trezi:/ nimeni nu vede!/ și îmi izbesc fața de cuiburi/ și mă tai/ aprind apa în plămânii de cai...
pentru textul : delirum hristum deBuna dimineata!:p
Va multumesc pentru ce ati spus mai sus despre aceasta postare.
Experimentul, inca in stare incipienta ca idee ce a incoltit in capul autoarei, a mizat pe mai multi factori:
D1.poemul in sine se bazeaza pe un subiect, cum bine ai punctat Virgil, de-o virsta cu Universul: Love. Ca e scris mai bine sau mai putin bine: is a debate!
D2 Statement one / statement two: vor sa adauge inca o latura filosofica prin elementul paradox care stimuleaza acel 'critical thinking' si devine chiar interactiv pentru cititor deoarece il obliga de a fi fie de o parte fie de alta a argumentului. Ca am reusit asta mai mult sau mai putin: is a debate!
D3. The audio clip: aduce poate latura la care vad ca am primit reactii mai multe, ca dovada ca a atasa un senzorial/ o voce in spatele poemului, is not such a bad thing. Ca putea fi citit altfel: is a debate!:p
To conclude: ma bucur ca un experiment literar ca 'tool' de exprimare poetic poate negocia pe mai multe planuri, decit acel 'vizual' daca vreti, in parte, cu fiecare cititor, este ceva ce cred ca voi incerca sa sustin de acum incolo, sperind ca acumul este acum si ca incoloul nu se va termina tuesday:p.
Daca Virgil ar crea o platforma unde ne-am putea uni vocile mai des ar fi foarte frumos (desi stiu ca aici sint o idealista!) cum insa stiu cit costa aceste platforme prefer sa multumesc ca ceea ce am facut a fost acceptat asa cum e, without a debate:p.
Cheers all! sa ne auzim/ citim/ interogam cu bine...
pentru textul : Control Panel.Test 01 deEu tot aştept să înceapă poezia. Prea mult - şase fragmente introductive, de descriere şi atmosferă, pentru, în sfârşit, patru versuri.
Probleme/ limite de exprimare:
"ne sorbeam îndelung/ căni aburinde/ neagră şi amară/ soarele... dădea glas/.
pentru textul : Astrul sonor deRafael, acesta este un site de literatură, nu un salon de terapie intensivă. Nu te îngrijora, all is fine; rezistăm mai bine criticilor decât laudătorilor. Ideea era că poezia lucrează cu alte mijloace în general decât proza (deși mie personal îmi place să amestec la maxim limitele, dar aceasta este altă poveste); forța sugestiei trebuie să fie mai mare, cititorul se presupune că participă și își creează, pe drumul schițat doar de autor, propria transpunere a versurilor... Dacă asta eșuează, poate să fie vina autorului, a cititorului sau, de multe ori, a diferențelor de percepție care de fapt fac tot deliciul. Te mai aștept, fără griji de acest gen și... mulțumesc, intenția a fost onorabilă.
pentru textul : Etaj VII deDiana oricat de mult te simpatizez pentru ca esti novice ca si mine tot trebuie sa iti spun ca nu e mare lucru ceea ce ai postat in ziua de odihna a Creatorului. Vrei exemple? "aerul superb instalat în clepsidra" "pot judeca la rece se topește cubul de gheață cristalin" "Plafonul e împușcat de privirile necunoscutului din ajun care-a insistat să mă cunoască pas cu pas" Cine? Plafonul? necunoscutul? Toata poezia are un aer teatral si sunt sigur ca nu asta ai avut in intentie. Scrie mai simplu, fara a cauta metafora cu orice pret.
pentru textul : A 7-a zi demultumesc Adrian pentru trecere, o să țin cont de parerea ta, oricum până acum, nu a trecut niciun comentariu necitit si vă apreciez strădaniile pe care le faceți pe acest site.
pentru textul : Plouă în tot acest timp gol deSunt reușite primele două strofe, a treia mi se pare prea încărcată de simboluri: sisif, hoarde, baricade. "desigur învins" de cine sau de ce? Pentru mine poezia se termină după imaginile acestea de forță: "(peste 20 de ani) fiul meu ridică pistolul fiica mea se pierde în mulțimea viermifugă a metroului." "Scrum" e sentimentul mort din tot contextul ăsta poetic.
pentru textul : Scrum (II) dePentru Matei
ARGUMENTE - Nume pentru acelaşi Dumnezeu
De ce uneori întîlnim “Hristos” scris “Cristos” şi “Iisus” scris “Isus”? Răspunsul îl aflăm de la părintele Constantin Pătuleanu, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova.
Copiii sînt învăţaţi la ora de religie să scrie într-un anumit fel, altminteri săvîrşesc păcat. Primim cărţi de la inşi pe stradă în care numele Mîntuitorului apare scris altfel decît ni se spune. Cum este însă corect şi mai ales de ce?!
“După mine este foarte simplu, Hristos se scrie cu «H», deoarece acest nume provine din limba greacă. Ne ghidăm după prima Evanghelie a Sfîntului Apostol şi Evanghelist Marcu scrisă în limba greacă. Aici apare Hristos cu «H». Cu toate că sîntem un popor latin, cultura românească a fost influenţată în mare măsură de cea grecească. De aici am preluat numele Mîntuitorului.” În ceea ce priveşte numele de “Iisus”, părintele precizează: “Scriem cu doi de «i» pentru a face diferenţa între Fiul lui Dumnezeu şi alte persoane care au purtat în Vechiul Testament şi poartă acest nume ca nume propriu. Este o personalizare”.
Ce se întîmplă în cazul în care scriem diferit? “Dacă scriem altfel, este greşit, pentru că nu Îi respectăm numele propriu, aşa cum ni-l arată tradiţia. Vreau să precizez un fapt şi mi-aş dori să nu se mai perpetueze acest zvon. Se spune că «Isus», scris cu un singur «i», ar însemna în ebraică «măgar». Nimic mai neadevărat. În dicţionarul ebraic, «Isus» sau «Iisus» este nume propriu.”
Ai dreptate Matei, îţi mulţumesc mult- pe viitor voi scrie corect.
pentru textul : Fanii lui Cristos deasta-mi aminteste de o matusa batrâna care ma suna în fiecare an spre a-mi aminti ca într-o saptamâna urmeaza aniversarea zilei sale de nastere si sa nu uit s-o sun. cele bune.
pentru textul : Răspunsuri la întrebări frecvente (pentru nou-veniţi) deaici sunt mai aproape de varianta lui nicodem.
pentru textul : Antimatematică devad "jocul" poeziei, ingeniozitatea, dar ma duce intr-o alta categorie si cand vreau poezie, intampin o rezistenta la altceva.
Subtil, domnule, subtil. Subtil, ca gramatica de subtil. Revedeţi textul. Subtil.
pentru textul : Har şi talent decred ca e un text care incepe cu "hai" si de aceea l-am citit. mi se pare un text "de spleen" sau "de lehamite" gresesc?
pentru textul : 12'' decorectii: "rext" se va citi "text"
pentru textul : A treia cale: Răspuns pentru Marga Stoicovici, dar nu numai de... când ne vorbesc grădinile, uităm graiul articulat, devenim veșnici lângă o floare, devenim părinți lângă liniștea lor. ce frumos spui tu... până la marginea lumii e doar o grădină... și ce haiduci sunt trandafirii tăi:)!
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină deda, rețin ultima observație. prima este o caracteristică a stilului meu. telegrafic, cu subînțeles. mulțumesc frumos de lectură, Mașenka și ah!... nu numai:)
pentru textul : Tableta deSapphire... poezia mea sper ca ramane o invitatie pentru lector sa-si asume un rol dinamic si astfel sa interactioneze cu textul... nu mi-am propus sa scriu niciodata poezii la care sa te uiti ca la un monument si sa te miri ci mai degraba texte care sa provoace imaginarul celui care citeste. Ma bucur de faptul ca ai sesizat asta.
pentru textul : Cafea neagră cu migdale deDragul meu n-am plecat nicaieri doar m-ai uitat ca pe un avorton in borcanul cu formol in vreme ce uterul inimii tale dospeste foetusul unei noi iubiri
pentru textul : Întrebarea deKatya, am câteva observații de făcut: 1) Așa cum ți-a sugerat și Virgil, ai putea foarte bine să îmbogațești rubrica de Arte vizuale dându-ne o sugestie cu lucrarile tale. Părerea noastră este că ele s-ar încadra mult mai bine acolo, decât aici. 2) Nu este prima dată când sunt nevoită să intervin pentru a-ți spune că, pentru a fi postată pe hermeneia la rubrica de poezie sau experiment, o creație nu trebuie să fie exclusiv vizuală. Și cu certitudine nu este singura dată când procedezi de această manieră, postând inițial picturile, apoi, după ceva timp, și textul. Ba îți pot spune că am urmărit aproape tot ce ai postat aici, și cu toate procedezi asemenea, doar intervalul de timp până la apariția textului diferă. Spre exemplu, aici sunt deja 10 vizionări, iar textul nu apărut încă. Sigur, mai toți dintre noi mai facem unele mici retușuri după postare, de aceea există butonul de editare, dar ceea ce faci tu nu se numește editare. Va trebui să îți spun că, dacă nu vei înțelege tu că nu este cinstit față de cei care intră pe pagina ta să vadă acum ceva, peste o ora sau 3 altceva, iar tu să ai vizionări pe aceeași pagină pentru publicări diferite, consiliul hermeneia va fi nevoit să intervină.
pentru textul : livada de sticlă deLa început a fost cuvîntul... Deci logosul poate fi atribuit absolutului,ca proveniență divină Despre limbajul poetic și cel filosofic,personal pot afirma doar atît: limbajul poetic poate îmbrăca o formă de absolut în măsura în care el devine un limbaj al inimii,al contopirii cu iubirea,în sens mai larg ,cu simțirea,interferînd astfel cu divinitatea limbajul filosofic deasemenea poate fi absolut în măsura în care, ca limbaj al minții,avem cunoștință de existența divinității În ambele situații absolutul se confundă cu divinitatea.
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deBun text, am citit cateva cuvinte care mi-au spus ceva... rara avis! Din pacate finalul ar trebui modificat in sensul ca ar trebui plasat mult mai aproape de inceput Insa per total, o reculegere placuta, o lectura inedita pe aici pe la Tara, bravos ! Andu P.S. Să nu-mi spună cineva că nu știe ce e aia "Tara" și să zică altceva pls...
pentru textul : se poate cânta și sub apă demie nu-mi sună bine versul 2 (într-o noapte că plec), adică formularea nu mi se pare poetică. Și mai ai o tentatică de plecare prin versul 14, care iar sună ciudat. În rest, e un poem interesant chiar dacă e plin de acțiune (verbe adică), care dau o altă dinamică acestuia.
pentru textul : El știe... deIn contextul de fata personificarea nu mi se pare justificata. In cel mai bun caz "unui" va realiza o izolare, o singularizare a sangelui, o separare de restul, o evidentiere daca vrei, dar asta nu inseamna ca sangele este personificat, cum zice un personaj genial mai sus. ialin
pentru textul : stropi de iubire desunt absolut incredibilă, cer iertare juriului, dar pe bune că nu mi-am dat seama. trebuie să-mi pun un încetinitor la degete, că tot scriu și ochii-mi tot fug. de acuma erata la erata la erata:)) Nietzsche! HA! uite că a ieșit:p
pentru textul : legendă cu oameni de rând desi totusi e un pamflet (in versuri) si inca unul foarte bun, poate chiar o diatriba, ce reuseste sa reproiecteze ca intr-un cinematograf in aer liber, totul despre noi, despre metehnele si defectele noastre, pastrind atitudinea filosofica arhicunoscuta. si unde sint urechile mari de elefant ale zidurilor? cine aude cu adevarat? contemporan noua, insa doar atit, autorul suporta invariabil degringolada mizeriei umane. si iata-l: "în trenuri murdare în gări care put pe jos dorm cu gura deschisă pe băncile rupte se joacă barbut miroase a ceapă și clisă e totul ciudat și îmi vine să strig vin zoaiele valuri la ușă se face târziu și se face mai frig și jarul s-a stins sub cenușă." un poem pe care il consider un regal. multumesc Mircea Florin Sandru.
pentru textul : căpățâni de porc în automobile de lux defoarte fain mai ales scrisul la 4 maini si aul cu ã mã trimete la fonturi pe care nu le am.Jehanne adica Ioana de pe rug nu ne da pace din 1431, anul focului la Rouen. Semnalez piesa lui Anouilh l'Alouette excelent jucata la Nationalul din Buc prin anii 70 probabil.
pentru textul : Orléans deCred ca primele doua versuri justifica restul textului. Imi scriu datele in carnetel pentru ca "lumea nu ma cunoaste". Daca textul ar fi inceput cu "lumea nu ma cunoaste" ar fi fost cam abrupt. Finalul mi se pare slab, scos din context. Ma asteptam la o idee a expedierii catre lume a resume-ului, semnele pareau evidente (am scris resume-ul, carnetel de marimea unui timbru postal), dar ideea e pur si simplu abandonata.Ma rog... e o parere.
emil
pentru textul : capitulare dePagini