univers monadic. sau nu. la urma urmei intrebarea este daca poezia e menita sau nu sa aiba cititori sau auditoriu. ca daca nu atunci everybody, and I emphasize, everybody is a poet. adica si nebunul de la camera 642, si tante frosa de la etajul 9, si nea gica pescaru' care face saramura de afuma scara in fiecare vineri cind vine de la balta. si atunci poate ca iti dau dreptate. fiindca si eu ma laud ca scriu ceea ce scriu fara sa ma gindesc ca as face-o pentru cineva. in afara de mine. deci iata-ma o naratiune rupta de orice meta-"..". dar oricum nu ma consider mare poet. nici macar poet. si e bine. ieri a plouat.
poem vivace, antrenant, curgător. Şi eu aş prefera "dezvelea" fiindcă pare-mi-se nu prea e loc pentru regionalisme sau arhaisme în această poezie. Să mi se scuze adăugirea - şi eu sunt îndrăgostită de sunete mai deosebite, care nu există mereu în dicţionar, cum ar fi haşul gutural pe care îl foloseau străbunii mei în sat la începutul anumitor cuvinte. De pildă hibă era cu haş normal iar hin (în loc de vin) cu haş gutural. Dar acelea sunt forme învechite...
Nu am înțeles ce lucruri încurcă acest text. Poate îmi explici tu. Nu înțeleg de unde se înțelege că m-ar supăra ceva. Și nu înțeleg ce legătură are persoana mea sau viața mea cu acest text. În principiu, aici pe Hermeneia, noi descurajăm ca în comentarii să fie abordată sau atacată persoana autorului unui text sau comentariu. Cred că dacă ai urma acest simplu „precept” ar fi mai bine. Eu zic să ne oprim atenția la text și să lăsăm în pace persona sau localitatea unde locuiește autorul. Nu cred că este relevant decît în măsura în care autorul dorește să vadă așa lucrurile. Eu am menționat faptul că nu locuiesc în România doar ca o potențială cauză pentru o cunoaștere nu tocmai perfectă a ceea ce se întîmplă în România. Dar asta nu înseamnă că mă supără ceva sau că sînt necunoscător despre ce se petrece în România. Textul meu nu sugerează (nici confuz și nici altfel) ceea ce menționezi tu. Pentru simplul motiv că nu urmărește asta. De fapt nici nu cred că s-a ratat ceva. Cred că lucrurile se desfășoară normal. În contextul a ceea ce sînt și a modului în care funcționează și gîndesc românii. Textul meu nu a vrut (și cred că de acum mă repet) decît să se mire de această nevoie de dramatic și fantasmagoric în modul de a(-și) percepe/înțelege istoria la români. Și, din păcate, comentariul tău nu face decît să dovedească ceea ce scriam eu. Asta pe lîngă faptul că am impresia că nu înțelegi cum funcționează capitalismul. Dar cred că nu este spațiul ca să explic eu asta aici. În orice caz palate de potentați și conturi secrete sînt lucruri normale. Îmi vine și să rîd. Tu dacă ai avea un milion de dolari într-o bancă ne-ai spune nouă care este numărul de cont? Sau daca ai avea zece milioane nu ți-ai construi vilă, nu ți-ai cumpăra Ferrari și nu ți-ai cumpăra yacht în Delta Dunării. But, whatever. Se pare că ești blocat într-o anumită școală de gîndire și preferi să rămîi așa. Evident tot ce spui sună fascinant și cu siguranță sînt români care își explică realitatea prin astfel de fantasmagorii în loc să privească obiectiv la lucruri. Această tendință (stranie după părerea mea) a făcut obiectul textului meu. Și nu văd nimic haotic în asta.
Adriana, nu cred ca Mircea e irascibil degeaba, el are un motiv destul de intemeiat. El mai nou nu stiu ce se intampla dar posteaza niste texte slabe (ok, ni se intampla tuturor) apoi primeste unul sau doua comentarii (normal) nefavorabile de la unul ca mine sau una ca tine (oameni care tin la el si ii respecta eforturile literare) iar el se supara ca vacarul pe sat pe lumea care ii spune simplu ca in povestea cu hainele imparatului "imparatul e gol !" Mircea, eu iti recomand sa te linistesti, sa reiei un fir epic al credintei tale puternice de acolo de unde ea (credinta) nu avea nevoie de cuvinte si sa reincepi din acel punct folosind mai putine cuvinte mari. Sa stii, cuvintele mari ca "infinit" "pretutindeni" "stihiile noptii" "plutele ce duceau mortii" etc etc nu au intotdeauna darul sa transmita forta simbolurilor pe care le poarta. "Preotii deziluziilor" "duceau mortii dinspre pamant inspre cer" (bine ca nu ii faceau cale intoarsa) Mircea, nu te supara frate, semnez cu strangere de inima, Andu
la inceputul poemului credeam ca balconul tau este inca fara ferestre, asa cum ereau din constructie cele dinainte de 89, dar la sfarsitul poemul am inteles ca si tu te/ai inchis in propia ta lume. de fapt este o stare a celor care traim intre doua lumi, desi mesajul acesta nu il transmite poemul tau... sau poate... stiu eu, nepriceputul!
textul „Devreme, câd a întis, între somn şi trezire, mâna să-l mângâie, a găsit, în culcuşul ce păstra urma lui, doar o foaie de hârtiea şi dimineaţa mohorâtă i s-a scurs printre degete, odată cu foaia mototolită dispărând...” are cel puțin două erori de tipărire. te rog să editezi întregul text.
„într-u tramvai ”, „Oameni somnabuli”,„neşţiută”, etc
după un asemenea comentariu, mi-e greu să spun ceva. Doar că voi încerca să mă sustrag tentației de a face prea multe arabescuri cu emoții, stări și gânduri. Dar așa cum o spuneam de curând și în altă parte, drumul spre ceea ce e simplu devine deseori complicat.
Citindu-te de mai multă vreme, am încercat să urmăresc o linie, un stil al tău și cred că aș putea spune acum că începe să se contureze. Dacă ți-aș spune că acest poem mai trebuie lucrat și dacă ți-aș da o variantă, ar fi stilul meu. Poate tocmai acest aparent exces de balast e de fapt un stil propriu. Sunt câteva versuri de remarcat, cum ar fi "nimeni nu mai are nevoie de semne".
unde-i gara aceasta, dom'le ? fascinanta călătorie alui Matz şi Osa ( care nu ştiu cine sunt), schimbă peroanul gării într-un punct de plecare într-o introspecţie care se încheie magistral:
"eram de fapt
o cutie a milei
în care tot mai rar cineva aruncă
o inimă"
domnule Pal, felicitări. Un poem de peniţe. Multe.
da Adina, s-au intalnit tristetile noastre... niciodata terminate, intotdeauna la inaltime:) multumesc de trecere! Beniamin, cine are pretentia ca e lucid? :) despre indrazneala, numai de bine... am nevoie de comentarii obiective, altfel cum as stii ce am de facut? iar tu posesi aceasta arta a ochiului care vede... caruta vine ... de fapt voiam doar o masura pentru tristete si nu am gasit alta, dar poate fi invocat Ilie cand se supara:) despre „sange” nu cred ca mi-am dat neaparat seama... cred ca e mai degraba un reflex fara premeditare, nu stiu exact de unde venit ... in schimb ma bucur ca ai vazut cuiburile de pe umeri, uneori aici se intampla si lucruri frumoase:) iti multumesc pentru acest comentariul, ma simt privilegiata si mi-e bine:)
Laurentiu, daca imi amintesc bine tu ai avut ceva de opinat la felul cum ti-am zis una sau alta, corect? Ei, daca e asa imi cer scuze daca te-am atins in vreun fel si pe viitor voi incerca sa fiu mai atent si mai "pe text". Insa trebuie si tu sa consideri natura mea "indisciplinata" asa cum bine sublinia Virgil si sa incerci sa ma ierti acolo unde este omeneste posibil. Tu poate nu stii, dar eu am fost pana acum sanctionat cu suspendarea pe drept a contului de vreo sapte ori si uite, tot incerc sa ma cumintesc dar tine cont ca am si eu o varsta la care nu e asa usor sa te schimbi, dar eu fac eforturi. Despre text, nu as vrea sa repet ceea ce deja ti-a spus Virgil printr-un efort pe care eu in locul tau l-as aprecia. Vreau sa-ti spun ca eu nu pot sa citesc poemul tau deoarece primul vers "zornaie tacerile in jurul nostru" mi se pare un obstacol de netrecut. Eu nu pot sa citesc un poem care incepe cu un asemenea vers nici daca el ascunde o comoara, si imi fac mea culpa pe aceasta tema. Poate vei reveni cu alta varianta, poate nu, oricum eu iti doresc spor la scris si nu mai analiza la modul personal pe unul sau pe altul (asta ma include si pe mine, desigur). Concentreaza-te pe scris si scrie din ce in ce mai bine. Te mai citesc, ti-am mai spus-o. Andu
Genul acesta de texte este foarte greu de scris, pentru că autorul trebuie să păstreze calitatea şi măsura sa emoţională într-un echilibru constant cu instrumentele lirice şi cu tipul de discurs folosit. Cu alte vorbe, el trebuie să fie atent cum ajunge "ce" ul său la cititor astfel încât încărcătura să nu fie diluată, poetizată, hiperplasticizată, dar nici patetică, excesiv de ironică, obscură sau amorfă.
De accea, consider că:
"mi-e iarăşi dor [...] de puiul de zarzăr așteptând zorii la fereastră
[...] de corigența la fizică
mă doare [...] lacrima uscându-i-se pe obraz prima oară" sunt cel puţin nereuşite.
Finalul ("mi-e dor să nu-mi mai fie dor/ de tata") ar putea fi bănuit de joc de cuvinte, dar eu nu cred asta.
Cu excepţia versurilor de mai sus, cred că este un text bun spre foarte bun, care (e nevoie de megaclişeu!) face punte între şi între... Poate şi pentru că m-a prins în sfera cititorilor perfecţi, din motive care vor rămâne nespuse.
Dacă veţi dori să modificaţi acele versuri, bine, dacă nu, nu.
Peniţa e, în primul rând, pentru emoţia curată.
Vă urez mult succes şi de acum înainte şi să vă doresc un 2011 plin de împliniri! Echipei de redacţie înnoite, multă răbdare, putere de muncă şi felicitări pentru munca de până acum.
La mulţi ani!
Ce-mi plac mie comentariile de pe Hermeneia! Si inca din astea cu penita, sau steluta, ma rog, confuzia e tot acolo, imi amintesc cate taxari am luat eu pentru ca am zis recomandate in loc de remarcate... Deci voi elimina citatele din comentariul lui Paul von Munchausen si va iesi urmatorul comentariu "nu trebuie sa zabovesc prea mult in comentarii, vreau sa spun ca urmaresc de foarte mult timp poemele tale. si imi plac. e un stil pe care l-am mai observat la inca doua poete de pe agonia, probabil editori" - chat, chestii personale, apropouri, nicio legatura cu textul. "ceea ce imi place aici este ca pot sa ofer stele poemelor valoroase. acum este timpul sa ofer steluta" :-)))) - tineti-va fratilor adica, still nothing to do with the text! "Am retinut", apoi urmeaza citatele.... (Paul von Munchausen ne spune ce a retinut deci in aceste citate, fara sa ne indice exact metoda prin care a retinut) Încheierea e apoteotică... cu adevărat poet! Semnat stima noastră și mândria, etc, etc... Bun așa, Bobadil
Da. Forma aceasta ,,hibrida" se intalneste des in poezia mea. Nu e intamplator, totusi. Cred ca urmaresc si o anumita muzicalitate, un anumit ritm si o anumita gradare a trairilor...Si e ,,un text quasi-ludic" din mai multe puncte de vedere.Multumesc de aplecare, Profetule!
...probabil din motivul pentru care poemul indicat de tine ma duce cu gandul la propriul meu poem care a fost publicat intai pe agonia, in 2006 la adresa de mai jos :) http://www.agonia.ro/index.php/poetry/213107/index.html Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...! sunt de acord. sfaturile tale sunt bune. voi tine cont de ele. imi place "ioana, draga" :)
Buna dimineata!:p
Va multumesc pentru ce ati spus mai sus despre aceasta postare.
Experimentul, inca in stare incipienta ca idee ce a incoltit in capul autoarei, a mizat pe mai multi factori:
D1.poemul in sine se bazeaza pe un subiect, cum bine ai punctat Virgil, de-o virsta cu Universul: Love. Ca e scris mai bine sau mai putin bine: is a debate!
D2 Statement one / statement two: vor sa adauge inca o latura filosofica prin elementul paradox care stimuleaza acel 'critical thinking' si devine chiar interactiv pentru cititor deoarece il obliga de a fi fie de o parte fie de alta a argumentului. Ca am reusit asta mai mult sau mai putin: is a debate!
D3. The audio clip: aduce poate latura la care vad ca am primit reactii mai multe, ca dovada ca a atasa un senzorial/ o voce in spatele poemului, is not such a bad thing. Ca putea fi citit altfel: is a debate!:p
To conclude: ma bucur ca un experiment literar ca 'tool' de exprimare poetic poate negocia pe mai multe planuri, decit acel 'vizual' daca vreti, in parte, cu fiecare cititor, este ceva ce cred ca voi incerca sa sustin de acum incolo, sperind ca acumul este acum si ca incoloul nu se va termina tuesday:p.
Daca Virgil ar crea o platforma unde ne-am putea uni vocile mai des ar fi foarte frumos (desi stiu ca aici sint o idealista!) cum insa stiu cit costa aceste platforme prefer sa multumesc ca ceea ce am facut a fost acceptat asa cum e, without a debate:p.
Cheers all! sa ne auzim/ citim/ interogam cu bine...
pai daca sinteti nedrepti... am zis chiar eu ca cluju e mai fain decit iasu, dar nu intelegeam ce treaba are cu textu asta. tre sa va desenez? si nu preaslavesc moscova. nu fiti patriotarzi
as renunta la "care urla c'mon!" cam urlatoare disproportia dintre versurile astea si adierea brizei de primavara, nu ti se pare? (desi mi-e greu sa asociez Rusia cu briza, aici efectul este cel scontat) Mai am o rezerva fata de alaturarea adverbelor "tacticos" si "precis" - nitel antagonice in esenta lor. As pastra "tacticos", mi se pare mai in concordanta cu oboseala din strofa a treia. trecand peste aspectele astea, am gasit un poem de atmosfera foarte bun (in opinia mea), cu treceri bine facute, plus un final exploziv. nerusinat. socant. Scuze, nu pot exemplifica cu citate, am o problema de copy-paste. penita.
Emil, părerea ta e binevenită oricând. eu am decis să las textul așa! Te mai aștept! Alma, mulțumesc pentru cuvinte. De plecat nu plec și nu e ultima mea zi în ale scrisului, iar provocările îmi plac. Mulțumesc!
multumesc Oriana pentru observatii. la rindul 13 (gosh, aproape am avut nevoie de Textpad sa le numerotez. bine ca nu scriu texte mai lungi ca ameteam pina la 113), deci la 13 cred ca ramine asa. mi se pare mai bine asa decit fara. poate si pentru ca in acest caz nu vreau sa echivalez senzatia aceea cu "o sarbatoare a iluziei" ci doar vreau sa ramina o asemanare. la 18 am scos o determinare de timp si am introdus cuvintul "tirziu" la "flori", nu stiu, poate nu am eu o sensibilitate fata de pleonasme azi dar nu ma deranjeaza la 20 am inlocuit cu "precum" (din aceleasi motive ca la 13 nu vreau sa se inteleaga o echivalenta) desi imi dau seama ca "precum" suna relativ "pedagogic" si nu sint neaparat fericit cu alegerea lui
Mi-a atras atentia " rasuflarea fiarei" printr-un labirint de vene capilare Indiferent cat de marunta poate fi considerata conditia umana,de diferite entitati-sa zic asa, rauvoitoare-este clar ca omul ascunde in persoana sa energii superioare de lupta si rezistenta, nebanuite. Imagini inedite, felicitari.
Singurătate și disperare. Dar și speranță, totuși. Un text liric, care curge lin și melancolic. Mi-a plăcut și mie mult "nu știu de când desenez în praful de pe măsuță". Deasemenea m-a atins acest experiment (ce-i totuși, o poezie) prin contrastele dintre o lume rece, "cu fum de oțelărie, cu furnale", și o lume guvernată de vise, sensibilitate și umanitate: "deschid dulapul din el se revarsă stelele luna si soare cerul cu nori", "pe pielea mea în fiecare por câte un om/ îmi face semne disperate și se-neacă". Cred ca mesajul principal al poemului este acesta: oamenii ar putea fi salvați, prin atenția celor de aproape. Se poate ca experimentul să nu reușească totdeauna (unii să se "înece/ repede repede"). În tot cazul, merită încercat! Felicitări pentru un text bun!
inițial am spus că voi trece peste "comentariul" tău la poazie mea "clar de clar" care a fost cauza avertismentului dat, dar ulterior m-am gândit că ar fi bine să-ți răspund........este drept, că am neglijat citirea completă a regulamentului , iar pentru acest lucru îmi asum întreaga vină și responsabilitate. cât despre textul cu pricina (dacă tot l-ai "comentat"), trebuie să-ți spun că aprecierile tale conduc la următoarea concluzie: nu ai înțeles nimic din text, pornind de la titlu și ajungând până la ultimul vers.așa că hai mai bine să încercșm sș nu aruncăm cuvinte doar de dragul de a o face sau ca să impunem o anumită autoritate.m-aș înclina efectiv în fața părerii tale dacă ai fi autorul unor texte care tind efectiv spre perfecțiune........să fim puțin mai moderați și mai modești......
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
univers monadic. sau nu. la urma urmei intrebarea este daca poezia e menita sau nu sa aiba cititori sau auditoriu. ca daca nu atunci everybody, and I emphasize, everybody is a poet. adica si nebunul de la camera 642, si tante frosa de la etajul 9, si nea gica pescaru' care face saramura de afuma scara in fiecare vineri cind vine de la balta. si atunci poate ca iti dau dreptate. fiindca si eu ma laud ca scriu ceea ce scriu fara sa ma gindesc ca as face-o pentru cineva. in afara de mine. deci iata-ma o naratiune rupta de orice meta-"..". dar oricum nu ma consider mare poet. nici macar poet. si e bine. ieri a plouat.
pentru textul : lucia depoem vivace, antrenant, curgător. Şi eu aş prefera "dezvelea" fiindcă pare-mi-se nu prea e loc pentru regionalisme sau arhaisme în această poezie. Să mi se scuze adăugirea - şi eu sunt îndrăgostită de sunete mai deosebite, care nu există mereu în dicţionar, cum ar fi haşul gutural pe care îl foloseau străbunii mei în sat la începutul anumitor cuvinte. De pildă hibă era cu haş normal iar hin (în loc de vin) cu haş gutural. Dar acelea sunt forme învechite...
pentru textul : Dirijorul deok, maxim ai spus:))
pentru textul : ne vom neglija ca două unghii deNu am înțeles ce lucruri încurcă acest text. Poate îmi explici tu. Nu înțeleg de unde se înțelege că m-ar supăra ceva. Și nu înțeleg ce legătură are persoana mea sau viața mea cu acest text. În principiu, aici pe Hermeneia, noi descurajăm ca în comentarii să fie abordată sau atacată persoana autorului unui text sau comentariu. Cred că dacă ai urma acest simplu „precept” ar fi mai bine. Eu zic să ne oprim atenția la text și să lăsăm în pace persona sau localitatea unde locuiește autorul. Nu cred că este relevant decît în măsura în care autorul dorește să vadă așa lucrurile. Eu am menționat faptul că nu locuiesc în România doar ca o potențială cauză pentru o cunoaștere nu tocmai perfectă a ceea ce se întîmplă în România. Dar asta nu înseamnă că mă supără ceva sau că sînt necunoscător despre ce se petrece în România. Textul meu nu sugerează (nici confuz și nici altfel) ceea ce menționezi tu. Pentru simplul motiv că nu urmărește asta. De fapt nici nu cred că s-a ratat ceva. Cred că lucrurile se desfășoară normal. În contextul a ceea ce sînt și a modului în care funcționează și gîndesc românii. Textul meu nu a vrut (și cred că de acum mă repet) decît să se mire de această nevoie de dramatic și fantasmagoric în modul de a(-și) percepe/înțelege istoria la români. Și, din păcate, comentariul tău nu face decît să dovedească ceea ce scriam eu. Asta pe lîngă faptul că am impresia că nu înțelegi cum funcționează capitalismul. Dar cred că nu este spațiul ca să explic eu asta aici. În orice caz palate de potentați și conturi secrete sînt lucruri normale. Îmi vine și să rîd. Tu dacă ai avea un milion de dolari într-o bancă ne-ai spune nouă care este numărul de cont? Sau daca ai avea zece milioane nu ți-ai construi vilă, nu ți-ai cumpăra Ferrari și nu ți-ai cumpăra yacht în Delta Dunării. But, whatever. Se pare că ești blocat într-o anumită școală de gîndire și preferi să rămîi așa. Evident tot ce spui sună fascinant și cu siguranță sînt români care își explică realitatea prin astfel de fantasmagorii în loc să privească obiectiv la lucruri. Această tendință (stranie după părerea mea) a făcut obiectul textului meu. Și nu văd nimic haotic în asta.
pentru textul : după douăzeci de ani (V) deAdriana, nu cred ca Mircea e irascibil degeaba, el are un motiv destul de intemeiat. El mai nou nu stiu ce se intampla dar posteaza niste texte slabe (ok, ni se intampla tuturor) apoi primeste unul sau doua comentarii (normal) nefavorabile de la unul ca mine sau una ca tine (oameni care tin la el si ii respecta eforturile literare) iar el se supara ca vacarul pe sat pe lumea care ii spune simplu ca in povestea cu hainele imparatului "imparatul e gol !" Mircea, eu iti recomand sa te linistesti, sa reiei un fir epic al credintei tale puternice de acolo de unde ea (credinta) nu avea nevoie de cuvinte si sa reincepi din acel punct folosind mai putine cuvinte mari. Sa stii, cuvintele mari ca "infinit" "pretutindeni" "stihiile noptii" "plutele ce duceau mortii" etc etc nu au intotdeauna darul sa transmita forta simbolurilor pe care le poarta. "Preotii deziluziilor" "duceau mortii dinspre pamant inspre cer" (bine ca nu ii faceau cale intoarsa) Mircea, nu te supara frate, semnez cu strangere de inima, Andu
pentru textul : Într-o clipă ambiguă de nedescris deBobadil, multam, da, declaratia e cel mai greu lucru. Pina si pentru mine.
pentru textul : training day decotzcaru si baciu (pletosii)
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com dela inceputul poemului credeam ca balconul tau este inca fara ferestre, asa cum ereau din constructie cele dinainte de 89, dar la sfarsitul poemul am inteles ca si tu te/ai inchis in propia ta lume. de fapt este o stare a celor care traim intre doua lumi, desi mesajul acesta nu il transmite poemul tau... sau poate... stiu eu, nepriceputul!
pentru textul : spun pace pace detextul „Devreme, câd a întis, între somn şi trezire, mâna să-l mângâie, a găsit, în culcuşul ce păstra urma lui, doar o foaie de hârtiea şi dimineaţa mohorâtă i s-a scurs printre degete, odată cu foaia mototolită dispărând...” are cel puțin două erori de tipărire. te rog să editezi întregul text.
pentru textul : Întâmplare de„într-u tramvai ”, „Oameni somnabuli”,„neşţiută”, etc
după un asemenea comentariu, mi-e greu să spun ceva. Doar că voi încerca să mă sustrag tentației de a face prea multe arabescuri cu emoții, stări și gânduri. Dar așa cum o spuneam de curând și în altă parte, drumul spre ceea ce e simplu devine deseori complicat.
Mulțumesc. Toate cele bune!
pentru textul : oniromahie deCristina draga, sint pur si simplu niste note/impresii despre calatorii/peisaje/idei reale. insa nu de pe ruta Iasi Dorohoi via Trusesti.
pentru textul : Ruines de Rome depentru efort și răbdare.
pentru textul : Lucea farul dep.s. mai adaugă diacritice pe unde mai lipsesc
Citindu-te de mai multă vreme, am încercat să urmăresc o linie, un stil al tău și cred că aș putea spune acum că începe să se contureze. Dacă ți-aș spune că acest poem mai trebuie lucrat și dacă ți-aș da o variantă, ar fi stilul meu. Poate tocmai acest aparent exces de balast e de fapt un stil propriu. Sunt câteva versuri de remarcat, cum ar fi "nimeni nu mai are nevoie de semne".
pentru textul : nu cred deunde-i gara aceasta, dom'le ? fascinanta călătorie alui Matz şi Osa ( care nu ştiu cine sunt), schimbă peroanul gării într-un punct de plecare într-o introspecţie care se încheie magistral:
pentru textul : minunata călătorie a lui emil prin gara de nord de"eram de fapt
o cutie a milei
în care tot mai rar cineva aruncă
o inimă"
domnule Pal, felicitări. Un poem de peniţe. Multe.
da Adina, s-au intalnit tristetile noastre... niciodata terminate, intotdeauna la inaltime:) multumesc de trecere! Beniamin, cine are pretentia ca e lucid? :) despre indrazneala, numai de bine... am nevoie de comentarii obiective, altfel cum as stii ce am de facut? iar tu posesi aceasta arta a ochiului care vede... caruta vine ... de fapt voiam doar o masura pentru tristete si nu am gasit alta, dar poate fi invocat Ilie cand se supara:) despre „sange” nu cred ca mi-am dat neaparat seama... cred ca e mai degraba un reflex fara premeditare, nu stiu exact de unde venit ... in schimb ma bucur ca ai vazut cuiburile de pe umeri, uneori aici se intampla si lucruri frumoase:) iti multumesc pentru acest comentariul, ma simt privilegiata si mi-e bine:)
pentru textul : tristețea ca o căruță deLaurentiu, daca imi amintesc bine tu ai avut ceva de opinat la felul cum ti-am zis una sau alta, corect? Ei, daca e asa imi cer scuze daca te-am atins in vreun fel si pe viitor voi incerca sa fiu mai atent si mai "pe text". Insa trebuie si tu sa consideri natura mea "indisciplinata" asa cum bine sublinia Virgil si sa incerci sa ma ierti acolo unde este omeneste posibil. Tu poate nu stii, dar eu am fost pana acum sanctionat cu suspendarea pe drept a contului de vreo sapte ori si uite, tot incerc sa ma cumintesc dar tine cont ca am si eu o varsta la care nu e asa usor sa te schimbi, dar eu fac eforturi. Despre text, nu as vrea sa repet ceea ce deja ti-a spus Virgil printr-un efort pe care eu in locul tau l-as aprecia. Vreau sa-ti spun ca eu nu pot sa citesc poemul tau deoarece primul vers "zornaie tacerile in jurul nostru" mi se pare un obstacol de netrecut. Eu nu pot sa citesc un poem care incepe cu un asemenea vers nici daca el ascunde o comoara, si imi fac mea culpa pe aceasta tema. Poate vei reveni cu alta varianta, poate nu, oricum eu iti doresc spor la scris si nu mai analiza la modul personal pe unul sau pe altul (asta ma include si pe mine, desigur). Concentreaza-te pe scris si scrie din ce in ce mai bine. Te mai citesc, ti-am mai spus-o. Andu
pentru textul : imposibilitatea de a descrie inevitabilul iubirii deerr: nu se deosebeşte cu nimic faţă de...
pentru textul : epigrama bat-o vina deGenul acesta de texte este foarte greu de scris, pentru că autorul trebuie să păstreze calitatea şi măsura sa emoţională într-un echilibru constant cu instrumentele lirice şi cu tipul de discurs folosit. Cu alte vorbe, el trebuie să fie atent cum ajunge "ce" ul său la cititor astfel încât încărcătura să nu fie diluată, poetizată, hiperplasticizată, dar nici patetică, excesiv de ironică, obscură sau amorfă.
De accea, consider că:
"mi-e iarăşi dor [...] de puiul de zarzăr așteptând zorii la fereastră
[...] de corigența la fizică
mă doare [...] lacrima uscându-i-se pe obraz prima oară" sunt cel puţin nereuşite.
Finalul ("mi-e dor să nu-mi mai fie dor/ de tata") ar putea fi bănuit de joc de cuvinte, dar eu nu cred asta.
Cu excepţia versurilor de mai sus, cred că este un text bun spre foarte bun, care (e nevoie de megaclişeu!) face punte între şi între... Poate şi pentru că m-a prins în sfera cititorilor perfecţi, din motive care vor rămâne nespuse.
Dacă veţi dori să modificaţi acele versuri, bine, dacă nu, nu.
pentru textul : de el dePeniţa e, în primul rând, pentru emoţia curată.
Vă urez mult succes şi de acum înainte şi să vă doresc un 2011 plin de împliniri! Echipei de redacţie înnoite, multă răbdare, putere de muncă şi felicitări pentru munca de până acum.
pentru textul : starea hermeneia deLa mulţi ani!
Ce-mi plac mie comentariile de pe Hermeneia! Si inca din astea cu penita, sau steluta, ma rog, confuzia e tot acolo, imi amintesc cate taxari am luat eu pentru ca am zis recomandate in loc de remarcate... Deci voi elimina citatele din comentariul lui Paul von Munchausen si va iesi urmatorul comentariu "nu trebuie sa zabovesc prea mult in comentarii, vreau sa spun ca urmaresc de foarte mult timp poemele tale. si imi plac. e un stil pe care l-am mai observat la inca doua poete de pe agonia, probabil editori" - chat, chestii personale, apropouri, nicio legatura cu textul. "ceea ce imi place aici este ca pot sa ofer stele poemelor valoroase. acum este timpul sa ofer steluta" :-)))) - tineti-va fratilor adica, still nothing to do with the text! "Am retinut", apoi urmeaza citatele.... (Paul von Munchausen ne spune ce a retinut deci in aceste citate, fara sa ne indice exact metoda prin care a retinut) Încheierea e apoteotică... cu adevărat poet! Semnat stima noastră și mândria, etc, etc... Bun așa, Bobadil
pentru textul : mirabela nu există deDa. Forma aceasta ,,hibrida" se intalneste des in poezia mea. Nu e intamplator, totusi. Cred ca urmaresc si o anumita muzicalitate, un anumit ritm si o anumita gradare a trairilor...Si e ,,un text quasi-ludic" din mai multe puncte de vedere.Multumesc de aplecare, Profetule!
pentru textul : Ospitalitate de...probabil din motivul pentru care poemul indicat de tine ma duce cu gandul la propriul meu poem care a fost publicat intai pe agonia, in 2006 la adresa de mai jos :) http://www.agonia.ro/index.php/poetry/213107/index.html Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...! sunt de acord. sfaturile tale sunt bune. voi tine cont de ele. imi place "ioana, draga" :)
pentru textul : oul de piatră deBuna dimineata!:p
Va multumesc pentru ce ati spus mai sus despre aceasta postare.
Experimentul, inca in stare incipienta ca idee ce a incoltit in capul autoarei, a mizat pe mai multi factori:
D1.poemul in sine se bazeaza pe un subiect, cum bine ai punctat Virgil, de-o virsta cu Universul: Love. Ca e scris mai bine sau mai putin bine: is a debate!
D2 Statement one / statement two: vor sa adauge inca o latura filosofica prin elementul paradox care stimuleaza acel 'critical thinking' si devine chiar interactiv pentru cititor deoarece il obliga de a fi fie de o parte fie de alta a argumentului. Ca am reusit asta mai mult sau mai putin: is a debate!
D3. The audio clip: aduce poate latura la care vad ca am primit reactii mai multe, ca dovada ca a atasa un senzorial/ o voce in spatele poemului, is not such a bad thing. Ca putea fi citit altfel: is a debate!:p
To conclude: ma bucur ca un experiment literar ca 'tool' de exprimare poetic poate negocia pe mai multe planuri, decit acel 'vizual' daca vreti, in parte, cu fiecare cititor, este ceva ce cred ca voi incerca sa sustin de acum incolo, sperind ca acumul este acum si ca incoloul nu se va termina tuesday:p.
Daca Virgil ar crea o platforma unde ne-am putea uni vocile mai des ar fi foarte frumos (desi stiu ca aici sint o idealista!) cum insa stiu cit costa aceste platforme prefer sa multumesc ca ceea ce am facut a fost acceptat asa cum e, without a debate:p.
Cheers all! sa ne auzim/ citim/ interogam cu bine...
pentru textul : Control Panel.Test 01 depai daca sinteti nedrepti... am zis chiar eu ca cluju e mai fain decit iasu, dar nu intelegeam ce treaba are cu textu asta. tre sa va desenez? si nu preaslavesc moscova. nu fiti patriotarzi
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 deas renunta la "care urla c'mon!" cam urlatoare disproportia dintre versurile astea si adierea brizei de primavara, nu ti se pare? (desi mi-e greu sa asociez Rusia cu briza, aici efectul este cel scontat) Mai am o rezerva fata de alaturarea adverbelor "tacticos" si "precis" - nitel antagonice in esenta lor. As pastra "tacticos", mi se pare mai in concordanta cu oboseala din strofa a treia. trecand peste aspectele astea, am gasit un poem de atmosfera foarte bun (in opinia mea), cu treceri bine facute, plus un final exploziv. nerusinat. socant. Scuze, nu pot exemplifica cu citate, am o problema de copy-paste. penita.
pentru textul : liubliu ia vas deEmil, părerea ta e binevenită oricând. eu am decis să las textul așa! Te mai aștept! Alma, mulțumesc pentru cuvinte. De plecat nu plec și nu e ultima mea zi în ale scrisului, iar provocările îmi plac. Mulțumesc!
pentru textul : Ultima zi aici demultumesc Oriana pentru observatii. la rindul 13 (gosh, aproape am avut nevoie de Textpad sa le numerotez. bine ca nu scriu texte mai lungi ca ameteam pina la 113), deci la 13 cred ca ramine asa. mi se pare mai bine asa decit fara. poate si pentru ca in acest caz nu vreau sa echivalez senzatia aceea cu "o sarbatoare a iluziei" ci doar vreau sa ramina o asemanare. la 18 am scos o determinare de timp si am introdus cuvintul "tirziu" la "flori", nu stiu, poate nu am eu o sensibilitate fata de pleonasme azi dar nu ma deranjeaza la 20 am inlocuit cu "precum" (din aceleasi motive ca la 13 nu vreau sa se inteleaga o echivalenta) desi imi dau seama ca "precum" suna relativ "pedagogic" si nu sint neaparat fericit cu alegerea lui
pentru textul : dromomanie deMi-a atras atentia " rasuflarea fiarei" printr-un labirint de vene capilare Indiferent cat de marunta poate fi considerata conditia umana,de diferite entitati-sa zic asa, rauvoitoare-este clar ca omul ascunde in persoana sa energii superioare de lupta si rezistenta, nebanuite. Imagini inedite, felicitari.
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii deSingurătate și disperare. Dar și speranță, totuși. Un text liric, care curge lin și melancolic. Mi-a plăcut și mie mult "nu știu de când desenez în praful de pe măsuță". Deasemenea m-a atins acest experiment (ce-i totuși, o poezie) prin contrastele dintre o lume rece, "cu fum de oțelărie, cu furnale", și o lume guvernată de vise, sensibilitate și umanitate: "deschid dulapul din el se revarsă stelele luna si soare cerul cu nori", "pe pielea mea în fiecare por câte un om/ îmi face semne disperate și se-neacă". Cred ca mesajul principal al poemului este acesta: oamenii ar putea fi salvați, prin atenția celor de aproape. Se poate ca experimentul să nu reușească totdeauna (unii să se "înece/ repede repede"). În tot cazul, merită încercat! Felicitări pentru un text bun!
pentru textul : zoom plus sau minus deinițial am spus că voi trece peste "comentariul" tău la poazie mea "clar de clar" care a fost cauza avertismentului dat, dar ulterior m-am gândit că ar fi bine să-ți răspund........este drept, că am neglijat citirea completă a regulamentului , iar pentru acest lucru îmi asum întreaga vină și responsabilitate. cât despre textul cu pricina (dacă tot l-ai "comentat"), trebuie să-ți spun că aprecierile tale conduc la următoarea concluzie: nu ai înțeles nimic din text, pornind de la titlu și ajungând până la ultimul vers.așa că hai mai bine să încercșm sș nu aruncăm cuvinte doar de dragul de a o face sau ca să impunem o anumită autoritate.m-aș înclina efectiv în fața părerii tale dacă ai fi autorul unor texte care tind efectiv spre perfecțiune........să fim puțin mai moderați și mai modești......
pentru textul : apryl dePagini