Urez din toata inima suflet adevarat iesean, emulatie si multa POEZIE acestei editii a Virtualiei. eu raman cu regretele mele de data asta, e randul regretelor se pare pentru mine. SUCCES dragilor! Si sa rupeti gura targurilor literare! Iasiul e fruntea! Asa zic eu si mai si semnez pe deasupra, Andu cel inca bobadil
Cristina, eu intervenisem in calitate de editor, amintindu-va ca penitele necesita un comentariu mai amplu, pe care, iata, tu ni l-ai oferit.
multumesc.
cat despre partea a doua a comantariul tau si despre tonul sau imperativ...ce sa spun?
spun ca nu-i bai, de mult nu ma mai pusese nimeni la colt pe coji de nuci - chiar mi-era dor...:)
cele mai bune poeme ale acestui autor. autorul îmi dă impresia unui bun meşter de imagini. nimic in plus, nimic in minus, respirăm de aproape un poem matur, unde săpunul de pe margine nu uită să-şi facă treaba. remarc finalul, dar întregul corp miroase frumos, ca etapa dintre un do şi-un do pe portativ:
"invoc un amendament
tinereţea nu se maturizează din pricina ta
instinctele aprind beţişoare de fum
în camere cu maci respirăm
de aproape".
sunt de acord cu Mariana și Adrian. cred că poemul merită șlefuit.
și mai cred că Andu, doar ca să audă un: ai dreptate, a coborât exigența estetică la turul pantalonlor.
Poezia ta mă trimite... știu că am în bibliotecă o carte cu poezii ale lui Michelangelo. Despre el e vorba? ............ Da; nu am găsit despre păsări roșii, dar am găsit alte lucruri frumoase. Uite ce scrie în 1524: "Otrăvii risipite din săgeată o poartă i-am făcut din ochi, năvală să dea prin ea: din amintire-o poală, un cuib privirii dulci ce mă desfată, și foale mi-am făcut din piept, să scoată suspine, și din suflet nicovală." (trad. Eta Boeriu)
Mi se pare că acest peroratio sau dialogus nu se mai termină niciodată, pare a fi o buclă ce se repetă (și mereu dă aceeași eroare) și nu știu dacă această înșiruire de accesări ale subconștientului (poate și colectiv) prezentată poetic într-un stil cumva altfel ar putea aduce ceva nou. Despre "infecția extraterestră" parcă ai mai scris / ai mai spus? (De fapt, tot poemul îmi pare cunoscut, parcă l-am mai citit cândva, scris de tine.) Am înțeles ideea: "printr-o mutație întîmplătoare / a unei gene recesive / sub acțiunea fenotipică", dar e incorectă prezentată... "genetic". Finalul nu vine salvator pentru poezie.
Multumesc. Ioana Geacar, e posibil sa-si fi pierdut substanta, insa am mizat mai mult pe efectul de grand. E un risc asumat. Marina Nicolaev, multumesc, probabil m,a simt cel mai bine in stilul acesta liric-confesiv.
este ingrozitor de greu sa scrii despre fericire, fragilitatea ei si tinerea ei in tine. iar voi lua la rand filosofii, sa vad ce propuneri au pentru sezonul asta... :( nu cred ca de la toamna mi se intampla. tot chemarea planetei strabune este... (nu e terra; no sir!) multumesc.
Mi-a plăcut ideea din prima unitate şi faptul că este susţinută până la final, chiar dacă în a doua strofă, discursul devine niţel cam tehnic, vizavi de subiect, (alge/sânge/hemoglobină/). Oricum, finalul (ultimele 2 versuri) salvează.
Nu-mi place deloc "algele începutului), nu mai repet de ce.
copiii desenează zîmbind cînd sint singuri cineva le vorbește din desen și cere mereu alte culori ca bunicii să adoarmă în icoane obosiți puzzle-ul se risipește din nou peste orele noastre largi se deschid ferestrele lunii aprilie în care deja îmi pregătesc bagajele pentru călătorii îndepărtate la marginea colinelor încă o dată aș vrea să mă ridic pînă la stele ca Micul Prinț uite vezi de mîine încep să zbor primăverile au mereu prin buzunare cutii de tempera întrebări fără șir creioane vechi mirări precum acea coală albă lipită de memorie din care a crescut plîngînd desenul lui Noemi.
Deja devii penibil. și nu pentru că ești în ”Șantier” ci pentru că, deși încerc să te ajut ( sunt convins că nici nu ai sesizat, asta îți spuneam mai sus, apropo de rolul parodiei), tu reacționezi ca un puști țâfnos căruia nu i se dă notă de trecere. Așa, mai pt înțelesul tău, nu le mai lua în personal, că nu despre asta e vorba. într-adevăr aici, pe H, e diferit față de site-urile cu like-uri și floricele unde postezi și unde toți sunt geniali și superbi. Dar credeam că ai înțeles deja asta.
p.s. chiar nu mă interesează că te compari cu mine. absolut de loc, nici în sus, nici în jos. deocamdată tu ești din alt film.
Aranca, îți mulțumesc pentru comentariu. Nu cred că știu ce înseamnă factor mecanic în acest text. Colajul vizual a fost postat la cererea unor cititori. Aici va rămâne așa. În volum va fi altfel.
Un text remarcabil. Mai întâi prin "subiect", prin "poveste". Apoi prin sentiment, prin durerea reţinută, prin sugestia reverberării în timp a unei trăiri. Şi în al treilea rand, prin "stil", prin ingeniozitatea (ascunsă) a selectării unor imagini secventiale ce par aleatorii, dar comunică la nivelul întregului: zăpada pe frunzele palmierilor, mirosul de leoaică, frunza de arţar...Poate cu o singură disonanţă, epitetul "straniu"..."un miros straniu de leoaică în părul tău"...E nevoie acolo de un epitet, dar parcă nu ăsta...Mi-a venit chiar acum în gând unul, dar nu-mi place să propun, mă limitez la a face câte-o observatie.
Nu uita de promisiune, Virgil!
... iar pentru cei ce nu văd legătura dintre imaginea postată și cuvinte (unul deocamdată), am să le fac un hatâr: după ce lecturezi cartea în cauză... ești exact în postura reliefată de foto. concluzie: toate se leagă în mintea multora, mai puțin ce trebuie. însă vorba poetului: "privitor ca la teatru/tu în lume să te-nchipui" deci superficialitatea poate fi înțeleasă. și uitai, franco, nu sunt critic literar nici cronicar, ci paul.:)
profetule, textul meu, desigur, nu e unul vizionar, mai degrabă unul meditativ. poezia o gasesti pe ici, pe colo, printre rânduri. o găsești dincolo de puncte, puncte. o găsești în iesle. o găsești în înger. o găsești în taina Întrupării. e mai multa poezie aici decât în nasturele tău, care l-ai cusut pe prima pagină. văd că la tine când e laie, nu-i bălaie, când e albă, o vrei neagră. dac-ai fi fost un mag, cu siguranță că ai fi dismis steaua, sau poate nici n-ai fi observat-o. deduc asta din comentariul tău. Pruncul e poezia, profetule!
Adaug, întrucât m-a prins subiectul: să nu uităm că primii exploratori ”planetari” au fost tot călugării, sau, prin extensie, magii ori vracii. Profeții. Hai să-l amintesc pe Avraam, care mi se pare, cred, cel mai vechi de care știm (cca 2200 î.d.Hr.), căci nu se știe precis dacă Ghilgameș chiar a existat (se pare că Enkidu da - asta o zic așa, pentru efect retoric). Urmează, poate, Zarathustra al avestelor, apoi sigur Arjuna din Mahabharata. Pe Noe nu l-am pus la socoteală, că el n-a avut ce face. Na, și acum mă retrag, că mi-am dat idei.
Imi place aceasta nota de personal amestecata cu oniric, undeva dintr-un ungher al memoriei cineva ne tot trage de maneca. De acolo vine si acest amalgam de trairi si tresariri si culori si de ce nu, flori si un fel de Bucuresti. Semnez acest text cu o penita pentruca doar cea plecata mi se pare deocamdata ca stie a spune lucrurilor pe nume. Noi cei ramasi acasa ne-am infundat capul in perna si asteptam habar n-am ce. desfrunzirea ar spune Blandiana? Andu
observabil pt toti e ca Hermeneia devine o copie xerox a Agoniei. in lipsa de idei, virgil da copy-paste-uri de la mai vechii confrati intr-ale pseudoliteraturii. (a nu se intelege ca m-as opune cumva, prin acest comment. studiul regimurilor autoritar-corporatiste a devenit o pasiune pt mine si n-as vrea cumva sa obstructionez dezvoltarea fireasca a unuia dintre ele. ) so... Hermeneia 2.0 = Agonia redivivus?
intr-adevar, e un continuum. ai simtit bine ca nu exista propriu-zis un punct final, ci doar etape care se termina cand se apropie altceva. ma bucur ca ai trecut. poate imi spui ce formulari nu sunt pe gustul tau.
Bobadil, te rog să respecți Regulamentul și să încetezi să mai faci comentarii care se referă la alte comentarii. Te rog să te consideri avertizat cu privire la acest lucru.
Regret si acum ca dintr-o pornire „miștocărească” (uneori de prostă calitate) – rămasă din adolescența mea „derbedeistică” – cȃndva am jicnit-o, în fibra ei poetic-autentică și extrem de sensibilă, pe Livia Stefan, într-un com. pe alt sit. Cu Oriana e altceva. Suntem, amȃndoi, nuci prea tari ca să nu rezistăm la „contre”. La început, din partea mea, cam sub centura pentru care, ulterior, mi-am cerut scuze (si a avut eleganța să le accepte). Avem, de multe ori, păreri divergente. Care, insa, nu ne impiedică sa dialogam din ce in ce mai civilizat si la obiect. Iar privitor la textul de față, desi resping „ideea” că poezia se face cu „idei”, de data asta „ideea” ei transpusă în text chiar mă încȃntă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Urez din toata inima suflet adevarat iesean, emulatie si multa POEZIE acestei editii a Virtualiei. eu raman cu regretele mele de data asta, e randul regretelor se pare pentru mine. SUCCES dragilor! Si sa rupeti gura targurilor literare! Iasiul e fruntea! Asa zic eu si mai si semnez pe deasupra, Andu cel inca bobadil
pentru textul : Virtualia Zece deCristina, eu intervenisem in calitate de editor, amintindu-va ca penitele necesita un comentariu mai amplu, pe care, iata, tu ni l-ai oferit.
pentru textul : timidă umbra ta de fată demultumesc.
cat despre partea a doua a comantariul tau si despre tonul sau imperativ...ce sa spun?
spun ca nu-i bai, de mult nu ma mai pusese nimeni la colt pe coji de nuci - chiar mi-era dor...:)
:) nu poate decat sa-mi para bine, cristina
pentru textul : În amonte decele mai bune poeme ale acestui autor. autorul îmi dă impresia unui bun meşter de imagini. nimic in plus, nimic in minus, respirăm de aproape un poem matur, unde săpunul de pe margine nu uită să-şi facă treaba. remarc finalul, dar întregul corp miroase frumos, ca etapa dintre un do şi-un do pe portativ:
"invoc un amendament
pentru textul : etapă detinereţea nu se maturizează din pricina ta
instinctele aprind beţişoare de fum
în camere cu maci respirăm
de aproape".
andu just click http://ovidiunacu.wordpress.com/
pentru textul : Iubire eternă desunt de acord cu Mariana și Adrian. cred că poemul merită șlefuit.
pentru textul : călătorii.cioburi.zile deși mai cred că Andu, doar ca să audă un: ai dreptate, a coborât exigența estetică la turul pantalonlor.
Poezia ta mă trimite... știu că am în bibliotecă o carte cu poezii ale lui Michelangelo. Despre el e vorba? ............ Da; nu am găsit despre păsări roșii, dar am găsit alte lucruri frumoase. Uite ce scrie în 1524: "Otrăvii risipite din săgeată o poartă i-am făcut din ochi, năvală să dea prin ea: din amintire-o poală, un cuib privirii dulci ce mă desfată, și foale mi-am făcut din piept, să scoată suspine, și din suflet nicovală." (trad. Eta Boeriu)
pentru textul : Michel deMi se pare că acest peroratio sau dialogus nu se mai termină niciodată, pare a fi o buclă ce se repetă (și mereu dă aceeași eroare) și nu știu dacă această înșiruire de accesări ale subconștientului (poate și colectiv) prezentată poetic într-un stil cumva altfel ar putea aduce ceva nou. Despre "infecția extraterestră" parcă ai mai scris / ai mai spus? (De fapt, tot poemul îmi pare cunoscut, parcă l-am mai citit cândva, scris de tine.) Am înțeles ideea: "printr-o mutație întîmplătoare / a unei gene recesive / sub acțiunea fenotipică", dar e incorectă prezentată... "genetic". Finalul nu vine salvator pentru poezie.
pentru textul : nu știu dacă deMultumesc. Ioana Geacar, e posibil sa-si fi pierdut substanta, insa am mizat mai mult pe efectul de grand. E un risc asumat. Marina Nicolaev, multumesc, probabil m,a simt cel mai bine in stilul acesta liric-confesiv.
pentru textul : grand touring deeste ingrozitor de greu sa scrii despre fericire, fragilitatea ei si tinerea ei in tine. iar voi lua la rand filosofii, sa vad ce propuneri au pentru sezonul asta... :( nu cred ca de la toamna mi se intampla. tot chemarea planetei strabune este... (nu e terra; no sir!) multumesc.
pentru textul : fragil deMi-a plăcut ideea din prima unitate şi faptul că este susţinută până la final, chiar dacă în a doua strofă, discursul devine niţel cam tehnic, vizavi de subiect, (alge/sânge/hemoglobină/). Oricum, finalul (ultimele 2 versuri) salvează.
Nu-mi place deloc "algele începutului), nu mai repet de ce.
Bun.
pentru textul : vremea când viaţa mă sărutase prima oară pe gură decopiii desenează zîmbind cînd sint singuri cineva le vorbește din desen și cere mereu alte culori ca bunicii să adoarmă în icoane obosiți puzzle-ul se risipește din nou peste orele noastre largi se deschid ferestrele lunii aprilie în care deja îmi pregătesc bagajele pentru călătorii îndepărtate la marginea colinelor încă o dată aș vrea să mă ridic pînă la stele ca Micul Prinț uite vezi de mîine încep să zbor primăverile au mereu prin buzunare cutii de tempera întrebări fără șir creioane vechi mirări precum acea coală albă lipită de memorie din care a crescut plîngînd desenul lui Noemi.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 deDeja devii penibil. și nu pentru că ești în ”Șantier” ci pentru că, deși încerc să te ajut ( sunt convins că nici nu ai sesizat, asta îți spuneam mai sus, apropo de rolul parodiei), tu reacționezi ca un puști țâfnos căruia nu i se dă notă de trecere. Așa, mai pt înțelesul tău, nu le mai lua în personal, că nu despre asta e vorba. într-adevăr aici, pe H, e diferit față de site-urile cu like-uri și floricele unde postezi și unde toți sunt geniali și superbi. Dar credeam că ai înțeles deja asta.
pentru textul : din poezie scapă cine poate dep.s. chiar nu mă interesează că te compari cu mine. absolut de loc, nici în sus, nici în jos. deocamdată tu ești din alt film.
Aranca, îți mulțumesc pentru comentariu. Nu cred că știu ce înseamnă factor mecanic în acest text. Colajul vizual a fost postat la cererea unor cititori. Aici va rămâne așa. În volum va fi altfel.
pentru textul : silences deUn text remarcabil. Mai întâi prin "subiect", prin "poveste". Apoi prin sentiment, prin durerea reţinută, prin sugestia reverberării în timp a unei trăiri. Şi în al treilea rand, prin "stil", prin ingeniozitatea (ascunsă) a selectării unor imagini secventiale ce par aleatorii, dar comunică la nivelul întregului: zăpada pe frunzele palmierilor, mirosul de leoaică, frunza de arţar...Poate cu o singură disonanţă, epitetul "straniu"..."un miros straniu de leoaică în părul tău"...E nevoie acolo de un epitet, dar parcă nu ăsta...Mi-a venit chiar acum în gând unul, dar nu-mi place să propun, mă limitez la a face câte-o observatie.
pentru textul : french kiss vegetal deNu uita de promisiune, Virgil!
iti multumesc pt apreciere.
doza de venin e mică azi-))))
numai bine
pentru textul : Mut de... iar pentru cei ce nu văd legătura dintre imaginea postată și cuvinte (unul deocamdată), am să le fac un hatâr: după ce lecturezi cartea în cauză... ești exact în postura reliefată de foto. concluzie: toate se leagă în mintea multora, mai puțin ce trebuie. însă vorba poetului: "privitor ca la teatru/tu în lume să te-nchipui" deci superficialitatea poate fi înțeleasă. și uitai, franco, nu sunt critic literar nici cronicar, ci paul.:)
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar deSi mai ai dar te las să cauți... Să nu crezi că e o deformație profesională.
pentru textul : Duios șurub deAlma, nu ai precizat daca e proza sau poezie.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deprofetule, textul meu, desigur, nu e unul vizionar, mai degrabă unul meditativ. poezia o gasesti pe ici, pe colo, printre rânduri. o găsești dincolo de puncte, puncte. o găsești în iesle. o găsești în înger. o găsești în taina Întrupării. e mai multa poezie aici decât în nasturele tău, care l-ai cusut pe prima pagină. văd că la tine când e laie, nu-i bălaie, când e albă, o vrei neagră. dac-ai fi fost un mag, cu siguranță că ai fi dismis steaua, sau poate nici n-ai fi observat-o. deduc asta din comentariul tău. Pruncul e poezia, profetule!
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deAdaug, întrucât m-a prins subiectul: să nu uităm că primii exploratori ”planetari” au fost tot călugării, sau, prin extensie, magii ori vracii. Profeții. Hai să-l amintesc pe Avraam, care mi se pare, cred, cel mai vechi de care știm (cca 2200 î.d.Hr.), căci nu se știe precis dacă Ghilgameș chiar a existat (se pare că Enkidu da - asta o zic așa, pentru efect retoric). Urmează, poate, Zarathustra al avestelor, apoi sigur Arjuna din Mahabharata. Pe Noe nu l-am pus la socoteală, că el n-a avut ce face. Na, și acum mă retrag, că mi-am dat idei.
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică detext bun dar exista totusi citeva greseli de gramatica. asta la prima citire
pentru textul : Nul Tangent decuvinte
pentru textul : niciploaia deImi place aceasta nota de personal amestecata cu oniric, undeva dintr-un ungher al memoriei cineva ne tot trage de maneca. De acolo vine si acest amalgam de trairi si tresariri si culori si de ce nu, flori si un fel de Bucuresti. Semnez acest text cu o penita pentruca doar cea plecata mi se pare deocamdata ca stie a spune lucrurilor pe nume. Noi cei ramasi acasa ne-am infundat capul in perna si asteptam habar n-am ce. desfrunzirea ar spune Blandiana? Andu
pentru textul : Orice vis trebuie să spună o poveste. Lalele și Pink Martini. deobservabil pt toti e ca Hermeneia devine o copie xerox a Agoniei. in lipsa de idei, virgil da copy-paste-uri de la mai vechii confrati intr-ale pseudoliteraturii. (a nu se intelege ca m-as opune cumva, prin acest comment. studiul regimurilor autoritar-corporatiste a devenit o pasiune pt mine si n-as vrea cumva sa obstructionez dezvoltarea fireasca a unuia dintre ele. ) so... Hermeneia 2.0 = Agonia redivivus?
pentru textul : hermeneia 2.0 deintr-adevar, e un continuum. ai simtit bine ca nu exista propriu-zis un punct final, ci doar etape care se termina cand se apropie altceva. ma bucur ca ai trecut. poate imi spui ce formulari nu sunt pe gustul tau.
pentru textul : departe de noi denu-ţi fă probleme Belizan, nu mor caii cînd vor cîinii...
pentru textul : fahrenheit game denu am suze Andu. Ce te faci?
pentru textul : patul în formă de gondolă deBobadil, te rog să respecți Regulamentul și să încetezi să mai faci comentarii care se referă la alte comentarii. Te rog să te consideri avertizat cu privire la acest lucru.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deRegret si acum ca dintr-o pornire „miștocărească” (uneori de prostă calitate) – rămasă din adolescența mea „derbedeistică” – cȃndva am jicnit-o, în fibra ei poetic-autentică și extrem de sensibilă, pe Livia Stefan, într-un com. pe alt sit. Cu Oriana e altceva. Suntem, amȃndoi, nuci prea tari ca să nu rezistăm la „contre”. La început, din partea mea, cam sub centura pentru care, ulterior, mi-am cerut scuze (si a avut eleganța să le accepte). Avem, de multe ori, păreri divergente. Care, insa, nu ne impiedică sa dialogam din ce in ce mai civilizat si la obiect. Iar privitor la textul de față, desi resping „ideea” că poezia se face cu „idei”, de data asta „ideea” ei transpusă în text chiar mă încȃntă.
pentru textul : Economie poetică dePagini