multumesc pentru atragerea atentiei, era un typo... mi se pare exagerat ca de la un typo sa concluzionati ca nu stiu a scrie romaneste... daca aceasta este opinia dumneavoastra ma puteti exclude de pe site si sa imi inchideti contul. o zi cat mai fructuoasa distribuita pe saptamani, luni si ani ... va urez. hermeneia a fost o experienta foarte frumoasa pentru care va multumesc, in rest ... ma retrag in lumea celor care nu cuvanta.

"arheologii se minunează încearcă să dezlege misterul
acestui ritual în care moartea vine pe dinăuntru
grăbește-te
pe sufletul acesta numit stîncă sau invers
cei cu mania grandorii vor construi
cel mai mare baraj"

fragnmentul acesta mă fascinează. de aceea:

vreau să spun două lucruri: în primul rînd vreau să îi mulţumesc lui Adrian pentru efortul deosebit pe care l-a făcut aici de dragul membrilor noştri nou veniţi. Pentru că a fost o muncă migăloasă şi altruistă. De fapt intenţionez să o incorporez în pagina mai amplă a RIF.
În al doilea rînd vreau să îmi exprim uimirea că nu văd nici un comentariu din partea nimănui, fie nou venit sau altfel de membru. Nici măcar un mulţumesc. Sau măcar o întrebare sau o observaţie. Nu îmi vine să cred că cred că nu ar exista dubii sau neclarităţi. Sau poate chiar nemulţumiri. E de preferat să le exprimaţi aici unde vi se poate răspunde.

nu am incercat rima si nici nu am cautat ritmul, emiemi. am incercat sa slujesc, sustin sau sa evidentiez titlul poemului si sa-l "adun/scriu cu forta/obligat" in aceasta forma. in ceea ce priveste poetizarea, parca am mai spus undeva, nu inteleg de ce trebuie sa renunt tocmai la esenta poeziei? daca renuntarea la poetizare este un curent care incearca sa construiasca poezia lipsind-o de parfumul vechi și dulce al lirismului, eu nu sunt un adept al acestei idei. marturisesc, insa, ca nu imi place nici sa raman un sentimentalist, si consider ca trebuie imbinat poeticul poeziei cu modernismul si contemporanitatea ei. mulșrumesc pentru constanta trecere, emiemi.

Perfect de acord cu spusele tale Virgile si marturisesc ca demult nu mi-a mers o argumentatie la suflet ca aceasta... mi-as dori mai multe. In rest, nu vreau sa sune aiurea dar nu ma pot abtine sa nu spun ca mi se pare complet aiurea ca un maghiar sa conduca ministerul culturii si cultelor din romania. Dupa cum am spus, un subiect de meditatie pentru mine pe viitor, cu atat mai mult cu cat se intampla sa il cunosc pe kelemen si pot spune ca e un om super ok.

Maestre, lămurit buștean! Puneți-mi zece întrebări (preferabil, condensate într-o propoziție, fiecare) și am să vă răspund! Eu vorbesc despre bretele și d-voastră mă întrebați de „brăcinar”! Ne înțelegem ca surdul cu mutul! Parol! Ioan J

Cred că finalul e neinspirat, în sensul că tenta ludică + esenţa reformulată din "a reveni cu piciaorele pe pământ" vin puţintel în contradicţie cu textul de până atunci. În rest, ok.

nu intru în semnificația mult mai adâncă a vorbelor lui Dylan... citate aici fără a fi citate pentru cine habar n-are desigur, dar mie interviul ăsta mi se pare chiar un vânt, are dreptate intervievatul!
fără blowing, fără in the, ci pur-și-simplu un vânt care aici, în virtual, noroc că doar adie nu și miroase

E genul de poezie despre care pot să spun că e frumoasă şi să nu ştiu să spun exact de ce din prima...poate tocmai pentru că are frumuseţe intrinsecă, poate pentru că are acea ,,metaforă invizibilă". Asta consider eu artă adevărată...să fim noi înşine poezie. Şi ca să mă refer un pic şi la mesaj: aici întrevăd, printre altele, logica mecanismelor devenirii unei anumite tipologii umane cu sau fără aportul nostru.
Din păcate trăim într-un mileniu al fast-food-urilor, când aproape totul este instant... şi e trist. Până şi rugăciunile ni le facem în grabă şi ne mirăm că nu mai ating nici măcar tavanul.
Apreciez şi poemul şi răspunsul autorului.

ela, vezi ca recidivezi. eu te mai rog inca o data sa respecti regulamentul si sa nu aberezi in comentariu cu inutilitati care nu isi au locul aici. daca tu confunzi hermeneia cu un chat-room in care sa ne povestesti tu ce si cum asta te priveste. eu insa nu voi mai tolera asta. sper sa ma fi facut inteles. in ce priveste "sfera ta de gândire și acțiune" mi-e absolut indiferenta. respecta regulamentul si nimeni nu va avea ce sa iti reproseze. insista in atitudinea ta si te asigur ca pot lua si alte masuri. ilarius, ma indoiesc ca exagerez de vreme ce au venit oameni si mi-au spus ca am dreptate. deci...

Cristina, Călin,
mulțumesc.

Fara verb la inceputul versurilor. In rest, excelent. Banuiesc ca lista e deschisa, nu?

NU am afirmat că promovezi false valori, citește corect: competiția agresivă poate duce la false valori. Te rog citește. NU am afirmat că pe site-uri am recenzii. Deși voi avea. Am doar psihocritică literară. Știi foarte bine și asta. Am încredere în tine, în alegerea și promovarea valorilor, și în cum lucrezi, după cum m-am pronunțat mai jos, în comentraiile scrise pentru tine. Nu deforma cuvintele. Mulțumesc.

daca textul tau nu e poezie ci e anunt...si e valabil concursul, vreau sa particip la el cu ultimul meu poem... e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe (sinaxar) ploaia a spălat pietrele de carne le-au rămas oasele gălbii de martir cranii ciobite fără cruce uneori, femeile se opresc să le plângă de parcă ar fi un cimintir al iubiților necunoscuți și ploaia își spală rochia încet zdrelindu-și genunchii de pietre ca de o maglă a păcatelor cu zimți de fapt, regele midas a vrut să fie cea din urmă statuie din panteonul grec fără viermi fără bocitori în urma lui fără ruguri fără cenușă și-a încordat auzul încât a fost poleit cu sine o piatră vânătă cu vârful aurit și vârful l-a înmuiat în călimara cu otrăvuri prințul fericit al lui oscar wilde e tot un rege midas din timp în timp istoria își cheamă la rampă figuranții oamenii simpli sunt cei mai fericiți artiști umplu fără explicații decorurile, nu-și uita replicile, n-au emoții îi vezi așteptând ore întregi autobuzul îi știi după cum își țin cana cu lapte în brațe după mușcata din fereastră și tabloul cu barcă din sufragerie, o copie după aivazowski din valuri, un ultim colț de corabie se întreabă hamletian to be or not to be și, de undeva din tavan, începe să picure oamenii din cameră încep să separe o corabie a lui noe, bărbați și femei, de-a dreapta, de-a stângul îndrăgostiții refuză și mâinile lor împreunate într-o intersectare a mulțimilor de câte un singur element sfidează logica rațiunii pure ochiul lor susține coaja de pod într-un fel antic iar spatele lor, pământul lecțiile de geografie poetică se încăpățânează în mister stai în prima bancă de la geam cerul se clatină iar eu gem în capătul celălalt al clasei suntem ca un clasor de timbre, am un colț rupt, tu ai un număr tatuat pe antebraț un număr de cazarmă de spital de telefon de taxi un cod numeric personalizat al celor care au trecut prin noi însă AZI NU VORBIM DESPRE UMBRE lângă statuia prințului fericit s-a oprit o femeie își face fotografii de vacanță, absentă bea suc iar el, în toată splendoarea sa de aur masiv, geme sub zale un huruit de epavă-n ocean vreau un semn! imploră ceva din chipul împietrit e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe *te felicit pt initiativa si urez succes tuturor paticipantilor. *ti-as sugera sa clarifici prin email dreptul de a posta acest anunt..pt ca el sa ramana ...vorbesc din experienta...in rest, succes!