Cei mai buni compozitori si maestrii in muzica sunt... barbati. :) Nici aici nu te pot acuza, Virgil. :) Nu eu. Nu situ cine si daca va putea. Si nu asta e esential. Sa scriem cu adevarat, bine. Sara buna, acum imi ofer un respiro, un intermezzo. :)
De data asta, nu, Paul. Ideea cu care se porneşte la drum este mai degrabă lipsă, imaginea, care altădată era admirabilă, e absentă, iar unde totuşi există, e ştearsă, adâncimea de după detaşarea mimată (cu care, personal, mă obişnuisem) nu e la fel de perceptibilă etc. Cel puţin din pedeveul meu de vedere, nimic notabil aici.
uite cami ce mi-a plăcut mie mai mult. spune- mi ce culoare are un gând de- al tău noaptea târziu și cum se conturează mai bine fața mea care e sensul metaforic al câte unui răspuns uneori dat alteori nu poate te ajută ,poate nu, dar am ținut să-mi spun părerea:)! să simți și tu că exist:)!
Mi se părea Nicolás Guillén mai combatant pentru o discuție tip mess, dar nici Jorge nu e o problemă. "Călăuza" depășește cu mult "Picnic la marginea drumului" cum de fapt se întâmplă cu toate ecranizările lui Tarkovsky. Cu cât e de ascultat/văzut/înțeles în limba ei originală. Nu te contrazic privind topul menționat dar ramân la părerea mea. Există bloguri de gen dar din păcate, nu interesante din multe puncte de vedere.
Un sentiment de vinovatie: "știi că am vrut să mori deși te iubeam?", "n-am venit la tine doar m-am rugat să-ncetezi "si totodata promisiunea de a intoarce timpul si a schimba trecutul: "nu-ți fie frică/ o să te întorc" denota incercarea disperata dar si constientizarea imposibilitatii de a scapa de vinovatie. Totul este alert, doar starea autorului este/era una de repaus, in asteptarea mortii iminente, de aici si culpa.Textul nu s-a vrut trist, actiunile sunt redate una dupa alta, rapid, simplu, fara zorzoane care storc lacrimi, pana si momentul mortii este redat in 2 cuvinte "o șuviță de sânge/ colțul gurii cambrat într-un zâmbet-sărut/ stop". Intentia autorului de a transforma aceasta tragedie s-a materializat in versuri simple care nu i-au dat mare bataie de cap dar pline de semnificatii si care au creat un Univers complicat, perfect, in care astfel de lucruri greu de exprimat se intampla. Lejeritatea si simplitatea dau gust poeziei, sunt calitati ale autorului de a da o forma lucrurilor de neinteles si totodata surprind interesant.
iti multumesc frumos, gestul tau este de apreciat, domnul Eugen Evu e un om si poet valoros , cu prietenia caruia sunt onorat chiar daca este doar virtuala.
Alma, cu bucurie citesc comentariul tău, am mai avut o sumedenie de păreri, dar nimeni n-a vorbit despre acel final cu "ziua de mâine". Mulțumesc ochiului atent și finei percepții. Penița mi-o pun la pana de gâscă pentru mâinele poeziei.
Interesanta si plina de hai sa-i zic asa ademenire spirituala aceasta asezare a intamplarilor vietii langa inger. Prozodia insa nu-mi place, e ceva disonant, poate sa fie una sau mai multe dintre aceste "tropoteam" "aduceam" "scrijeleam" "strangeam" "intelegeam" "muscam" ... poate, sau poate e altceva, nu stiu, dar simt ca prozodia nu se ridica la nivelul semanticii acestui text. Andu
prima strofa imi place. e directa, limpede. spune ceva. imaginea creata e logica si completa.c est drole. a doua strofa nu pare a se ridica la acelasi nivel, desi e o continuare logica a primeia. fara sa vreau, fara sa vreau, ma gandesc la versul din andre (citez din memoire) cum ca tacerea mea vorbeste. inteleg puisorii luminii cum ciugulesc ei adevarul din palmele poetului, dandu se cu fesu ridicat pe toboganul limbii...si vad cum tacerea reprezinta conditia de posibilitate a discursului, a unei noi infiripari si legari ale celor 2 suflete, de colturile lor, ca niste covorase zburatoare. dar, strofa 2, asa cum e acum, imi cere acest efort de imaginatie. mult mai mult si mai frumos ar fi fost sa vad acestea fara sa ma zbenguiesc aici asa. adica, fara contributia cititorului (care este), mai exact, fara prea multa contributie carele l a facut sa scoata limba
Un pic de clasic cum altfel decât acrit în acest poem, primul care îmi vine în minte e Geo Bogza, tonul acesta elegiac și 'sfătos' fără pretenții de filozofie însă plin de 'cujetare'.
Interesant deși plicticos, bine construit deși înțepenit, cam așa am citit eu acest poem care promite dar nu livrează, cam la fel cu reclamele la telefoanele mobile când sigur la factură plătești mai mult decât te așteptai. Cred că poemului îi lipsește acea sinceritate care face din poezie poezie și din polologhie polologhie.
Finalul trebuie re-lucrat. Cuvinte ca 'parșiva' sunt dificile și nu își găsesc ușor locul într-un text poetic atât de subțire ca acesta.
Doar o părere.
Spor,
M
Ecaterina, eu sper si stiu ca o sa scapati cu bine. Insa ce ar trebui sa faci (dupa ce scapi, desigur) ar fi sa pui diacritice la text, sa lasi doar una dintre "2cm pe minut" si "sapte metri pe zi", ca nu se leaga, sa corectezi expresia "iesite pe dinafara" si "apa fierbe dupa 100 de grade celsius" plus exprimarea "fiinte care iubesc gaurile", apoi sa gasesti o exprimare mai de doamne-ajuta la "satenii locali" (or exista si sateni globali?) (poate voiai sa zici "localnici?). Poemul asta parca e scris de tine, in fine. Un inceput promitator.
simt miros de furtuna. Adrian este editor de multa vreme pe Hermeneia. Dar daca Marga a aflat abia acum tot e bine. Ce straniu cum unii "afla" tot felul de chestii fara nici o legatura cu subiectul tocmai cind au chef sa dea cu stingul in dreptul. Ce te impiedica, Marga, sa faci sau sa scrii si tu ceva? O cimilitura, o snoava, un parizer, o maslina, ceva? Crezi ca a fi negativ(ista) e "the new activism"? Cu siguranta chestia de mai sus e poate mai putin literatura si mai mult rebus. Dar asta nu inseamna ca e mai putin inteligenta sau legata de comunicare.
Katia Kelaru, ti-am mai atras atentia asupra folosirii corecte a tastaturii. Te avertizez ca la urmatoarea abatere fie textele, fie comentariile iti vor fi ascunse. Hermeneia nu este si nici nu poate fi un loc pentru neglijenta repetata a cuiva.
Păi asta e, că nu știi niciodată. De aceea e interesant. Și ce nu mai știu: de ce zmeu' ies ăia tropăind? Cineva îmi spunea ca acest "cal" e "metafora regenerării naturii spirituale a ființei". Nu știu. Lui Nichita îi tot veneau cai; asta însemna că se regenera de fiecare dată?
..o poveste de dragoste cu toata frumusetea, tandretea, nostalgia si poate durerea lui.
ciclul din care face parte este cunoscut, tematica - nu de ieri, insa redarea, cu mici deja-vu-uri ici colo are o sensibilitate ce curge firesc precum Isis prin Oxford.
pasajul meu favorit?
'ştiam că acum nu este lume, nu sunt oameni, nu este dor,
că acea cameră de hotel cu podea rece, igrasie, mobilă veche şi cu miros de iod e tot,
dar
ca un şarpe care năpârleşte
acest tot se va schimba.'
am sa incerc sa decodific eu psalmul profetului. "doamne am văzut cum se strîng nebunii ca norii destrămați degeaba să îți cînte" e o afirmatie, o observatie, sau un repros la adresa celor care se mai incumeta sa cante halelul inchinarii. poate sa fie o jalnica lovitura sub centura vis a vis de ultima postare a subsemnatului. profetul nu-si mai raceste gura cu comentarii directe, mai usor e sa dai cu sageata ironiei in cel care inca mai scrie "versificatie" crestina. poate fi si un punch in directia celor multi de la Washington adunati la zarva inaugurarii, si cu siguranta are in vizor si pe cei bisericosi seriosi care marsaluiesc inainte fara a fi deranjati de "latratul cainelui". "și m-am întrebat acesta e sfîrșitul sau trebuie să mai aștept o vreme două vremi și încă o jumătate de vreme în această secetă lentă" aici profetul imprumuta limbajul unui profet autentic - Daniel - care spunea in cartea sa din Vechiul Testament, si de la un alt profet evanghelic - evanghelistul si apostolul Ioan, care spunea in cartea sa Apocalipsa lui Ioan, ca in vremea apostaziei ( din care autorul psalmului de mai sus face el insusi parte, pentru ca din faptele/scrierile lor ii veti cunoaste) apostazie, necaz si stramtorare cum n-au mai fost in istorie si nici nu vor mai fi, ca de la inaugurarea erei anticristice - care n-a sosit inca - va mai fi "o vreme, doua vremi si jumatatea unei vremi cand puterea poporului sfant va fi zdrobita de tot (Israelul in ultimii trei ani si jumatate, dupa care va veni sfarsitul - revenirea lui Cristos). "departe au rămas o mulțime de jumătăți de măsură nefolosite dar tu nu ai spus nimic am închis ochii prăpastia din coșul pieptului la fel de fierbinte încît m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi" aici avem nevoie de o sonda pentru a putea sonda prapastia din cosul pieptului psalmistului la fel de fierbinte ca si o nebuloasa, la fel de fierbinte ca si arsita zilei de apoi. ca poezie e OK, ca si psalm ii lipseste reverenta.
foarte faină curgerea, gradația. dar... nu știu ultimul vers este cumva aproape redundant plus că mi se pare, scuze depasit. dar nu mi se pare ca textul il cere. cred ca ar merge ceva care să exprime pustiul, si sa nu apara cuvantul acolo . dar în rest imaginile, mi-au placut, mi-au dat o stare mai linistita decat cea in care eram :)
Am sa incep prin a critica titlul... cred ca prea ai vrut sa sara in ochi acel dupa, depasirea conditiei initiale... cred ca simplu ... metamorfoza... cuprindea toate sensurile. Apoi genul acesta de inceput, ca o definitie relativ incompleta, racordata doar la prezentul celui care citeste mi se pare ca are prea putina forta sugestiva, chiar daca versurile urmatoare tind sa echilibreze. Mi-au placut: "cerul e un plămân înnegrit de funinginea jertfelor"; "un corb ciugulește ochii luminii"... desi aici paradoxul este poate prea cautat, prea manifest. In ultima strofa parca era vorba despre un alt cuvant... populata... tu ai pus "încrustată" care suna si mai aiurea... daca e sa fim putin mai liberali si sa ne gandim la unele dintre miturile genezei ai putea scrie fara frica "copuleaza". Ce nu mi-a placut: 1. renunti prea usor la primul nivel al lecturii, nu-i prea exploatezi posibilitatile de sugestie primara 2.utilizezi inca expresii deja uzate din punct de vedere literar 3.te folosesti de formule compuse in care puterea cuvintelor din acestea se pierde ... "cenușa cărților arse", "alveole de credințe sticloase", "protoplasmă fecundată de umbre". 4. am si eu rezerve fata de buza aceea de lup... nu stiu cum sa o apuc... e clar vorba despre instincte primare, despre lumea aceea in alb si negru dar buza trimite la o altfel de sexualitate, chiar si asa asezata acolo ca un soi de perdea, ca un himen. In concluzie... textul este inferior altor creatii pe care le-am citit in pagina ta... pare lucrat insa n-a fost sa fie inspiratie. Am si eu un text despre care i-am spus lui Virgil ca l-am postat ca sa nu ma mai bantuie:)
ioana, m-am gandit bine: "cu siguranta am stiut cu totii ca suntem marginiti". ce-i de facut insa cand ramai fara piele? in fiecare zi deschid catalogul. e simplu
Un poem oarecum alambicat, cu multe întoarceri în sine. Destul de pretențios, departe de ieftina dragoste (știe autoarea ceva?) anunțată contrastant în titlu. Marina Nicolaev ne aruncă în față o lume în care sentimentul e desuet ori mereu întârziat, buna-cuviință dacă nu e demolată, e cel puțin părăsită. Orice se întâmplă, e accident, ne petrecem ființa la "second hand". Poemul nu-și propune valențe estetice subtile, deși rămâne surprinzător cu fiecare vers, ci își propune să dezbrace lumea pe care o trăim de o haină prea strâmtă, care, parcă, nu o încape. O lume în care totul trebuie să fie ieftin, iar dacă e scump, acum e la modă swarovsky, așa că "ar fi bine să nu ne mai vedem Feodor Mihailovici".
știi, Mircea, ăsta e poate unul din puținele texte ceva mai bune pe care le-ai postat pe aici. Poate și pentru că e scris dintr-o furie autentică și nu dintr-o scremere sterilă. Dar asta este doar o părere personală despre încercările tale „literare”. Și mai e ceva, știi ce mă amuză pe mine la tine? Că ești coșcogeamitea „autor„ aici în „ferma asta de porci” și că nu am observat nici o rezervă sau refuz atunci cînd am promovat contul tău de la novice la autor, deși fie vorba între noi, nu prea se justifica promovarea (dacă nu crezi întreabă și pe alții). În orice caz nu am auzit nici un refuz vehement, nici o zbatere din asta virtuoasă de genul „fraților, eu sînt tată de copii, sînt om respectabil, vă implor nu mă faceți autor în ferma de porci, nu, nu!!! vă implor nu mă întinați!!!”. Cum îți spuneam, nu îmi amintesc să fi observat reacții din astea. Iar acum cînd cineva face niște glume ceva mai nesărate (dar la obiect) vis a vis de un text de al tău care, să fim serioși, ar trebui să fii recunoscător că măcar cineva îl bagă în seamă măcar și în glumă, te ofuschezi și faci cam cum fac porcii cînd s-au săturat de lături. Ai fost vreodată la țară? Ai văzut cum fac porcii cînd s-au săturat de lături? Își bagă picioarele. În troacă. Ei, chestia asta mă amuză pe mine la tine acum. Dar cum spuneam, textul are vervă. Măcar aici ești autenitc și nu de carton.
Bat clopote în rana sărutului
femeile pleacă,
drumurile se rup sub paşi
se înmoaie genunchii sub greutatea gândului.
Nu mai ştiu pe unde te-am căutat
să-ţi spulber îndoielile cu mângâierea somnului,
să căutăm copacii cu stele pe ramuri,
singur îmi beau neliniştile şi plec,
prin clipa de-ntuneric trec păsări,
se vor apropia de inimă,
noaptea ne va şterge de temeri memoria
ne vom mira împreună
cum alunecăm în tipare de plumb.
"Cercetătorii în domeniul etnografiei și al folclorului au descoperit că datina colindatului are rădăcini romane..." Datina colindatului are radacini ceresti. Luca 2:8-20 cuprinde, in mare, originea colindului. - ingerul Domnului este trimis cu "Vestea Buna" pe campiile Betleemului; - o multime de oaste cereasca s-a unit cu ingerul, laudand pe Dumnezeu si zicand: " Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte si pace pe pamant, intre oamenii placuti Lui"; -dupa plecarea ingerilor, pastorii au zis unii catre altii: "haidem sa mergem, sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut de cunoscut Domnul". Dupa ce L-au vazut au istorisit ce li se spusese despre Prunc. - pastorii s-au intors, slavind si laudand pe Dumnezeu... Ca si data a nasterii Sale, Cristos nu putea fi nascut in Ianuarie si nici in Decembrie, pentru ca Dumnezeu nu opereaza dupa calendarul iulian sau gregorian, El opereaza dupa calendarul Sau, care isi are oglindirea in calendarul ebraic. Probabil Rosh Hashanah, inceputul anului nou ebraic, cand la Templu dadeau buluc inchinatori din toata Iudeea si de peste hotare, aceasta fiind si explicatia aglomeratiei si a lipsei de cazare in Ierusalim si prin imprejurimi. Hanul a fost supraaglomerat, n-a fost loc decat in pestera, la vite. Apoi Cristos trebuia sa aduca "anul de indurare" al lui Dumnezeu, profetit in Isaia... Ah, sunt asa de multe de spus despre toate acestea, cari n-au prea mare importanta! Importanta e nasterea in sine, pentru care putem sa spunem: "O, ce veste minunată!" Sa cantam toti cu ingerii...
Nu cred că este cazul să pozezi în victimă. Ai încălcat regulamentul și încerci să ne spui că nu te interesează ce spune acest regulament. Atitudinea struțului nu e avantajoasă: dacă pe tine nu te interesează regulamentul, pe el îl interesează despe tine. Deocamdată s-a impus doar un avertisment. Numai modalitatea ta de abordare ne va spune ce se va întâmpla pe viitor.
Foarte frumos poem, delicat, tandru, fin ca o mănușă din dantelă, pentru o mână subțire... Dedicația îmi amintește de vremurile când primeam scrisorele pe hârtie... pe unele scria "pt." (pe acelea le citeam amuzată... iată cineva care a vrut în subconștient să scape mai repede, cu prescurtare), pe altele scria "ptr." (pe acelea adăugam cu pixul roșu încă un t și le trimiteam înapoi). Rareori s-a întâmplat să fie "pentru": pe acelea le respectam, pentru că și ele dădeau dovadă de respect pentru mine.
ma bucur sa aud asta de la tine, saphire. la mine vei gasi acelasi stil ca si pana acum, eu imi exprim dezinvolt punctul de vedere, ca o femeie cu scaun la cap ce ma aflu, care stie si ce este o comunicare, dar si ce este critica literara si careia nu-i place sa se incorseteze in termeni abstracti si plictisitori. mai mult de atat, nu cred ca imi va placea sa ma las urecheata pentru ton sau alte inventii, atat timp cat mesajul meu este clar. daca doresti, cu toate ca nu am deloc timp si pofta de asta, voi face analiza semantica la ce am scris in comentariul meu si vom vedea daca ceva nu este si ce nu este conform regulilor siteului. alina si dorin sunt prietenii mei. ai fi dorit sa ma adresez lor cu domnisoara si domnule? :(
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cei mai buni compozitori si maestrii in muzica sunt... barbati. :) Nici aici nu te pot acuza, Virgil. :) Nu eu. Nu situ cine si daca va putea. Si nu asta e esential. Sa scriem cu adevarat, bine. Sara buna, acum imi ofer un respiro, un intermezzo. :)
pentru textul : Cel mai, Cea mai deDe data asta, nu, Paul. Ideea cu care se porneşte la drum este mai degrabă lipsă, imaginea, care altădată era admirabilă, e absentă, iar unde totuşi există, e ştearsă, adâncimea de după detaşarea mimată (cu care, personal, mă obişnuisem) nu e la fel de perceptibilă etc. Cel puţin din pedeveul meu de vedere, nimic notabil aici.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deuite cami ce mi-a plăcut mie mai mult. spune- mi ce culoare are un gând de- al tău noaptea târziu și cum se conturează mai bine fața mea care e sensul metaforic al câte unui răspuns uneori dat alteori nu poate te ajută ,poate nu, dar am ținut să-mi spun părerea:)! să simți și tu că exist:)!
pentru textul : portretul meu din privirea ta (2) deMi se părea Nicolás Guillén mai combatant pentru o discuție tip mess, dar nici Jorge nu e o problemă. "Călăuza" depășește cu mult "Picnic la marginea drumului" cum de fapt se întâmplă cu toate ecranizările lui Tarkovsky. Cu cât e de ascultat/văzut/înțeles în limba ei originală. Nu te contrazic privind topul menționat dar ramân la părerea mea. Există bloguri de gen dar din păcate, nu interesante din multe puncte de vedere.
pentru textul : mess deUn sentiment de vinovatie: "știi că am vrut să mori deși te iubeam?", "n-am venit la tine doar m-am rugat să-ncetezi "si totodata promisiunea de a intoarce timpul si a schimba trecutul: "nu-ți fie frică/ o să te întorc" denota incercarea disperata dar si constientizarea imposibilitatii de a scapa de vinovatie. Totul este alert, doar starea autorului este/era una de repaus, in asteptarea mortii iminente, de aici si culpa.Textul nu s-a vrut trist, actiunile sunt redate una dupa alta, rapid, simplu, fara zorzoane care storc lacrimi, pana si momentul mortii este redat in 2 cuvinte "o șuviță de sânge/ colțul gurii cambrat într-un zâmbet-sărut/ stop". Intentia autorului de a transforma aceasta tragedie s-a materializat in versuri simple care nu i-au dat mare bataie de cap dar pline de semnificatii si care au creat un Univers complicat, perfect, in care astfel de lucruri greu de exprimat se intampla. Lejeritatea si simplitatea dau gust poeziei, sunt calitati ale autorului de a da o forma lucrurilor de neinteles si totodata surprind interesant.
pentru textul : pleacă din casa asta, nu știu unde, dar fugi deiti multumesc frumos, gestul tau este de apreciat, domnul Eugen Evu e un om si poet valoros , cu prietenia caruia sunt onorat chiar daca este doar virtuala.
pentru textul : Poeme Djamal şi Evu denu forma trebuie sa se inchine mesajului.
scuze.
pentru textul : Deşertul indigo deAlma, cu bucurie citesc comentariul tău, am mai avut o sumedenie de păreri, dar nimeni n-a vorbit despre acel final cu "ziua de mâine". Mulțumesc ochiului atent și finei percepții. Penița mi-o pun la pana de gâscă pentru mâinele poeziei.
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit deInteresanta si plina de hai sa-i zic asa ademenire spirituala aceasta asezare a intamplarilor vietii langa inger. Prozodia insa nu-mi place, e ceva disonant, poate sa fie una sau mai multe dintre aceste "tropoteam" "aduceam" "scrijeleam" "strangeam" "intelegeam" "muscam" ... poate, sau poate e altceva, nu stiu, dar simt ca prozodia nu se ridica la nivelul semanticii acestui text. Andu
pentru textul : Semnele noastre deprima strofa imi place. e directa, limpede. spune ceva. imaginea creata e logica si completa.c est drole. a doua strofa nu pare a se ridica la acelasi nivel, desi e o continuare logica a primeia. fara sa vreau, fara sa vreau, ma gandesc la versul din andre (citez din memoire) cum ca tacerea mea vorbeste. inteleg puisorii luminii cum ciugulesc ei adevarul din palmele poetului, dandu se cu fesu ridicat pe toboganul limbii...si vad cum tacerea reprezinta conditia de posibilitate a discursului, a unei noi infiripari si legari ale celor 2 suflete, de colturile lor, ca niste covorase zburatoare. dar, strofa 2, asa cum e acum, imi cere acest efort de imaginatie. mult mai mult si mai frumos ar fi fost sa vad acestea fara sa ma zbenguiesc aici asa. adica, fara contributia cititorului (care este), mai exact, fara prea multa contributie carele l a facut sa scoata limba
pentru textul : apa trece, pietrele trec deUn pic de clasic cum altfel decât acrit în acest poem, primul care îmi vine în minte e Geo Bogza, tonul acesta elegiac și 'sfătos' fără pretenții de filozofie însă plin de 'cujetare'.
pentru textul : Gheara deInteresant deși plicticos, bine construit deși înțepenit, cam așa am citit eu acest poem care promite dar nu livrează, cam la fel cu reclamele la telefoanele mobile când sigur la factură plătești mai mult decât te așteptai. Cred că poemului îi lipsește acea sinceritate care face din poezie poezie și din polologhie polologhie.
Finalul trebuie re-lucrat. Cuvinte ca 'parșiva' sunt dificile și nu își găsesc ușor locul într-un text poetic atât de subțire ca acesta.
Doar o părere.
Spor,
M
Ecaterina, eu sper si stiu ca o sa scapati cu bine. Insa ce ar trebui sa faci (dupa ce scapi, desigur) ar fi sa pui diacritice la text, sa lasi doar una dintre "2cm pe minut" si "sapte metri pe zi", ca nu se leaga, sa corectezi expresia "iesite pe dinafara" si "apa fierbe dupa 100 de grade celsius" plus exprimarea "fiinte care iubesc gaurile", apoi sa gasesti o exprimare mai de doamne-ajuta la "satenii locali" (or exista si sateni globali?) (poate voiai sa zici "localnici?). Poemul asta parca e scris de tine, in fine. Un inceput promitator.
pentru textul : scrisoare desimt miros de furtuna. Adrian este editor de multa vreme pe Hermeneia. Dar daca Marga a aflat abia acum tot e bine. Ce straniu cum unii "afla" tot felul de chestii fara nici o legatura cu subiectul tocmai cind au chef sa dea cu stingul in dreptul. Ce te impiedica, Marga, sa faci sau sa scrii si tu ceva? O cimilitura, o snoava, un parizer, o maslina, ceva? Crezi ca a fi negativ(ista) e "the new activism"? Cu siguranta chestia de mai sus e poate mai putin literatura si mai mult rebus. Dar asta nu inseamna ca e mai putin inteligenta sau legata de comunicare.
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) deKatia Kelaru, ti-am mai atras atentia asupra folosirii corecte a tastaturii. Te avertizez ca la urmatoarea abatere fie textele, fie comentariile iti vor fi ascunse. Hermeneia nu este si nici nu poate fi un loc pentru neglijenta repetata a cuiva.
pentru textul : silent night dePăi asta e, că nu știi niciodată. De aceea e interesant. Și ce nu mai știu: de ce zmeu' ies ăia tropăind? Cineva îmi spunea ca acest "cal" e "metafora regenerării naturii spirituale a ființei". Nu știu. Lui Nichita îi tot veneau cai; asta însemna că se regenera de fiecare dată?
pentru textul : Cai în livezi de..o poveste de dragoste cu toata frumusetea, tandretea, nostalgia si poate durerea lui.
ciclul din care face parte este cunoscut, tematica - nu de ieri, insa redarea, cu mici deja-vu-uri ici colo are o sensibilitate ce curge firesc precum Isis prin Oxford.
pasajul meu favorit?
'ştiam că acum nu este lume, nu sunt oameni, nu este dor,
că acea cameră de hotel cu podea rece, igrasie, mobilă veche şi cu miros de iod e tot,
dar
ca un şarpe care năpârleşte
acest tot se va schimba.'
cheers!
PS un mic typo in primul vers la cum
pentru textul : Poveste cu cameră de hotel şi fantome deam sa incerc sa decodific eu psalmul profetului. "doamne am văzut cum se strîng nebunii ca norii destrămați degeaba să îți cînte" e o afirmatie, o observatie, sau un repros la adresa celor care se mai incumeta sa cante halelul inchinarii. poate sa fie o jalnica lovitura sub centura vis a vis de ultima postare a subsemnatului. profetul nu-si mai raceste gura cu comentarii directe, mai usor e sa dai cu sageata ironiei in cel care inca mai scrie "versificatie" crestina. poate fi si un punch in directia celor multi de la Washington adunati la zarva inaugurarii, si cu siguranta are in vizor si pe cei bisericosi seriosi care marsaluiesc inainte fara a fi deranjati de "latratul cainelui". "și m-am întrebat acesta e sfîrșitul sau trebuie să mai aștept o vreme două vremi și încă o jumătate de vreme în această secetă lentă" aici profetul imprumuta limbajul unui profet autentic - Daniel - care spunea in cartea sa din Vechiul Testament, si de la un alt profet evanghelic - evanghelistul si apostolul Ioan, care spunea in cartea sa Apocalipsa lui Ioan, ca in vremea apostaziei ( din care autorul psalmului de mai sus face el insusi parte, pentru ca din faptele/scrierile lor ii veti cunoaste) apostazie, necaz si stramtorare cum n-au mai fost in istorie si nici nu vor mai fi, ca de la inaugurarea erei anticristice - care n-a sosit inca - va mai fi "o vreme, doua vremi si jumatatea unei vremi cand puterea poporului sfant va fi zdrobita de tot (Israelul in ultimii trei ani si jumatate, dupa care va veni sfarsitul - revenirea lui Cristos). "departe au rămas o mulțime de jumătăți de măsură nefolosite dar tu nu ai spus nimic am închis ochii prăpastia din coșul pieptului la fel de fierbinte încît m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi" aici avem nevoie de o sonda pentru a putea sonda prapastia din cosul pieptului psalmistului la fel de fierbinte ca si o nebuloasa, la fel de fierbinte ca si arsita zilei de apoi. ca poezie e OK, ca si psalm ii lipseste reverenta.
pentru textul : psalm defoarte faină curgerea, gradația. dar... nu știu ultimul vers este cumva aproape redundant plus că mi se pare, scuze depasit. dar nu mi se pare ca textul il cere. cred ca ar merge ceva care să exprime pustiul, si sa nu apara cuvantul acolo . dar în rest imaginile, mi-au placut, mi-au dat o stare mai linistita decat cea in care eram :)
pentru textul : Conjunctiv defrig însorit
pentru textul : 8 Martie deo mie de flori albe
nemişcate
Am sa incep prin a critica titlul... cred ca prea ai vrut sa sara in ochi acel dupa, depasirea conditiei initiale... cred ca simplu ... metamorfoza... cuprindea toate sensurile. Apoi genul acesta de inceput, ca o definitie relativ incompleta, racordata doar la prezentul celui care citeste mi se pare ca are prea putina forta sugestiva, chiar daca versurile urmatoare tind sa echilibreze. Mi-au placut: "cerul e un plămân înnegrit de funinginea jertfelor"; "un corb ciugulește ochii luminii"... desi aici paradoxul este poate prea cautat, prea manifest. In ultima strofa parca era vorba despre un alt cuvant... populata... tu ai pus "încrustată" care suna si mai aiurea... daca e sa fim putin mai liberali si sa ne gandim la unele dintre miturile genezei ai putea scrie fara frica "copuleaza". Ce nu mi-a placut: 1. renunti prea usor la primul nivel al lecturii, nu-i prea exploatezi posibilitatile de sugestie primara 2.utilizezi inca expresii deja uzate din punct de vedere literar 3.te folosesti de formule compuse in care puterea cuvintelor din acestea se pierde ... "cenușa cărților arse", "alveole de credințe sticloase", "protoplasmă fecundată de umbre". 4. am si eu rezerve fata de buza aceea de lup... nu stiu cum sa o apuc... e clar vorba despre instincte primare, despre lumea aceea in alb si negru dar buza trimite la o altfel de sexualitate, chiar si asa asezata acolo ca un soi de perdea, ca un himen. In concluzie... textul este inferior altor creatii pe care le-am citit in pagina ta... pare lucrat insa n-a fost sa fie inspiratie. Am si eu un text despre care i-am spus lui Virgil ca l-am postat ca sa nu ma mai bantuie:)
pentru textul : (meta)morfoze deioana, m-am gandit bine: "cu siguranta am stiut cu totii ca suntem marginiti". ce-i de facut insa cand ramai fara piele? in fiecare zi deschid catalogul. e simplu
pentru textul : ebosa deUn poem oarecum alambicat, cu multe întoarceri în sine. Destul de pretențios, departe de ieftina dragoste (știe autoarea ceva?) anunțată contrastant în titlu. Marina Nicolaev ne aruncă în față o lume în care sentimentul e desuet ori mereu întârziat, buna-cuviință dacă nu e demolată, e cel puțin părăsită. Orice se întâmplă, e accident, ne petrecem ființa la "second hand". Poemul nu-și propune valențe estetice subtile, deși rămâne surprinzător cu fiecare vers, ci își propune să dezbrace lumea pe care o trăim de o haină prea strâmtă, care, parcă, nu o încape. O lume în care totul trebuie să fie ieftin, iar dacă e scump, acum e la modă swarovsky, așa că "ar fi bine să nu ne mai vedem Feodor Mihailovici".
pentru textul : diversiune ieftină dragostea… deștii, Mircea, ăsta e poate unul din puținele texte ceva mai bune pe care le-ai postat pe aici. Poate și pentru că e scris dintr-o furie autentică și nu dintr-o scremere sterilă. Dar asta este doar o părere personală despre încercările tale „literare”. Și mai e ceva, știi ce mă amuză pe mine la tine? Că ești coșcogeamitea „autor„ aici în „ferma asta de porci” și că nu am observat nici o rezervă sau refuz atunci cînd am promovat contul tău de la novice la autor, deși fie vorba între noi, nu prea se justifica promovarea (dacă nu crezi întreabă și pe alții). În orice caz nu am auzit nici un refuz vehement, nici o zbatere din asta virtuoasă de genul „fraților, eu sînt tată de copii, sînt om respectabil, vă implor nu mă faceți autor în ferma de porci, nu, nu!!! vă implor nu mă întinați!!!”. Cum îți spuneam, nu îmi amintesc să fi observat reacții din astea. Iar acum cînd cineva face niște glume ceva mai nesărate (dar la obiect) vis a vis de un text de al tău care, să fim serioși, ar trebui să fii recunoscător că măcar cineva îl bagă în seamă măcar și în glumă, te ofuschezi și faci cam cum fac porcii cînd s-au săturat de lături. Ai fost vreodată la țară? Ai văzut cum fac porcii cînd s-au săturat de lături? Își bagă picioarele. În troacă. Ei, chestia asta mă amuză pe mine la tine acum. Dar cum spuneam, textul are vervă. Măcar aici ești autenitc și nu de carton.
pentru textul : Ferma porcilor deBat clopote în rana sărutului
femeile pleacă,
drumurile se rup sub paşi
se înmoaie genunchii sub greutatea gândului.
Nu mai ştiu pe unde te-am căutat
să-ţi spulber îndoielile cu mângâierea somnului,
să căutăm copacii cu stele pe ramuri,
singur îmi beau neliniştile şi plec,
prin clipa de-ntuneric trec păsări,
se vor apropia de inimă,
noaptea ne va şterge de temeri memoria
ne vom mira împreună
cum alunecăm în tipare de plumb.
eu asta as lasa din text. ce-i aici mi-a placut.
pentru textul : Ne vom mira împreună deda, serios. trebuie să existe o anumită ordine. dacă nu vrei să pui un subtitlu poţi să pui ... sau ***
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 de"Cercetătorii în domeniul etnografiei și al folclorului au descoperit că datina colindatului are rădăcini romane..." Datina colindatului are radacini ceresti. Luca 2:8-20 cuprinde, in mare, originea colindului. - ingerul Domnului este trimis cu "Vestea Buna" pe campiile Betleemului; - o multime de oaste cereasca s-a unit cu ingerul, laudand pe Dumnezeu si zicand: " Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte si pace pe pamant, intre oamenii placuti Lui"; -dupa plecarea ingerilor, pastorii au zis unii catre altii: "haidem sa mergem, sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut de cunoscut Domnul". Dupa ce L-au vazut au istorisit ce li se spusese despre Prunc. - pastorii s-au intors, slavind si laudand pe Dumnezeu... Ca si data a nasterii Sale, Cristos nu putea fi nascut in Ianuarie si nici in Decembrie, pentru ca Dumnezeu nu opereaza dupa calendarul iulian sau gregorian, El opereaza dupa calendarul Sau, care isi are oglindirea in calendarul ebraic. Probabil Rosh Hashanah, inceputul anului nou ebraic, cand la Templu dadeau buluc inchinatori din toata Iudeea si de peste hotare, aceasta fiind si explicatia aglomeratiei si a lipsei de cazare in Ierusalim si prin imprejurimi. Hanul a fost supraaglomerat, n-a fost loc decat in pestera, la vite. Apoi Cristos trebuia sa aduca "anul de indurare" al lui Dumnezeu, profetit in Isaia... Ah, sunt asa de multe de spus despre toate acestea, cari n-au prea mare importanta! Importanta e nasterea in sine, pentru care putem sa spunem: "O, ce veste minunată!" Sa cantam toti cu ingerii...
pentru textul : O, ce veste minunată! deNu cred că este cazul să pozezi în victimă. Ai încălcat regulamentul și încerci să ne spui că nu te interesează ce spune acest regulament. Atitudinea struțului nu e avantajoasă: dacă pe tine nu te interesează regulamentul, pe el îl interesează despe tine. Deocamdată s-a impus doar un avertisment. Numai modalitatea ta de abordare ne va spune ce se va întâmpla pe viitor.
pentru textul : I have a dream deFoarte frumos poem, delicat, tandru, fin ca o mănușă din dantelă, pentru o mână subțire... Dedicația îmi amintește de vremurile când primeam scrisorele pe hârtie... pe unele scria "pt." (pe acelea le citeam amuzată... iată cineva care a vrut în subconștient să scape mai repede, cu prescurtare), pe altele scria "ptr." (pe acelea adăugam cu pixul roșu încă un t și le trimiteam înapoi). Rareori s-a întâmplat să fie "pentru": pe acelea le respectam, pentru că și ele dădeau dovadă de respect pentru mine.
pentru textul : Facerea lumii dema bucur sa aud asta de la tine, saphire. la mine vei gasi acelasi stil ca si pana acum, eu imi exprim dezinvolt punctul de vedere, ca o femeie cu scaun la cap ce ma aflu, care stie si ce este o comunicare, dar si ce este critica literara si careia nu-i place sa se incorseteze in termeni abstracti si plictisitori. mai mult de atat, nu cred ca imi va placea sa ma las urecheata pentru ton sau alte inventii, atat timp cat mesajul meu este clar. daca doresti, cu toate ca nu am deloc timp si pofta de asta, voi face analiza semantica la ce am scris in comentariul meu si vom vedea daca ceva nu este si ce nu este conform regulilor siteului. alina si dorin sunt prietenii mei. ai fi dorit sa ma adresez lor cu domnisoara si domnule? :(
pentru textul : doamne ce încet mă mișc deMarga, Marga, nu mai bine ai amușina tu o mușcată?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? dePagini