bobadil, m/ai inteles gresit. imi place sa experimentez, dar sa am motive reale. aici nu am gasit inca. doar atat. iti multumesc pentru tonul neutru in care ai construit comentariul si pentru incurajarile ce le/ai lasat sa se subinteleaga. cu aleasa preitenie.
o tema religioasa aborata cu termeni nereligiosi presupune, fie un autor extrem de credincios, fie unul extrem de cult. poemul tau este lipsit de limpezimea mesajului si se afunda in mintea cititorului ca intr/o mlastina. ca sa fiu inteles: cu cat inaintezi mai mult in citirea lui, cu atat devine mai sufocant.
Da, Virgil. Este un fel de premieră (l-am postat simultan şi pe alt site). Deocamdată nu îmi propun să public pe hârtie textele din această serie. Ele sunt o încercare de discuţii interactive, unele dintre reacţii fiind preluate (cu specificarea interlocutorilor) si dezvoltate in postări viitoare. In acest sens, în măsura în care îmi este permis (aştept răspunsul tău) voi prelua păreri ce mi se vor părea interesante de pe celalalt site (fără a specifica sursa ci numai numele celui care a intervenit, sub eticheta, de exemplu, de „convorbiri particulare”).
De fapt ideea de a începe seria mi-a venit de la cele doua "mese rotunde" pe care le-ai propus. Sincer, nu mă aşteptam ca o abordare de genul celei pe care o propun să stârnească prea mare interes. Dar daca ea va prinde, in primul rând eu voi fi cel ce va câştiga.
Mai vreau sa adaug ca în cazul fiecărui autor asupra căruia mă voi focaliza (Heidegger, Ricoeur, Blaga, Wiigenstein, gnostici si alţii, eventual din alte contexte culturale decât cel occidental ), voi căuta să "intru" - pe cat va fi posibil - in pielea sa, fără a-l "deforma" ("deconstrui" si "re-descrie"). Din acest motiv este posibil ca de la un autor la altul punctele de vedere să nu coincidă; ba chiar să fie divergente. Rămânând ca la sfârşit să încerc a mă distanţa, inclusiv de punctul meu de vedere şi să privesc lucrurile „detaşat”. Proiectul mi se pare destul de greu de înfăptuit. De aceea am specificat în „Preambul” că „încep acest şir de texte, sperând că îl voi şi termina”. Omul propune şi…etc.
P.S. Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…
Lucrarea mi se pare impecabila dpdv tehnic, insa mesajul este fie confuz, fie nu-s eu pe lungimea de unda corespunzatoare. Oricum ar fi, Vlad ma incanta din nou cu arta sa, aceasta simfonie muta insa atat de plina de reverberatii interioare. Chapeau. Andu
Benjamin Fondane est un écrivain français d'origine roumaine, qui a développé son oeuvre poétique et son oeuvre philosophique en langue française. Récemment, en mai 2006, a été inaugurée à Paris la place "Benjamin Fondane", non loin de la maison qu'il habitait rue Ledru Rollin. il s'agit là d'une reconnaisance officielle de la part de la France . "souvenez-vous seulement que j'étais innocent et que, tout comme vous, mortels de ce jour-là, j'avais eu, moi aussi, un visage marqué par la colère, par la pitié et la joie, un visage d'homme, tout simplement !" (in préface en prose, l'exode , 1942) On peut également consulter cet article : 16ème Salon de la Revue : Hommage à Benjamin Fondane
Alma, Hermeneia nu e instituție judecătorească sau de poliție. La vremea cînd am dat primul anunț dovada era pe site. Dacă există vreo contestație o pot produce și acum. A dispărut pentru că Andu a șters textele în conformitate cu dreptul lui. Nu consider că sîntem obligați să facem print screen la nimic. Dacă există vreo contestație putem proceda în consecință. Dar pînă atunci recunoașterea tacită este considerată de noi o dovadă care satisface și condiția de justețe și pe cea de discreție. Hermeneia nu este un site de cancan așa cum se pare că sînt altele. Aici am încercat și încercăm să păstrăm turbulențele disciplinare la minimum necesar. Cine vrea senzații tari le poate căuta în altă parte.
Imi place cum e construit textul si ideatica lui. Nu sunt de-acord cu afirmatia din penultimul vers "moartea este alcătuita din aceleaşi patru elemente…", nu la mod conceptual cat contextual, e prea declarativa, denotativa si nu mi se pare ca are ce cauta acolo.
e randul meu sa te acuz de sensibilitate, incepi sa semeni tot mai mult cu mine cand plang:) te superi de o parodie? care nu stiu daca e chiar parodie... sa treaca odata ziua asta ce-mi striveste gandurile de peretii oblici, sa iau forma drumului imbibat cu visare, sa tot merg pe linia orizontului pana la colorarea ochiului in albastru sa-mi pot ajunge din urma sufletul, sa-l inveselesc cu o poveste peltica despre un copil orfan ce desena intotdeauna doi parinti, si despre un mos craciun fara cusur ce uita mereu sa ma trezeasca cand pleca
aranca, neam nu m-am gandit sa-ti fac vreun repros. doar voiam sa-ti stiu opinia. acesta este printre primele mele poeme postate pe agonia in 2003 (la care Virgil a avut destule de criticat, intre noi fie vorba...:) si postat pe 3 februarie 2005 si pe clubliterar. nu asta incercam sa-ti spun... te inteleg ca esti in garda, dar sa nu fii si cu mine. putine mi-au scapat pana acum, anyway. nu apuc si nici nu am chef sa le contabilizez. chiar nu am nevoie de frictiuni si aici.
aranca - multumesc ca tragi cu ochiul pe-aici:) nu ti-am spus mai mult, ca sa-ti umpli mintea singura cu ce culoare doresti, toamna are o paleta atat de generoasa si apoi tu stii ... prefer genul asta de scriere, schitele fara prea multa nuanta permit mai multa libertate, ma intereseaza insa sa stiu daca reusesc sa transmit suficient. primesc cu reala placere, „seninul” trimis de tine, multumesc! beniamin – incantata de trecerea ta peste aceste versuri si reliefarile bine definite... apropo de „scenografie”, cineva mi-a spus (nu stiu cat de in serios) referindu-se la unele scrieri ale mele, ca as merita un nume de scena:) acum, daca ma gandesc mai bine, parca „pruncilor acestora flamanzi”, le-ar fi placut mai mult „ciresele” , doar ca nu incadrau cu toamna, oricum imi ramane ca tema ... multumesc si de „imparteala” pe care ai vazut-o:) lucian – multumesc de semn si de faptul ca mi-ai spus ce anume ti-a placut. mie personal, imi place mai mult „inocenta luminii apunand in merele coapte” dar cred, ca un titlu bine ales, face de multe ori poezia.
Când poetul priveşte peste ape, când poetul hălăduieşte prin vis, când poetul e-atent la cerbii trecând, prin ochii lui partea aceasta de univers se va întoarce-n oglindă ca să te arate.
Andule, iti multumesc de vizita, textul l-am postat tarziu si eram probabil somnoros in momentul acela. poemul e vechi si cred ca-l ai mai citit tu fiind un cititor fidel poeziilor mele asa cum ai declarat intr-un com unde imi facea o caracterizare generala si te minunai de aratarea mea literara. imi cer scuze ca nu-ti raspund la unele comentarii deoarece tacerea spune mai mult cateodata. multumesc Djamal
Dragutz. Ma intreb daca lui Chichere i-ar fi placut, dar asta nu vom sti niciodata, este problema fundamentala a chestiilor astea care se vor poeme-necrolog, am scris si eu cateva la viata mea dar dup-aia am visat urat se facea ca venea ala caruia ii dedicasem versurile si-mi tragea o flegma peste ochi or such... si uite asa m-am lasat. Daca mai e nevoie de inca o penita de apreciere la acest poem pentru Chichere cel dus dintre noi de vreo cativa ani buni (nu stiu exact de cati, de vreo patru cred) uite, mai dau si eu una mai batraneasca. Pentru poemul marchizei dau o strangere calduroasa de mana la usa olteneasca. Andu
cu imaginatia nu cred ca stau prost. desi, evident, intotdeauna se poate mai bine. dar nu am spus ce mi-am imaginat. ci ce am simtit. probabil ca trebuia sa tac. ca de atitea ori.
Lucian, te rog să scoți cacofonia din titlu, "ca ceasul"(eliminându-l pe "ca", sau înlocuindu-l cu "precum", găsețti tu ceva, da?) De asemenea, n-ai făcut acordul corect, corectează în ultimul vers: "Ale cărui limbi" în loc de "a cărui.." Poezia e muzicală, te-ai străduit, dar rimele sunt facile, tu crezi ca mulți alții că e ușor să scrii așa, să sune doar, nu, e foarte greu fiindcă trebuie să cauți niște rime deosebite, cuvinte perechi mai rare, dacă nu originale. Ai câteva imagini simpatice: "prin albastru treci ca o gondolă." ,"umbre de gondole par să devină." dar și platitudini: "Îmi sunt dovada că în lumină locuim încă. Și faptul că măsoară timpul ca și cum ar fi o busolă"
da, ai dreptate Adriana, ultima strofă e încărcată, mă gândesc.
cum spui tu, un pic schimbă sensul, dar îmi place.
iar la cuţit, nu.. nu-mi place mie cuvântul tocit, dar fie :)
merci pentru lectură şi sfaturi
cu drag
nu dragul meu. ionuț caragea nu este nici mare și nici nu îl ironizez. interpretezi greșit. iar in ce privește „mărimea” cred că, vorba proverbului, lauda de sine are un miros suspect. but anyway, unii folosesc deodorantul ca să nu se simtă. cît privește cuvîntul cruce, cu siguranță că depinde de modul cum o înțelegi. și există multiple moduri în care inclusiv biblia o privește. și nu neaparat pozitive. în orice caz diferite una de cealaltă. așa că dacă tu vrei să te oprești numai la o anumită perspectivă te privește. în orice caz, convingerea mea este că „crucea” din acest text nu s-a vrut a fi nici chestia pe care o pui la căpătîiul unei gropi și nici la gît. după cum nu cred că este nici intrumentul de tortură pe care îl foloseau romanii. și nu cred că este nici conceptul teologic folosit de pavel în anumite texte din epistole. după cum sînt înclinat să cred că este mai degrabă înrudit cu ideea teologică sugerată de pavel în alte texte. iar în contextul acela imaginea de curvă mi se pare chiar potrivită. dar cu siguranță că mă opresc aici pentru că, așa cum spuneai tu în altă parte, e cam aiurea să tot dai mură în gură altora. poate nu ar strica să mai pui mîna și să citești. bănuiec că și oamenii „mari” mai citesc, măcar așa, cîteodată, nu?
Interesant, Sancho. Scriu pe fugă, dar promit să revin. Cu referire la prima ta obiecție/întrebare aș zice că nu/da. La origine poezia a fost act ontologic și noetic abia apoi, așa cum bine zici, ”am împins-o noi” spre un simplificat act estetic.
Am zis că revin, acum trebe să străbat ploaia cu umbrela mea Guy Laroche, Paris, cu etichetă de Grecia și făcută în China, că am o treabă. Mă-ntorc că-i interesant ce ziceți voi aici.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
bobadil, m/ai inteles gresit. imi place sa experimentez, dar sa am motive reale. aici nu am gasit inca. doar atat. iti multumesc pentru tonul neutru in care ai construit comentariul si pentru incurajarile ce le/ai lasat sa se subinteleaga. cu aleasa preitenie.
pentru textul : Ferma porcilor deo tema religioasa aborata cu termeni nereligiosi presupune, fie un autor extrem de credincios, fie unul extrem de cult. poemul tau este lipsit de limpezimea mesajului si se afunda in mintea cititorului ca intr/o mlastina. ca sa fiu inteles: cu cat inaintezi mai mult in citirea lui, cu atat devine mai sufocant.
pentru textul : numai tu, femeie... deDa, Virgil. Este un fel de premieră (l-am postat simultan şi pe alt site). Deocamdată nu îmi propun să public pe hârtie textele din această serie. Ele sunt o încercare de discuţii interactive, unele dintre reacţii fiind preluate (cu specificarea interlocutorilor) si dezvoltate in postări viitoare. In acest sens, în măsura în care îmi este permis (aştept răspunsul tău) voi prelua păreri ce mi se vor părea interesante de pe celalalt site (fără a specifica sursa ci numai numele celui care a intervenit, sub eticheta, de exemplu, de „convorbiri particulare”).
De fapt ideea de a începe seria mi-a venit de la cele doua "mese rotunde" pe care le-ai propus. Sincer, nu mă aşteptam ca o abordare de genul celei pe care o propun să stârnească prea mare interes. Dar daca ea va prinde, in primul rând eu voi fi cel ce va câştiga.
Mai vreau sa adaug ca în cazul fiecărui autor asupra căruia mă voi focaliza (Heidegger, Ricoeur, Blaga, Wiigenstein, gnostici si alţii, eventual din alte contexte culturale decât cel occidental ), voi căuta să "intru" - pe cat va fi posibil - in pielea sa, fără a-l "deforma" ("deconstrui" si "re-descrie"). Din acest motiv este posibil ca de la un autor la altul punctele de vedere să nu coincidă; ba chiar să fie divergente. Rămânând ca la sfârşit să încerc a mă distanţa, inclusiv de punctul meu de vedere şi să privesc lucrurile „detaşat”. Proiectul mi se pare destul de greu de înfăptuit. De aceea am specificat în „Preambul” că „încep acest şir de texte, sperând că îl voi şi termina”. Omul propune şi…etc.
P.S. Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deși care este întrebarea?
La așa ceva te referi:
sau
Întrebarea mea este dacă știi să folosești HTML și în ce fel vrei sa folosești youtube sau orice alt fel de embeding.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deThose are the questions.
in varianta initiala, fusesera "cristale de...".
pentru textul : am motivele mele destiu ce-s piritele, dar mi-am zis sa "strang suburul" ceva mai mult.
ok, corectez.
Multumesc Paul, imi place schimbarea de viteze cind si cum e necesara - poetic or otherwise :p
pentru textul : brb deca intr-o zi am sa rescriu poemul doar pentru final:) multumesc Maria!
pentru textul : să nu mă ștergi din cartea vieții doamne deLucrarea mi se pare impecabila dpdv tehnic, insa mesajul este fie confuz, fie nu-s eu pe lungimea de unda corespunzatoare. Oricum ar fi, Vlad ma incanta din nou cu arta sa, aceasta simfonie muta insa atat de plina de reverberatii interioare. Chapeau. Andu
pentru textul : okinawa dragostea mea deBenjamin Fondane est un écrivain français d'origine roumaine, qui a développé son oeuvre poétique et son oeuvre philosophique en langue française. Récemment, en mai 2006, a été inaugurée à Paris la place "Benjamin Fondane", non loin de la maison qu'il habitait rue Ledru Rollin. il s'agit là d'une reconnaisance officielle de la part de la France . "souvenez-vous seulement que j'étais innocent et que, tout comme vous, mortels de ce jour-là, j'avais eu, moi aussi, un visage marqué par la colère, par la pitié et la joie, un visage d'homme, tout simplement !" (in préface en prose, l'exode , 1942) On peut également consulter cet article : 16ème Salon de la Revue : Hommage à Benjamin Fondane
pentru textul : Prix international de littérature francophone « Benjamin Fondane » deAlma, Hermeneia nu e instituție judecătorească sau de poliție. La vremea cînd am dat primul anunț dovada era pe site. Dacă există vreo contestație o pot produce și acum. A dispărut pentru că Andu a șters textele în conformitate cu dreptul lui. Nu consider că sîntem obligați să facem print screen la nimic. Dacă există vreo contestație putem proceda în consecință. Dar pînă atunci recunoașterea tacită este considerată de noi o dovadă care satisface și condiția de justețe și pe cea de discreție. Hermeneia nu este un site de cancan așa cum se pare că sînt altele. Aici am încercat și încercăm să păstrăm turbulențele disciplinare la minimum necesar. Cine vrea senzații tari le poate căuta în altă parte.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com deMulțumesc, am studiat forma haiku și mi se pare foarte accesibilă, încă mai am de lucrat la versificație și la acele clișee. Sper să progresez.
pentru textul : Teenage angst deImi place cum e construit textul si ideatica lui. Nu sunt de-acord cu afirmatia din penultimul vers "moartea este alcătuita din aceleaşi patru elemente…", nu la mod conceptual cat contextual, e prea declarativa, denotativa si nu mi se pare ca are ce cauta acolo.
ialin
pentru textul : ridică-te... demi a placut jocul, limbajul sorescian, ironia si comedia. frumos text, felicitarile mele
pentru textul : feng shui în lucernă deatunci unde am spus, paul, că „obrăznicii se numesc comentariile tale”?
pentru textul : icoană hoinară dee randul meu sa te acuz de sensibilitate, incepi sa semeni tot mai mult cu mine cand plang:) te superi de o parodie? care nu stiu daca e chiar parodie... sa treaca odata ziua asta ce-mi striveste gandurile de peretii oblici, sa iau forma drumului imbibat cu visare, sa tot merg pe linia orizontului pana la colorarea ochiului in albastru sa-mi pot ajunge din urma sufletul, sa-l inveselesc cu o poveste peltica despre un copil orfan ce desena intotdeauna doi parinti, si despre un mos craciun fara cusur ce uita mereu sa ma trezeasca cand pleca
pentru textul : Vifor cubist pe notele unui Colind devladimir, bine.
pentru textul : far deMulţumesc,
pentru textul : Sunt inconştientul norocos demultumesc de trecere, mai vedem cu partea mediana...
pentru textul : cineva tresare în visul meu dearanca, neam nu m-am gandit sa-ti fac vreun repros. doar voiam sa-ti stiu opinia. acesta este printre primele mele poeme postate pe agonia in 2003 (la care Virgil a avut destule de criticat, intre noi fie vorba...:) si postat pe 3 februarie 2005 si pe clubliterar. nu asta incercam sa-ti spun... te inteleg ca esti in garda, dar sa nu fii si cu mine. putine mi-au scapat pana acum, anyway. nu apuc si nici nu am chef sa le contabilizez. chiar nu am nevoie de frictiuni si aici.
pentru textul : știi, doar dimineața... demultumesc pentru aprecieri. totul a fost ca o revolta iar ultima strofa ca o pedeapsa pentru lumea noastra.
pentru textul : Origini abandonate dearanca - multumesc ca tragi cu ochiul pe-aici:) nu ti-am spus mai mult, ca sa-ti umpli mintea singura cu ce culoare doresti, toamna are o paleta atat de generoasa si apoi tu stii ... prefer genul asta de scriere, schitele fara prea multa nuanta permit mai multa libertate, ma intereseaza insa sa stiu daca reusesc sa transmit suficient. primesc cu reala placere, „seninul” trimis de tine, multumesc! beniamin – incantata de trecerea ta peste aceste versuri si reliefarile bine definite... apropo de „scenografie”, cineva mi-a spus (nu stiu cat de in serios) referindu-se la unele scrieri ale mele, ca as merita un nume de scena:) acum, daca ma gandesc mai bine, parca „pruncilor acestora flamanzi”, le-ar fi placut mai mult „ciresele” , doar ca nu incadrau cu toamna, oricum imi ramane ca tema ... multumesc si de „imparteala” pe care ai vazut-o:) lucian – multumesc de semn si de faptul ca mi-ai spus ce anume ti-a placut. mie personal, imi place mai mult „inocenta luminii apunand in merele coapte” dar cred, ca un titlu bine ales, face de multe ori poezia.
pentru textul : merele s-au făcut prunci flămânzi deCând poetul priveşte peste ape, când poetul hălăduieşte prin vis, când poetul e-atent la cerbii trecând, prin ochii lui partea aceasta de univers se va întoarce-n oglindă ca să te arate.
Adică mi-a plăcut.
pentru textul : aceste zile deAndule, iti multumesc de vizita, textul l-am postat tarziu si eram probabil somnoros in momentul acela. poemul e vechi si cred ca-l ai mai citit tu fiind un cititor fidel poeziilor mele asa cum ai declarat intr-un com unde imi facea o caracterizare generala si te minunai de aratarea mea literara. imi cer scuze ca nu-ti raspund la unele comentarii deoarece tacerea spune mai mult cateodata. multumesc Djamal
pentru textul : Sunete crescânde deDragutz. Ma intreb daca lui Chichere i-ar fi placut, dar asta nu vom sti niciodata, este problema fundamentala a chestiilor astea care se vor poeme-necrolog, am scris si eu cateva la viata mea dar dup-aia am visat urat se facea ca venea ala caruia ii dedicasem versurile si-mi tragea o flegma peste ochi or such... si uite asa m-am lasat. Daca mai e nevoie de inca o penita de apreciere la acest poem pentru Chichere cel dus dintre noi de vreo cativa ani buni (nu stiu exact de cati, de vreo patru cred) uite, mai dau si eu una mai batraneasca. Pentru poemul marchizei dau o strangere calduroasa de mana la usa olteneasca. Andu
pentru textul : Poemul pentru Chichere decu imaginatia nu cred ca stau prost. desi, evident, intotdeauna se poate mai bine. dar nu am spus ce mi-am imaginat. ci ce am simtit. probabil ca trebuia sa tac. ca de atitea ori.
pentru textul : Alternative ending deLucian, te rog să scoți cacofonia din titlu, "ca ceasul"(eliminându-l pe "ca", sau înlocuindu-l cu "precum", găsețti tu ceva, da?) De asemenea, n-ai făcut acordul corect, corectează în ultimul vers: "Ale cărui limbi" în loc de "a cărui.." Poezia e muzicală, te-ai străduit, dar rimele sunt facile, tu crezi ca mulți alții că e ușor să scrii așa, să sune doar, nu, e foarte greu fiindcă trebuie să cauți niște rime deosebite, cuvinte perechi mai rare, dacă nu originale. Ai câteva imagini simpatice: "prin albastru treci ca o gondolă." ,"umbre de gondole par să devină." dar și platitudini: "Îmi sunt dovada că în lumină locuim încă. Și faptul că măsoară timpul ca și cum ar fi o busolă"
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă deda, ai dreptate Adriana, ultima strofă e încărcată, mă gândesc.
pentru textul : trenul tău a plecat decum spui tu, un pic schimbă sensul, dar îmi place.
iar la cuţit, nu.. nu-mi place mie cuvântul tocit, dar fie :)
merci pentru lectură şi sfaturi
cu drag
scuzati atunci. :D multumesc pentru revenire si precizari.
pentru textul : Niciun semn de la tine denu dragul meu. ionuț caragea nu este nici mare și nici nu îl ironizez. interpretezi greșit. iar in ce privește „mărimea” cred că, vorba proverbului, lauda de sine are un miros suspect. but anyway, unii folosesc deodorantul ca să nu se simtă. cît privește cuvîntul cruce, cu siguranță că depinde de modul cum o înțelegi. și există multiple moduri în care inclusiv biblia o privește. și nu neaparat pozitive. în orice caz diferite una de cealaltă. așa că dacă tu vrei să te oprești numai la o anumită perspectivă te privește. în orice caz, convingerea mea este că „crucea” din acest text nu s-a vrut a fi nici chestia pe care o pui la căpătîiul unei gropi și nici la gît. după cum nu cred că este nici intrumentul de tortură pe care îl foloseau romanii. și nu cred că este nici conceptul teologic folosit de pavel în anumite texte din epistole. după cum sînt înclinat să cred că este mai degrabă înrudit cu ideea teologică sugerată de pavel în alte texte. iar în contextul acela imaginea de curvă mi se pare chiar potrivită. dar cu siguranță că mă opresc aici pentru că, așa cum spuneai tu în altă parte, e cam aiurea să tot dai mură în gură altora. poate nu ar strica să mai pui mîna și să citești. bănuiec că și oamenii „mari” mai citesc, măcar așa, cîteodată, nu?
pentru textul : Umbra. deInteresant, Sancho. Scriu pe fugă, dar promit să revin. Cu referire la prima ta obiecție/întrebare aș zice că nu/da. La origine poezia a fost act ontologic și noetic abia apoi, așa cum bine zici, ”am împins-o noi” spre un simplificat act estetic.
Am zis că revin, acum trebe să străbat ploaia cu umbrela mea Guy Laroche, Paris, cu etichetă de Grecia și făcută în China, că am o treabă. Mă-ntorc că-i interesant ce ziceți voi aici.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie dePagini