„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
ce vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
Frumos poem, totuși 'cotul pisicii' e doar pentru cunoscători... Îmi amintesc prima oară când am navigat pe Dunăre de la Galați spre Deltă (să tot fie ceva ani) vreo zece mile marine cred până la acest obiectiv remarcabil... cotul pisicii... e un sat acolo după care și-a luat fluviul numele parcă, pentru mine o experiență! Câte manevre! Și, vorba fie între noi, de atunci am mai tot trecut prin cotul pisicii și uite că aici, în poemul ăsta, îmi place cum sună cotul pisicii! Nu mă împac însă cu titlul deocamdată, dar cred că peste câteva zile nu voi mai avea această problemă.
Felicitări pentru un poem reușit cu amintiri de la Pacific despre cotul pisicii!
Margas
Este un poem foarte frumos! Are in el doza de nepasare si durere ascunsa atat de bine. Faine si figurile de stil ce pe mine m-au captivat. Iar titlul imi place mult. Las pe altii sa numere de cate penite sunt textele si mai spun ca mi-a facut bine acest poem, pentru care las si semnul meu de apreciere. Faina si traducerea Corinei.
Caline, multumesc pentru mereu atenta si rafinata lectura.
Gorune, "imi iese" tot mai rar nu pentru ca "asa e Boba" ci pentru ca imbatranesc si eu... Cand eram mai tanar "imi iesea" si de mai multe ori pe zi :-)
Onorat de trecerea Seniorilor,
Andu
stiu si eu ce sa zic? cuvantul "murim" nu tine de continutul in sine (tema nu e moartea, aici) ci e doar o borna ce delimiteaza continutul...
asadar, ma tem ca daca "nespusul" acela s-a pierdut, s-a pierdut prin alt orificiu. :)
Ia sa ma dau eu mare si sa tai din textul asta tot ce e in plus: există între noi o cameră obscură în care fiecare își alege lumina împrumutăm bucuria ne simțim mai ușori mâinile picioarele nu ne mai sunt străine nefericirea e un negativ, o developăm cu grijă o agățăm la uscat ne răsucim până se rupe arcul sărim în gol ne hrănim cu amintiri astfel dinții nostri vor fi sănătoși limba catifelată stomacul neulcerat ne pregătim pentru mâine ne pregătim pentru patrie sa vânăm in haite propria noastră memorie dimineața mușcă din moarte ca dintr-un măr tu deschizi ferestrele două aripi mari de nisip Asa da. Ultima strofa e o poezie intreaga. Iar acum sa-mi dau si o penita. =))
Sebi, mulțumesc de trecere și pentru cuvinte. Mă bucur că ai citit ambele părți. Nu stau să explic ce și cum, dar, se pare că tu ai interpretat altfel. Citind-ți comentariul, am realizat că în timp ce-ai citit, ți-au scăpat câteva detalii importante, la care am făcut trimitere(voalată) și în alte texte.
Adevarat a inviat,”Sister”, va fi o munca sa il memorezi. multumesc de trecere, Lucian, Alithos anesti!, e un text mai vechi dar la care tin cu nostalgia cu care tii la adolescenta
Domnule Cozan, păi am zis și eu o sută că nu mă durea gura, dar am fost rezervat, dovadă că nu am zis o mie. Iar între noi fie vorba, poezia dumneavoastră oricum e printre excepțiile de care aminteam ( nu mai departe ultimul poemul publicat " în zadar strig și mă vaiet", dar am să vă spun mai multe în comentariul de acolo). Cu simpatie
parcă s-a făcut liniște, cuiele au sigilat sicriul și în sfârșit ești liber. mi-a lăsat un sentiment de pace poemul ăsta al tău, și ca să fiu mai sugestivă, mi-a adus aminte de asta http://youtu.be/M9cmyZVqwoI
sincer acum realizez si eu ca partea cu maimuta e in plus
un sfarsit in universul nostru este de fapt Big-Bang in altul
multumesc de citire si sfaturi
Ps: sunt nou si nu stiu daca pot modifica textul
Adrian, probabil că acum fiind detașat de text, am zâmbit la cât de serios și hâtru ai subliniat ce ți-a plăcut și ce nu. Știi că te apreciez ca om de litere, de aceea semnul tău mă bucură, cu toate că pentru mine este un poem la care nu îmi vine a mai poposi, dar o voi face în serile cu ploi și descărcări electrice. Știu piesa la care te referi, Maria &... a folosit-o și George Serediuc la un poem video Soarele mecanic, pe care îl am pe blog și îmi place f. mult. încearcă, în funcție de timpul tău, să citești poemul pe piesa cu numele poemului de max richter. Îți spun asta pentru că ai acordat mult timp textului și meriți un reper auctorial. Ai dreptate cu acel "tac mormânt", mă voi gândi eu la ceva. Îți mulțam om bun!
gând bun!
dinu, poemu' spune: domo arigato:)
Ai câteva rânduri peste care am trecut în diagonală, dar am recitit finalul, e interesant și relativ bine scris. Încearcă să simplifici ideea timpurilor verbale. În fraza cheie a textului: "Amîndoi formează o fotografie veche, fumurie." nu sună bine "formează", poate ar merge un verb reflexiv.
Virgil se pare ca am cam pierdut amandoi vremea incercand sa ne convingem unul pe altul despre lucruri care nu au nevoie de "aprobarea" noastra ca sa existe. Se spune ca atunci cand reusesti sa zambesti, in momente din acestea de mirare, abia atunci traiesti cu adevarat. De fapt textul tau m-a umplut de indignare. Nu pentru ca ar fi unul slab, nu pentru ca ideile din el nu ar fi adevarate, nu pentru ca este al tau. Numai ca atunci cand treci prin ocna, fie si privind ochii unuia pe care vremurile l-au ratacit pe acolo, nu mai poti face poezie din asta. Numai acela care a trait asa ceva poate sa se elibereze prin scris. In acest caz poetica n-ar putea niciodata sa bata realitatea si atunci nu poti sa nu te intrebi: la ce bun? Am simtit nevoia sa iti spun acestea pentru ca sunt sigur ca ma vei intelege , desigur sub rezerva ca nu este decat o nenorocita de parere a unui necunoscut.
Ce este mai uman decât a râde? Ați văzut vreodată o maimuță cel puțin zâmbind? Ludicul este aici modalitatea de supraviețuire atunci când "mă doare", când vina se drapează în splendoare (își ia ironic acest apelativ, pentru a putea fi înțeleasă, digerată, apoi depășită cu necesitate), când gândul abia mai suportă cuvântul din aer. Naivitatea străzii e sugerată din nou de o ironie: "mireanul", dar și de un plural drăgălaș: "dragosti". Îți vine să zâmbești. Nu există niciodată mai multe dragosti, ci întotdeauna doar una singură (cum vom vedea și la final). Când lupta cu lumea devine imposibilă, penru că ea înalță lângă Aristot mereu noi și noi vicii, ce rămâne "jucăușului" decât joaca "cu Dumnezeu". Aproape că lași furtuna deoparte, de ce să le reducă ea pe toate la una? Sunt pe lume oameni care râd. (Ce bine!) Dar mai sunt și oameni care râd de cei ce râd. Peniță pentru "splendida" si "naiva" "descoperire a omului nou": homo ludens; și pentru celălalt din spatele lui: homo ludens ludens.
domnule Gorun. Numai cu dorinţa dumneavoastră mi-aş permite să preiau texte de aici şi să le infiltrez pe modestul meu blog. www.ioanbistriteanul.ro. Ar fi onorant pentru mine. Dacă doriţi acest lucru, o fac. Bineînţeles, cu specificaţia autorului.
Un poem cum imi place mie sa citesc, o desfatare. Amprenta masculinitatii, un pic de visare, un pic de revolta... salt'n'pepa. Iar maine chiar vom avea o zi imposibila ca un titlu de volum de versuri. Cu placerea lecturii, Bobadil. P.S. Versurile mi se par un pic prea "rupte" prea multe capete de rand adica. "E un devreme prea tarziu" merita un dom perignon maestre... devreme sau tarziu nici nu mai conteaza :-)
Andu, nici vorbă de suspiciune, dimpotrivă. Deseori, când răspund unui comentariu, nu-mi pot stăpâni un firicel de provocare malițioasă, pentru a stârni interlocutorul, pentru a îl detemina să recitească textul în discuție. Sunt de acord cu tine, privitor la folosirea neologismelor doar atunci când sunt de neînlocuit, altminteri dau senzația unui bombastic epatant, de tinichea pe o haină scumpă. În cazul "friabil" chiar n-am avut altă posibilitate. Mulțumesc pentru revenire și precizări. Toate cele bune!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da. este si acesta un paradox...ca tot ati vorbit astazi despre paradoxuri. :)
pentru textul : Manifeste (3) – Manifest of Vorticism (Erza Pound) de„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
pentru textul : orgoliu dece vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
Frumos poem, totuși 'cotul pisicii' e doar pentru cunoscători... Îmi amintesc prima oară când am navigat pe Dunăre de la Galați spre Deltă (să tot fie ceva ani) vreo zece mile marine cred până la acest obiectiv remarcabil... cotul pisicii... e un sat acolo după care și-a luat fluviul numele parcă, pentru mine o experiență! Câte manevre! Și, vorba fie între noi, de atunci am mai tot trecut prin cotul pisicii și uite că aici, în poemul ăsta, îmi place cum sună cotul pisicii! Nu mă împac însă cu titlul deocamdată, dar cred că peste câteva zile nu voi mai avea această problemă.
pentru textul : introfanie de toamnă II deFelicitări pentru un poem reușit cu amintiri de la Pacific despre cotul pisicii!
Margas
Este un poem foarte frumos! Are in el doza de nepasare si durere ascunsa atat de bine. Faine si figurile de stil ce pe mine m-au captivat. Iar titlul imi place mult. Las pe altii sa numere de cate penite sunt textele si mai spun ca mi-a facut bine acest poem, pentru care las si semnul meu de apreciere. Faina si traducerea Corinei.
pentru textul : Perpetuum robia dete rog sa adaugi traducerea si sa informezi un editor dupa ce ai facut-o
pentru textul : Caii nu au nici o vină deO munca in plus, o rasplata spirituala pe masura investitiei sentimentale dar si psihice!
pentru textul : Șapte ani deMă bucur că aţi găsit ceva pe aici şi vă mulţumesc pentru citire.
pentru textul : cântec negru deCaline, multumesc pentru mereu atenta si rafinata lectura.
pentru textul : absalor deGorune, "imi iese" tot mai rar nu pentru ca "asa e Boba" ci pentru ca imbatranesc si eu... Cand eram mai tanar "imi iesea" si de mai multe ori pe zi :-)
Onorat de trecerea Seniorilor,
Andu
un stil riscant dar bine condus pâna la finalul convingator
pentru textul : Viaţa e metal dur deIa uite ce de bastonașe!
pentru textul : ad interim destiu si eu ce sa zic? cuvantul "murim" nu tine de continutul in sine (tema nu e moartea, aici) ci e doar o borna ce delimiteaza continutul...
asadar, ma tem ca daca "nespusul" acela s-a pierdut, s-a pierdut prin alt orificiu. :)
multumesc, oricum.
pentru textul : dragoste deIa sa ma dau eu mare si sa tai din textul asta tot ce e in plus: există între noi o cameră obscură în care fiecare își alege lumina împrumutăm bucuria ne simțim mai ușori mâinile picioarele nu ne mai sunt străine nefericirea e un negativ, o developăm cu grijă o agățăm la uscat ne răsucim până se rupe arcul sărim în gol ne hrănim cu amintiri astfel dinții nostri vor fi sănătoși limba catifelată stomacul neulcerat ne pregătim pentru mâine ne pregătim pentru patrie sa vânăm in haite propria noastră memorie dimineața mușcă din moarte ca dintr-un măr tu deschizi ferestrele două aripi mari de nisip Asa da. Ultima strofa e o poezie intreaga. Iar acum sa-mi dau si o penita. =))
pentru textul : the final countdown deSebi, mulțumesc de trecere și pentru cuvinte. Mă bucur că ai citit ambele părți. Nu stau să explic ce și cum, dar, se pare că tu ai interpretat altfel. Citind-ți comentariul, am realizat că în timp ce-ai citit, ți-au scăpat câteva detalii importante, la care am făcut trimitere(voalată) și în alte texte.
Toate cele bune,
pentru textul : Neo(II) deEugen.
ambele variante sunt corecte, afara de mine sau in afara de mine, multumesc pt trecere si semn.
pentru textul : Marib demulțumesc pentru gândurile voastre.
pentru textul : suntem doar cărți de joc pe mese rotunde deAdevarat a inviat,”Sister”, va fi o munca sa il memorezi. multumesc de trecere, Lucian, Alithos anesti!, e un text mai vechi dar la care tin cu nostalgia cu care tii la adolescenta
pentru textul : Biruința Învierii ▒ deun poem frumos care iti da de gandit. mai putin a patra strofa.
pentru textul : Cum să spui că ești măr? deDomnule Cozan, păi am zis și eu o sută că nu mă durea gura, dar am fost rezervat, dovadă că nu am zis o mie. Iar între noi fie vorba, poezia dumneavoastră oricum e printre excepțiile de care aminteam ( nu mai departe ultimul poemul publicat " în zadar strig și mă vaiet", dar am să vă spun mai multe în comentariul de acolo). Cu simpatie
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! deparcă s-a făcut liniște, cuiele au sigilat sicriul și în sfârșit ești liber. mi-a lăsat un sentiment de pace poemul ăsta al tău, și ca să fiu mai sugestivă, mi-a adus aminte de asta http://youtu.be/M9cmyZVqwoI
pentru textul : Revelaţie desincer acum realizez si eu ca partea cu maimuta e in plus
pentru textul : Capăt de drum deun sfarsit in universul nostru este de fapt Big-Bang in altul
multumesc de citire si sfaturi
Ps: sunt nou si nu stiu daca pot modifica textul
Adrian, probabil că acum fiind detașat de text, am zâmbit la cât de serios și hâtru ai subliniat ce ți-a plăcut și ce nu. Știi că te apreciez ca om de litere, de aceea semnul tău mă bucură, cu toate că pentru mine este un poem la care nu îmi vine a mai poposi, dar o voi face în serile cu ploi și descărcări electrice. Știu piesa la care te referi, Maria &... a folosit-o și George Serediuc la un poem video Soarele mecanic, pe care îl am pe blog și îmi place f. mult. încearcă, în funcție de timpul tău, să citești poemul pe piesa cu numele poemului de max richter. Îți spun asta pentru că ai acordat mult timp textului și meriți un reper auctorial. Ai dreptate cu acel "tac mormânt", mă voi gândi eu la ceva. Îți mulțam om bun!
pentru textul : oceans house mirror degând bun!
dinu, poemu' spune: domo arigato:)
Ai câteva rânduri peste care am trecut în diagonală, dar am recitit finalul, e interesant și relativ bine scris. Încearcă să simplifici ideea timpurilor verbale. În fraza cheie a textului: "Amîndoi formează o fotografie veche, fumurie." nu sună bine "formează", poate ar merge un verb reflexiv.
pentru textul : Salonul de dans deVirgil se pare ca am cam pierdut amandoi vremea incercand sa ne convingem unul pe altul despre lucruri care nu au nevoie de "aprobarea" noastra ca sa existe. Se spune ca atunci cand reusesti sa zambesti, in momente din acestea de mirare, abia atunci traiesti cu adevarat. De fapt textul tau m-a umplut de indignare. Nu pentru ca ar fi unul slab, nu pentru ca ideile din el nu ar fi adevarate, nu pentru ca este al tau. Numai ca atunci cand treci prin ocna, fie si privind ochii unuia pe care vremurile l-au ratacit pe acolo, nu mai poti face poezie din asta. Numai acela care a trait asa ceva poate sa se elibereze prin scris. In acest caz poetica n-ar putea niciodata sa bata realitatea si atunci nu poti sa nu te intrebi: la ce bun? Am simtit nevoia sa iti spun acestea pentru ca sunt sigur ca ma vei intelege , desigur sub rezerva ca nu este decat o nenorocita de parere a unui necunoscut.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deCe este mai uman decât a râde? Ați văzut vreodată o maimuță cel puțin zâmbind? Ludicul este aici modalitatea de supraviețuire atunci când "mă doare", când vina se drapează în splendoare (își ia ironic acest apelativ, pentru a putea fi înțeleasă, digerată, apoi depășită cu necesitate), când gândul abia mai suportă cuvântul din aer. Naivitatea străzii e sugerată din nou de o ironie: "mireanul", dar și de un plural drăgălaș: "dragosti". Îți vine să zâmbești. Nu există niciodată mai multe dragosti, ci întotdeauna doar una singură (cum vom vedea și la final). Când lupta cu lumea devine imposibilă, penru că ea înalță lângă Aristot mereu noi și noi vicii, ce rămâne "jucăușului" decât joaca "cu Dumnezeu". Aproape că lași furtuna deoparte, de ce să le reducă ea pe toate la una? Sunt pe lume oameni care râd. (Ce bine!) Dar mai sunt și oameni care râd de cei ce râd. Peniță pentru "splendida" si "naiva" "descoperire a omului nou": homo ludens; și pentru celălalt din spatele lui: homo ludens ludens.
pentru textul : homo ludens dedefinitiile astea poetizate nu ne mai spun nimic, incearca un discurs simplu despre lucrurile simple ...care fac viata atat de complicata :d
pentru textul : points faibles dedomnule Gorun. Numai cu dorinţa dumneavoastră mi-aş permite să preiau texte de aici şi să le infiltrez pe modestul meu blog. www.ioanbistriteanul.ro. Ar fi onorant pentru mine. Dacă doriţi acest lucru, o fac. Bineînţeles, cu specificaţia autorului.
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deea te-asteapta mat sau pat sau la pat?
pentru textul : șah deUn poem cum imi place mie sa citesc, o desfatare. Amprenta masculinitatii, un pic de visare, un pic de revolta... salt'n'pepa. Iar maine chiar vom avea o zi imposibila ca un titlu de volum de versuri. Cu placerea lecturii, Bobadil. P.S. Versurile mi se par un pic prea "rupte" prea multe capete de rand adica. "E un devreme prea tarziu" merita un dom perignon maestre... devreme sau tarziu nici nu mai conteaza :-)
pentru textul : 3:59 a.m. deAndu, nici vorbă de suspiciune, dimpotrivă. Deseori, când răspund unui comentariu, nu-mi pot stăpâni un firicel de provocare malițioasă, pentru a stârni interlocutorul, pentru a îl detemina să recitească textul în discuție. Sunt de acord cu tine, privitor la folosirea neologismelor doar atunci când sunt de neînlocuit, altminteri dau senzația unui bombastic epatant, de tinichea pe o haină scumpă. În cazul "friabil" chiar n-am avut altă posibilitate. Mulțumesc pentru revenire și precizări. Toate cele bune!
pentru textul : Cântec deeu nu caut. tocmai voiam sa dau erata la comentariu dar ti-am lasat placerea de a boldui niste typo. :) hai sa avem o zi buna.
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos dePagini