până la noi măslinii se înnegresc, munții se topesc de vânt și ape. când slujești îmbraci veșmântul umilinței și ridici sprâncenele multe ale visului. dacă tragi firul de aur despletești chipuri și zugrăvești culorile curcubeului. fruntea se acoperă cu cerul ochilor tăi. osanalele se cântă în biserrici și minarete. mircea nincu.
pe formă: punctuaţia ! ori există peste tot, ori deloc !
inutilă conjuncţia, aşezată şi total neinspirat, la început, „şi ce îmi recomanzi...”
nu prințesă (,)
nici lac plin cu vodcă (,)
nici măcar un motan castrat inutil
aici aş vedea în felul următor: ( desigur, pt. varianta fără punctuaţie)
„când ne îndepărtam părul
de prisos
împreună”
când ne îndepărtam
părul de prisos
împreună
pe fond:
exprimări greoaie, majoritatea nepoetice, ex: „să mă trezesc dis-de-dimineață/nu prințesă/nici lac plin cu vodcă/nici măcar un motan castrat inutil” ???
confuz de tot:
cum aș putea să arunc în apele acestea tulburi
o momeală adevărată
și vie pe deasupra?
Momeala o reprezintă, copiii ? Fie ei, chiar bastarzi?
De ce momeală? Pt.cine? Ai putea arunca momeli false şi vii ? Sau momeli adevărate şi moarte?
o imagine cvasi- interesantă, abia aici:
ci doar oglinda murdară
în care ne-am privit
pentru ultima oară
prea puţin însă. Textul este doar un pretext poetic. Însăşi titlul: „Go fishing”, este total ratat. Mai mult, un titlul în „ingliş” cu un text fără acoperire în acest sens, este bazaconie curată, ca să nu spun altfel.
multumesc pentru atentie si comentarii.
e poezie la minut, are deopotriva meritul si defectul de a nu fi fost defel prelucrata, am fost uimita de corectitudinea impresiilor lasate si desigur, m-am bucurat sa gasesc comentariile.
Younger Sister... iti multumesc pentru fina incursiune in poem; asa e, sufletul stie in zborul lui sa aleaga potrivirea atunci cand exteriorul isi duce cursul. Ela... cu drag.
Fain, Călin, și eu tot asta făceam acum 3 ore, număram câte zile are Hermeneia, limitându-mă a spune aproape 3 luni. :) Și trăirea într-un spațiu virtual seamănă cu cea din spațiu real, fiindcă tot oameni se regăsesc, cu inimile și spiritele lor. Nu-i simplu să transformi un punct într-o virgulă care să nu redevină punct. E greu de ținut o virgulă în viață. Virgil (acum văd virg, începutul numelui) ne-a oferit posibilitatea, ne deschide ferestrele, multiple, noi doar să trăim. Și să îl ajutăm să scrie virgula mai departe. Nu știu de ce îmi place să scriu anume în acest spațiu. Aproape în fiecare zi mă întreb ce anume are această atracție asupra mea: eleganța, rafinamentul, design-ul, culorile Hermeneei, oamenii (deși o bună parte din ei deja i-am întâlnit în atâtea alte spații)? Ce anume îmi crează o altă stare, inedită, atunci când știu că voi așterne un text pe Hermeneia și nu în altă parte? Fiindcă e o stare deosebită. De aceea uneori ce scriu aici este incomparabil cu ce postez sau scriu în alte părți. Poate voi afla într-o zi sau poate nu, nici măcar nu mai contează. Este spațiul în care am doar virgulă, nu și punct. :) Tu spui "Construim o lume fără să vrem." Eu aș spune că vrem, conștient sau inconștient, vrem asta, altfel nu s-ar mai... construi. :)
admir ineditul,ai o imaginaţie bogată.
îmi place cum ai desfăşurat amintirile iar finalul te face să simţi gustul amar al realităţii.
"Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
mi-a plăcut şi am vrut să las un semn.
Ioana, o voi lua în ordinea importanței punctelor atinse de tine: 1) Nu am observat să fie penițe de "împăcare". Eu nu mă cert cu nimeni. Intervențiile sunt în calitate de moderator, iar ceea ce postez o fac în calitate de membru al acestui site, la fel cu ultimul venit. Younger Sister și-a justificat gestul. Andu, asemenea. Că ultimul a atins poate tangențial și anumite alte aspecte... l-am "sancționat"; sunt convinsă că el a simțit foarte bine unde anume, nu știu dacă și tu sau alții, important nu este circul, ci dacă persoana respectivă înțelege. Nu sunt de acord de exemplu pentru motivul invocat de el, cum că aceasta nu ar fi o poezie ce nu exagerează la capitolul "cerebralitate, dar asta este altceva. Am să spun franc, pentru tine și pentru cine mai este interesat (deși nu îmi imaginez că oamenii de pe hermeneia de asta sunt interesați...): eu una nu mi-aș fi dat nici o peniță pe acest text. În egală măsură însă eu nu aș fi dat poate jumătate din penițele care s-au dat pe hermeneia. Satisfăcută? Pentru că este un text mai vechi, pentru că îl văd cu mult mai puțină indulgență decât atunci când l-am scris, pentru că îi știu defectele. DAR, aceasta nu înseamnă, Ioana, că vreo clipă mi-am însușit părerea ta cum că ar fi un text prost. Nu te-am contrazis și nu mă ofensează această părere, dar nu pot fi obligată să o adopt. Daacă aș fi crezut că este un text prost, pur și simplu nu l-aș fi postat; standardele mele sunt sus indiferent de ceea ce se întâmplă în jur. Am fost și sunt în continuare împotriva penițelor acordate fără justificare, sau asupra unui text slab. Nu am intervenit și nu voi interveni acolo unde aprecierea cu peniță este în dubiu, adică textul este "călduț" să spunem, bunicel. Acestea sunt limite mult prea sensibile pentru a le putea măsura cu șublerul subiectivității. 2) Să nu ne ascundem după deget. "Am crezut și cred că prozatorii pot scrie și poezie, mai ales că aceasta s-a epicizat atât de mult. Apreciez efortul, succes mai departe, Bianca! " este ironie. Dar nu are sens să continuăm, eu că da, tu că nu. Important este să spunem lucrurilor frumos și franc pe nume, pentru a nu da naștere la interpretări. Am să te rog să revenim la text, Ioana, dacă mai este ceva de spus. Spațiul din pagina mea nu va fi loc de purtat altfel de bătălii decât "literare", dacă vreodată mă voi ridica la astfel de pretenții. Până atunci, mă repet, dacă nu ai înțeles de prima dată: too much ado. Nu merită această poezie bătălia asta. Am altele mai bune, și sunt multe și mai bune chiar pe acest site. Aceasta a fost sensul de prima dată, regret dacă nu s-a înțeles.
in opinia mea recordul absolut la metafore il detine Biblia. in ceea ce priveste limbajul poetic e inepuizabil, asociatiile dintre cuvant si imagine tinand de forta trairilor interioare si a imaginatiei. multumesc inca o data de trecere si cuvinte.
Domnul Sămărghițan, eu am impresia că dumneavoastră fie faceți o glumă fie v-ați apucat să reinventați roata. Nu cred că mai este nevoie să demonstrez de ce din punct de vedere literar și gramatical argumentația dumneavoastră din a doua parte este fundamental greșită dar mă amuză faptul că o susțineți și trageți concluzia din final. Evident, probabil că dacă ar fi după dumneavoastră toată Sfînta Scriptură e tradusă greșit și ar trebui retradusă și probabil că s-ar obține cine știe ce. Hai să fim serioși, acea formă genitivală din „Apocalipsa lui...” nu se referă la Isus care oferă descoperirea, revelația sau cum vreți să îi spunem ci se referă la cel căruia i se oferă această revelație. În sensul acesta nu aveți dreptate spunînd că au fost mai mulți martori sau receptori. Fiecare dintre aceste „apocalipse”, fie că este vorba de cea „a lui Daniel” sau altele (și aici vă contrazic cu privire la capitolul 24 din Matei fiindcă acolo termenul de „apocalipsă” este folosit mai degrabă teologic decît literar pentru că nu a fost vorba de nici o „apocalipsă” în sensul „epifanic” al cuvîntului), deci în toate aceste „apocalipse” revelația este oferită doar unui singur om. De aceea pe mine expresia „chiar unii teologi susțin aceasta” nu mă impresionează cu nimic. Treaba teologilor este să integreze rezultatul hermeneuticii și exegezei într-o concluzie pe care ei o numesc „teologie” dar analiza literară și corectitudinea gramaticală nu sînt chestiuni „teologice” (deci subiective) ci științifice (deci obiective) iar eu am explicat acolo de ce, obiectiv vorbind, un anumit lucru e corect și un altul nu este. Nu este vorba aici despre a „împăca și pe unul și pe altul”. 1 + 1 fac 2 și nu fac 3 (cel puțin la mine în contul din bancă). Dacă la dumneavoastră sau la altcineva ar veni „teologi” și ar spune că nu e așa, asta poate fi eventual privită cu condescendență dar nu poate fi luată în serios. Părerea mea. Și nu cred ca trebuie să ne supărăm cînd nu avem dreptate. Adevărul nu e un monopol ci o realitate mai mult sau mai puțin incomodă.
Remarc aceeași predilecție pentru perechile ”aspre” de cuvinte ”liniște/ șoricei”, ”transpirație neoficială”, ”imaginea lichidă” și mai ales ”literele cărare”.
Dar e ceva mai abstract aici, deși începe bogat imaginativ, se cam rarefiază apoi, pe parcurs și pierde legătura cu verticala. Mai citesc.
offtopic: virgil, cum pot face să pun mîna pe poze și filmări de la virtualia aia din iunie 2007? cred că-s singurele mele poze pletos, tare aș vrea să mă mai admir oleacă
ontopic: să mergeți la virtualia că e fain și se poate ridica oricine să citească orice, nu e refuzat nimeni din sală, plus că am văzut la altă ediție crăciunițe cu fustițe
Mi-a plăcut jocul de cuvinte și mai ales cum le-ai îmbinat într-un poem. Apreciez mult și titlul.
Mi-ai adus aminte de o pasiune mai veche (de a scrie versuri folosind omofone) și de un exercițiu pe care îl folosesc des la școală pentru a-i ajuta pe elevi să distingă părțile de vorbire.
Iată câteva pe care le voi folosi chiar astăzi :)
a prins/ aprins; în vie/ învie; a pus/ apus; în scris/ înscris; de plin/ deplin; cu vânt/ cuvânt; în tâmplă/ întâmplă; par fum/ parfum; se duce/ seduce; cu minte/ cuminte; în drum/ îndrum; de mers/ demers; o dor/ odor; pe trecere/ petrecere; în treabă/ întreabă; în ger/ înger (aici se schimbă accentul, deci nu mai este o pereche omofonă); univers/ unic vers;
Limba română e foarte bogată în omofone.
Reamintesc alte câteva exemple din celebrele omofone care dau bătaie de cap elevilor la scris: numai/nu mai; odată/o dată; altădată/altă dată; defel/de fel; nai/n-ai; neam/ne-am; deal/de-al; cai/ca-i; var/v-ar etc.
Și cu ocazia asta, cred că voi posta ceva în următoarele minute :)
faptul ca nu esti prost andule nu inseamna neaparat ca ai si dreptate. dupa cum faptul ca te uiti nu inseamna neaparat si faptul ca vezi. mai ales ca uneori nici macar nu vrem sa ne uitam ci doar sa privim.
Memoria are colţuri, fumul are fustă, colindele au cruci. Splendid. Un poem ce merită premiul Nobel pentru poezie. Scris de o mare poetă cu o sensibilitate resimţită în fiecare opr al cuvintelo. Excelent. Bravo, doar eşti editor, nu? Trebuie să te ridic un pic în slăvi şi aşa, textele mele vor fi foarte bine primite. Aceeaşi mentalitate se regăseşte în tot românul. Când ne vom schimba această mentalitate vom fi poate în rând cu occidentul. Cezar
Atenție la prozodie, la numărul de silabe de la un vers la altul. Nu sunt suficient de bine construite. Tentația de a intra compozițional într-un catren clasic e prea mare în defavoarea calității. Atenție la conținut, la căderea în banal, ca de ex.: "Credeam că am să plâng, dar ploaia Cu lacrimile ei m-a-mbărbătat."... Typo: "gutuia din ferestră" este cred "gutuia din fereastră".
Da, aici parca djamal, ai vrut (sau nu?) sa argumentezi cu un text-haiku scris asa cum trebuie. Acum, daca e sa fiu ortodox (asa cum sunt) prezenta verbului (chiar si asa, la gerunziu, ceea ce il invalideaza, oarecum, ca verb, deci ca si actiune) in final este buna, dar nepotrivita, pentruca exact aceasta nemiscare, foarte bine prinsa in primele doua versuri, meditative "casa-n ruina/ doar vantul printre ziduri"... eh, aici, parca ai cazut in propria ta capcana, pentru ca vantul este un factor mobilizator, de actiune, si deaceea haiku-ul sufera de "occidentalism" si ai avut nevoie de verb la final. Nu vreau sa-ti ofer eu vreo varianta, pnetruca dupa cum ti-ai dat seama, si nu numai tu, ci si astia mai mici cum ar fi nimerencu, nu ma pricep la haiku-uri si tot ce spun nu face decat sa ma discrediteze o data in plus, la fel cum la un mort mai sapi cu lama cutitului o cicatrice noua. Una peste alta, o incercare reusita, o adaptare moderna a spiritului haiku-ului la intelegerea noastra occidentala. Nu cred ca as fi in stare sa o zic mai bine. Deci, cu plus-uri si minusuri, e pe plus. Eu la final as fi zis "si multe frunze". Ce parere ai? Oricum, penita de apreciere pentru structura si ideea de haiku. Andu
multumesc frumos, donaris. ma gandesc in urm episod daca lui mister K sa i cumpar un baston sau un mobil. nu stiu de ce inclin spre baston. un gentleman, fie si in vaslui, tb sa stie step sau macar sa se dea cu rolele, noaptea, nu?
dom'le ai cuvintul meu ca as fi vrut sa marchez cu o penita de aur acest text. doar ca untul acela de arahide din final m-a descurajat in cel mai gastronomic sens posibil. habar n-am ce fac unii cu untul de arahide. nu m-ar mira sa ajunga sa il considere si afrodiziac dar pina una alta in america e mincarea studentului sarac sa sandvisul de prinz al barbatului pe care s-a ofuscat nevasta, asta in cazul in care nu are un cupon la un thai food restaurant. deci, cam asta e
Ce stil! Felicitări, ești un autor de urmărit. Seamănă foarte bine, ca apex al rostirii și forță expresivă creată din doar câteva perechi de cuvinte (”orelor fructe”, ”dureros scuturate”, ”seminţele secunde”, ”chipului vis de alături”, cu André Ughetto. Un poet francez contemporan, de factură aparte, care îmi place foarte-foarte mult.
Nu e prea cunoscut, motiv pentru care voi transcrie aici câteva poezii de-ale lui, pentru plăcerea reamintirii și a asocierii pe care mi-a pricinuit-o textul tău, poezii pe care mi le-am notat pe undeva. Poate îți plac și ție și poate chiar te regăsești (menționez că nu mai rețin cui aparține traducerea):
Atunci
”Lupii ninsorii
cu încetineală alunecă
spre fructele pârguite
ale luminii noastre,
deja frigul
își aduce palorile,
agresorii
au gura amară.”
Recoltă
”Îți voi uda singurătatea
cu semințe sfinte
și voi întinde o plasă
ca să te protejeze de păsări.
Sângele ar putea să înflorească de trei ori
înainte de trecerea toamnei.”
Frumos nu? Am să te citesc mai atent și poate mai revin. Mă bucur că am descoperit această ”noapte”.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
până la noi măslinii se înnegresc, munții se topesc de vânt și ape. când slujești îmbraci veșmântul umilinței și ridici sprâncenele multe ale visului. dacă tragi firul de aur despletești chipuri și zugrăvești culorile curcubeului. fruntea se acoperă cu cerul ochilor tăi. osanalele se cântă în biserrici și minarete. mircea nincu.
pentru textul : Copac depe formă: punctuaţia ! ori există peste tot, ori deloc !
inutilă conjuncţia, aşezată şi total neinspirat, la început, „şi ce îmi recomanzi...”
nu prințesă (,)
nici lac plin cu vodcă (,)
nici măcar un motan castrat inutil
aici aş vedea în felul următor: ( desigur, pt. varianta fără punctuaţie)
„când ne îndepărtam părul
de prisos
împreună”
când ne îndepărtam
părul de prisos
împreună
pe fond:
pentru textul : go fishing deexprimări greoaie, majoritatea nepoetice, ex: „să mă trezesc dis-de-dimineață/nu prințesă/nici lac plin cu vodcă/nici măcar un motan castrat inutil” ???
confuz de tot:
cum aș putea să arunc în apele acestea tulburi
o momeală adevărată
și vie pe deasupra?
Momeala o reprezintă, copiii ? Fie ei, chiar bastarzi?
De ce momeală? Pt.cine? Ai putea arunca momeli false şi vii ? Sau momeli adevărate şi moarte?
o imagine cvasi- interesantă, abia aici:
ci doar oglinda murdară
în care ne-am privit
pentru ultima oară
prea puţin însă. Textul este doar un pretext poetic. Însăşi titlul: „Go fishing”, este total ratat. Mai mult, un titlul în „ingliş” cu un text fără acoperire în acest sens, este bazaconie curată, ca să nu spun altfel.
multumesc pentru atentie si comentarii.
pentru textul : pisica vărgată a bunicii dee poezie la minut, are deopotriva meritul si defectul de a nu fi fost defel prelucrata, am fost uimita de corectitudinea impresiilor lasate si desigur, m-am bucurat sa gasesc comentariile.
Scrijelea ceva mai adânc decât o boare în mine. Dacă doar atât am reușit să redau... e bine și așa. Sper să te fi îmbogățit nimicul ăsta sub soare :)
pentru textul : zmee și cretă deam modificat.
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate deYounger Sister... iti multumesc pentru fina incursiune in poem; asa e, sufletul stie in zborul lui sa aleaga potrivirea atunci cand exteriorul isi duce cursul. Ela... cu drag.
pentru textul : zborul tău sidefiu de"dar of of of desiş de ochi
acum de mine trag trei popi..."
odată voi combina trei texte cu discurs frust şi voi confesiona bărbăteşte d'al fin al capo, acum n-am chef. însă îţi dau dreptate.
pentru textul : una din zilele lui septembrie deFain, Călin, și eu tot asta făceam acum 3 ore, număram câte zile are Hermeneia, limitându-mă a spune aproape 3 luni. :) Și trăirea într-un spațiu virtual seamănă cu cea din spațiu real, fiindcă tot oameni se regăsesc, cu inimile și spiritele lor. Nu-i simplu să transformi un punct într-o virgulă care să nu redevină punct. E greu de ținut o virgulă în viață. Virgil (acum văd virg, începutul numelui) ne-a oferit posibilitatea, ne deschide ferestrele, multiple, noi doar să trăim. Și să îl ajutăm să scrie virgula mai departe. Nu știu de ce îmi place să scriu anume în acest spațiu. Aproape în fiecare zi mă întreb ce anume are această atracție asupra mea: eleganța, rafinamentul, design-ul, culorile Hermeneei, oamenii (deși o bună parte din ei deja i-am întâlnit în atâtea alte spații)? Ce anume îmi crează o altă stare, inedită, atunci când știu că voi așterne un text pe Hermeneia și nu în altă parte? Fiindcă e o stare deosebită. De aceea uneori ce scriu aici este incomparabil cu ce postez sau scriu în alte părți. Poate voi afla într-o zi sau poate nu, nici măcar nu mai contează. Este spațiul în care am doar virgulă, nu și punct. :) Tu spui "Construim o lume fără să vrem." Eu aș spune că vrem, conștient sau inconștient, vrem asta, altfel nu s-ar mai... construi. :)
pentru textul : "Found" sau cele 84 de zile deadmir ineditul,ai o imaginaţie bogată.
pentru textul : aleea cu cireși deîmi place cum ai desfăşurat amintirile iar finalul te face să simţi gustul amar al realităţii.
"Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
mi-a plăcut şi am vrut să las un semn.
Ioana, o voi lua în ordinea importanței punctelor atinse de tine: 1) Nu am observat să fie penițe de "împăcare". Eu nu mă cert cu nimeni. Intervențiile sunt în calitate de moderator, iar ceea ce postez o fac în calitate de membru al acestui site, la fel cu ultimul venit. Younger Sister și-a justificat gestul. Andu, asemenea. Că ultimul a atins poate tangențial și anumite alte aspecte... l-am "sancționat"; sunt convinsă că el a simțit foarte bine unde anume, nu știu dacă și tu sau alții, important nu este circul, ci dacă persoana respectivă înțelege. Nu sunt de acord de exemplu pentru motivul invocat de el, cum că aceasta nu ar fi o poezie ce nu exagerează la capitolul "cerebralitate, dar asta este altceva. Am să spun franc, pentru tine și pentru cine mai este interesat (deși nu îmi imaginez că oamenii de pe hermeneia de asta sunt interesați...): eu una nu mi-aș fi dat nici o peniță pe acest text. În egală măsură însă eu nu aș fi dat poate jumătate din penițele care s-au dat pe hermeneia. Satisfăcută? Pentru că este un text mai vechi, pentru că îl văd cu mult mai puțină indulgență decât atunci când l-am scris, pentru că îi știu defectele. DAR, aceasta nu înseamnă, Ioana, că vreo clipă mi-am însușit părerea ta cum că ar fi un text prost. Nu te-am contrazis și nu mă ofensează această părere, dar nu pot fi obligată să o adopt. Daacă aș fi crezut că este un text prost, pur și simplu nu l-aș fi postat; standardele mele sunt sus indiferent de ceea ce se întâmplă în jur. Am fost și sunt în continuare împotriva penițelor acordate fără justificare, sau asupra unui text slab. Nu am intervenit și nu voi interveni acolo unde aprecierea cu peniță este în dubiu, adică textul este "călduț" să spunem, bunicel. Acestea sunt limite mult prea sensibile pentru a le putea măsura cu șublerul subiectivității. 2) Să nu ne ascundem după deget. "Am crezut și cred că prozatorii pot scrie și poezie, mai ales că aceasta s-a epicizat atât de mult. Apreciez efortul, succes mai departe, Bianca! " este ironie. Dar nu are sens să continuăm, eu că da, tu că nu. Important este să spunem lucrurilor frumos și franc pe nume, pentru a nu da naștere la interpretări. Am să te rog să revenim la text, Ioana, dacă mai este ceva de spus. Spațiul din pagina mea nu va fi loc de purtat altfel de bătălii decât "literare", dacă vreodată mă voi ridica la astfel de pretenții. Până atunci, mă repet, dacă nu ai înțeles de prima dată: too much ado. Nu merită această poezie bătălia asta. Am altele mai bune, și sunt multe și mai bune chiar pe acest site. Aceasta a fost sensul de prima dată, regret dacă nu s-a înțeles.
pentru textul : Piața norilor dein opinia mea recordul absolut la metafore il detine Biblia. in ceea ce priveste limbajul poetic e inepuizabil, asociatiile dintre cuvant si imagine tinand de forta trairilor interioare si a imaginatiei. multumesc inca o data de trecere si cuvinte.
pentru textul : îmi serbez ziua de femeie într-o seră cu palmieri de ciocolată deDomnul Sămărghițan, eu am impresia că dumneavoastră fie faceți o glumă fie v-ați apucat să reinventați roata. Nu cred că mai este nevoie să demonstrez de ce din punct de vedere literar și gramatical argumentația dumneavoastră din a doua parte este fundamental greșită dar mă amuză faptul că o susțineți și trageți concluzia din final. Evident, probabil că dacă ar fi după dumneavoastră toată Sfînta Scriptură e tradusă greșit și ar trebui retradusă și probabil că s-ar obține cine știe ce. Hai să fim serioși, acea formă genitivală din „Apocalipsa lui...” nu se referă la Isus care oferă descoperirea, revelația sau cum vreți să îi spunem ci se referă la cel căruia i se oferă această revelație. În sensul acesta nu aveți dreptate spunînd că au fost mai mulți martori sau receptori. Fiecare dintre aceste „apocalipse”, fie că este vorba de cea „a lui Daniel” sau altele (și aici vă contrazic cu privire la capitolul 24 din Matei fiindcă acolo termenul de „apocalipsă” este folosit mai degrabă teologic decît literar pentru că nu a fost vorba de nici o „apocalipsă” în sensul „epifanic” al cuvîntului), deci în toate aceste „apocalipse” revelația este oferită doar unui singur om. De aceea pe mine expresia „chiar unii teologi susțin aceasta” nu mă impresionează cu nimic. Treaba teologilor este să integreze rezultatul hermeneuticii și exegezei într-o concluzie pe care ei o numesc „teologie” dar analiza literară și corectitudinea gramaticală nu sînt chestiuni „teologice” (deci subiective) ci științifice (deci obiective) iar eu am explicat acolo de ce, obiectiv vorbind, un anumit lucru e corect și un altul nu este. Nu este vorba aici despre a „împăca și pe unul și pe altul”. 1 + 1 fac 2 și nu fac 3 (cel puțin la mine în contul din bancă). Dacă la dumneavoastră sau la altcineva ar veni „teologi” și ar spune că nu e așa, asta poate fi eventual privită cu condescendență dar nu poate fi luată în serios. Părerea mea. Și nu cred ca trebuie să ne supărăm cînd nu avem dreptate. Adevărul nu e un monopol ci o realitate mai mult sau mai puțin incomodă.
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus deFelicitări tuturor participanţilor! Mă bucur că, încă o dată, aţi venit la Iaşi, la Virtualia, pentru a mai scrie, împreună, încă o pagină de istorie.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" deRemarc aceeași predilecție pentru perechile ”aspre” de cuvinte ”liniște/ șoricei”, ”transpirație neoficială”, ”imaginea lichidă” și mai ales ”literele cărare”.
Dar e ceva mai abstract aici, deși începe bogat imaginativ, se cam rarefiază apoi, pe parcurs și pierde legătura cu verticala. Mai citesc.
pentru textul : pedeapsă deofftopic: virgil, cum pot face să pun mîna pe poze și filmări de la virtualia aia din iunie 2007? cred că-s singurele mele poze pletos, tare aș vrea să mă mai admir oleacă
ontopic: să mergeți la virtualia că e fain și se poate ridica oricine să citească orice, nu e refuzat nimeni din sală, plus că am văzut la altă ediție crăciunițe cu fustițe
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu deMi-a plăcut jocul de cuvinte și mai ales cum le-ai îmbinat într-un poem. Apreciez mult și titlul.
Mi-ai adus aminte de o pasiune mai veche (de a scrie versuri folosind omofone) și de un exercițiu pe care îl folosesc des la școală pentru a-i ajuta pe elevi să distingă părțile de vorbire.
Iată câteva pe care le voi folosi chiar astăzi :)
a prins/ aprins; în vie/ învie; a pus/ apus; în scris/ înscris; de plin/ deplin; cu vânt/ cuvânt; în tâmplă/ întâmplă; par fum/ parfum; se duce/ seduce; cu minte/ cuminte; în drum/ îndrum; de mers/ demers; o dor/ odor; pe trecere/ petrecere; în treabă/ întreabă; în ger/ înger (aici se schimbă accentul, deci nu mai este o pereche omofonă); univers/ unic vers;
Limba română e foarte bogată în omofone.
Reamintesc alte câteva exemple din celebrele omofone care dau bătaie de cap elevilor la scris: numai/nu mai; odată/o dată; altădată/altă dată; defel/de fel; nai/n-ai; neam/ne-am; deal/de-al; cai/ca-i; var/v-ar etc.
Și cu ocazia asta, cred că voi posta ceva în următoarele minute :)
pentru textul : vorbe de sticlă defaptul ca nu esti prost andule nu inseamna neaparat ca ai si dreptate. dupa cum faptul ca te uiti nu inseamna neaparat si faptul ca vezi. mai ales ca uneori nici macar nu vrem sa ne uitam ci doar sa privim.
pentru textul : poate deMemoria are colţuri, fumul are fustă, colindele au cruci. Splendid. Un poem ce merită premiul Nobel pentru poezie. Scris de o mare poetă cu o sensibilitate resimţită în fiecare opr al cuvintelo. Excelent. Bravo, doar eşti editor, nu? Trebuie să te ridic un pic în slăvi şi aşa, textele mele vor fi foarte bine primite. Aceeaşi mentalitate se regăseşte în tot românul. Când ne vom schimba această mentalitate vom fi poate în rând cu occidentul. Cezar
pentru textul : cumpăr ninsori de"fiecare crăpătură în pereţi" - sună bizar. De ce nu firescul "fiecare crăpătură din perete"?
"paşii vecinilor de deasupra
pentru textul : lied pentru lună şi doi luceferi deo apasă pe piept când respiră" - "de deasupra" e redundant.
Atenție la prozodie, la numărul de silabe de la un vers la altul. Nu sunt suficient de bine construite. Tentația de a intra compozițional într-un catren clasic e prea mare în defavoarea calității. Atenție la conținut, la căderea în banal, ca de ex.: "Credeam că am să plâng, dar ploaia Cu lacrimile ei m-a-mbărbătat."... Typo: "gutuia din ferestră" este cred "gutuia din fereastră".
pentru textul : Te rog, desimpatic, desi eu as renunta la artificii din astea precum in "s u f i c i e n t de frumos!"
pentru textul : nanuc și papuc deDa, aici parca djamal, ai vrut (sau nu?) sa argumentezi cu un text-haiku scris asa cum trebuie. Acum, daca e sa fiu ortodox (asa cum sunt) prezenta verbului (chiar si asa, la gerunziu, ceea ce il invalideaza, oarecum, ca verb, deci ca si actiune) in final este buna, dar nepotrivita, pentruca exact aceasta nemiscare, foarte bine prinsa in primele doua versuri, meditative "casa-n ruina/ doar vantul printre ziduri"... eh, aici, parca ai cazut in propria ta capcana, pentru ca vantul este un factor mobilizator, de actiune, si deaceea haiku-ul sufera de "occidentalism" si ai avut nevoie de verb la final. Nu vreau sa-ti ofer eu vreo varianta, pnetruca dupa cum ti-ai dat seama, si nu numai tu, ci si astia mai mici cum ar fi nimerencu, nu ma pricep la haiku-uri si tot ce spun nu face decat sa ma discrediteze o data in plus, la fel cum la un mort mai sapi cu lama cutitului o cicatrice noua. Una peste alta, o incercare reusita, o adaptare moderna a spiritului haiku-ului la intelegerea noastra occidentala. Nu cred ca as fi in stare sa o zic mai bine. Deci, cu plus-uri si minusuri, e pe plus. Eu la final as fi zis "si multe frunze". Ce parere ai? Oricum, penita de apreciere pentru structura si ideea de haiku. Andu
pentru textul : Haiku demultumesc frumos, donaris. ma gandesc in urm episod daca lui mister K sa i cumpar un baston sau un mobil. nu stiu de ce inclin spre baston. un gentleman, fie si in vaslui, tb sa stie step sau macar sa se dea cu rolele, noaptea, nu?
pentru textul : O zi din viața poetului K de"Sunt doar un fotograf amator cu ceva simt pentru incadrare." înțeleg modestia dar eu cred că ești pe un drum bun.
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea demi-aș dori o cursivitate în discurs, alex. nu cred că ajută poemului sacadarea.
pentru textul : poemul de după deasta pentru că poemul merită iar titlul este fain și bine ales.
Virgil, ești adorabil când mă confunzi cu oameni deștepți. Mulțam!
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte dedom'le ai cuvintul meu ca as fi vrut sa marchez cu o penita de aur acest text. doar ca untul acela de arahide din final m-a descurajat in cel mai gastronomic sens posibil. habar n-am ce fac unii cu untul de arahide. nu m-ar mira sa ajunga sa il considere si afrodiziac dar pina una alta in america e mincarea studentului sarac sa sandvisul de prinz al barbatului pe care s-a ofuscat nevasta, asta in cazul in care nu are un cupon la un thai food restaurant. deci, cam asta e
pentru textul : femeia-copil dede ce se afla acest text la rubrica remarcate?
pentru textul : l’absente deAsa cum spunea mai sus si Gorun ma bucur ca zidurile au cazut si chiar nu ma intereseaza cum ai facut asta... textul este unul deosebit.
pentru textul : Scurtmetraj cu bărbat şi femeie deCe stil! Felicitări, ești un autor de urmărit. Seamănă foarte bine, ca apex al rostirii și forță expresivă creată din doar câteva perechi de cuvinte (”orelor fructe”, ”dureros scuturate”, ”seminţele secunde”, ”chipului vis de alături”, cu André Ughetto. Un poet francez contemporan, de factură aparte, care îmi place foarte-foarte mult.
Nu e prea cunoscut, motiv pentru care voi transcrie aici câteva poezii de-ale lui, pentru plăcerea reamintirii și a asocierii pe care mi-a pricinuit-o textul tău, poezii pe care mi le-am notat pe undeva. Poate îți plac și ție și poate chiar te regăsești (menționez că nu mai rețin cui aparține traducerea):
Atunci
”Lupii ninsorii
cu încetineală alunecă
spre fructele pârguite
ale luminii noastre,
deja frigul
își aduce palorile,
agresorii
au gura amară.”
Recoltă
”Îți voi uda singurătatea
cu semințe sfinte
și voi întinde o plasă
ca să te protejeze de păsări.
Sângele ar putea să înflorească de trei ori
înainte de trecerea toamnei.”
Frumos nu? Am să te citesc mai atent și poate mai revin. Mă bucur că am descoperit această ”noapte”.
pentru textul : noapte dePagini