postat de Solomon (Ioana Barac) îi aparţine lui Marinetti şi a fost publicat la Paris. Este unul (dar, desigur, cel mai important) dintre cele câteva zeci de astfel de manifeste. Are, precum lesne se poate observa, elemente discutabile (v. punctul 9). Interesant este că Mussolini i-a pus la index pe futurişti. Dincolo de asta, întrezărim, în manifestul lor, elemente din ceea ce va promova un alt curent de avangardă - constructivismul.
Nu uit s-o laud pe Ioana pentru postări.
Nu e rău doamnă, când o faci cinstit şi cu bună intenţie.
Exageraţi de multe ori, nu sunteţi un om al şcolii, altfel aţi şti cum se fac compunerile, nu în clasa 3-a ci într-a 12-a. Mulţumesc pentru demontare, e o părere pe care o iau în considerare pentru îndreptare, dar am primit şi altfel de păreri şi asta e chiar bine.
...Şi eu cred că aici este o mâna de prozator veritabil. Atmosfera, meditaţia, introspecţia, verdictele - bine redate. Subiectul este unul care prinde. Mi-aş dori să urmeze o continuare; doar aşa aş putea "ierta" ratarea finalului.
...O umbră a descrierilor: aproape fiecare frază începe cu subiectul gramatical. Ceea ce e monoton. (Dar poate chiar acest lucru oferă textului doza de "întunecime")
Andu, si cei ca mine au rabdare si putinta sa strabata cei 999 pasi care mai raman. multu' ca sa citez si eu alt clasic in viata. Kruger insa vine si demoleaza de la radacina exact ceea ce pot afirma cu mana pe inima ca ne este noua, romanilor, punct de plecare , si anume tocmai aceasta natura a neamului de a intelege conditia in care traim, fiind ea numaita romania. si pentru ca noi stim cine suntem si de unde venim, cum si kruger stie cine este si de unde vine, nu voi lua decat ceea ce trebuie, lasand restul comentariului sa ramana defulator pentru comentator, din aceelasi motiv pentru care si comentatorul simte defulare in poem.
Iar o comisăşi, maestre George, iarăşi dăduşi pe ţeavă “un poem bestial” precum acea “anatomie a melalcooliei”. Sper să nu fie o abatere de la “regulament” şi o “supărare pentru tine” faptul că fac referire la ambele în acest com. M-am strofocat ceva timp să “scuip” un com. mai “academic”. Nu mi-a ieşit. Le-am tot citit, au intrat în “dovleacul meu” şi acolo au rămas. Nu mai vor să iasă nicicum. Cam aşa văd şi eu lucrurile, numai că, eu nu sunt cuplat la ţeava aia cu har cum eşti tu, ca să şi scriu despre ele. Cel puţin aceste două poeme, în opinia mea, nu pot fi comentate. Le citeşti, le înghiţi, pe nerăsuflate, îţi intră în sânge, în inimă, în memorie şi acolo rămân. Cam asta pot să spun! Hai că te-am “periat” destul, ţi-am dat toate scamele jos de pe revere. Să te felicit?? Sunt convins că nu-ţi foloseşte la nimic.
p.s.
Dacă aş avea o revistă le-aş publica, în chenar, pe prima pagină, să-ţi moară duşmanii de necaz. Până atunci îţi spun, doar, să trăieşti.
Toată stima (în cazul când ai nevoie de aşa ceva de la un “ciocoflender”)
p.s. Era să uit un mic amănunt: Am lucrat în mină, dar nu am văzut “nori albi”nici”cer senin”, ci numai întuneric aducător de moarte şi jale. zapata
nu am nimic personal cu tine sau textele tale. nici nu am pretentia sa te consider elev, departe acest gind. te consider doar un coleg (de site). ceea ce am scris la unele din poezii, consider ca este/sint o opinie/opinii pe care mi-o/mi le exprim liber. daca aceasta opinie este mai dura decit te astepti, ar trebui sa te puna putin pe ginduri. pur si simplu poti declansa prin unele texte (nu toate, eu nu am generalizat) o astfel de reactie. altcineva te-ar putea lauda,sau te-a laudat deja, tot ce este posibil, dar de multe ori iti poate face un mare deserviciu. o seara buna!
vălul mayei?! vin prudent și spun că îmi pare prea alegoric poemul. fii puțin mai darnic (cu poezia și cu cei ce te ''vânează'') și nu mai sădi capcane (vezi maya - te poate duce către india sau america centrală).
imperativul din titlu nu se adresa neaparat cititorului, domnule Ghimpu. :)
multumesc de feed-back.
e bine ca ati gasit-o, uneori se ascunde unde te-astepti mai putin...
e un poem care parca striga dupa mai multa grija si finete. mi-a placut enorm cum spuneti despre durere: in loc de a o desuruba smulgi ca taranul.
nu imi place insa epitetul nenorocita. suna a dispret, dispretul pe care il are taranul de nu reuseste decat sa rupa si sa sfasie. ar putea suna a mila sau ingrijorare, dar cum altfel?
O seară deosebită. Felicitări! Un fapt minunat că proiectul Hermeneia live nu a fost dat uitării. Este o inovație în marele câștig al celor bolnavi de dorul poeziei.
Sărbători fericite!
Deoarce, in ciuda avertismentelor nostre, ati continuat sa incalcati articolul 9.7 din regulament, Consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului dvs. pentru o luna.
frumoase primele doua versuri.
ar trebui puse, din punctul meu de vedere, in alta poezie, intr/un alt registru poate fara poet si sfinti. Prea "construite", cumva stridente, chestiile astea. Nu mi-au placut niciodata trimiterile la ideea de Poet si lucruri in care simti "metafizic"...majuscula. Imi par impersonale si lipsite de inedit. De asemenea cred ca nu...se mai "face" sa apara imagini stanesciene de tipul :"caii sunt păscuți la gleznă de corb" sau "îngerul
cu rotundul semnelor mirării se juca". In fine.
Clar, concis, la obiect. Cu o logica impecabila. Dar nu poezie. Nici macar o "singularitate matematica" (sun sigur ca stii despre ce e vorba) care sa posede poezia ei.
Un text remarcabil. Ca psihologie, ca ritm, ca radicalitate a rostirii, revoltei, dar şi asumării. Situat, ca expresie a feminităţii, la polul opus poemelor de tinereţe ale Anei Blandiana ("Iubesc ploile,/ Iubesc cu patimă ploile etc,"). Şi cu ceva din Angela Marinescu sau din Nina Cassian (azi puţin citată); sau din Maria Banuş, cea din "Ţara fetelor" (pentru că ezit să numesc şi congenere ale Adrianei Lisandru; şi, pentru moment, nici nu e cazul).
Unde naiba sunt peniţele alea?
fereastra ta de/acum celebră vers criptic care îi oferă posbilitatea celui care citește să interpreteze în fel și chip. nu e prima dată când întâlnesc un limbaj care ascunde, aici la tine. fericirea se poartă clasic. am înțeles, sezonul acesta, nu? ce va fi în următorul?
nu am gasit cusur tehnic acestui text. este complex si imi pace fiecare figura de stil utilizata. deci: deoarece, din pricina si de aceea, semnul meu galben! fain!
ca (virgula) capul tau ar fi mai bun decat al ei, din moment ce – repet citatul! – „arta seamana cu Dumnezeu”?
il folosisem in titlul comentariului precedent tocmai pentru a-ti atrage atentia asupra inadvertentei dintre aceasta idee si ultima propozitie din acest interviu.
Daca ea seamana cu Dumnezeu (mi-e greu sa admit, dar o fac de dragul dialogului si, daca vrei, de dragul maieuticii) inseamna ca ea este principiul manifestarii sale. Iar tu, artistul, esti „humusul” (nici „hommo” nu-i departe, etimologic vorbind) in care „se intipareste” cuvantul. sau culoarea, sau forma. ori cutia de rezonanta a sunetului.
A afirma ca „arta seamana cu Dumenzeu” dar ca Tu esti cel care „o face” (evident, dupa o infruptare din Palton si-o friptura bine rumenita), unde duce, oare?
(chiar, Lucifer o fi avand loc, in patria lui, pentru toata multimea „facatorilor de arta”? ca sunt din ce in ce mai numerosi, s-ar putea sa inchida si el usile...)
aaa...fireste ca admit cu draga inima ca arta trebuie sa aiba valente universale si transcendentale. vezi, m-am ferit de cuvantul „metafizice”...:), sa nu lezez privirile postmoderniste.
oare asta voiai sa spui?
e un inceput bun de a lua lectii de rusa si cel mai simplu e atunci cind cineva iti vorbeste; ca orice limba straina necunoscuta are un farmec aparte... sint imagini deosebite pe care le utilizezi cu simplitate ceea ce imprima un echilibru poemului. de exemplu: "vorbește-mi în rusă să iau accentul să-l învârt în minte zâmbind prin fum fluența ta e o apă caldă pe care o ții strâns la piept ar trebui s-o merit sau să mi-o iau"... samd exista un cor de rusi la metrou Chatelet pe care ii aud mereu...
francisc : apreciez ca apreciezi ce scriu . asa este imi face placere iar finalul <i>este</i> brusc, lizuca : multumesc de observatie :) aici chiar nu-mi pun problema sa fiu modern sau liric sau socant sau armonios sau meditativ sau placut sau
şi durerea asta prelisă şi ciobul de neputinţă în a face pasul îmbrăţişării. şi bunica? şi bunicu?
noi le luăm în mod firesc locul, şi apoi ne ducem după ei... frumoasă poveste de Crăciun, care atinge şi te lasă fără cuvinte.
părerea mea este că ai scris ceva interesant. chiar dacă nu se întîmplă să cădem de acord asupra unor lucruri. iar cînd scrii ceva interesant trebuie să te aștepți la comentarii pe Hermeneia. polemica sau dialogul se încing repede cînd sînt cărbuni. oricum, eu nu am făcut decît niște comentarii. o reacție. mult prea modest decît „o viziune asupra poeziei”. pe parcusul anilor am scris unele texte în care mi-am expus uneori frînturi din ceea ce unii ar numi viziune și am exprimat multe opinii și în comentarii. nu am pretenția unor concluzii infailibile. dimpotrivă, păstrez îndoieli și un provizorat sănătos.
nu te mai chinui Bobadile fiindcă nu reușești să mă provoci. Mojiciile îl înjosesc doar pe cel ce le proferează. Și să nu crezi că, vezi Doamne, numai tu ești în stare să generezi polemici. De fapt pe mine m-ai convins că ai fost intrigat. Ce nu știu este dacă este din cauza întrebării în general sau te-a afectat la nivel personal.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Şi, evident, trebuie să remarc în mod special "sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni".
Sper să mai fiu şi eu vizitat de inspriaţii de genul.
Invidios la culme,
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni deeu.
Alma, să știi că și eu m-am gîndit la asta. Și cred că am să o fac sîmbăta asta.
pentru textul : login depostat de Solomon (Ioana Barac) îi aparţine lui Marinetti şi a fost publicat la Paris. Este unul (dar, desigur, cel mai important) dintre cele câteva zeci de astfel de manifeste. Are, precum lesne se poate observa, elemente discutabile (v. punctul 9). Interesant este că Mussolini i-a pus la index pe futurişti. Dincolo de asta, întrezărim, în manifestul lor, elemente din ceea ce va promova un alt curent de avangardă - constructivismul.
pentru textul : Manifeste (2) - Manifesto of Futurism (Marinetti) deNu uit s-o laud pe Ioana pentru postări.
Nu e rău doamnă, când o faci cinstit şi cu bună intenţie.
pentru textul : Înfloresc iernile deExageraţi de multe ori, nu sunteţi un om al şcolii, altfel aţi şti cum se fac compunerile, nu în clasa 3-a ci într-a 12-a. Mulţumesc pentru demontare, e o părere pe care o iau în considerare pentru îndreptare, dar am primit şi altfel de păreri şi asta e chiar bine.
...Şi eu cred că aici este o mâna de prozator veritabil. Atmosfera, meditaţia, introspecţia, verdictele - bine redate. Subiectul este unul care prinde. Mi-aş dori să urmeze o continuare; doar aşa aş putea "ierta" ratarea finalului.
...O umbră a descrierilor: aproape fiecare frază începe cu subiectul gramatical. Ceea ce e monoton. (Dar poate chiar acest lucru oferă textului doza de "întunecime")
...Personal, aştept o continuare. Felicitări!
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu decorectie in loc de ' "sugestiei" obtinute' se va citi "sugestiei" obtinută '
pentru textul : Quasimodo deAndu, si cei ca mine au rabdare si putinta sa strabata cei 999 pasi care mai raman. multu' ca sa citez si eu alt clasic in viata. Kruger insa vine si demoleaza de la radacina exact ceea ce pot afirma cu mana pe inima ca ne este noua, romanilor, punct de plecare , si anume tocmai aceasta natura a neamului de a intelege conditia in care traim, fiind ea numaita romania. si pentru ca noi stim cine suntem si de unde venim, cum si kruger stie cine este si de unde vine, nu voi lua decat ceea ce trebuie, lasand restul comentariului sa ramana defulator pentru comentator, din aceelasi motiv pentru care si comentatorul simte defulare in poem.
pentru textul : extras de cont deIar o comisăşi, maestre George, iarăşi dăduşi pe ţeavă “un poem bestial” precum acea “anatomie a melalcooliei”. Sper să nu fie o abatere de la “regulament” şi o “supărare pentru tine” faptul că fac referire la ambele în acest com. M-am strofocat ceva timp să “scuip” un com. mai “academic”. Nu mi-a ieşit. Le-am tot citit, au intrat în “dovleacul meu” şi acolo au rămas. Nu mai vor să iasă nicicum. Cam aşa văd şi eu lucrurile, numai că, eu nu sunt cuplat la ţeava aia cu har cum eşti tu, ca să şi scriu despre ele. Cel puţin aceste două poeme, în opinia mea, nu pot fi comentate. Le citeşti, le înghiţi, pe nerăsuflate, îţi intră în sânge, în inimă, în memorie şi acolo rămân. Cam asta pot să spun! Hai că te-am “periat” destul, ţi-am dat toate scamele jos de pe revere. Să te felicit?? Sunt convins că nu-ţi foloseşte la nimic.
pentru textul : fratele dihor mîngîiat tot mai repede dep.s.
Dacă aş avea o revistă le-aş publica, în chenar, pe prima pagină, să-ţi moară duşmanii de necaz. Până atunci îţi spun, doar, să trăieşti.
Toată stima (în cazul când ai nevoie de aşa ceva de la un “ciocoflender”)
p.s. Era să uit un mic amănunt: Am lucrat în mină, dar nu am văzut “nori albi”nici”cer senin”, ci numai întuneric aducător de moarte şi jale. zapata
nu am nimic personal cu tine sau textele tale. nici nu am pretentia sa te consider elev, departe acest gind. te consider doar un coleg (de site). ceea ce am scris la unele din poezii, consider ca este/sint o opinie/opinii pe care mi-o/mi le exprim liber. daca aceasta opinie este mai dura decit te astepti, ar trebui sa te puna putin pe ginduri. pur si simplu poti declansa prin unele texte (nu toate, eu nu am generalizat) o astfel de reactie. altcineva te-ar putea lauda,sau te-a laudat deja, tot ce este posibil, dar de multe ori iti poate face un mare deserviciu. o seara buna!
pentru textul : Ceasul meu deeu am citit tot textul -nu am avut scăpare- înainte de aprobare. dar colegii mei au dreptate, e greu de citit un text lung pe site.
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) devălul mayei?! vin prudent și spun că îmi pare prea alegoric poemul. fii puțin mai darnic (cu poezia și cu cei ce te ''vânează'') și nu mai sădi capcane (vezi maya - te poate duce către india sau america centrală).
pentru textul : candelabrele deimperativul din titlu nu se adresa neaparat cititorului, domnule Ghimpu. :)
pentru textul : nu căuta aici poezie demultumesc de feed-back.
e bine ca ati gasit-o, uneori se ascunde unde te-astepti mai putin...
e un poem care parca striga dupa mai multa grija si finete. mi-a placut enorm cum spuneti despre durere: in loc de a o desuruba smulgi ca taranul.
pentru textul : simfonie cu candelabru şi seppuku denu imi place insa epitetul nenorocita. suna a dispret, dispretul pe care il are taranul de nu reuseste decat sa rupa si sa sfasie. ar putea suna a mila sau ingrijorare, dar cum altfel?
O seară deosebită. Felicitări! Un fapt minunat că proiectul Hermeneia live nu a fost dat uitării. Este o inovație în marele câștig al celor bolnavi de dorul poeziei.
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com deSărbători fericite!
felicitari! respect efortul depus pentru indeplinirea acestei manifestari. imi pare rau ca nu am ajuns, abia astept sa vad antologia.
pentru textul : Virtualia în real deDeoarce, in ciuda avertismentelor nostre, ati continuat sa incalcati articolul 9.7 din regulament, Consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului dvs. pentru o luna.
pentru textul : Aleșii noștri sunt dispuși să asculte tot românul desi revin. am mai dat o data peste poema si nu ma pot abtine. merita o penita, aleenuțo
pentru textul : Atât de mici defrumoase primele doua versuri.
pentru textul : nevoia de surâs dear trebui puse, din punctul meu de vedere, in alta poezie, intr/un alt registru poate fara poet si sfinti. Prea "construite", cumva stridente, chestiile astea. Nu mi-au placut niciodata trimiterile la ideea de Poet si lucruri in care simti "metafizic"...majuscula. Imi par impersonale si lipsite de inedit. De asemenea cred ca nu...se mai "face" sa apara imagini stanesciene de tipul :"caii sunt păscuți la gleznă de corb" sau "îngerul
cu rotundul semnelor mirării se juca". In fine.
Clar, concis, la obiect. Cu o logica impecabila. Dar nu poezie. Nici macar o "singularitate matematica" (sun sigur ca stii despre ce e vorba) care sa posede poezia ei.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deUn text remarcabil. Ca psihologie, ca ritm, ca radicalitate a rostirii, revoltei, dar şi asumării. Situat, ca expresie a feminităţii, la polul opus poemelor de tinereţe ale Anei Blandiana ("Iubesc ploile,/ Iubesc cu patimă ploile etc,"). Şi cu ceva din Angela Marinescu sau din Nina Cassian (azi puţin citată); sau din Maria Banuş, cea din "Ţara fetelor" (pentru că ezit să numesc şi congenere ale Adrianei Lisandru; şi, pentru moment, nici nu e cazul).
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci deUnde naiba sunt peniţele alea?
fereastra ta de/acum celebră vers criptic care îi oferă posbilitatea celui care citește să interpreteze în fel și chip. nu e prima dată când întâlnesc un limbaj care ascunde, aici la tine. fericirea se poartă clasic. am înțeles, sezonul acesta, nu? ce va fi în următorul?
pentru textul : Zâmbetul tău începe doar la un metru de mine denu am gasit cusur tehnic acestui text. este complex si imi pace fiecare figura de stil utilizata. deci: deoarece, din pricina si de aceea, semnul meu galben! fain!
pentru textul : dialog cu mirabeau depai de ce a publicat-o aalizeei daca e foto a lui virgil?
pentru textul : în căutarea timpului pierdut deca (virgula) capul tau ar fi mai bun decat al ei, din moment ce – repet citatul! – „arta seamana cu Dumnezeu”?
il folosisem in titlul comentariului precedent tocmai pentru a-ti atrage atentia asupra inadvertentei dintre aceasta idee si ultima propozitie din acest interviu.
Daca ea seamana cu Dumnezeu (mi-e greu sa admit, dar o fac de dragul dialogului si, daca vrei, de dragul maieuticii) inseamna ca ea este principiul manifestarii sale. Iar tu, artistul, esti „humusul” (nici „hommo” nu-i departe, etimologic vorbind) in care „se intipareste” cuvantul. sau culoarea, sau forma. ori cutia de rezonanta a sunetului.
A afirma ca „arta seamana cu Dumenzeu” dar ca Tu esti cel care „o face” (evident, dupa o infruptare din Palton si-o friptura bine rumenita), unde duce, oare?
(chiar, Lucifer o fi avand loc, in patria lui, pentru toata multimea „facatorilor de arta”? ca sunt din ce in ce mai numerosi, s-ar putea sa inchida si el usile...)
aaa...fireste ca admit cu draga inima ca arta trebuie sa aiba valente universale si transcendentale. vezi, m-am ferit de cuvantul „metafizice”...:), sa nu lezez privirile postmoderniste.
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deoare asta voiai sa spui?
e un inceput bun de a lua lectii de rusa si cel mai simplu e atunci cind cineva iti vorbeste; ca orice limba straina necunoscuta are un farmec aparte... sint imagini deosebite pe care le utilizezi cu simplitate ceea ce imprima un echilibru poemului. de exemplu: "vorbește-mi în rusă să iau accentul să-l învârt în minte zâmbind prin fum fluența ta e o apă caldă pe care o ții strâns la piept ar trebui s-o merit sau să mi-o iau"... samd exista un cor de rusi la metrou Chatelet pe care ii aud mereu...
pentru textul : vorbește-mi în rusă defrumoase versuri, bacoviana stare. salutari de aproape toamna!
pentru textul : valeriană de toamnă defrancisc : apreciez ca apreciezi ce scriu . asa este imi face placere iar finalul <i>este</i> brusc, lizuca : multumesc de observatie :) aici chiar nu-mi pun problema sa fiu modern sau liric sau socant sau armonios sau meditativ sau placut sau
pentru textul : oane deşi durerea asta prelisă şi ciobul de neputinţă în a face pasul îmbrăţişării. şi bunica? şi bunicu?
pentru textul : Curtea miracolelor denoi le luăm în mod firesc locul, şi apoi ne ducem după ei... frumoasă poveste de Crăciun, care atinge şi te lasă fără cuvinte.
părerea mea este că ai scris ceva interesant. chiar dacă nu se întîmplă să cădem de acord asupra unor lucruri. iar cînd scrii ceva interesant trebuie să te aștepți la comentarii pe Hermeneia. polemica sau dialogul se încing repede cînd sînt cărbuni. oricum, eu nu am făcut decît niște comentarii. o reacție. mult prea modest decît „o viziune asupra poeziei”. pe parcusul anilor am scris unele texte în care mi-am expus uneori frînturi din ceea ce unii ar numi viziune și am exprimat multe opinii și în comentarii. nu am pretenția unor concluzii infailibile. dimpotrivă, păstrez îndoieli și un provizorat sănătos.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei denu te mai chinui Bobadile fiindcă nu reușești să mă provoci. Mojiciile îl înjosesc doar pe cel ce le proferează. Și să nu crezi că, vezi Doamne, numai tu ești în stare să generezi polemici. De fapt pe mine m-ai convins că ai fost intrigat. Ce nu știu este dacă este din cauza întrebării în general sau te-a afectat la nivel personal.
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost dePagini