text interesant. si enigmatic. voi mai urmari.

scuzati (multumesc, la fel)

mi se pare...facila.

Dincolo de titlu (voit bombastic, demodat, „modernist”), aud pe toate drumurile astăzi că poezia este într-o criză profundă. Aud într-atât de frecvent discuţii despre „moartea poeziei”, încât mi-e greu să nu accept, cel puţin la nivelul percepţiei majorităţii, că se poate vorbi despre o criză majoră de identitate a poeziei. Acele „invenţii secrete”, „conspiraţii” şi „vrăjitorii pseudo-ştiinţifice” nu se referă la metafizică, ci se referă la prejudecăţile simple ale omului comun, care în cinci minute din momentul în care te aşezi la o bere cu el, îţi împoaie capul cu tot felul de „conpiraţii” (ba guvernul ne nenoroceşte, ba UE ne fură, ba SUA ne folosesc în nu mai ştiu ce scop meschin, ba evreii conduc lumea etc.). Tocmai că pledez pentru „metafizică” şi „mister” atunci când aduc în discuţie ideea lui Vianu: poezia are o putere de penetrare mai mare decât filozofia. Asta este poate şi datorită unui accent special pus pe „cum”, aşa cum s-a discutat mai sus.
Nu putem nega, oricât de vetust ar suna, că lumea noastră nu este “o societate dominată de ştiinţă şi tehnică, cu o religie aproape apusă”. Ştiinţa şi tehnologiile mănâncă o mare parte a efortului nostru intelectual şi financiar, iar religia aproape că nu mai există decât în acte! Ne învârtim într-o lume de cercetări şi „gadget-uri”, din care, efectiv, l-am cam expediat pe „Dumnezeu”. Nu este nimic naiv aici, este o observaţie seacă, de bun simţ.
Cât despre îndoielile dumneavoastră relativ la cunoştinţele mele asupra poeziei, nu este „corect politic” şi faceţi astfel de supoziţii.
Despre discuţiile de mai sus relative la „ce” vs „cum”, trebuie să spun că eu cred într-un „,mesaj” al poeziei, un mesaj demn, cu valoare intelectuală, însă, în acelaşi timp, cred şi în „cum” (chiar în „tehnica literară”). Probabil „cum” este mai important în literatură faţă de „ce”, în sensul formulat de Adrian. În acest mic „manifest” am vrut să mă pledez împotriva autorilor care-l elimină total pe „ce”, rezumând poezia doar la o problemă de „cum”, reducând actul creator la un spot publicitar (unde, ştim foarte bine, nu contează ceea ce spui, important e să ai efect, iar oamenii să-ţi cumpere produsul).
A se ţine cont ca aici este o tabletă, nu un articol. Iniţial l-am scris ca un mic discurs pe care sâ-l prezint cu ocazia unei lansări de carte.

Profetul, îmi place interventia ta, chiar imi pare rău că n-am ales eu titlul ce l -ai propus . Sper că am voie să-l schimb!

"nu iti fa probleme snowdon king, nu ma astept la tine nici la inteligenta" (Virgil)- stimati cititori, priviti cum Virgil Titarenco isi insulta membrii sitului. Eu ii fac critica pe text si raspunde prin atac la persoana. Nu voi raspunde provocarii, dar voi copia si acest fragment si il voi pune la pastrare.

Virgil, tu chiar nu poti sa te controlezi? Te stiam calm, impecabil, nu ti se pare ca sunt mai multi cei care iti reproseaza unele lucruri infatuante sau lipsite de respect? Hai daca as fi fost singurul, ar fi fost altceva. Dar te arata mai multi cu degetul!

A traduce versurile altcuiva într-o altă limbă este în primul rând, capacitatea de a intra pe aceeași undă lirică, de a găsi structural un numitor comun sufletesc de cele mai multe ori invizibil majorității. Este o surpriză de proporții care de-altfel, onorează. Touchée!

Ce efect interesant are textul ăsta, Marina! Dacă o carte schimbă ceva în noi (în caz că schimbarea e pozitivă, la asta te gândeai, nu?)e bună. Mulțumesc de atenție.

nu vreau să vestejesc acel verde, Nicholas, am zis: ducă-se. iată!

mulţumesc frumos pentru prezenţă. te mai aştept.

Va reamintesc concursul se tine inca pana miercuri seara (adica dupa concertul Metalica de la Bucuresti :-) asa ca, daca mai sunt idei, nu ezitati, aici sunt ! Andu

ideea e interesanta si probabil ca ar fi putut fi dezvoltata insa nu mi se par folositoare versurile din mijlocul textului: "e-am omorat ca pe un animal cu teama, placere si dispret de carnal mi-ar fi fost sila sa-ti ating corpul sangerand" nu au nici valoare poetica si nici nu prea folosesc la nimic in economia textului

Ei,bine, Adriana, cu tot respectul şi sunt convinsă că Vlad Turburea nu se va opune, dacă ne va răspunde, să i se ia peniţa, nu o să opun rezistenţă, el are încrederea mea ca cititor. Mulţumesc. Din acest moment este singura justificare pe care o validez prin drept liber de viaţă.
Asta îmi este justifiarea: Este bun.

Virgil poate lua măsurile de rigoare după regulile Hermeneia. Mulţumesc frumos şi lui. O seară bună:)

Beniamin, pentru ritmul: des rideaux - de brique - de lèvres; pastrez asa "de briques" desi eram tentata sa utilizez, mult mai elegant "statue en brique"... "mon pire ennemi est en moi" nu e deloc facultativ, nu renunt, e destinul meu. dar iti multumesc ca aceste randuri te-au "reactivat". Esti la Montreal? am niste veri si prieteni pe acolo. Ioana, nu si nu, nu trebuia penita...e inutila, e absurda, e o conventie, cu care gratulam, ce?!?... Rien de rien..."Tout de rien et rien de tout mais tout n'est pas rien puisque rien est déjà quelque chose d'un tout de rien du tout." stii ca singura penita mi-o da doar dumnezeul pietrelor (cum zicea Nichita)?

Atmosfera asta de limită între lumi, între route 66 și ocean, între somn și poveste, între o iubire aproape imposibilă și un copil fără povești cheamă prin simplitate. Nu pot acum să intervin tehnic, conexiunea nu îmi permite, subliniez doar versurile care mi+au atras îndeosebi atenția: "vom desena pe asfalt un oraș apoi un ocean o statuie și o ușă deschisă ca o aripă albă de înger" Într-o zi voi spune și ce poate fi prelucrat. În ansamblu, poem de stare, stare de dor neîmplinit.