Virgil, nu pot să te contrazic!...Glumesc, zău aşa! Deşi ţin la textul ăsta, redactat mai demult şi remixat acum - îndeosebi la acele distincţii sintetice între cei doi poeţi...Confirmarea ta şi a Ottiliei mă bucură foarte mult!
Dincolo de asta, eu tot mai aştept grupajul acela promis! [email protected]
N-am putut să stau prea mult în fața calculatorului și imaginii tale, Virgil, dar sper că "un instantaneu" tot a surprins memoria mea. Tocmai voiam să fac azi un astfel de experiment. Mi-a plăcut. Duc poemul si-n pagina mea. unde m-am ascuns (scriu din mers) pe un acoperiș ondulat încerc să fug (să zicem:) de acasă un pas mai adânc altul mai sus pe acoperiș visele alungate se pliază pe văi adânci și curbe arse de lumină pe văi/ în grăunciori de nisip strălucește mic ideea care mâine va fulgera-n mintea mea leneșă nu-mi vine să mă ating de caietul de ciocolată înghesui cuvinte pe orice ondulându-mă-n mers ca pe niște bigudiuri somnoroase mă furișez sentimentele îmi atârnă grele ca hainele pe mort mă mișc încet ca-n miere zaharisită dar scriu pe orice hârtiuță pe buzunarul întors pe dos pe olane pe frunzele de arțar așezate teanc de timpul șerpuitor al acoperișurilor scriu pe orice mânecă sau crac urcate la uscat/furtuna amestecă frunze și cârpe suprapune pe un șasiu repede când schița cuminte a obiectului fizic când bricolajul ei umbre mov se ridică din praf când lipăi papucii las semne pretutindeni în zadar n-o să mă mai vezi niciodată locuiesc într-un sunet acum.
Da, o simbolistica interesanta, subliniez "tipare ascutite de greieri" si "lupii tineri crescuti intre coapse". Nu cred ca apelativul "iubite" ajuta, poemul ar suna mai bine la modul non-adresativ, zic si eu :-) Oricum, un text pe care imi face placere sa il remarc, o lectura rafinata. Bobadil.
Mi se pare incarcat poemul si pe undeva pierde din luciditate. Am remarcat: vom da la o parte grilajele unde moartea își numără fluturii, ploaia, sosirile și plecările strecurându-ne prin coastele ei desfăcute, agățați de propria șiră a spinării
citesc si imi dau seama ca bobadil isi defineste clar un stil. chiar si modul in care isi incepe textele si felul in care le incheie, simtul masurat, usor ironic al metaforei. remarc "ochii tai de apa". cred ca iti dai seama ca aici e si metafora si misticism oriental. mi-ai amintit de "confesiunile unei gheishe"
imaginea are tot ce-i trebuie ca sa ramai suspendat cateva clipe, sa casti ochii mari si sa evadezi din cotidian/realitate in lumea aia ideala. joaca asta a ta cu arta digitala e strasnica
ioana, nu te înșeli :)
camera siberia și pesemne paharul de argeș și someș mai apar la cineva. să spunem că a fost un soi de jam session. dar da, e auirea puțin. și pentru mine și pentru cititor cred.
mă bucur că textul de aici e ok :)
despre momentul x în care apar aici textele nu am idee. pesemne că sunt membru nou și ăsta ar fi motivul. bănuiesc că e un filtru, ceva...
așa voi face cu filmulețele
mulțumesc mult,
traiasca ateismul poetist:) articolul de fata nu pare mai putin poezie decat alte poezii scrise in proza pe-aici. sau ma rog, are material pentru constructia a x poezii turnate in forma de poezie. nu cred ca felul asta de scriere inseamna pauza de la scrisul poeziei. de fapt, poetul scrie poezie indiferent de ceea ce scrie, fiindca e poet. o parere, bineinteles! apoi, "poetul este intr-o relatie foarte discutabila cu Dumnezeu" e mult mai foarte discutabil. zile bune!
Mai știi cum ne ploua acolo, lângă gardul electrificat al Zonei? Ce a fost mai întâi, textul sau fotografia? Se completează atât de bine! El, "hoțul", disperat că lumea nu-și dorește decât putere și faimă. El știe că-i poate face fericiți, dar ei nu știu ce-și doresc. E o poezie despre un mizantrop îndrăgostit de... oameni. De aceea îi îmbrățișează cu umbra. O poezie filosofică, plină de sens, de miez; ai din ce mușca aici. Interesantă această substituire umbră-culoare; surprinde subtil acea "nesiguranță" perpetuă a umbletului-litanie, o pendulare nesfârșită între sensuri, spre aflare. Contrastul iubiri - ocnași, apoi "pereții" și "gratiile" depășite doar de umbră/vis ca "formă a unui bărbat fericit", aduc accente tocmai ale acestei viziuni caleidoscopice, coloristice, asupra unei realități schizoide. Imaginea finală e de o extraordinară forță poetică sugerând un efort dincolo-de-uman de a trece dincolo de toate cicatricile pe care "și le privește". Nimic nu ar fi fost la fel de puternic, nici "până la os", "până la sânge", până la nu știu ce. Acest "până la sare" face saltul de la cuplul om-animal (lingerea animalică a drobului de sare), la cuplul om-supraom (netezirea asperităților muribunde dintre om și umbra sa cea fericită).
well, Adriana, pe vremea cînd erai moderator aveai putere... politică. acum va trebui eu să îmi găsesc timp să analizez problema. am spus timp? nașpa, cum zboară....
De acord cu Alma in ceea ce priveste finalul. Dar mie mi-a placut poemul pentru ca e scris din suflet de Virgil, eu nu am simtit vreo urma de "contrafacere literara" in toata prozodia asta. Iar asta, cel putin pentru unul ca mine, face toti banii, chiar daca finalul e mai putin reusit. Si ce daca? Tot omul si-o mai "face cu mana lui" cateodata... Ideea mare e ca poetul Titarenco face VIATA "cu mana lui... Altfel, dupa cum spune "ar fi cea mai mizerabila viata".... that's something! Andu
multumesc, Mircea. Din comentariul tau, da-mi voie si mie sa retin cuvantul "impletire". Fiindca el este cheia citirii cestui text. :) tot cu prietenie, Adriana
Este inedita aceasta prezentare pe site a textului si in dialectul hutul, motiv pentru care nu pot decat sa te felicit! E o munca remarcabila. Provocarile lingvistice sunt realmente innobilate prin numitorul comun: haiku.
de fapt ce nu face omul pentru tine alina manole your wish is my command mai ales că ești atît de sensibilă pe zona aminalelor comunitare, cîini, pisici și ce mai hrănește Domnul cu mila lui atotțiitoare...:) spui că e mai bine așa? și eu deci gînd la gînd cu bucurie...:)
tu ca o sală de așteptare a timpului prezent scenografia simplă până la refuz prospective utopii scenarii sincope despărțiri autoportrete laviuri sepia hainele rătăcite în căutarea mea prin camere goale life as we know it would stop people would stop leaving home inflexiuni modulatorii neLiniște nopți second-hand this is a dangerous way of looking at the future mediterana
Stii ce e ciudat Andrei? Că nu știi să îți păstrezi sfaturile de genul „Eu în locul tău... pe viitor..” pentru tine. Asta așa,... ca de la inginer la inginer. Sfaturile de genul ăsta. așa... militante (mai ales cu sintagma „pe viitor”) îmi aduc prea mult aminte de proletcultism. Și de certitudinile lui. De fapt mi se pare aberant, daca nu oarecum incorect (ca sa nu spun altfel) să mă apostrofezi pe mine pentru siguranța cu care fac o afirmație în timp ce tu te proțăpești pe (filozofic vorbind) o mentalitate a certitudinilor despre ce e și ce nu e. Mi se pare interesantă și justificarea ta extrem de populistă (sau argumentul tau populist justificat) cum că „nimeni altcineva in afara ta nu considera”. Deci care va să zică e musai ca să avem majoritatea de partea noastră. Altfel nu avem dreptate. Ei bine, Andrei, eu te las pe tine să ai mulțimile de partea ta, glaoata aceea zgomotoasă care îți va susține (în accepțiunea ta) opinia. Eu rămîn cu minoritatea asta mai puțin pricepută în ale literaturii și continui să susțin ce am scris și mai sus, și anume că acesta este unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit pe Hermeneia. Și te asigur că probabil am citit mai mult ca toți ce se postează pe aici. Obligație profesională, deh. În ce privește bobul de neghină nu prea înțeleg ce vrei să spui. Probabil că te repezi prea tare să spui ce vrei să spui și le gîndești mai puțin. Ultima dată eu încercam să deosebesc grîul de neghină.
Este nevoie de mult talent pentru a materializa prin cuvant repere ale unor astfel de experiente. Eu nu am reusit niciodata decat sa sugerez, poate doar sa aproximez palid astfel de trairi. Te felicit pentru ca tu reusesti mai mult.
Toți visăm la un Oz și pentru fiecare există alte coordonate, o inerentă voluptate perversă a detaliilor, dincolo de stațiile de metrou iluzorii și iepurii din joben, într-o patetică stare de euforie. Lucrurile mici menite să creeze puzzle-ul cuvintelor mari devin subordonate unui spleen existențial atrofiat. Câte lucruri putem dori și care sunt prioritățile noțiunii de fericire? "Eu visez iepuri și un joben. Și o masă caldă pe zi." Treptat o lume nouă, frumos articulată în ecuațiile ei, imprimă un cuplu bipolar al momentului "azi-acum-el-ea" exponent filosofiei devenite tot mai casnică. "Am învățat să ghicesc viitorul în cartele de metrou. Una din zece călătorii se sfîrșește cu mine ezitînd." Dar iluzia glisează în miezul lucrurilor, are gustul savuros al aventurii și happy-end-ului promis: "Iubita mea o să trăiască veșnic are părul lung cît două stații de metrou". Undeva textul îmi amintește de Nichita și iubita lui cu "părul lung și negru și-l intinde de la ușă pân' la pat" sau cam așa ceva, poate într-o altă variantă pe care Poetul o recita cândva în altă viață, la poarta adolescenței.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, nu pot să te contrazic!...Glumesc, zău aşa! Deşi ţin la textul ăsta, redactat mai demult şi remixat acum - îndeosebi la acele distincţii sintetice între cei doi poeţi...Confirmarea ta şi a Ottiliei mă bucură foarte mult!
pentru textul : Noaptea de martie deDincolo de asta, eu tot mai aştept grupajul acela promis! [email protected]
poate nu ar fi rău să îți completezi profilul.
pentru textul : În loc de strigăt voi ţine un şarpe deN-am putut să stau prea mult în fața calculatorului și imaginii tale, Virgil, dar sper că "un instantaneu" tot a surprins memoria mea. Tocmai voiam să fac azi un astfel de experiment. Mi-a plăcut. Duc poemul si-n pagina mea. unde m-am ascuns (scriu din mers) pe un acoperiș ondulat încerc să fug (să zicem:) de acasă un pas mai adânc altul mai sus pe acoperiș visele alungate se pliază pe văi adânci și curbe arse de lumină pe văi/ în grăunciori de nisip strălucește mic ideea care mâine va fulgera-n mintea mea leneșă nu-mi vine să mă ating de caietul de ciocolată înghesui cuvinte pe orice ondulându-mă-n mers ca pe niște bigudiuri somnoroase mă furișez sentimentele îmi atârnă grele ca hainele pe mort mă mișc încet ca-n miere zaharisită dar scriu pe orice hârtiuță pe buzunarul întors pe dos pe olane pe frunzele de arțar așezate teanc de timpul șerpuitor al acoperișurilor scriu pe orice mânecă sau crac urcate la uscat/furtuna amestecă frunze și cârpe suprapune pe un șasiu repede când schița cuminte a obiectului fizic când bricolajul ei umbre mov se ridică din praf când lipăi papucii las semne pretutindeni în zadar n-o să mă mai vezi niciodată locuiesc într-un sunet acum.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 2 deam citit incantat, in sensul ca poemul are un ritm bun. mi a placut "niciun tăiș nu te poate desprinde de tine"
pentru textul : prologul unui jurnal care n-a fost scris niciodată deDa, o simbolistica interesanta, subliniez "tipare ascutite de greieri" si "lupii tineri crescuti intre coapse". Nu cred ca apelativul "iubite" ajuta, poemul ar suna mai bine la modul non-adresativ, zic si eu :-) Oricum, un text pe care imi face placere sa il remarc, o lectura rafinata. Bobadil.
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață depentru comentariu ottilia!
pentru textul : Oraşul real. Puterea hârtiei albe. deMi se pare incarcat poemul si pe undeva pierde din luciditate. Am remarcat: vom da la o parte grilajele unde moartea își numără fluturii, ploaia, sosirile și plecările strecurându-ne prin coastele ei desfăcute, agățați de propria șiră a spinării
pentru textul : pianina Grinnell deSilviu, dar abia acum mi-am dat seama ca postarile mele sunt asezate in categoria celor ,,bune de dat la gunoi,,.
eu ma prind cam greu :)))
o sa mai scriu, dar nu aici. mult succes tuturor!
pentru textul : ...dacă decitesc si imi dau seama ca bobadil isi defineste clar un stil. chiar si modul in care isi incepe textele si felul in care le incheie, simtul masurat, usor ironic al metaforei. remarc "ochii tai de apa". cred ca iti dai seama ca aici e si metafora si misticism oriental. mi-ai amintit de "confesiunile unei gheishe"
pentru textul : heaven deun text cu destul de multa "cinematografie". senzatia unui inceput de "role playing" poetry
pentru textul : daniel elia-clodia ceasornicarul deimaginea are tot ce-i trebuie ca sa ramai suspendat cateva clipe, sa casti ochii mari si sa evadezi din cotidian/realitate in lumea aia ideala. joaca asta a ta cu arta digitala e strasnica
pentru textul : călătoriile Alétenei demă bucur că e ceva care ţi-a plăcut la poemul ăsta
pentru textul : Melcul şi câinele andaluz dene mai citim...
ioana, nu te înșeli :)
camera siberia și pesemne paharul de argeș și someș mai apar la cineva. să spunem că a fost un soi de jam session. dar da, e auirea puțin. și pentru mine și pentru cititor cred.
mă bucur că textul de aici e ok :)
despre momentul x în care apar aici textele nu am idee. pesemne că sunt membru nou și ăsta ar fi motivul. bănuiesc că e un filtru, ceva...
așa voi face cu filmulețele
mulțumesc mult,
alex
pentru textul : cu maya deLa Multi Ani si multumesc!
pentru textul : secvenţă cu tun de ceaţă şi fumigene detraiasca ateismul poetist:) articolul de fata nu pare mai putin poezie decat alte poezii scrise in proza pe-aici. sau ma rog, are material pentru constructia a x poezii turnate in forma de poezie. nu cred ca felul asta de scriere inseamna pauza de la scrisul poeziei. de fapt, poetul scrie poezie indiferent de ceea ce scrie, fiindca e poet. o parere, bineinteles! apoi, "poetul este intr-o relatie foarte discutabila cu Dumnezeu" e mult mai foarte discutabil. zile bune!
pentru textul : dificultatea de a fi creștin deMai știi cum ne ploua acolo, lângă gardul electrificat al Zonei? Ce a fost mai întâi, textul sau fotografia? Se completează atât de bine! El, "hoțul", disperat că lumea nu-și dorește decât putere și faimă. El știe că-i poate face fericiți, dar ei nu știu ce-și doresc. E o poezie despre un mizantrop îndrăgostit de... oameni. De aceea îi îmbrățișează cu umbra. O poezie filosofică, plină de sens, de miez; ai din ce mușca aici. Interesantă această substituire umbră-culoare; surprinde subtil acea "nesiguranță" perpetuă a umbletului-litanie, o pendulare nesfârșită între sensuri, spre aflare. Contrastul iubiri - ocnași, apoi "pereții" și "gratiile" depășite doar de umbră/vis ca "formă a unui bărbat fericit", aduc accente tocmai ale acestei viziuni caleidoscopice, coloristice, asupra unei realități schizoide. Imaginea finală e de o extraordinară forță poetică sugerând un efort dincolo-de-uman de a trece dincolo de toate cicatricile pe care "și le privește". Nimic nu ar fi fost la fel de puternic, nici "până la os", "până la sânge", până la nu știu ce. Acest "până la sare" face saltul de la cuplul om-animal (lingerea animalică a drobului de sare), la cuplul om-supraom (netezirea asperităților muribunde dintre om și umbra sa cea fericită).
pentru textul : Culori dewell, Adriana, pe vremea cînd erai moderator aveai putere... politică. acum va trebui eu să îmi găsesc timp să analizez problema. am spus timp? nașpa, cum zboară....
pentru textul : intersection deDe acord cu Alma in ceea ce priveste finalul. Dar mie mi-a placut poemul pentru ca e scris din suflet de Virgil, eu nu am simtit vreo urma de "contrafacere literara" in toata prozodia asta. Iar asta, cel putin pentru unul ca mine, face toti banii, chiar daca finalul e mai putin reusit. Si ce daca? Tot omul si-o mai "face cu mana lui" cateodata... Ideea mare e ca poetul Titarenco face VIATA "cu mana lui... Altfel, dupa cum spune "ar fi cea mai mizerabila viata".... that's something! Andu
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii II deca un radio din bucataria vecinilor, mi se pare mai indefinibil, mai ...acolo, departe de mine.
pentru textul : uneori|singurătate demultumesc, Mircea. Din comentariul tau, da-mi voie si mie sa retin cuvantul "impletire". Fiindca el este cheia citirii cestui text. :) tot cu prietenie, Adriana
pentru textul : Poem cu titlu pierdut deEste inedita aceasta prezentare pe site a textului si in dialectul hutul, motiv pentru care nu pot decat sa te felicit! E o munca remarcabila. Provocarile lingvistice sunt realmente innobilate prin numitorul comun: haiku.
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) dede fapt ce nu face omul pentru tine alina manole your wish is my command mai ales că ești atît de sensibilă pe zona aminalelor comunitare, cîini, pisici și ce mai hrănește Domnul cu mila lui atotțiitoare...:) spui că e mai bine așa? și eu deci gînd la gînd cu bucurie...:)
pentru textul : Poem intravilan detu ca o sală de așteptare a timpului prezent scenografia simplă până la refuz prospective utopii scenarii sincope despărțiri autoportrete laviuri sepia hainele rătăcite în căutarea mea prin camere goale life as we know it would stop people would stop leaving home inflexiuni modulatorii neLiniște nopți second-hand this is a dangerous way of looking at the future mediterana
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 deOana, nu pot decât să îți mulțumesc cu drag pentru observarea polisemantismului permis de text și pentru apreciere.
pentru textul : l'approche du nuage degând bun și senin!
"Nicaieri nu gaseşti"
cred ca voi incepe sa facturez corecturile. :)
pentru textul : Iarna va mai dura deStii ce e ciudat Andrei? Că nu știi să îți păstrezi sfaturile de genul „Eu în locul tău... pe viitor..” pentru tine. Asta așa,... ca de la inginer la inginer. Sfaturile de genul ăsta. așa... militante (mai ales cu sintagma „pe viitor”) îmi aduc prea mult aminte de proletcultism. Și de certitudinile lui. De fapt mi se pare aberant, daca nu oarecum incorect (ca sa nu spun altfel) să mă apostrofezi pe mine pentru siguranța cu care fac o afirmație în timp ce tu te proțăpești pe (filozofic vorbind) o mentalitate a certitudinilor despre ce e și ce nu e. Mi se pare interesantă și justificarea ta extrem de populistă (sau argumentul tau populist justificat) cum că „nimeni altcineva in afara ta nu considera”. Deci care va să zică e musai ca să avem majoritatea de partea noastră. Altfel nu avem dreptate. Ei bine, Andrei, eu te las pe tine să ai mulțimile de partea ta, glaoata aceea zgomotoasă care îți va susține (în accepțiunea ta) opinia. Eu rămîn cu minoritatea asta mai puțin pricepută în ale literaturii și continui să susțin ce am scris și mai sus, și anume că acesta este unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit pe Hermeneia. Și te asigur că probabil am citit mai mult ca toți ce se postează pe aici. Obligație profesională, deh. În ce privește bobul de neghină nu prea înțeleg ce vrei să spui. Probabil că te repezi prea tare să spui ce vrei să spui și le gîndești mai puțin. Ultima dată eu încercam să deosebesc grîul de neghină.
pentru textul : Poeme accidentale. Vulnus nimirum deEste nevoie de mult talent pentru a materializa prin cuvant repere ale unor astfel de experiente. Eu nu am reusit niciodata decat sa sugerez, poate doar sa aproximez palid astfel de trairi. Te felicit pentru ca tu reusesti mai mult.
pentru textul : Meditație deer : sa apucam SA vorbim... scuze
pentru textul : anotimpuri cu pălării vechi deToți visăm la un Oz și pentru fiecare există alte coordonate, o inerentă voluptate perversă a detaliilor, dincolo de stațiile de metrou iluzorii și iepurii din joben, într-o patetică stare de euforie. Lucrurile mici menite să creeze puzzle-ul cuvintelor mari devin subordonate unui spleen existențial atrofiat. Câte lucruri putem dori și care sunt prioritățile noțiunii de fericire? "Eu visez iepuri și un joben. Și o masă caldă pe zi." Treptat o lume nouă, frumos articulată în ecuațiile ei, imprimă un cuplu bipolar al momentului "azi-acum-el-ea" exponent filosofiei devenite tot mai casnică. "Am învățat să ghicesc viitorul în cartele de metrou. Una din zece călătorii se sfîrșește cu mine ezitînd." Dar iluzia glisează în miezul lucrurilor, are gustul savuros al aventurii și happy-end-ului promis: "Iubita mea o să trăiască veșnic are părul lung cît două stații de metrou". Undeva textul îmi amintește de Nichita și iubita lui cu "părul lung și negru și-l intinde de la ușă pân' la pat" sau cam așa ceva, poate într-o altă variantă pe care Poetul o recita cândva în altă viață, la poarta adolescenței.
pentru textul : oz dece vacă de muls, poetul
pentru textul : în căutarea acului pierdut dePagini