Nu știu dacă ceea ce urmează să spun este un comentariu "calificat", dar am o mărturisire: nu am reușit să trec dincolo de prima strofă, decît ca exercițiu de citire. Poate nu vreau eu să mai privesc neaparat în direcția arătată de alții, dar mă aștept, chiar și într-un pastel, să găsesc ceva care să mă convingă că merită să citesc mai departe. Cu excepția finalului, de fapt cu excepția acelui "curgând se crește pod" nu văd nimic aici. Complet neconvingător.
mi-se pare un poem tare dramatic, care ar fi putut fi mai esentializat. aici m-am oprit si pentru aceste versuri am lasat un semn:
"poate că așa sîntem cu toții
niște oarecari buni de dat la schimb"
iti vine sa incepi a explica, a lua in brate: tu nu intelegi si dai vina aiurea nici tu nu cunosti pe cine, insa te-ai orientat bine:
"cum poți fi atât de divin
în ritmul pe care mi-l bați cu piciorul
în fiecare marțe și vinere
știu Te enervează că niciodată nu țin post
dar și pe mine mă aduce în culmea nebuniei
că fix de craciun
mi-i iei la Tine pe toți cei dragi"
adica pe ceva fals.
Cam mult "timp" in text si destul de lacunar. "In timp/timpul meu" mi se pare fortat. Imi plac ultimele doua versuri. Idei ar fi, expresia nu pare pe masura.
Vă mulţumesc pentru atenţia acordată. Îmi cer scuze pentru neatenţie, dezacordul a rămas la modificarea textului, deoarece iniţial a fost "răsuflările", când am trecut la singular, din neatenţie, n-am schimbat şi acordul.
Poţi să soliciţi cartea adresandu-te autorului la [email protected] specificnd că eu ţi-am dat adresa.
El, Cornel Mărginean, provine dintr-un areal încă nepervertit, cel al unui (sub)spaţiu transilvănean; Ţara Moţilor fiind Centrul. Care îl face să vorbească atât de frumos încât devine periculos. Tipul e ardelean «tipic». Ce faci, bade, şezi şi cugeţi? No, numa’ şed! Adică, mai întâi, intră în meditaţie şi doar, apoi, îndrăzneşte să mai şi cugete şi, câte o dată, să se şi exprime.
Virgil, Cristina, vă mulţumesc pentru păreri. Abia ce am sosit din Costa Rica. Scrisesem acest text în San Jose. Acolo ornicul toamnei abia se mişcă. De fapt e sezon ploios şi sezon uscat. Se coc boabele de cafea, am vizitat o plantaţie de cafea imensă. Vii îndrăgostit de-acolo. Am avut o vacanţă cu catamaran şi zepelin.
Aşadar nu pot renunţa la strofa 1 si 3.
Multumesc de popas; onorata pt "invidie "; uimita de interpretari( lipsa reflexivului "isi" genereaza ideea ca
genunchii nu sunt ai pasarilor). Metaforele duc spre abstract, lasa mesaje care se cer decodate( genunchii inerti=
rigiditatea umana; clepsidra materna=afectivitatea,empatia; pasarile lui H.=angoase,pericole,viziuni apocaliptice).
Adevarat, textul ar putea fi mai dezvoltat pe aceste structurari existentiale.Voi reflecta.
Este o ruptură într-adevar la ultima strofă, dar mie îmi place. Iar jocul de cuvinte pe care aproape că nu-l poți evita (la madame viață), cred ca justifică acel "trebuie să înjuri cu iscusință". Eu chiar aș îndrăzni să-ți sugerez să renunți la "ei" (versul 2 al strofei finale). În schimb ceva nu-mi sună bine deloc la versul "fratele meu de întuneric desfigurat și iubit", și cred că e vorba despre "iubit", poate că tocmai acest cuvințel creează ruptura cu ultima strofă. Și de ce nu ai renunța la el? Crezi că nu e suficient să spui "fratele meu de întuneric desfigurat"? are suficientă forță imaginea, iar mie mi se pare atât de clar că un astfel de frate este în mod necesar iubit, încât nu ai nevoie de nici o completare. Și aș mai renunța cumva la "când" din v 2 strofa 2, eventual punând "în atingere".
...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
n-am prea inteles logica povestirii dar daca ideea este ca nu mai vedem maretia din jur atunci cred ca problema nu este cit de mari sintem ci cit de orbi
ceremonia lucrurilor simple poarta aici in poem, un crescendo intim deosebit. e doar un fel de a te bucura de viata, de lucrurile mici care ii dau culoare. dincolo de oglinda ochiul critic pastreaza parca masura lucrurilor... finalul e delicat, deosebit. ma asteptam sa il lasi mostenire...:) "mă înfășor in halatul trandafiriu atât de cald moale atât de pufos le voi lăsa vorbă să mă îmbrace cu el"
iată “de ce iubim femeile”. nu se lasă şi nu se lasă. sînteţi spumoase aş tot asculta dar intrăm în conflict cu politica Hermeneia. O ultimă întrebare Raluca- cine e colegul nostru de site Aaliei?
Lucian, n-am vrut să dezvolt această poezie,deși aș fi putut, mi s-a părut că atunci ar fi fost mai explicită, așa, fiecare poate vedea ce dorește. Mă bucur că ai scis câteva cuvinte și ai încercat să vezi ceva. Cu aceeași prietenie, Cami
îți multumesc pentru observații,o să țin cont de ele sau cel puțin voi reflecta asupra lor;am încercat să transpun în abstract apariția vieții. cu respect, simona
Cand ai lor plecau in oras Isi lua atributiile de sora mai mare in primire Ce-mi trebuie mie copii, gandea Eu niciodata nu o sa nasc unul Sa-mi strice picioarele Si sanii Si mijlocul Era cald in camera aceea Isi desfacuse parul Cautandu-i o forma ca si cum ar fi despicat un drum in doua Sau un râu fără brate Asa isi imparti firele rarite de vopseaua proasta Cu care din cand in cand isi ciuntea culoarea Imbatranind constient Ca si sprancenele ei pensate vintage cearcanele Si ura Copilul dormea in camera in care dormise si ea Printre plusuri uzate patura maro Intr- un colt, mototolite ganduri Copiilor le sta cel mai bine dormind Uitase cum e sa fii copil Nu stia cum e sa fii mama Ar fi vrut sa strige dupa ai ei sa cumpere la intoarcere O cutie cu inghetata Sau un parfum ieftin cu care sa schimbe mirosul De saracie Si griul peretilor murdari Acolo sus Un hrist ca un copil uitat pe patura spala indiferenta cu bratele lui intinse stia ca din coasta lui picurase sange cand era copil il privea inainte de somn auzea uneori noaptea cum picura pe covor din perete acum stia ca sangele ala s-a oprit il ura pentru curatia lui fiind un fel de abel si cain barbatul statea acolo nemiscat indura totul nu pentru ea ci pentru copil se preschimba in gheme de lumina ori intindea mana isi ascundea plansul simtea cum cu fiecare zi sunt tot mai saraci mai singuri
Observ o antiteză a eului în două ipostaze: artist şi om. E interesantă ideea şi reuşită expunerea poetică. Lectura mă pune într-o stare de bucurie.
"stau în mormanul de semne înfipt,
ca o palidă cruce din piele şi oase(...). O metaforă ce marchează hotarul dintre cele două ipostaze. Sunt foarte convins de autenticitate.
masacrată fără emoții. ideea? la început a fost lingura...
și limba de lemn. da, dacă vrei să scrii poezie în vers clasic e musai să fii bun la prozodie, la ritm, rimă, etc, altfel devine în cel mai bun caz banal.
în fond i se spune clasică și pentru faptul că ăia, pe când se cultivau mai atent, probabil, au tot meșterit până au ajuns la o formă ideatică reprezentativă. noi, epigonii, vorba lui unu, n-avem decât șansa de a scrie în felul nostru, altfel. aici nu e nici alftel, nici la fel. noi, epigonii...
Sapphire, mie nici un detaliu nu mi se pare nesemnificativ, iar aglomerarea lor face o mare parte din lume, cel puțin din cea în care trăiesc eu. Îmi place ideea cu "Umbrelă", recunosc că nu m-am gîndit la ea. Tehnoredactare- detalii? Actaeon, și mie mi-a părut simpatic peter, el cumva mai obiect decît toate obiectele din camera lui.
mulțumesc dinu și ioana. cred că ați avut fiecare dreptate, în felul vostru. am făcut o anumită modificare despre care sper să nu impieteze prea mult sufletul textului. ce credeți?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am citit cu admiratie
pentru textul : zbor deNu știu dacă ceea ce urmează să spun este un comentariu "calificat", dar am o mărturisire: nu am reușit să trec dincolo de prima strofă, decît ca exercițiu de citire. Poate nu vreau eu să mai privesc neaparat în direcția arătată de alții, dar mă aștept, chiar și într-un pastel, să găsesc ceva care să mă convingă că merită să citesc mai departe. Cu excepția finalului, de fapt cu excepția acelui "curgând se crește pod" nu văd nimic aici. Complet neconvingător.
pentru textul : Septembrie, începuturi demi-se pare un poem tare dramatic, care ar fi putut fi mai esentializat. aici m-am oprit si pentru aceste versuri am lasat un semn:
pentru textul : carmen a murit de crăciun de"poate că așa sîntem cu toții
niște oarecari buni de dat la schimb"
iti vine sa incepi a explica, a lua in brate: tu nu intelegi si dai vina aiurea nici tu nu cunosti pe cine, insa te-ai orientat bine:
"cum poți fi atât de divin
în ritmul pe care mi-l bați cu piciorul
în fiecare marțe și vinere
știu Te enervează că niciodată nu țin post
dar și pe mine mă aduce în culmea nebuniei
că fix de craciun
mi-i iei la Tine pe toți cei dragi"
adica pe ceva fals.
mulțumesc, Adrian!
pentru textul : elegie pentru rulmenți și furnale deCam mult "timp" in text si destul de lacunar. "In timp/timpul meu" mi se pare fortat. Imi plac ultimele doua versuri. Idei ar fi, expresia nu pare pe masura.
pentru textul : Cromatic deadriana, mersi de atentionare. asta fac chiar acum.
pentru textul : love love love deVă mulţumesc pentru atenţia acordată. Îmi cer scuze pentru neatenţie, dezacordul a rămas la modificarea textului, deoarece iniţial a fost "răsuflările", când am trecut la singular, din neatenţie, n-am schimbat şi acordul.
pentru textul : chipul demultului dePoţi să soliciţi cartea adresandu-te autorului la [email protected] specificnd că eu ţi-am dat adresa.
El, Cornel Mărginean, provine dintr-un areal încă nepervertit, cel al unui (sub)spaţiu transilvănean; Ţara Moţilor fiind Centrul. Care îl face să vorbească atât de frumos încât devine periculos. Tipul e ardelean «tipic». Ce faci, bade, şezi şi cugeţi? No, numa’ şed! Adică, mai întâi, intră în meditaţie şi doar, apoi, îndrăzneşte să mai şi cugete şi, câte o dată, să se şi exprime.
pentru textul : Eseuri despre înţeles. Autor: Cornel Mărginean. Editura: Casa cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca 2010 deVirgil, Cristina, vă mulţumesc pentru păreri. Abia ce am sosit din Costa Rica. Scrisesem acest text în San Jose. Acolo ornicul toamnei abia se mişcă. De fapt e sezon ploios şi sezon uscat. Se coc boabele de cafea, am vizitat o plantaţie de cafea imensă. Vii îndrăgostit de-acolo. Am avut o vacanţă cu catamaran şi zepelin.
pentru textul : în ornicul toamnei deAşadar nu pot renunţa la strofa 1 si 3.
Daniela, Paul, Silvia - se poate să aveţi dreptate vizavi de observaţii. Voi vedea ce şi cum.
Virgil, da, atmosferă. Şi reţinere.
Sixtus, eram cât pe ce să te înţeleg :).
pentru textul : Conjunctiv deMultumesc de popas; onorata pt "invidie "; uimita de interpretari( lipsa reflexivului "isi" genereaza ideea ca
pentru textul : Duhul de naftalină degenunchii nu sunt ai pasarilor). Metaforele duc spre abstract, lasa mesaje care se cer decodate( genunchii inerti=
rigiditatea umana; clepsidra materna=afectivitatea,empatia; pasarile lui H.=angoase,pericole,viziuni apocaliptice).
Adevarat, textul ar putea fi mai dezvoltat pe aceste structurari existentiale.Voi reflecta.
Este o ruptură într-adevar la ultima strofă, dar mie îmi place. Iar jocul de cuvinte pe care aproape că nu-l poți evita (la madame viață), cred ca justifică acel "trebuie să înjuri cu iscusință". Eu chiar aș îndrăzni să-ți sugerez să renunți la "ei" (versul 2 al strofei finale). În schimb ceva nu-mi sună bine deloc la versul "fratele meu de întuneric desfigurat și iubit", și cred că e vorba despre "iubit", poate că tocmai acest cuvințel creează ruptura cu ultima strofă. Și de ce nu ai renunța la el? Crezi că nu e suficient să spui "fratele meu de întuneric desfigurat"? are suficientă forță imaginea, iar mie mi se pare atât de clar că un astfel de frate este în mod necesar iubit, încât nu ai nevoie de nici o completare. Și aș mai renunța cumva la "când" din v 2 strofa 2, eventual punând "în atingere".
pentru textul : madame de...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
pentru textul : 12-13 marinari den-am prea inteles logica povestirii dar daca ideea este ca nu mai vedem maretia din jur atunci cred ca problema nu este cit de mari sintem ci cit de orbi
pentru textul : Poveste cu un om mare care voia să fie mic deceremonia lucrurilor simple poarta aici in poem, un crescendo intim deosebit. e doar un fel de a te bucura de viata, de lucrurile mici care ii dau culoare. dincolo de oglinda ochiul critic pastreaza parca masura lucrurilor... finalul e delicat, deosebit. ma asteptam sa il lasi mostenire...:) "mă înfășor in halatul trandafiriu atât de cald moale atât de pufos le voi lăsa vorbă să mă îmbrace cu el"
pentru textul : pink velvet deiată “de ce iubim femeile”. nu se lasă şi nu se lasă. sînteţi spumoase aş tot asculta dar intrăm în conflict cu politica Hermeneia. O ultimă întrebare Raluca- cine e colegul nostru de site Aaliei?
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deDe mare valoare pentru mine desigur. Djamal
pentru textul : Scoarța bobului de grâu deRog un editor să se uite încă o dată peste acest text. Nu cred că este de șantier. Eugen.
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor(II) deLucian, n-am vrut să dezvolt această poezie,deși aș fi putut, mi s-a părut că atunci ar fi fost mai explicită, așa, fiecare poate vedea ce dorește. Mă bucur că ai scis câteva cuvinte și ai încercat să vezi ceva. Cu aceeași prietenie, Cami
pentru textul : infern deîți multumesc pentru observații,o să țin cont de ele sau cel puțin voi reflecta asupra lor;am încercat să transpun în abstract apariția vieții. cu respect, simona
pentru textul : candoare transcendenta deCand ai lor plecau in oras Isi lua atributiile de sora mai mare in primire Ce-mi trebuie mie copii, gandea Eu niciodata nu o sa nasc unul Sa-mi strice picioarele Si sanii Si mijlocul Era cald in camera aceea Isi desfacuse parul Cautandu-i o forma ca si cum ar fi despicat un drum in doua Sau un râu fără brate Asa isi imparti firele rarite de vopseaua proasta Cu care din cand in cand isi ciuntea culoarea Imbatranind constient Ca si sprancenele ei pensate vintage cearcanele Si ura Copilul dormea in camera in care dormise si ea Printre plusuri uzate patura maro Intr- un colt, mototolite ganduri Copiilor le sta cel mai bine dormind Uitase cum e sa fii copil Nu stia cum e sa fii mama Ar fi vrut sa strige dupa ai ei sa cumpere la intoarcere O cutie cu inghetata Sau un parfum ieftin cu care sa schimbe mirosul De saracie Si griul peretilor murdari Acolo sus Un hrist ca un copil uitat pe patura spala indiferenta cu bratele lui intinse stia ca din coasta lui picurase sange cand era copil il privea inainte de somn auzea uneori noaptea cum picura pe covor din perete acum stia ca sangele ala s-a oprit il ura pentru curatia lui fiind un fel de abel si cain barbatul statea acolo nemiscat indura totul nu pentru ea ci pentru copil se preschimba in gheme de lumina ori intindea mana isi ascundea plansul simtea cum cu fiecare zi sunt tot mai saraci mai singuri
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 15 deNihil sine arte. Multumesc pentru aprecieri, Djamal.
pentru textul : Grand Marché d’Art Contemporain deerată:
pentru textul : epigrama bat-o vina deci pentru
expresia SCHELETUL zăpezilor este figură de stil şi după ştiinţa mea nu ar fi permisă.
pentru textul : Renga deObserv o antiteză a eului în două ipostaze: artist şi om. E interesantă ideea şi reuşită expunerea poetică. Lectura mă pune într-o stare de bucurie.
pentru textul : Răstignit pe un scaun, la masa de scris, de"stau în mormanul de semne înfipt,
ca o palidă cruce din piele şi oase(...). O metaforă ce marchează hotarul dintre cele două ipostaze. Sunt foarte convins de autenticitate.
multam de trecere si citire Calin.
pentru textul : Poveste cu zei demasacrată fără emoții. ideea? la început a fost lingura...
pentru textul : tablou domestic cu înger deși limba de lemn. da, dacă vrei să scrii poezie în vers clasic e musai să fii bun la prozodie, la ritm, rimă, etc, altfel devine în cel mai bun caz banal.
în fond i se spune clasică și pentru faptul că ăia, pe când se cultivau mai atent, probabil, au tot meșterit până au ajuns la o formă ideatică reprezentativă. noi, epigonii, vorba lui unu, n-avem decât șansa de a scrie în felul nostru, altfel. aici nu e nici alftel, nici la fel. noi, epigonii...
Sapphire, mie nici un detaliu nu mi se pare nesemnificativ, iar aglomerarea lor face o mare parte din lume, cel puțin din cea în care trăiesc eu. Îmi place ideea cu "Umbrelă", recunosc că nu m-am gîndit la ea. Tehnoredactare- detalii? Actaeon, și mie mi-a părut simpatic peter, el cumva mai obiect decît toate obiectele din camera lui.
pentru textul : Decor cu peter în fotoliu deDeci se poate. Un text frumos, nostalgic, plin de emoție și fără greșeli. Bun.
pentru textul : bicicleta demulțumesc dinu și ioana. cred că ați avut fiecare dreptate, în felul vostru. am făcut o anumită modificare despre care sper să nu impieteze prea mult sufletul textului. ce credeți?
pentru textul : amputarea literei d dePagini