Aoleu, săracii mitologi, numai una bucată zeu ameţit le lipsea din coaste! Scuzaţi gafa, insert-ul e de vina, bineînţeles, doar nu eu, ce dacă-s nemâncat de ieri şi mi-o fo' foame! Corectat... şi mulţumiri pentru trasul de mânecă.
...am o slabiciune la efemeride... ...sint anumite locuri "maligne" ce se imprima inevitabil in memorie, ascutindu-ti dorintele, ambitiile; au un impact ireversibil asupra ta...aceste puncte de focalizare ale "septicemiei" (din doua orase diferite) au fost esentiale pentru mine, cu riscul de a parea insirate...e o poezie de citiva ani...cind supravietuiesti lor, oraselor invizibile (vezi si Italo Calvino) ce devin brusc vizibile in toata splendoarea lor, viata ta are deja alte coordonate. multumesc.
nu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
imi place acest cantec, are un ritm aparte. mă aspresc peste un luciu de apă. timpi morți pentru răsărit și peste apus, eu sunt crucea de pe Casa Deluviului, punctul de raportare la mai_e_mult_ până_când_ne_vom_ține_din_nou_de_mână cu găletușe și forme pentru castelele de nisip. mai trec,
si mie mi se pare acum "plimba limba" cam imbarligat. voi gasi o formula mai bune. multumesc si, cum spuneam, chiar daca textul este scris cu luni in urma, este important pentru mine. apreciez faptul ca va spune ceva. e important sa stiu asta de la voi.
Stiu Ela ca Bach e-n noi ca si Michael ori pruncii de alabastru. Totu-i in noi si-apoi -spre - altii.Asa cum cele de mai sus au venit de la tine la mine intr-o seara cind Bach era destul de departe si-o coloana a infinitului se-ncrucisa cu pasarea de foc cazind in final amindoua (pina la venirea ta ) intr-o groapa de ridicol pe care numai Bulgarkov imbinat cu Ilf si petrof ( fara fond sonor) ar fi putut-o imbina:)Dupa aia a izbucnit patetica. h
cezar există o diferență între a nu avea talent și a nu avea inspirație. un om care scrie poezie poate cu siguranță sa aibă zile proaste. și texte proaste. un om care nu știe sau nu poate să scrie poezie nu are nici măcar un text bun. sau chiar dacă îl are este o excepție. pentru primul excepția este textul prost. pentru al doilea excepția este textul bun. întrebarea care ar trebui să ți-o pui nu este de ce unii își versifică legitimațiile ci dacă tu poți scrie poezie. fiindcă dacă tu nu poți atunci este absolut irelevant ce fac alții.
interesant desi oscilez intre a "alege" (asa teoretic) fie textul - colaj - intreg, fie varianta de a-l citi ca pe niste texte distincte. ai incercat o coagulare. nu stiu daca e reusita sau e doar artificiala. emilian scrie bine, stie sa te faca sa simti in stomac si in creierul mic ceea ce probabil simte el, sau ceea ce ar vrea sa te faca pe tine sa simti. e o poezie la frontiera intre arta si freud
Multumesc de apreciere Aranca. Intr-adevar Tibick ne ofera interactia vizuala dintre fotografie si textul care il insoteste. Pentru o mai buna apreciere a mediului recomand o vizita pe siteul artistei : http://www.tibick-indrikova.ro/photo.html , unde prezentarea ingrijita si efectul grafic sunt extrem de bine valorificate. Adrian G
NU, pentru că sunt aceste imagini chinuite, facile, inexpresive:"la jumătatea
fiecărui gând" , "iubiri
mioape", "menghina
nopţii", "vitraliile timpului".
Mai bine simplu, fără zorzoane, dacă nu-s expresive...originale
Ioana, multumesc de precizare... chiar ma intrebam :-) Paul, multumesc de lectura, n-am inteles partea cu "informat", daca era "informatizat" era clar... Pe viitor poate devii mai explicit, atat in continut cat si in exprimare. Iar ironia sa stii ca nu prea iti iese, nici in comentarii nici in texte, asta in caz ca o incerci desigur, eu nici macar nu-mi dau seama, atat este ea (ironia ta) de subtila :-) Dar nu-i nimic, nu trebuie sa fim toti la fel, altfel ar fi o lume tare plictisitoare iar plictisul, crede-ma, este principala cauza a suicidului care la randul sau, este principala cauza a mortii auto-induse (te-ai prins?) Virgile, depinde in ce "cheie" citesti un text. Sincer, nici nu ma asteptam ca un astfel de text sa iti placa tocmai TIE, eu te consider un "old timer" fara "who you gonna kill next" (Waters, the bravery of being out of range :-)) Eu ma stradui sa experimentez, s-ar putea ca aceste experimente sa nu se termine niciodata, cel putin in ceea ce ma priveste, nu sunt genul care ara un ogor pana il secatuiesc, de aceea de exemplu nici prin cap nu-mi trece sa-mi scot un volum de versuri, desi material probabil ca as avea. Din cand in cand imi place sa diversific. Valabil la orice vrei: lectura, mancare, bautura, femei, mai putin programe TV la care nu ma uit din lipsa de timp si din principiu :-) Multumesc voua de timpul acordat lecturarii acestei povestiri ne-poetice si ne-verosimile, Bobadil.
Călin,
îți mulțumesc din nou pentru trecere și părere. Am avut ceva emoții pentru că textul își schimbă direcția față de precedentul, dar văzând ce ai spus, nu-mi rămâne decît să tot scriu, și să vă tot arăt și să sper că nu-mi pică netul, că nu-mi crapă windows-ul și nu-mi pierd degetele în ceva accident oribil. :) Eu de-aicea nu mai plec, nu mai plec acasă...
Silvia,
ai dreptate. Voi modifica, ar suna și mai firesc la citire utilizarea alternativelor. Ai un simț al observației grozav. Și observațiile de la hidden agenda au fost foarte pertinente. Îți mulțumesc pentru indicații și te mai aștept pe texte. Ai văzut, sunt ascultătoare. :)
francisc, nu-i tocmai o descriere cât un monolog interior, e proză jurnal. Mai greu cu dialogul (oricum e piatra de moară a prozei.) In textul acesta e putin dialog. Un text practic 80% dialog e Unhappily ever after, dacă ți-e poftă de unul. L-am refăcut de curând la indicațiile lui Andu. Personal, îmi place. Și numai ca idee.
Aleksandar, ai întotdeauna un cufăr de metafore proaspete: "să trecem legați prin fum prin lumina oarbă" "un cer puțin mai jos și mersul prin tine" Despre imaginea asta cred că e în programul Revit 2008 în care desenez eu, dar sincer îmi place pentru acuratețe, precizie și sinceritate: "sunt doar o dreaptă trasată prin punctul inimă" ...atenție la "alunecă cu"...
Un poem bine scris, transmite o stare.
Puncte foarte bune în poezie: "ajungeau să conviețuiască amical,/ca doi arhitecți."
"tata și-a construit casa și o plimba după el clandestin,"
"mama stătea înăuntru ca o porumbiță de stâncă," - frumoasă comparaţia, o metaforă portivită în context.
păsări flămânde îi ciuguleau semințe din palmă,
"ele încolțeau în pântecul lor,
creșteau și făceau niște flori zburătoare."
Ultima strofă parcă este din alt tablou. de fapt, foloseşti un alt registru. Parcă strică din toată "grădina aia pusă capac... etc. etc." - o construcţie foarte bună: "toată grădina era răsturnată și pusă
capac pe sticla de lapte"
şi nu mă împac cu salata de boeuf acolo: "făcea plăcintă cu mere, salată de boeuf,
și cânta la harmon." chiar dacă, nu mă îndoiesc, este un vers sincer.
multumesc cristina, pentru observatii si interes. da, vpi face cum spui tu. voi trimite confirmare la primirea fiecarui vot. subliniez insa ca votul trebuie sa vina de la adresa de email cu care membrul hermeneia este inscris pe site.
in ce priveste a doua intrebare, raspunsul este cel care l-am dat: „votul publicului, la care va putea participa orice membru hermeneia”, deci inclusiv autorul textului. așa am procedat data trecută și așa vom proceda și acum. da, cum spui tu., „orice membru poate să se judece pe sine”.
da Paul, ai intuit corect. si, asa cum intuiesti, daca reusesc e ceva interesant, iar daca nu, cum zice baiatul care scrie pe sub tine, e extraordinar de prost.
Dănuţ, mulţumesc pentru semnul de lectură şi mă bucur că ţi-a plăcut. În ceea ce priveşte ultima strofă, e bună varianta ta. A mea are o mică doză de "personal".
Drumul se desfasoara in toate directiile (tu insati fiind intersectia viselor, netraitelor), la un moment dat drumul cel bun te alege, te recunoaste...timpul si spatiul se contorsioneaza intr-un singur tot palpabil, se dilata, se materializeaza, prinde forma-negativ a propriei tale existente. deosebita metaforic: "Brusc, desfășurându-se, timpul drumurile astea prin mine, pașii - prin gânduri zidurile - din suflu cuvintele - ascultându-mă clipele - derapând" Volumul în pregătire "Orașul - peninsulă" este un volum bilingv?
câteva virgule ici-colo, pe la vocative mai ales. (ești un om cu frică de Dumnezeu, Dumitre!)
un treacă-meargă de corectat puțin, lipsește un a.
Înțeleg că avem doi profesori universitari în poveste, dar restul sunt oameni de la sat, aș regionaliza un pic dialogurile.
de exemplu, - Bată-l Dumnezeu să-l bată! - parcă-i prea literar Dumnezeul ăsta pentru un om de la țară.
În povestire, utilizați ca și narator un discurs literar, apoi integrați "ulcică". Poate s-ar acorda mai bine un narator din viața satului sau utilizarea unui "pahar" sau "cană" în loc.
Oricum, dincolo de aceste observații care pot fi subiective, textul are același iz pe care il au toate cele scrise de dumneavoatră. Sunt subiecte pe care eu nu le agreez în mod special pentru că mi se par învechite, scrise și răscrise, cum e viața la sat, dar scriitura dumneavoastră m-a făcut să le citesc cu plăcere. :)
Dincolo de delectarea de a „cotrobăi” într-o poșetă și constatând cam același inventar :) ca în mai toate poșetele doamnelor și domnișoarelor foarte prevăzătoare, dincolo de încercarea de a metaforiza tinerețea :) și după un final excelent (din care aș scoate „Vă vine să credeți?”), trebuie să fac niște precizări necesare pentru buna funcționare a site-ului, a acestui spațiu în care avem acces să postăm texte, să citim și să exprimăm opinii.
Poate că ar fi fost bine ca ceea ce scriu acum să fie un mic articol postat separat, dar am ales să scriu aici fiindcă ești printre cei care au venit în ultimele luni pe site și poate că nu ai luat cunoștință cu toate regulile.
O să mă refera acum doar la încadrarea textelor în categorii de gen și subcategorii de specii literare, pe care o consider foarte necesară din cel puțin două motive: 1. Autorul trebuie să știe exact în ce gen literar scrie și ce specie literară abordează pentru a ști cum să-și organizeze discursul literar într-un mod corect; 2. Lectorul trebuie să știe ce gen literar și ce specie literară este ceea ce citește pentru a putea recepta corect textul.
Ar trebui lecturate sau relecturate informațiile de la următoarele linkuri (Regulament, Întrebări și răspunsuri): http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom - alineat 16.5 http://hermeneia.com/content/ce_se_intampla_daca_am_gresit_incadrarea_un... http://hermeneia.com/content/cum_se_poate_schimba_incadrarea_unui_text_a...
Acum referitor la genul diaristic în care se înscrie „jurnalul”, trebuie știute cel puțin cinci mărci specifice după care îl putem recunoaște:
- elemente autobiografice reale (selectate)
- semnul egalităţii între autorul real, narator şi personajul principal
- convenţia datării sau a specificării timpului într-o altă formă, nu neapărat datarea
- persoana întâi a autorului (pronume și verbe)
- pronumele şi adjectivul posesiv (a mea, ale mele, al meu, ai mei... mea, mele, meu, mei)
Dacă ne uităm un pic la textele înscrise la subcategoria „jurnal”, vom observa că cele care au aceste mărci de recunoaștere sunt textele Cristinei Moldoveanu și ale lui Sebi Șufariu (mă refer la textele recente). http://hermeneia.com/category/proza/jurnal
Dacă oricare dintre noi, userii, sau orice alt vizitator va dori să acceseze pentru lectură doar categoria „proză”, iar de acolo subcategoria „jurnal”, trebuie să găsească doar texte-jurnal, nu note, nu povestiri, nu altceva, nu un amalgam ca în poșetele noastre :)
În speranța că va fi perceput corect acest demers al meu, îți doresc inspirație și mult spor!
Același exscurs filosofic autoritar cu care autoarea ne-a obișnuit. Malaxor reflexiv al unor fenotipuri lirice, mereu la limita imaginarului, atenția autoarei îl țintuiește în scaun pe cititor și-l constrânge la a-i deveni adresant, dacă nu partener de dialog. Te simți asaltat, ”executat” ca la carte.
Ela, mie nu că "mi se pare" greu lizibilă, chiar este. Mai precis, sunt cuvinte pe care, oricât m-aș chinui, nu le deslușesc. Acum, dacă ai reuși să faci în așa fel încât să pară șterse anumite cuvinte, să creezi, cu alte cuvinte, ilizibilul în așa fel încât să pară timpul, anotimpurile cele care le-au șters... ar fi altceva. Voi reveni, dacă gaăsești o soluție, pentru că întrevăd ceva ce mi-a plăcut (la propriu "întrevăd" :-)) Călin, mă gândeam că numai citind-o pe Linea, și ai înțeles că nu este genul care să aibă nevoie de așa ceva. Să îi respectăm decizia. Aș dori să nu aglomerăm subsolul textului Elei cu comentarii care nu au legătură cu ceea ce a scris ea.
"sfîrâit" ar trebui ori [â], ori [î] peste tot "gustul acru al resemnării" "plictiseala cronică" "visele rumegate" ar merita rescrise, formulările mi se par a nu aduce nicio nuanță nouă Mi-a plăcut "un suflet cioplit din iluzii", și, în mare, e un poem pe care l-am simțit, e un text sincer cu sine și cu cititorul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aoleu, săracii mitologi, numai una bucată zeu ameţit le lipsea din coaste! Scuzaţi gafa, insert-ul e de vina, bineînţeles, doar nu eu, ce dacă-s nemâncat de ieri şi mi-o fo' foame! Corectat... şi mulţumiri pentru trasul de mânecă.
pentru textul : Cavalerul Trac de...am o slabiciune la efemeride... ...sint anumite locuri "maligne" ce se imprima inevitabil in memorie, ascutindu-ti dorintele, ambitiile; au un impact ireversibil asupra ta...aceste puncte de focalizare ale "septicemiei" (din doua orase diferite) au fost esentiale pentru mine, cu riscul de a parea insirate...e o poezie de citiva ani...cind supravietuiesti lor, oraselor invizibile (vezi si Italo Calvino) ce devin brusc vizibile in toata splendoarea lor, viata ta are deja alte coordonate. multumesc.
pentru textul : septicemia memoriei denu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
pentru textul : Cavalerul Trac deimi place acest cantec, are un ritm aparte. mă aspresc peste un luciu de apă. timpi morți pentru răsărit și peste apus, eu sunt crucea de pe Casa Deluviului, punctul de raportare la mai_e_mult_ până_când_ne_vom_ține_din_nou_de_mână cu găletușe și forme pentru castelele de nisip. mai trec,
pentru textul : Coborât la capăt de spaimă desi mie mi se pare acum "plimba limba" cam imbarligat. voi gasi o formula mai bune. multumesc si, cum spuneam, chiar daca textul este scris cu luni in urma, este important pentru mine. apreciez faptul ca va spune ceva. e important sa stiu asta de la voi.
pentru textul : dorina deStiu Ela ca Bach e-n noi ca si Michael ori pruncii de alabastru. Totu-i in noi si-apoi -spre - altii.Asa cum cele de mai sus au venit de la tine la mine intr-o seara cind Bach era destul de departe si-o coloana a infinitului se-ncrucisa cu pasarea de foc cazind in final amindoua (pina la venirea ta ) intr-o groapa de ridicol pe care numai Bulgarkov imbinat cu Ilf si petrof ( fara fond sonor) ar fi putut-o imbina:)Dupa aia a izbucnit patetica. h
pentru textul : Michel decezar există o diferență între a nu avea talent și a nu avea inspirație. un om care scrie poezie poate cu siguranță sa aibă zile proaste. și texte proaste. un om care nu știe sau nu poate să scrie poezie nu are nici măcar un text bun. sau chiar dacă îl are este o excepție. pentru primul excepția este textul prost. pentru al doilea excepția este textul bun. întrebarea care ar trebui să ți-o pui nu este de ce unii își versifică legitimațiile ci dacă tu poți scrie poezie. fiindcă dacă tu nu poți atunci este absolut irelevant ce fac alții.
pentru textul : iarna deo poezie care se remarca doar prin limba "româno-americana" în care e scrisa :))
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deinteresant desi oscilez intre a "alege" (asa teoretic) fie textul - colaj - intreg, fie varianta de a-l citi ca pe niste texte distincte. ai incercat o coagulare. nu stiu daca e reusita sau e doar artificiala. emilian scrie bine, stie sa te faca sa simti in stomac si in creierul mic ceea ce probabil simte el, sau ceea ce ar vrea sa te faca pe tine sa simti. e o poezie la frontiera intre arta si freud
pentru textul : re_birth deMultumesc de apreciere Aranca. Intr-adevar Tibick ne ofera interactia vizuala dintre fotografie si textul care il insoteste. Pentru o mai buna apreciere a mediului recomand o vizita pe siteul artistei : http://www.tibick-indrikova.ro/photo.html , unde prezentarea ingrijita si efectul grafic sunt extrem de bine valorificate. Adrian G
pentru textul : Bird no 44 deMulţumesc pentru citiri şi mă bucur că v-au plăcut măcar câteva versuri. Vă mai aştept, bucuros de observaţii.
pentru textul : Poate mâine... deNU, pentru că sunt aceste imagini chinuite, facile, inexpresive:"la jumătatea
pentru textul : Mi-a zâmbit defiecărui gând" , "iubiri
mioape", "menghina
nopţii", "vitraliile timpului".
Mai bine simplu, fără zorzoane, dacă nu-s expresive...originale
*faptul
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deIoana, multumesc de precizare... chiar ma intrebam :-) Paul, multumesc de lectura, n-am inteles partea cu "informat", daca era "informatizat" era clar... Pe viitor poate devii mai explicit, atat in continut cat si in exprimare. Iar ironia sa stii ca nu prea iti iese, nici in comentarii nici in texte, asta in caz ca o incerci desigur, eu nici macar nu-mi dau seama, atat este ea (ironia ta) de subtila :-) Dar nu-i nimic, nu trebuie sa fim toti la fel, altfel ar fi o lume tare plictisitoare iar plictisul, crede-ma, este principala cauza a suicidului care la randul sau, este principala cauza a mortii auto-induse (te-ai prins?) Virgile, depinde in ce "cheie" citesti un text. Sincer, nici nu ma asteptam ca un astfel de text sa iti placa tocmai TIE, eu te consider un "old timer" fara "who you gonna kill next" (Waters, the bravery of being out of range :-)) Eu ma stradui sa experimentez, s-ar putea ca aceste experimente sa nu se termine niciodata, cel putin in ceea ce ma priveste, nu sunt genul care ara un ogor pana il secatuiesc, de aceea de exemplu nici prin cap nu-mi trece sa-mi scot un volum de versuri, desi material probabil ca as avea. Din cand in cand imi place sa diversific. Valabil la orice vrei: lectura, mancare, bautura, femei, mai putin programe TV la care nu ma uit din lipsa de timp si din principiu :-) Multumesc voua de timpul acordat lecturarii acestei povestiri ne-poetice si ne-verosimile, Bobadil.
pentru textul : jester deAdmirabila odisee a Amaliei. O iarbă, două ierbi și o balanță pentru a cântări un crepuscul.
pentru textul : fără amalia deCălin,
îți mulțumesc din nou pentru trecere și părere. Am avut ceva emoții pentru că textul își schimbă direcția față de precedentul, dar văzând ce ai spus, nu-mi rămâne decît să tot scriu, și să vă tot arăt și să sper că nu-mi pică netul, că nu-mi crapă windows-ul și nu-mi pierd degetele în ceva accident oribil. :) Eu de-aicea nu mai plec, nu mai plec acasă...
Silvia,
ai dreptate. Voi modifica, ar suna și mai firesc la citire utilizarea alternativelor. Ai un simț al observației grozav. Și observațiile de la hidden agenda au fost foarte pertinente. Îți mulțumesc pentru indicații și te mai aștept pe texte. Ai văzut, sunt ascultătoare. :)
francisc, nu-i tocmai o descriere cât un monolog interior, e proză jurnal. Mai greu cu dialogul (oricum e piatra de moară a prozei.) In textul acesta e putin dialog. Un text practic 80% dialog e Unhappily ever after, dacă ți-e poftă de unul. L-am refăcut de curând la indicațiile lui Andu. Personal, îmi place. Și numai ca idee.
Vă mulțumesc pentru atenție și păreri. :)
pentru textul : am evadat un timp (2) deAleksandar, ai întotdeauna un cufăr de metafore proaspete: "să trecem legați prin fum prin lumina oarbă" "un cer puțin mai jos și mersul prin tine" Despre imaginea asta cred că e în programul Revit 2008 în care desenez eu, dar sincer îmi place pentru acuratețe, precizie și sinceritate: "sunt doar o dreaptă trasată prin punctul inimă" ...atenție la "alunecă cu"...
pentru textul : culoarea ochilor închiși deAm să procedez în consecinţă!
pentru textul : Concurs Naţional de Poezie deUn poem bine scris, transmite o stare.
Puncte foarte bune în poezie: "ajungeau să conviețuiască amical,/ca doi arhitecți."
"tata și-a construit casa și o plimba după el clandestin,"
"mama stătea înăuntru ca o porumbiță de stâncă," - frumoasă comparaţia, o metaforă portivită în context.
păsări flămânde îi ciuguleau semințe din palmă,
"ele încolțeau în pântecul lor,
creșteau și făceau niște flori zburătoare."
Ultima strofă parcă este din alt tablou. de fapt, foloseşti un alt registru. Parcă strică din toată "grădina aia pusă capac... etc. etc." - o construcţie foarte bună: "toată grădina era răsturnată și pusă
capac pe sticla de lapte"
şi nu mă împac cu salata de boeuf acolo: "făcea plăcintă cu mere, salată de boeuf,
și cânta la harmon." chiar dacă, nu mă îndoiesc, este un vers sincer.
Mi-a plăcut!
pentru textul : poem cu părinți demultumesc cristina, pentru observatii si interes. da, vpi face cum spui tu. voi trimite confirmare la primirea fiecarui vot. subliniez insa ca votul trebuie sa vina de la adresa de email cu care membrul hermeneia este inscris pe site.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dein ce priveste a doua intrebare, raspunsul este cel care l-am dat: „votul publicului, la care va putea participa orice membru hermeneia”, deci inclusiv autorul textului. așa am procedat data trecută și așa vom proceda și acum. da, cum spui tu., „orice membru poate să se judece pe sine”.
Multumesc Paul, imi place schimbarea de viteze cind si cum e necesara - poetic or otherwise :p
pentru textul : brb deda Paul, ai intuit corect. si, asa cum intuiesti, daca reusesc e ceva interesant, iar daca nu, cum zice baiatul care scrie pe sub tine, e extraordinar de prost.
pentru textul : după douăzeci de ani (I) deDănuţ, mulţumesc pentru semnul de lectură şi mă bucur că ţi-a plăcut. În ceea ce priveşte ultima strofă, e bună varianta ta. A mea are o mică doză de "personal".
pentru textul : closer deDrumul se desfasoara in toate directiile (tu insati fiind intersectia viselor, netraitelor), la un moment dat drumul cel bun te alege, te recunoaste...timpul si spatiul se contorsioneaza intr-un singur tot palpabil, se dilata, se materializeaza, prinde forma-negativ a propriei tale existente. deosebita metaforic: "Brusc, desfășurându-se, timpul drumurile astea prin mine, pașii - prin gânduri zidurile - din suflu cuvintele - ascultându-mă clipele - derapând" Volumul în pregătire "Orașul - peninsulă" este un volum bilingv?
pentru textul : Brusc, desfășurându-se, timpul decâteva virgule ici-colo, pe la vocative mai ales. (ești un om cu frică de Dumnezeu, Dumitre!)
un treacă-meargă de corectat puțin, lipsește un a.
Înțeleg că avem doi profesori universitari în poveste, dar restul sunt oameni de la sat, aș regionaliza un pic dialogurile.
de exemplu, - Bată-l Dumnezeu să-l bată! - parcă-i prea literar Dumnezeul ăsta pentru un om de la țară.
În povestire, utilizați ca și narator un discurs literar, apoi integrați "ulcică". Poate s-ar acorda mai bine un narator din viața satului sau utilizarea unui "pahar" sau "cană" în loc.
Oricum, dincolo de aceste observații care pot fi subiective, textul are același iz pe care il au toate cele scrise de dumneavoatră. Sunt subiecte pe care eu nu le agreez în mod special pentru că mi se par învechite, scrise și răscrise, cum e viața la sat, dar scriitura dumneavoastră m-a făcut să le citesc cu plăcere. :)
Vă urez succes în continuare!
pentru textul : Aproapelui cu ură 18 demi-au placut picioarele tale, ariel...
pentru textul : somn deDincolo de delectarea de a „cotrobăi” într-o poșetă și constatând cam același inventar :) ca în mai toate poșetele doamnelor și domnișoarelor foarte prevăzătoare, dincolo de încercarea de a metaforiza tinerețea :) și după un final excelent (din care aș scoate „Vă vine să credeți?”), trebuie să fac niște precizări necesare pentru buna funcționare a site-ului, a acestui spațiu în care avem acces să postăm texte, să citim și să exprimăm opinii.
Poate că ar fi fost bine ca ceea ce scriu acum să fie un mic articol postat separat, dar am ales să scriu aici fiindcă ești printre cei care au venit în ultimele luni pe site și poate că nu ai luat cunoștință cu toate regulile.
O să mă refera acum doar la încadrarea textelor în categorii de gen și subcategorii de specii literare, pe care o consider foarte necesară din cel puțin două motive: 1. Autorul trebuie să știe exact în ce gen literar scrie și ce specie literară abordează pentru a ști cum să-și organizeze discursul literar într-un mod corect; 2. Lectorul trebuie să știe ce gen literar și ce specie literară este ceea ce citește pentru a putea recepta corect textul.
Ar trebui lecturate sau relecturate informațiile de la următoarele linkuri (Regulament, Întrebări și răspunsuri):
http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom - alineat 16.5
http://hermeneia.com/content/ce_se_intampla_daca_am_gresit_incadrarea_un...
http://hermeneia.com/content/cum_se_poate_schimba_incadrarea_unui_text_a...
Acum referitor la genul diaristic în care se înscrie „jurnalul”, trebuie știute cel puțin cinci mărci specifice după care îl putem recunoaște:
- elemente autobiografice reale (selectate)
- semnul egalităţii între autorul real, narator şi personajul principal
- convenţia datării sau a specificării timpului într-o altă formă, nu neapărat datarea
- persoana întâi a autorului (pronume și verbe)
- pronumele şi adjectivul posesiv (a mea, ale mele, al meu, ai mei... mea, mele, meu, mei)
Dacă ne uităm un pic la textele înscrise la subcategoria „jurnal”, vom observa că cele care au aceste mărci de recunoaștere sunt textele Cristinei Moldoveanu și ale lui Sebi Șufariu (mă refer la textele recente). http://hermeneia.com/category/proza/jurnal
Dacă oricare dintre noi, userii, sau orice alt vizitator va dori să acceseze pentru lectură doar categoria „proză”, iar de acolo subcategoria „jurnal”, trebuie să găsească doar texte-jurnal, nu note, nu povestiri, nu altceva, nu un amalgam ca în poșetele noastre :)
În speranța că va fi perceput corect acest demers al meu, îți doresc inspirație și mult spor!
pentru textul : despre o astfel de tinereţe nu s-a spus, încă deAcelași exscurs filosofic autoritar cu care autoarea ne-a obișnuit. Malaxor reflexiv al unor fenotipuri lirice, mereu la limita imaginarului, atenția autoarei îl țintuiește în scaun pe cititor și-l constrânge la a-i deveni adresant, dacă nu partener de dialog. Te simți asaltat, ”executat” ca la carte.
pentru textul : Plat-forma de execuţie deEla, mie nu că "mi se pare" greu lizibilă, chiar este. Mai precis, sunt cuvinte pe care, oricât m-aș chinui, nu le deslușesc. Acum, dacă ai reuși să faci în așa fel încât să pară șterse anumite cuvinte, să creezi, cu alte cuvinte, ilizibilul în așa fel încât să pară timpul, anotimpurile cele care le-au șters... ar fi altceva. Voi reveni, dacă gaăsești o soluție, pentru că întrevăd ceva ce mi-a plăcut (la propriu "întrevăd" :-)) Călin, mă gândeam că numai citind-o pe Linea, și ai înțeles că nu este genul care să aibă nevoie de așa ceva. Să îi respectăm decizia. Aș dori să nu aglomerăm subsolul textului Elei cu comentarii care nu au legătură cu ceea ce a scris ea.
pentru textul : roca din care mă nasc de"sfîrâit" ar trebui ori [â], ori [î] peste tot "gustul acru al resemnării" "plictiseala cronică" "visele rumegate" ar merita rescrise, formulările mi se par a nu aduce nicio nuanță nouă Mi-a plăcut "un suflet cioplit din iluzii", și, în mare, e un poem pe care l-am simțit, e un text sincer cu sine și cu cititorul.
pentru textul : Dezintegrare dePagini