am intrat doar ca sa dau o penita. nu pot sa spun cat mi-a placut si cum, ce sens ar avea. am simtit exact ca in comentariul de mai sus, ca fiecare grupaj e un poem in sine. de aceea.
Alma, am tot căutat o poză potrivită... până la urmă m-am răzgândit, cred că nu are nevoie de așa ceva... nu trebuie să se mai știe de la ce anume a plecat poezia, nu? :-) Mă amuza însă ideea de a pune o astfel de poză, tocmai pentru confuzie... Da, e și un pic de ironie acolo în final, ai sesizat bine, dar e și un "clenci" ascuns. De mult timp nu mai folosesc conjuncțiile decât cu mare zgârcenie. M-am întrebat ce mi-a venit să le las de capul lor în poezia aceasta. Cred că sunt pauze de genul celor amintite de Actaeon... și-apoi gândeste-te cum ar arăta fără... ar fi acolo o repetiție supărătoare, (am sprijini bicicleta de apă/ am număra porumbei pentru încă o iubire), pe care acum nu văd cum aș putea-o evita decât prin transformarea verbului "am număra" în gerunziu - dar mai am un gerunziu în versul următor) sau prin introducerea unui nou vers... Poate ai vreo sugestie care să lase si pauza necesară și să rezolve și fragmentarea... Francisc, și eu. Vladimir, nu știu dacă e o temă a primăverii, cred că a venit înainte de ea :-) Oricum, m-ai prins, din această melodie am "furat" tonul... și m-am trezit alergând prin alte orașe ale lumii... dacă despre asta era vorba ;-) Personal sau imaginar... unde sunt limitele? Și te aștept oricând să-ți spui părerea sinceră, să știi. Ce facem cu pauzele acelea, te întreb și pe tine...
nu e ca si cum ai decoji un ou, nu ai prea mult timp de reflectie la astfel de spanzurari (de lustra:) ti se rupa coloana sub greutatea corpului si gata, nu se moare prin asfixiere, asa cum multi isi imagineaza... nici macar orgasmul specific nu este constientizat, ramane doar un mecanism. daca te spanzuri de clanta, insa, se schimba treaba:)
anyway, acestea fiind spuse, astept ceva cu iepuri vii in ilustra camera frigorifica. spleenul din poemul asta nu este pe gustul meu. si cred ca nici pe gustul tau. trust me!
disclaimer: parerea mea
Am facut corecturile de rigoare. Daca cineva mai gaseste erori in text, il rog sa-mi atraga atentia. Inca o data, ii multumesc Arancai pentru rabdarea de a parcurge cu atentie interviul si de a face observatii.
Of, Eugen, obosesc si eu cateodata sa tot iti explic ce inseamna poezia si care este rolul repetitiei. In "poemul care se citeste pe sine" Matei Visniec repeta de 9 ori substantivul poem. Dar el nu-si pierde vremea ca mine pe ateliere literare sa asculte tot felul de pareri despre cum trebuie sa i se ciunteasca, modifice, un text deja publicat. Ca daca dadeai si tu un clic de curiozitate pe clip ai fi vazut. Dar nu-i bai.
cami, eu sunt si voi fi intotdeauna pentru clarirtate si precizie în orice tip de scriere care indrazneste sa se numeasca literatura, chiar daca e nevoie sa repeti anumiti termeni pentru a încheia bine ideea. mă refer la expresia first citată de mine. cu permisiunea ta îți voi mai da un exemplu: pentru mine ar fi mult mai simplu să citesc "dacă tragi o linie cu degetul tău/ el va atinge munții" decît "dacă tragi o linie cu degetul tău va atinge munții". vezi deferența, o simți? sau pur și simplu elimini pronumele "tău". și încă ceva, lasă doar "munții aceia noduroși", fără extremități. în loc de "ai putea-o prelungi" scrie "ai putea să o prelungești". simți diferența? fără ultimele 3 versuri și cu corecturile pe care le-am făcut eu ar ieși o poezie super. mie cel puțin mi-ar plăcea. să nu mă fi implicat, aș fi înstelat-o, pentru că îmi place ideea cu bună dimineața, impunerea sau interzicerea acesteia. și pentru "hop și tu aici/ uite..." am și eu un obicei să vb așa cînd povestesc ceva cu entuziasm. și emană naturalețe, să știi.
câteva virgule ici-colo, pe la vocative mai ales. (ești un om cu frică de Dumnezeu, Dumitre!)
un treacă-meargă de corectat puțin, lipsește un a.
Înțeleg că avem doi profesori universitari în poveste, dar restul sunt oameni de la sat, aș regionaliza un pic dialogurile.
de exemplu, - Bată-l Dumnezeu să-l bată! - parcă-i prea literar Dumnezeul ăsta pentru un om de la țară.
În povestire, utilizați ca și narator un discurs literar, apoi integrați "ulcică". Poate s-ar acorda mai bine un narator din viața satului sau utilizarea unui "pahar" sau "cană" în loc.
Oricum, dincolo de aceste observații care pot fi subiective, textul are același iz pe care il au toate cele scrise de dumneavoatră. Sunt subiecte pe care eu nu le agreez în mod special pentru că mi se par învechite, scrise și răscrise, cum e viața la sat, dar scriitura dumneavoastră m-a făcut să le citesc cu plăcere. :)
Imi pare rau, Profetule, ca, poate, nu am fost eu destul de clar cand am afirmat ca problema nu exista. Sau, sa zic, este macar prost pusa. Am sa incerc acum sa justific afirmatia mea. Cat voi putea. Si zic ca problema nu exista, asa cum ai formulat-o. Cu referire la un limbaj "cu adevarat absolut" fara a preciza termenii "cu adevarat" si "absolut". Pentru ca, in subtext, apare conotatia (pe care filosofia analitica practic o eludeaza, izoland, rupand, limbajul de entitatea care il produce si studiindu-l ca pe ceva independent, prins intr-un insectar, care este supus unei "disectii") ca intre adevarul "adevarat" (reprezentat aici de exprimarea sa prin "limbajul adevarat") si "absolut" ar exista altceva decat o identitate pura. Ma opresc aici pana la precizarea termenilor din intrebare.
poemul e frumos, obiceiul de a-i canta un "cantec de leagan" singuratatii, nu e un obicei frivol, caci daca tristetea nu are nici o energie, singuratatea da.
mi-a placut "forta" din spatele negatiilor: "nu poți săruta cu buzele altuia"...
"nu te mai lipi de alt trup/de o altă speranță", o forta care aminteste de o lectie de viata invatata parca pe propria piele,
de o singuratate care nu mai apasa, care doar intregeste un spirit mai puternic cu fiecare anotimp, cu fiecare pustiu...
bine spunea Schopenhauer ca: "singuratatea e soarta spiritelor superioare".
fiecare se simte poet in felul lui, dar tu cred ca esti tipul poetului "autentic", care nu fabrica poezie, o scrie cu sufletul in palma... care are forta de a transforma o stare, intr-o poetica ce atrage prin empatie.
te citesc cu drag
D-le Dinu, a vorbi de rău - înţelege-s-ar orice din sintagma asta - consiliul H. nu duce niciodată la retrogradare categorială. Altele-s criteriile acolo, criterii artistice. Dar, şi vorbesc serios, văd că vă prieşte noul statut - scrieţi din ce în ce mai bine. Continuaţi aşa şi, zic eu, veţi redeveni autor.
Emil, mi-a plăcut întreg poemul. Aș remarca în mod deosebit: "eu nu am pat doar deformări ale celor ce-au dormit lîngă mine" și "trecătorii să-i spună ce bine vă stă doamnă zilele altuia vi se asortează cu ochii". Pentru toate-acestea, penița de aur. Cristi.
A BAGATELIZ//Á ~éz tranz. (lucruri, fapte, persoane, idei etc.) A aprecia sub valoarea reală (ca pe o bagatelă); a subaprecia; a subestima; a subevalua. /Din Bagatel[ă] + suf. ~iza BAGATELIZÁ vb. I. tr. A micșora valoarea, însemnătatea unui lucru; a subaprecia, a minimaliza. [P.i. -zez. / < bagatelă + -iza]. BAGATELIZÁ, bagatelizez, vb. I. Tranz. A diminua importanța unui lucru, a unui fapt, a unei idei etc. – Bagatel(ă) + suf. -iza.
Dincolo de toate ups and downs-urile lumii contemporane pentru mine Oana Pellea a rămas aceeași Doamnă a lucrului bine făcut cu sufletul și nu altfel.
La erudio sau la teatru, nu contează, un om cu totul special.
Din păcate, textul nu se ridică la nivelul ambițiilor și referirilor sale.
Foarte subțire în exprimare și mult prea explicit în denominarea substantivelor poetice, poemul de față este mult sub nivelul obișnuit al Ioanei Barac Grigore.
Multe penițe și o recomandare, dar hai să fim serioși, oare cine mai scrie pe bune astăzi chiar dacă nu 'pușcă' nicăieri?
Ei, uite că scrie Baraca, iar asta ar trebui să ne lumineze pe toți ca o vopsea pentru marcaje rutiere.
Margas.
mie mi-a plăcut sincer cu tot cu gerunzii, e un tablou reușit, în care se văd în spate sentimentele, senzațiile. poate doar m-aș mai gândi dacă se poate evita repetiția lui apoi, înlocui cumva, fără să se piardă curgerea.
Hm, inteleg perfect alegerea dv si mi se pare justificata. Chiar o voi opera. Vad ca mizati pe duritatea gerunziului si pe lucrurile esentiale, realiste. Va multumesc, domnule!
(Raluca, tu erai "subtila", că nu mai ştiu? Ăia mi-au şters două texte -ai mai pomenit aşa ceva?- şi-am plecat.) "Cântec" mi s-a părut prea balonaş de săpun, plus că pronunţia se împleticea puţin, deci din motive sonore. Kalipeto a zis "blue" şi a fost aproape. "Cântec" suna a şlagăr, eu am vrut să spun "blues", dar mă feresc pe cât pot de englezisme. Excelent ai remarcat: nu "stă" în nicio stare, de acord cu asta.
Silviu kalipetissime, aşadar e "blue", cum zici. Nu remarcasem "încărcătura" aceea, dar mă bucur grozav că mi-ai arătat-o. E centrul de greutate al textului.
ce pot sa spun este ca sint zile si zile. oamenii care scriu sint, asa cum stii probabil, fiinte destul de capricioase. nici unul nu cred ca facem exceptie de la asta.
multumesc Nelu, nu atat pentru penita, desi prin ea m-ai facut sa zambesc (in acelasi timp punandu-i aceasta acra grimasa pe fata lui Virgil), cat mai mult pentru com si faptul ca m-ai vizitat, ca pe-un lepros - daca e sa te iei dupa directorul Hermeneiei, care tine neaparat si pe tine si pe mine sa ne nuieleasca ori de cate ori are ocazia. noi suntem antitalent, niste novici in ale scrisului, in timp ce el, cu ale sale "cuvintele care nu ni le-a spus" e un as, impreuna cu adolescentii lui de copii care sunt autori aici, desi n-au postat inca nimic inca, pe Hermeneia, mari gongi. in fine, multumesc, zic!
Virgile, ce te irita baiatule? ca scriu si vorbesc despre credinta, dragoste, salvare, iad si rai? uite, Dumnezeu mi-a spus ca am o penita de la El, te superi? si mi-a mai spus sa folosesc si Hermeneia pt asta, ca zice ca tu l-ai cam dus la Caiafa si la Ana, auzi tu!
daca nu stiu multi ce e aia o "efa", sa se-apuce sa citeasca Biblia. ce, stiu toti ce e aia un cui prodest, pana nu se apuca sa deschida google-ul? iar temperatura din gura ursului grizzly e o figura de stil, intra tu in gura unuia si vezi cat e de frig pe-acolo. si lasa-ma-n pace, nu te-apuca tu sa fi un grizzly, tot mereu dupa mine, am eu vigilentele mele de consumat in alte lupte. oricum, una sa stii, de la mine nu vei avea nicio penita, niciodata, atat de mult ma impresioneaza poezia ta, si asta ti-o spun fara sa fiu rautacios in schimb. ave, cum zice cozan.
poemul mi-a amintit de elizabeth tudor si robert dudley, e chiar un fimulet pe youtube, o ecranizare a jurnalului ei. m-a cucerit la fel ca si poemul, numai ca suta de ani nu merge.
Sapphire, Am recitit prologul încă de aseară. Spun am recitit pentru că îl știam deja, cunoaștem istoria lui. Însă din respect pentru autor, era necesară reînprospătarea memoriei, înainte de a ne aventura într-un comentariu. Cred că prologul a fost gîndit ca o istorisire de sine stătătoare, o replică reușită la acea imagine impusă. Apoi din motive care uneori scapă și autorului, cu atît mai mult cititorului – e ca un dat, o chemare – a apărut dorința de a continua. Lăudabil, spun eu. Doar în ultimul paragraf al prologului „Acum ne pregătim de visat. Nu i-am spus niciodată cât de dureros este pentru mine, abia pot să respir cu toate mașinăriile astea pe mine. Prin gură îmi trec amintiri. Mi-aș dori să am mâini să le desprind pe toate când doarme Arius, să-l abandonez într-un vis, să-l las să se descurce singur, iar eu să îmi întind trupul nou deasupra întregului pământ, să închid ochii și să aștept primul meu vis, prima amintire.”, găsesc țesutul pentru un altoi. Așteptăm simbioza. Și pentru că am luat în calcul încadrarea în timp, nu puteam să ratez asta, scrie negru pe alb « la jumătatea secolului 21 », am întors personajul pe toate fețele, în dorința de a găsi plauzibilă alunecarea lui între cele două stări. Am avut însă doar senzația de cădere. Referitor la ok și la sugestii, firea mea nededulcită la orgolii, nu îmi permite să vin cu variante la textele colegilor mei de site. Însă – iertat să-mi fie- eu aș fi spus - bine, cuvîntul … Referitor la bourbon, firește că am luat în calcul atmosfera din casa Laurei, fireste, am notat că acolo intrau și străini, așadar se justifică ; mă întrebam doar dacă el merge cu nuci etc.Uneori e bine să nu punem toată recuzita în scenă. Știi cum e, realitatea e ca o fată mare de la țară, dacă îi pui pantofi cu toc nu mai crezi în ea. Sigur, acesta e doar un episod, să nu ne grabim încă să tragem concluzii, avem încredere în destinul personajelor. Cu stimă.
gosh! sweeeet!! I like it!
well uite chestia asta am admirat-o intotdeauna la Andu. Rezerva suficienta de umor. Si daca nu stiam cine este si tot ajungeam sa fiu sigur ca e inteligent dupa abilitatea de a nu-si pierde rezervele de umor. pacat ca esti o rasa asa de rara bobadile....
dacă este să vorbim despre curentul care l-ar putea revendica (textul), atunci cu siguranță nu este vorba de postmodernism. părerea mea este că ar putea foarte bine să fie perceput drept romantic. ideea muzei (sau inspirației, sau poeziei, etc, feciorelnică, zîmbitoare, „exterioară” realității imediate), atmosfera relativ fatalistă, efortul (aproape sisific), lupta cu sine, etc. dacă merge ca o rață, dacă măcăie ca o rață, dacă înoată ca o rață, eu zic că e rață. romantism deci. dar aștept și alte opinii care probabil mă vor contrazice.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am intrat doar ca sa dau o penita. nu pot sa spun cat mi-a placut si cum, ce sens ar avea. am simtit exact ca in comentariul de mai sus, ca fiecare grupaj e un poem in sine. de aceea.
pentru textul : autumn music 2 deMultam de trecere si apreciere. Asa este, cei care mor raman tineri, iar noi ii prindem din urma, imbatranim...
pentru textul : Aceeaşi vârstă deCu simpatie,
Iuri.
Alma, am tot căutat o poză potrivită... până la urmă m-am răzgândit, cred că nu are nevoie de așa ceva... nu trebuie să se mai știe de la ce anume a plecat poezia, nu? :-) Mă amuza însă ideea de a pune o astfel de poză, tocmai pentru confuzie... Da, e și un pic de ironie acolo în final, ai sesizat bine, dar e și un "clenci" ascuns. De mult timp nu mai folosesc conjuncțiile decât cu mare zgârcenie. M-am întrebat ce mi-a venit să le las de capul lor în poezia aceasta. Cred că sunt pauze de genul celor amintite de Actaeon... și-apoi gândeste-te cum ar arăta fără... ar fi acolo o repetiție supărătoare, (am sprijini bicicleta de apă/ am număra porumbei pentru încă o iubire), pe care acum nu văd cum aș putea-o evita decât prin transformarea verbului "am număra" în gerunziu - dar mai am un gerunziu în versul următor) sau prin introducerea unui nou vers... Poate ai vreo sugestie care să lase si pauza necesară și să rezolve și fragmentarea... Francisc, și eu. Vladimir, nu știu dacă e o temă a primăverii, cred că a venit înainte de ea :-) Oricum, m-ai prins, din această melodie am "furat" tonul... și m-am trezit alergând prin alte orașe ale lumii... dacă despre asta era vorba ;-) Personal sau imaginar... unde sunt limitele? Și te aștept oricând să-ți spui părerea sinceră, să știi. Ce facem cu pauzele acelea, te întreb și pe tine...
pentru textul : Lalele olandeze și biciclete denu e ca si cum ai decoji un ou, nu ai prea mult timp de reflectie la astfel de spanzurari (de lustra:) ti se rupa coloana sub greutatea corpului si gata, nu se moare prin asfixiere, asa cum multi isi imagineaza... nici macar orgasmul specific nu este constientizat, ramane doar un mecanism. daca te spanzuri de clanta, insa, se schimba treaba:)
pentru textul : last night deanyway, acestea fiind spuse, astept ceva cu iepuri vii in ilustra camera frigorifica. spleenul din poemul asta nu este pe gustul meu. si cred ca nici pe gustul tau. trust me!
disclaimer: parerea mea
cred că ai citit mult prea puțin din ce am scris. nu că aș scrie cine știe ce dar sînt departe de a mă descurca în proză.
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deAm facut corecturile de rigoare. Daca cineva mai gaseste erori in text, il rog sa-mi atraga atentia. Inca o data, ii multumesc Arancai pentru rabdarea de a parcurge cu atentie interviul si de a face observatii.
pentru textul : Interviu (non-virtual) cu Constantin Virgil Negoiță deNu trebuie să vă supărați, aici e un atelier în care orgoliile se lasă la intrare. Orice idee, propunere, observație trebuie înțelese ca atare.
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deOf, Eugen, obosesc si eu cateodata sa tot iti explic ce inseamna poezia si care este rolul repetitiei. In "poemul care se citeste pe sine" Matei Visniec repeta de 9 ori substantivul poem. Dar el nu-si pierde vremea ca mine pe ateliere literare sa asculte tot felul de pareri despre cum trebuie sa i se ciunteasca, modifice, un text deja publicat. Ca daca dadeai si tu un clic de curiozitate pe clip ai fi vazut. Dar nu-i bai.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit decami, eu sunt si voi fi intotdeauna pentru clarirtate si precizie în orice tip de scriere care indrazneste sa se numeasca literatura, chiar daca e nevoie sa repeti anumiti termeni pentru a încheia bine ideea. mă refer la expresia first citată de mine. cu permisiunea ta îți voi mai da un exemplu: pentru mine ar fi mult mai simplu să citesc "dacă tragi o linie cu degetul tău/ el va atinge munții" decît "dacă tragi o linie cu degetul tău va atinge munții". vezi deferența, o simți? sau pur și simplu elimini pronumele "tău". și încă ceva, lasă doar "munții aceia noduroși", fără extremități. în loc de "ai putea-o prelungi" scrie "ai putea să o prelungești". simți diferența? fără ultimele 3 versuri și cu corecturile pe care le-am făcut eu ar ieși o poezie super. mie cel puțin mi-ar plăcea. să nu mă fi implicat, aș fi înstelat-o, pentru că îmi place ideea cu bună dimineața, impunerea sau interzicerea acesteia. și pentru "hop și tu aici/ uite..." am și eu un obicei să vb așa cînd povestesc ceva cu entuziasm. și emană naturalețe, să știi.
pentru textul : pictograme (1) decâteva virgule ici-colo, pe la vocative mai ales. (ești un om cu frică de Dumnezeu, Dumitre!)
un treacă-meargă de corectat puțin, lipsește un a.
Înțeleg că avem doi profesori universitari în poveste, dar restul sunt oameni de la sat, aș regionaliza un pic dialogurile.
de exemplu, - Bată-l Dumnezeu să-l bată! - parcă-i prea literar Dumnezeul ăsta pentru un om de la țară.
În povestire, utilizați ca și narator un discurs literar, apoi integrați "ulcică". Poate s-ar acorda mai bine un narator din viața satului sau utilizarea unui "pahar" sau "cană" în loc.
Oricum, dincolo de aceste observații care pot fi subiective, textul are același iz pe care il au toate cele scrise de dumneavoatră. Sunt subiecte pe care eu nu le agreez în mod special pentru că mi se par învechite, scrise și răscrise, cum e viața la sat, dar scriitura dumneavoastră m-a făcut să le citesc cu plăcere. :)
Vă urez succes în continuare!
pentru textul : Aproapelui cu ură 18 den-am probleme cu invizibil/inevitabil. in schimb imi scapa logica conform careia tavanul ar fi un cearceaf invizibil.
pentru textul : crochiu I deImi pare rau, Profetule, ca, poate, nu am fost eu destul de clar cand am afirmat ca problema nu exista. Sau, sa zic, este macar prost pusa. Am sa incerc acum sa justific afirmatia mea. Cat voi putea. Si zic ca problema nu exista, asa cum ai formulat-o. Cu referire la un limbaj "cu adevarat absolut" fara a preciza termenii "cu adevarat" si "absolut". Pentru ca, in subtext, apare conotatia (pe care filosofia analitica practic o eludeaza, izoland, rupand, limbajul de entitatea care il produce si studiindu-l ca pe ceva independent, prins intr-un insectar, care este supus unei "disectii") ca intre adevarul "adevarat" (reprezentat aici de exprimarea sa prin "limbajul adevarat") si "absolut" ar exista altceva decat o identitate pura. Ma opresc aici pana la precizarea termenilor din intrebare.
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? depoemul e frumos, obiceiul de a-i canta un "cantec de leagan" singuratatii, nu e un obicei frivol, caci daca tristetea nu are nici o energie, singuratatea da.
pentru textul : cântec de adormit singurătatea demi-a placut "forta" din spatele negatiilor: "nu poți săruta cu buzele altuia"...
"nu te mai lipi de alt trup/de o altă speranță", o forta care aminteste de o lectie de viata invatata parca pe propria piele,
de o singuratate care nu mai apasa, care doar intregeste un spirit mai puternic cu fiecare anotimp, cu fiecare pustiu...
bine spunea Schopenhauer ca: "singuratatea e soarta spiritelor superioare".
fiecare se simte poet in felul lui, dar tu cred ca esti tipul poetului "autentic", care nu fabrica poezie, o scrie cu sufletul in palma... care are forta de a transforma o stare, intr-o poetica ce atrage prin empatie.
te citesc cu drag
D-le Dinu, a vorbi de rău - înţelege-s-ar orice din sintagma asta - consiliul H. nu duce niciodată la retrogradare categorială. Altele-s criteriile acolo, criterii artistice. Dar, şi vorbesc serios, văd că vă prieşte noul statut - scrieţi din ce în ce mai bine. Continuaţi aşa şi, zic eu, veţi redeveni autor.
pentru textul : de la eva la dama de pică deEmil, mi-a plăcut întreg poemul. Aș remarca în mod deosebit: "eu nu am pat doar deformări ale celor ce-au dormit lîngă mine" și "trecătorii să-i spună ce bine vă stă doamnă zilele altuia vi se asortează cu ochii". Pentru toate-acestea, penița de aur. Cristi.
pentru textul : prospecții seismice deA BAGATELIZ//Á ~éz tranz. (lucruri, fapte, persoane, idei etc.) A aprecia sub valoarea reală (ca pe o bagatelă); a subaprecia; a subestima; a subevalua. /Din Bagatel[ă] + suf. ~iza BAGATELIZÁ vb. I. tr. A micșora valoarea, însemnătatea unui lucru; a subaprecia, a minimaliza. [P.i. -zez. / < bagatelă + -iza]. BAGATELIZÁ, bagatelizez, vb. I. Tranz. A diminua importanța unui lucru, a unui fapt, a unei idei etc. – Bagatel(ă) + suf. -iza.
pentru textul : mi-am cumpărat o coardă verde înspre gălbui cu mînerul rupt deDincolo de toate ups and downs-urile lumii contemporane pentru mine Oana Pellea a rămas aceeași Doamnă a lucrului bine făcut cu sufletul și nu altfel.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deLa erudio sau la teatru, nu contează, un om cu totul special.
Din păcate, textul nu se ridică la nivelul ambițiilor și referirilor sale.
Foarte subțire în exprimare și mult prea explicit în denominarea substantivelor poetice, poemul de față este mult sub nivelul obișnuit al Ioanei Barac Grigore.
Multe penițe și o recomandare, dar hai să fim serioși, oare cine mai scrie pe bune astăzi chiar dacă nu 'pușcă' nicăieri?
Ei, uite că scrie Baraca, iar asta ar trebui să ne lumineze pe toți ca o vopsea pentru marcaje rutiere.
Margas.
mie mi-a plăcut sincer cu tot cu gerunzii, e un tablou reușit, în care se văd în spate sentimentele, senzațiile. poate doar m-aș mai gândi dacă se poate evita repetiția lui apoi, înlocui cumva, fără să se piardă curgerea.
pentru textul : zilnică deHm, inteleg perfect alegerea dv si mi se pare justificata. Chiar o voi opera. Vad ca mizati pe duritatea gerunziului si pe lucrurile esentiale, realiste. Va multumesc, domnule!
pentru textul : Groparul orb de(Raluca, tu erai "subtila", că nu mai ştiu? Ăia mi-au şters două texte -ai mai pomenit aşa ceva?- şi-am plecat.) "Cântec" mi s-a părut prea balonaş de săpun, plus că pronunţia se împleticea puţin, deci din motive sonore. Kalipeto a zis "blue" şi a fost aproape. "Cântec" suna a şlagăr, eu am vrut să spun "blues", dar mă feresc pe cât pot de englezisme. Excelent ai remarcat: nu "stă" în nicio stare, de acord cu asta.
Silviu kalipetissime, aşadar e "blue", cum zici. Nu remarcasem "încărcătura" aceea, dar mă bucur grozav că mi-ai arătat-o. E centrul de greutate al textului.
pentru textul : Cântecul ei trist dece pot sa spun este ca sint zile si zile. oamenii care scriu sint, asa cum stii probabil, fiinte destul de capricioase. nici unul nu cred ca facem exceptie de la asta.
pentru textul : sîntem din lumi atît de diferite demultumesc pentru intelegere, sancho! ce pot sa mai zic?... a! te mai astept.
pentru textul : Lângă fereastra veche demultumesc Nelu, nu atat pentru penita, desi prin ea m-ai facut sa zambesc (in acelasi timp punandu-i aceasta acra grimasa pe fata lui Virgil), cat mai mult pentru com si faptul ca m-ai vizitat, ca pe-un lepros - daca e sa te iei dupa directorul Hermeneiei, care tine neaparat si pe tine si pe mine sa ne nuieleasca ori de cate ori are ocazia. noi suntem antitalent, niste novici in ale scrisului, in timp ce el, cu ale sale "cuvintele care nu ni le-a spus" e un as, impreuna cu adolescentii lui de copii care sunt autori aici, desi n-au postat inca nimic inca, pe Hermeneia, mari gongi. in fine, multumesc, zic!
Virgile, ce te irita baiatule? ca scriu si vorbesc despre credinta, dragoste, salvare, iad si rai? uite, Dumnezeu mi-a spus ca am o penita de la El, te superi? si mi-a mai spus sa folosesc si Hermeneia pt asta, ca zice ca tu l-ai cam dus la Caiafa si la Ana, auzi tu!
pentru textul : cui prodest dedaca nu stiu multi ce e aia o "efa", sa se-apuce sa citeasca Biblia. ce, stiu toti ce e aia un cui prodest, pana nu se apuca sa deschida google-ul? iar temperatura din gura ursului grizzly e o figura de stil, intra tu in gura unuia si vezi cat e de frig pe-acolo. si lasa-ma-n pace, nu te-apuca tu sa fi un grizzly, tot mereu dupa mine, am eu vigilentele mele de consumat in alte lupte. oricum, una sa stii, de la mine nu vei avea nicio penita, niciodata, atat de mult ma impresioneaza poezia ta, si asta ti-o spun fara sa fiu rautacios in schimb. ave, cum zice cozan.
poemul mi-a amintit de elizabeth tudor si robert dudley, e chiar un fimulet pe youtube, o ecranizare a jurnalului ei. m-a cucerit la fel ca si poemul, numai ca suta de ani nu merge.
pentru textul : smalț deGorun, mulţumesc pentru peniţă şi sfaturile legate de construcţia textului, voi ţine cont de ele!
Silviu, mulţumesc pentru ideea de a posta textul pe blog, sunt onorată! Sper să am timp să mai scriu!
Mariana, mulţumesc pentru gândurile bune, cu drag!
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deSapphire, Am recitit prologul încă de aseară. Spun am recitit pentru că îl știam deja, cunoaștem istoria lui. Însă din respect pentru autor, era necesară reînprospătarea memoriei, înainte de a ne aventura într-un comentariu. Cred că prologul a fost gîndit ca o istorisire de sine stătătoare, o replică reușită la acea imagine impusă. Apoi din motive care uneori scapă și autorului, cu atît mai mult cititorului – e ca un dat, o chemare – a apărut dorința de a continua. Lăudabil, spun eu. Doar în ultimul paragraf al prologului „Acum ne pregătim de visat. Nu i-am spus niciodată cât de dureros este pentru mine, abia pot să respir cu toate mașinăriile astea pe mine. Prin gură îmi trec amintiri. Mi-aș dori să am mâini să le desprind pe toate când doarme Arius, să-l abandonez într-un vis, să-l las să se descurce singur, iar eu să îmi întind trupul nou deasupra întregului pământ, să închid ochii și să aștept primul meu vis, prima amintire.”, găsesc țesutul pentru un altoi. Așteptăm simbioza. Și pentru că am luat în calcul încadrarea în timp, nu puteam să ratez asta, scrie negru pe alb « la jumătatea secolului 21 », am întors personajul pe toate fețele, în dorința de a găsi plauzibilă alunecarea lui între cele două stări. Am avut însă doar senzația de cădere. Referitor la ok și la sugestii, firea mea nededulcită la orgolii, nu îmi permite să vin cu variante la textele colegilor mei de site. Însă – iertat să-mi fie- eu aș fi spus - bine, cuvîntul … Referitor la bourbon, firește că am luat în calcul atmosfera din casa Laurei, fireste, am notat că acolo intrau și străini, așadar se justifică ; mă întrebam doar dacă el merge cu nuci etc.Uneori e bine să nu punem toată recuzita în scenă. Știi cum e, realitatea e ca o fată mare de la țară, dacă îi pui pantofi cu toc nu mai crezi în ea. Sigur, acesta e doar un episod, să nu ne grabim încă să tragem concluzii, avem încredere în destinul personajelor. Cu stimă.
pentru textul : Șoimul. Primele apariții ale darului. deDacă-ţi iei o cămaşă, la o adică, nu prea poţi s-o valorifici în contrast cu chiloţii...
Mulţumesc de revenire! :)
pentru textul : Cub rubick dedeci cum sa interpretam faptul ca ai apasat butonul "Atentie editor"? in lumina comentariului tau precedent.
pentru textul : Maci roșii degosh! sweeeet!! I like it!
pentru textul : fără amalia dewell uite chestia asta am admirat-o intotdeauna la Andu. Rezerva suficienta de umor. Si daca nu stiam cine este si tot ajungeam sa fiu sigur ca e inteligent dupa abilitatea de a nu-si pierde rezervele de umor. pacat ca esti o rasa asa de rara bobadile....
dacă este să vorbim despre curentul care l-ar putea revendica (textul), atunci cu siguranță nu este vorba de postmodernism. părerea mea este că ar putea foarte bine să fie perceput drept romantic. ideea muzei (sau inspirației, sau poeziei, etc, feciorelnică, zîmbitoare, „exterioară” realității imediate), atmosfera relativ fatalistă, efortul (aproape sisific), lupta cu sine, etc. dacă merge ca o rață, dacă măcăie ca o rață, dacă înoată ca o rață, eu zic că e rață. romantism deci. dar aștept și alte opinii care probabil mă vor contrazice.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi dePagini