Eu cred ca acela care zice ca literatura pe internet nu e valabila, inseamna ca nu a mai intrat intr-o librarie de prin '80. Pe internet sau cel putin pe site-urile de literatura - stiti voi care - se scrie 90% prost si 10% bine. Cine scrie pe internet: cei care nu au mia de euro sa isi publice o carte pe hartie. Nici eu n-am banii astia si, daca o sa ii am, sigur nu o sa ingras vreo editura cu ei. Cine scrie prost, poate scrie bine, daca are inspiratie. Toti de aici am scris si prost, si mai prost, si mai bine. Toti de aici avem cel putin un text genial sau o sa il scriem candva. Vorbeam cu scriitorul Valeriu Stancu. El m-a debutat. Zicea, citez aproximativ: poezie buna sa scrie rar si greu, pentru a scrie poezie trebuie sa ai inspiratie, "scrii cand iti vine", pentru a scrie proza buna, insa, trebuie sa muncesti; o poezie buna vine din inspiratie, o proza buna vine din lucru. Nu oricine poate fi poet, insa oricine poate fi prozator, daca munceste. Si mai trebuie ceva, sa citesti mult. Eu cred ca asta lipseste in scrisul actual: cititul. Oamenii nu mai au timp sa citeasca. Frunzaresc netul, o carte online pe care o citesc in diagonala, intre timp mai discuta pe "mess", se fragmenteaza informatia primita prin lectura. Zilnic imi spun sa imi fac timp sa ma desprind de casa, de net, de treburi, si sa ies cu o carte, intr-un parc sau la o biblioteca (apropos, in Iasi e o biblioteca in care nu a intrat niciun doritor de carte, niciodata!). Nu mai am timp decat de cateva pagini, cand sunt deja extrem de obosita de cotidian. De aceea nici nu mai apuc sa scriu, doar in mintea mea, pe drumul de acasa spre munca si inapoi. De aceea, ma bucur cand am timp sa mai citesc un text. Fie el si prost. :)
Pentru că povestea a mai avut trei părți în care am prezentat personajele, am introdus indicii mascate sau nu (dezavantajul postării fragmentate fiind ca cititorul nu le mai reține) aici, nu mai avea niciun sens să stărui prea mult, chiar și partea aceasta e fațada, lucrurile lămurindu-se în ultima parte. Am avut ceva probleme cu moldovenizarea, am de gând s-o iau la bani mărunți, după indiciile oferite mai sus. Dar ca și sincopare, sinceră să fiu, dacă e să citești textul cap-coadă știind personajele și cadrul, nu mai e nevoie de altceva decât să le miști. Cam asta am încercat să fac. Îmi pare rău dacă nu ți-a plăcut, mai muncesc, mai învăț. :)
Mulțumesc de observații, I'll keep them in mind.
și nu numai... Ai observat bine o parte din rolul lui „doar”, acela de a trezi din visare. Cealaltă parte a rolului lui este de a atrage atenția asupra unui detaliu (doar el, fiul florăresei) în raport/contrast cu întregul (toți ceilalți fii și fiice) și de a induce o altă stare de „visare”, mai bine spus de reflecție, de căutare a răspunsurilor la întrebarea „de ce doar fiul florăresei e fără ghiocei?”. În acest timp, prin fața ochilor, ni se derulează ipostazele noilor decoruri, detalii etc și poemul continuă în lector cu o variantă proprie.
Mulțumesc pentru varianta ta. Eu consider că pronumele personale nu au forță de sugestie în haiku.
E drept că folosesc cam des „doar”, de aceea sunt în căutarea altor forme de exprimare a aceleiași idei.
Aș fi evitat metafora cu sufletul deschis ca o fereastră, poate prea uzitată. De fapt, citind, am și văzut un pic altfel valențele acestei poezii care este, într-adevăr, deosebit de emoționantă.
bănuiesc că acum tot diaspora va fi „de vină”. nici nu știu cum să o iau. e un merit sau e o rușine.. ? să zicem că istoric vorbind am votat mai întotdeauna asemănător cu jumătatea de nord, nord-vest a țării. și nu mi-a fost rușine. să aibă și asta ceva de a face cu cît ești mai aproape de occident sau de Siberia, sau Fanar?... nu știu. posibil. anyway, acum că s-a terminat „olimpiada de România” putem urmări relaxați pe cea de la Londra. și poate mai scriem ceva texte poetice. ... mă refer la „cei ce au pierdut”. că tot se zice că suferința și amărăciunea naște literatură. să aveți o zi/noapte bună.
Daca tot mai folositi, pe alocuri, punctuatia, sugestia mea ar fi sa o folositi corect, altfel riscati sa vi se reproseze separarea subiectului de predicat...
Ca sa nu mai spun ca, de regula, virgula se pune imediat dupa cuvantul anterior, cuvantul urmator separat fiind prin spatiu...
ca o gura de pelin si una de ulei de masline am simtit poemul asta cum trece prin mine. m-am situat de toate partile cearsafului, ca sa fiu sincera. si nu as avea de ce sa fiu altfel. universul mi-e martor ca nu sunt decat un om si nimic mai mult. nu, nu voi scoate poemul pentru a sterge confesiunea. el se continua cu ce facem noi acum, dedesubt. o asemenea stare de gratie nu am mai patit de ceva vreme si stiu cui ii pot multumi. mamei ca m-a nascut pe pamant, intr-o felie de lume cu 4 anotimpuri. naan, ma bucur ca ne recunoastem, cumva. eu sunt prietenoasa, chiar daca nu ma despart ever de pelerina de tabla zincata. dorin, mereu invat cate ceva de la tine. deseori, pe mine-insami.
e un text palid. poate prea cuminte.poate prea lung.ultimele versuri par a sugera ceva, dar nu prea se leaga intre ele. tu sa te topesti intr-o coloana infinita cu mercur care si ea la randul ei se afla intr-un termometru care si el e in gura unui bolnav. parca ar fi pestii din Iona lui Marin Sorescu, dar cum poti tu, cum poti fi atat de linistita, cum iti pot fi deajuns oare aceste lucruri cand te afli in acest univers inchis:"mi-ar fi de ajuns să mă topesc". nu simti nevoia de evadare, nu vrei sa vezi ce se afla dincolo?. spui "nu nu mai pot" dar e atat de slab si atat de fals fiindca nu exprima ceea ce urmeaza. s-apoi cum poate fi o "coloana infinita" cand se afla in limitele impuse de termometru care si el e in gura de bolnav. mi se pare absurd. nu poate fi nicidecum infinita.in rest poezia, nu cred ca aceasta e poezie, ar putea fi lucrata. "mă prinde de-o mână și haț mă piaptănă îmi cântă mă împletește nu nu mai pot"- uite si versurile acestea. nu spun nimic. sunt doar ca sa fie si ca sa fie poezia mai lunga. nu are nici un fir poetic, nu sensibilizeaza.incepi oarecum poetic, termini cum termini, am explicat mai sus, si pui in mijlocul acestui text o gramada de versuri care nu-si au rostul, de exemplu astea: "eu nu simt nimic palpează pișcă înțeapă la cine te uiți când te uiți așa la mine mi-e rușine că nu-mi mai amintesc o mulțime de lucruri cum ne-am întâlnit când mi-ai lăsat pe masă brândușe cum ne-am certat prima dată cum ne-am pus coarne cum am plâns mă umplu de sânge inutil am probleme de circulație cum aș putea să-mi rog frumos hematitele știți n-ați vrea să rămâneți câteva clipe locului"
mai intervin cu o corectura importanta la penultimul comentariu: cunoastere revelata, nu...relevata. Scuze, am tastat in graba si fara sa recitesc. Nu "apar textul", ci doar o maniera de comentariu, cea in care este indicat sa evitam un anume gen de etichetari. Fiindca, la urma urmei, opinia noastra nu se poate substitui adevarului. Oricare-ar fi el...
Cantecul tau despre frumosul impudic calatoreste, asa nedesavarsit cum este el, spre urechile celui care stie sa se bucure deopotriva de radacina arborelui din rascruce si de nestatornicia sporului... mi-a placut tare mult aceasta poveste despre cum noi oamenii "tinem în mâini oglinzi".
ei uite că eu nu sînt neaparat de acord. este adevărat că textul nu se remarcă prin strălucire sau orice fel de "lucire". dar ceea ce observ este acea abilitate de a sugera inefabilul și alunecarea asta în diferite spații temporale. aș spune destul de ciudat acest lucru și poate chiar contrară filozofiei japoneze care admiră mirajul momentului. aici, în acest text nu există moment, nu există "acum". si asta este, mi se pare mie, demn de notat. probabil că dacă ar fi o pictură (japoneză..?), o simpla tușă roșie cu pensula ar schimba foarte mult. și poate că asta lipsește textului.
Primăverile sînt bucurii care nu se repetă, sînt unice precum aburul fiecărei flori de pe ram, de aceea eternitatea fură din cînd în cînd cîte o picătură și o păstrează într-un cristal, mulțumesc Sapphire.
Mariana Leonte, ți-ai subestimat valoarea atunci când ai scris comentariul anterior.
1/ La punctul 1 ai formulat o interpretare ușuratică să o numesc așa (și te rog, am mai spus-o de un catralion de ori și aici și oriunde, trebuie făcută diferența între atacul la persoană și referirea la persoană, chiar și ușor ironică. Te rog să-mi spui ce critică serioasă știi tu care nu face referire la persoana autorului să zicem de la Călinescu încoace. Ba unii critici se referă și la boli de care sufereau autorii, niciodată nu mi s-a părut asta ceva impudic)
2/ Mi-am făcut un obicei din a... nu contest deciziile ci le comentez Mariana este o diferență esențială! Și da, cu unele nu sunt de acord! Ce dorești, dacă nu-s de acord cu o remarcare să tac, să înghit sau ce? Este cumva remarcarea un subiect tabu în legătură cu care membri site-ului nu au voie să se pronunțe? Scrie așa ceva în Regulament?? De unde și până unde această nouă militărie?
Te rog să-mi explici mai mult decât ai făcut-o în comentariul anterior dacă vrei să propui din nou măsuri împotriva mea pentru că, repet, eu nu consider că am abuzat Regulamentul în vreun fel. Asta dacă n u vrei să comiți un abuz ceea ce desigur îți ese la îndemână. Au mai făcut-o și alții, nu ai fi prima.
Mie Regulamentul Hermeneia mi se pare bine scris, clar și nu se referă la pudibonderia literară de care îți doresc cu dragă inimă să scapi cât mai degrabă ca să poți fi mai ușoară
Younger Sister, te rog să te străduiești să susții motivele pentru care evidențiezi un text cu o peniță; Katya se va folosi mai mult într-o astfel de situație, pentru a avea o mai bună imagine asupra modului în care îi sunt receptate scrierile. Și, de ce nu, se vor folosi și ceilalți cititori, la rândul lor autori. Katya, îmi pare rău pentru intervenția off-topic.
dar trecerea mea te bucura? vreau sa te bucur si eu! acum mi-am dat si eu seama ca seth este o copila din poveste, si nu baiatul actor din film. da. frumos ai scris, adriana. ma speriasem rau ca iar te apuci de balada, ca iti veni gustul sa fabulezi, dar vad ca esti bine, esti foarte bine. mai scrie asa! ec
Textul devine aritmic prin ultimul vers, se vede ca ati tinut la idee, dar nu suna bine. Rima grea / grea in strofa doi. "noaptea cea grea" este un streotip mare la fel ca "Spre tine tânjesc, să te întâlnesc". Ideile imi par fortate, constructia la fel. Cred ca ati putea incerca o alta abordare... Ialin
un text foarte bun, cursiv, liric,aproape imnic. l-am citit de trei ori si mi-a placut din ce in ce. ai aici un ton firesc, pare scris dintr-o suflare, aproape fara travaliu. nu se simte incapatanarea cea buna uneori pe care o pui in anumite texte pe care le vrei mai clare, mai limpezi. aici pare ca totul vine dintr-un impuls, dintr-o suflare, probabil de aici si indicibilul farmec. oricum, felicitari, un mare DA pentru poezie!
o asteptare, cu patima inclusa in ludic, versurile acelea, Mariana, da - rosu in loc de alb - joc intre rece si cald, aproape ars si inca fumegand, in orice anotimp, penita ta aurie imi atinge umerii, ca o spada, apelativul imi pare, insa, prea generos "de atelier" face trimitere spre atelierul de pictor, Anna, e drept ca duce cu gandul si la experiment, inceput poetic, nu foarte departe de adevar, dealtfel, in final am facut o anumita modificare fata de textul initial, din ratiuni prozodice, dar si pe motiv de incercare a unui alt sens - Dante - "lasciate ogni ... " - infernul ca peisaj, surazator va multumesc, scuzati intarzierea raspunsului
lucian, vă mulțumesc pentru faptul că vă opriți și asupra textelor mele. n-am înțeles, totuși, comentariul dumneavoastră. în acest poem nu se vorbește nici despre Iuda, nici despre trădare. am încercat să dezvolt o imagine sui-generis a morții, proiectată pe un fundal citadin. nu mi se pare o blasfemie faptul ca în acest poem moartea este "frumoasă". este dreptul poetului să și-o imagineze cum vrea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Eu cred ca acela care zice ca literatura pe internet nu e valabila, inseamna ca nu a mai intrat intr-o librarie de prin '80. Pe internet sau cel putin pe site-urile de literatura - stiti voi care - se scrie 90% prost si 10% bine. Cine scrie pe internet: cei care nu au mia de euro sa isi publice o carte pe hartie. Nici eu n-am banii astia si, daca o sa ii am, sigur nu o sa ingras vreo editura cu ei. Cine scrie prost, poate scrie bine, daca are inspiratie. Toti de aici am scris si prost, si mai prost, si mai bine. Toti de aici avem cel putin un text genial sau o sa il scriem candva. Vorbeam cu scriitorul Valeriu Stancu. El m-a debutat. Zicea, citez aproximativ: poezie buna sa scrie rar si greu, pentru a scrie poezie trebuie sa ai inspiratie, "scrii cand iti vine", pentru a scrie proza buna, insa, trebuie sa muncesti; o poezie buna vine din inspiratie, o proza buna vine din lucru. Nu oricine poate fi poet, insa oricine poate fi prozator, daca munceste. Si mai trebuie ceva, sa citesti mult. Eu cred ca asta lipseste in scrisul actual: cititul. Oamenii nu mai au timp sa citeasca. Frunzaresc netul, o carte online pe care o citesc in diagonala, intre timp mai discuta pe "mess", se fragmenteaza informatia primita prin lectura. Zilnic imi spun sa imi fac timp sa ma desprind de casa, de net, de treburi, si sa ies cu o carte, intr-un parc sau la o biblioteca (apropos, in Iasi e o biblioteca in care nu a intrat niciun doritor de carte, niciodata!). Nu mai am timp decat de cateva pagini, cand sunt deja extrem de obosita de cotidian. De aceea nici nu mai apuc sa scriu, doar in mintea mea, pe drumul de acasa spre munca si inapoi. De aceea, ma bucur cand am timp sa mai citesc un text. Fie el si prost. :)
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost dePentru că povestea a mai avut trei părți în care am prezentat personajele, am introdus indicii mascate sau nu (dezavantajul postării fragmentate fiind ca cititorul nu le mai reține) aici, nu mai avea niciun sens să stărui prea mult, chiar și partea aceasta e fațada, lucrurile lămurindu-se în ultima parte. Am avut ceva probleme cu moldovenizarea, am de gând s-o iau la bani mărunți, după indiciile oferite mai sus. Dar ca și sincopare, sinceră să fiu, dacă e să citești textul cap-coadă știind personajele și cadrul, nu mai e nevoie de altceva decât să le miști. Cam asta am încercat să fac. Îmi pare rău dacă nu ți-a plăcut, mai muncesc, mai învăț. :)
pentru textul : in the pursuit of happiness (IV) deMulțumesc de observații, I'll keep them in mind.
hmmm, nu prea ştiu cum! o mică reformulare, asta-i tot ce pot, deocamdată.
pentru textul : pastel deacum, dupa cateva minute incepe sa-mi explice....traduce...acest gestalt....
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural deși nu numai... Ai observat bine o parte din rolul lui „doar”, acela de a trezi din visare. Cealaltă parte a rolului lui este de a atrage atenția asupra unui detaliu (doar el, fiul florăresei) în raport/contrast cu întregul (toți ceilalți fii și fiice) și de a induce o altă stare de „visare”, mai bine spus de reflecție, de căutare a răspunsurilor la întrebarea „de ce doar fiul florăresei e fără ghiocei?”. În acest timp, prin fața ochilor, ni se derulează ipostazele noilor decoruri, detalii etc și poemul continuă în lector cu o variantă proprie.
pentru textul : Haiku deMulțumesc pentru varianta ta. Eu consider că pronumele personale nu au forță de sugestie în haiku.
E drept că folosesc cam des „doar”, de aceea sunt în căutarea altor forme de exprimare a aceleiași idei.
Textul... e mai bine scris ca de obicei.
pentru textul : închisoare de săpun deAș fi evitat metafora cu sufletul deschis ca o fereastră, poate prea uzitată. De fapt, citind, am și văzut un pic altfel valențele acestei poezii care este, într-adevăr, deosebit de emoționantă.
pentru textul : copacul debănuiesc că acum tot diaspora va fi „de vină”. nici nu știu cum să o iau. e un merit sau e o rușine.. ? să zicem că istoric vorbind am votat mai întotdeauna asemănător cu jumătatea de nord, nord-vest a țării. și nu mi-a fost rușine. să aibă și asta ceva de a face cu cît ești mai aproape de occident sau de Siberia, sau Fanar?... nu știu. posibil. anyway, acum că s-a terminat „olimpiada de România” putem urmări relaxați pe cea de la Londra. și poate mai scriem ceva texte poetice. ... mă refer la „cei ce au pierdut”. că tot se zice că suferința și amărăciunea naște literatură. să aveți o zi/noapte bună.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deDaca tot mai folositi, pe alocuri, punctuatia, sugestia mea ar fi sa o folositi corect, altfel riscati sa vi se reproseze separarea subiectului de predicat...
pentru textul : Artera Zen deCa sa nu mai spun ca, de regula, virgula se pune imediat dupa cuvantul anterior, cuvantul urmator separat fiind prin spatiu...
ca o gura de pelin si una de ulei de masline am simtit poemul asta cum trece prin mine. m-am situat de toate partile cearsafului, ca sa fiu sincera. si nu as avea de ce sa fiu altfel. universul mi-e martor ca nu sunt decat un om si nimic mai mult. nu, nu voi scoate poemul pentru a sterge confesiunea. el se continua cu ce facem noi acum, dedesubt. o asemenea stare de gratie nu am mai patit de ceva vreme si stiu cui ii pot multumi. mamei ca m-a nascut pe pamant, intr-o felie de lume cu 4 anotimpuri. naan, ma bucur ca ne recunoastem, cumva. eu sunt prietenoasa, chiar daca nu ma despart ever de pelerina de tabla zincata. dorin, mereu invat cate ceva de la tine. deseori, pe mine-insami.
pentru textul : jane doe deai perfecta dreptate, aici e vorba de cartea de debut, doar ca eu ma gindeam daca din 2004 a mai publicat pe undeva ceva.
pentru textul : "motorul oprit într-un fluture" - Florentina Florin dee un text palid. poate prea cuminte.poate prea lung.ultimele versuri par a sugera ceva, dar nu prea se leaga intre ele. tu sa te topesti intr-o coloana infinita cu mercur care si ea la randul ei se afla intr-un termometru care si el e in gura unui bolnav. parca ar fi pestii din Iona lui Marin Sorescu, dar cum poti tu, cum poti fi atat de linistita, cum iti pot fi deajuns oare aceste lucruri cand te afli in acest univers inchis:"mi-ar fi de ajuns să mă topesc". nu simti nevoia de evadare, nu vrei sa vezi ce se afla dincolo?. spui "nu nu mai pot" dar e atat de slab si atat de fals fiindca nu exprima ceea ce urmeaza. s-apoi cum poate fi o "coloana infinita" cand se afla in limitele impuse de termometru care si el e in gura de bolnav. mi se pare absurd. nu poate fi nicidecum infinita.in rest poezia, nu cred ca aceasta e poezie, ar putea fi lucrata. "mă prinde de-o mână și haț mă piaptănă îmi cântă mă împletește nu nu mai pot"- uite si versurile acestea. nu spun nimic. sunt doar ca sa fie si ca sa fie poezia mai lunga. nu are nici un fir poetic, nu sensibilizeaza.incepi oarecum poetic, termini cum termini, am explicat mai sus, si pui in mijlocul acestui text o gramada de versuri care nu-si au rostul, de exemplu astea: "eu nu simt nimic palpează pișcă înțeapă la cine te uiți când te uiți așa la mine mi-e rușine că nu-mi mai amintesc o mulțime de lucruri cum ne-am întâlnit când mi-ai lăsat pe masă brândușe cum ne-am certat prima dată cum ne-am pus coarne cum am plâns mă umplu de sânge inutil am probleme de circulație cum aș putea să-mi rog frumos hematitele știți n-ați vrea să rămâneți câteva clipe locului"
pentru textul : nu pot demai intervin cu o corectura importanta la penultimul comentariu: cunoastere revelata, nu...relevata. Scuze, am tastat in graba si fara sa recitesc. Nu "apar textul", ci doar o maniera de comentariu, cea in care este indicat sa evitam un anume gen de etichetari. Fiindca, la urma urmei, opinia noastra nu se poate substitui adevarului. Oricare-ar fi el...
pentru textul : cîntec pentru ploaie deCantecul tau despre frumosul impudic calatoreste, asa nedesavarsit cum este el, spre urechile celui care stie sa se bucure deopotriva de radacina arborelui din rascruce si de nestatornicia sporului... mi-a placut tare mult aceasta poveste despre cum noi oamenii "tinem în mâini oglinzi".
pentru textul : Bal mascat deei uite că eu nu sînt neaparat de acord. este adevărat că textul nu se remarcă prin strălucire sau orice fel de "lucire". dar ceea ce observ este acea abilitate de a sugera inefabilul și alunecarea asta în diferite spații temporale. aș spune destul de ciudat acest lucru și poate chiar contrară filozofiei japoneze care admiră mirajul momentului. aici, în acest text nu există moment, nu există "acum". si asta este, mi se pare mie, demn de notat. probabil că dacă ar fi o pictură (japoneză..?), o simpla tușă roșie cu pensula ar schimba foarte mult. și poate că asta lipsește textului.
pentru textul : Grădina japoneză dePrimăverile sînt bucurii care nu se repetă, sînt unice precum aburul fiecărei flori de pe ram, de aceea eternitatea fură din cînd în cînd cîte o picătură și o păstrează într-un cristal, mulțumesc Sapphire.
pentru textul : Irepetabilă primăvara deMariana Leonte, ți-ai subestimat valoarea atunci când ai scris comentariul anterior.
pentru textul : drumul spre Okinawa de1/ La punctul 1 ai formulat o interpretare ușuratică să o numesc așa (și te rog, am mai spus-o de un catralion de ori și aici și oriunde, trebuie făcută diferența între atacul la persoană și referirea la persoană, chiar și ușor ironică. Te rog să-mi spui ce critică serioasă știi tu care nu face referire la persoana autorului să zicem de la Călinescu încoace. Ba unii critici se referă și la boli de care sufereau autorii, niciodată nu mi s-a părut asta ceva impudic)
2/ Mi-am făcut un obicei din a... nu contest deciziile ci le comentez Mariana este o diferență esențială! Și da, cu unele nu sunt de acord! Ce dorești, dacă nu-s de acord cu o remarcare să tac, să înghit sau ce? Este cumva remarcarea un subiect tabu în legătură cu care membri site-ului nu au voie să se pronunțe? Scrie așa ceva în Regulament?? De unde și până unde această nouă militărie?
Te rog să-mi explici mai mult decât ai făcut-o în comentariul anterior dacă vrei să propui din nou măsuri împotriva mea pentru că, repet, eu nu consider că am abuzat Regulamentul în vreun fel. Asta dacă n u vrei să comiți un abuz ceea ce desigur îți ese la îndemână. Au mai făcut-o și alții, nu ai fi prima.
Mie Regulamentul Hermeneia mi se pare bine scris, clar și nu se referă la pudibonderia literară de care îți doresc cu dragă inimă să scapi cât mai degrabă ca să poți fi mai ușoară
Toată lumina, toată căldura, tot rubinul se mută, printr-o zdrobire, în mustul din pahare :)
pentru textul : Haiku în vie deerata: hotel
pentru textul : profeții deYounger Sister, te rog să te străduiești să susții motivele pentru care evidențiezi un text cu o peniță; Katya se va folosi mai mult într-o astfel de situație, pentru a avea o mai bună imagine asupra modului în care îi sunt receptate scrierile. Și, de ce nu, se vor folosi și ceilalți cititori, la rândul lor autori. Katya, îmi pare rău pentru intervenția off-topic.
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că dedar trecerea mea te bucura? vreau sa te bucur si eu! acum mi-am dat si eu seama ca seth este o copila din poveste, si nu baiatul actor din film. da. frumos ai scris, adriana. ma speriasem rau ca iar te apuci de balada, ca iti veni gustul sa fabulezi, dar vad ca esti bine, esti foarte bine. mai scrie asa! ec
pentru textul : Mesaj din Țara Blajinilor defrancisc - multumesc pentru semn. mai vorbim...
pentru textul : pe ale primăverii cărări depepe - pepene*
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică deiata un text de prima pagina
pentru textul : coming soon deTextul devine aritmic prin ultimul vers, se vede ca ati tinut la idee, dar nu suna bine. Rima grea / grea in strofa doi. "noaptea cea grea" este un streotip mare la fel ca "Spre tine tânjesc, să te întâlnesc". Ideile imi par fortate, constructia la fel. Cred ca ati putea incerca o alta abordare... Ialin
pentru textul : Fi-va mie deun text foarte bun, cursiv, liric,aproape imnic. l-am citit de trei ori si mi-a placut din ce in ce. ai aici un ton firesc, pare scris dintr-o suflare, aproape fara travaliu. nu se simte incapatanarea cea buna uneori pe care o pui in anumite texte pe care le vrei mai clare, mai limpezi. aici pare ca totul vine dintr-un impuls, dintr-o suflare, probabil de aici si indicibilul farmec. oricum, felicitari, un mare DA pentru poezie!
pentru textul : Ca într-un scrânciob după multă vreme şi inimă deo asteptare, cu patima inclusa in ludic, versurile acelea, Mariana, da - rosu in loc de alb - joc intre rece si cald, aproape ars si inca fumegand, in orice anotimp, penita ta aurie imi atinge umerii, ca o spada, apelativul imi pare, insa, prea generos "de atelier" face trimitere spre atelierul de pictor, Anna, e drept ca duce cu gandul si la experiment, inceput poetic, nu foarte departe de adevar, dealtfel, in final am facut o anumita modificare fata de textul initial, din ratiuni prozodice, dar si pe motiv de incercare a unui alt sens - Dante - "lasciate ogni ... " - infernul ca peisaj, surazator va multumesc, scuzati intarzierea raspunsului
pentru textul : Dezbracă-te, femeie! deorice spovedanie e binevenită:)
pentru textul : Valeriu Valegvi - Istorii înainte de marele clic delucian, vă mulțumesc pentru faptul că vă opriți și asupra textelor mele. n-am înțeles, totuși, comentariul dumneavoastră. în acest poem nu se vorbește nici despre Iuda, nici despre trădare. am încercat să dezvolt o imagine sui-generis a morții, proiectată pe un fundal citadin. nu mi se pare o blasfemie faptul ca în acest poem moartea este "frumoasă". este dreptul poetului să și-o imagineze cum vrea.
pentru textul : moartea înmiresmată demi-au placut umerii de fildes si aurora in care se-mbraca
pentru textul : penumbră de tine dePagini