Dan, într-o zi, destul de curând, voi răspunde cumva întrebării tale despre orașul zeilor, despre nonnecesara schimbare spre lhasa. Da, ai perceput fin, e o anume revoltă în fața unei neputințe dintotdeauna, legată cumva de jumătate din tot ce putem fi. Mulțumesc pentru translația dintr-o întâmplare în alta.
domnisoara katya, textul de fata e o satira adresata societatii, indivizilor care asteapta de la divinitate lucruri materiale, nu beneficii sufletesti, nu asta e e opinia mea despre ingeri, ci o critica ce-o fac laturii mele umane egoiste, nu stiu daca ati remarcat ironia din final În ziua de azi și-o găină e mai utilă decât un înger... din pacate multi gandesc asa e chiar o porcarie textul?, sa stiu sa-l sterg Cu deosebita consideratie, Adelina ps > multumesc pentru comentariu
Nu știu de ce, dar eu prefer din toate acest poem al tău. Firește că aș elimina câteva epitete ici-colo, dar îl păstrez așa, fără nici o tușă, îmi place și melodia interioară, am sentimentul că l-ai scris pe un fond muzical. Nu îmi place imperativul acela cu majuscule, da, știai că îți voi spune asta. Dar chiar și așa, tot îmi place mult acest poem. Îndeosebi începutul... Și în pofida acestui final, când "personajele" sunt "fără lumină". Îl păstrez, do you mind?
Adina Ungur merită mai mult: o punte directă între ea și Dumnezeu: o va țese în timp, din lacrimile și părul și gândurile ei. Și într-o zi va păși cu hotărâre și credință peste ea și iși va găsi Fericirea.
Erika, bun venit și remarc un poem dedicat, mult mai bine lucrat decât cele de tine scrise înainte. Evoluția este simțitoare și asta mă bucură: există o anume suplețe, ai descărcat din multe expresii comune, din exclamări etc. Ceea ce te rog la acest poem este să modifici ușor strofele: "apoi îmi trag un picior înapoi din știrile de la ora șapte îmi bag mâna dreapta între poet si coșmar cea stângă între negoț și scriitor" Respectiv schimbă acel: "îmi trag un picior" și "acel îmi bag mâna". Sunt consvinsă că poți găsi substitute poetice pentru aceste cuvinte, care să se acordeze cu restul compoziției. Sper ca eleganța Hermeneei să îți fie bun lăcaș. Ela
Dorel, iți răspund mai scurt acum. Poate mai mult puțin mai încolo. Apariția textului a fost apreciată. Chiar și de mine. Și nu înțeleg de ce nu ți-ai dat seama de asta de vreme ce a fost pe prima pagină a Hermeneia (deci cum ar veni, în editorial) o bună bucată de timp. Sau nu ai observat asta?
draga Mircea poemul tau are idee, dar e scris neglijent. "ca intr-o telenovela..." referirea la telenovela in poezie este aiurea, mai rau era doar sa spui "ca intr-o manea cu final neasteptat" Apoi interminabilele "c"-uri ale strofelor doi si trei care se Combina in formatiuni dintre cele mai Ciudate "perele se coc ca ... in aceeasi culoare".. "cu aceeasi cenusa" "pasilor care o calca" "candva urmau.. cand intra" Asta ca (tot cu c) sa nu mai mentionez pe de-a dreptul hilara expresie "mustele ce candva urmau sa fie ucise" chiar dupa ce "stelele se repeta in august plouand cu aceeasi cenusa". Un poem pe care poti sa-l caracterizezi si singur pentru ca vad ca stii sa zici "caca, caca mare" in gura mare (tot cu multi de "c") Mai multa atentie si concentrare pe viitor nu ti-ar dauna, dimpotriva, parerea mea. Cu drag, Andu
Pe „surse” – pe astea chiar că nu le mai cred – se spune că la zisa recepţie ar fi participat şi ar fi convorbit cu Ponta, şi Kondriakov, cunoscut om de influenţă al lui Putin. Cert este însă că zisul Kondriakov, mare maestru al lojii masonice ruse, adus de Guşe (fapt recunoscut public de G.), a fost la noi în ţară la precedenta suspendare a lui Băsescu. Punct. Şi nu de la capăt.
ia uite ce caostică ești! pe bune margas, mă gândeam la bunica și la toate adaosurile ei în ciorba de potroace. dac-aș putea, aș schimba, dar nu pot. rămâne să hăituiesc monstrul narcotic, poate pot să-l împing peste bega.
sincer mă gândeam ce o să posteze Virgil, după o așa lungă perioadă de absență de pe propriul lui site... și stăteam la pândă, mărturisesc, ca un paing să prind o biată musculiță, un text slab
Însă omul nu-mi dă satisfacție... și de fapt îmi dă o mai mare satisfacție cu acest text, unul dintre cele fine, ca un coniac tare pe care nici măcar nu te înduri să-l bei până la capăt
Paharul rămâne multă vreme să păstreze aromele... așa e poezia!
Și chiar dacă tot ce îți rămâne întipărit pe organul degustativ al creierului, sau pe limba inimii dacă vreți, este amăreală... atunci vreau să vă întristez again
Așta e poezia!
Mă opresc aici însă nu înainte de a cita
ochii tăi în căușul insomniilor mele
carnea
se desprinde de oase
plutind ca o pasăre
tot mai sus peste legi
peste case
și uită de noi
aș fi zis doar... -uitînd de noi- pentru că tot restul poemului e la diateza activă, nu știu dacă așa se zice corect, ideea e că finalul merită să schimbe nota.
Cred că aici există forţă imagistică şi capacitate lirică, însă, pe alocuri, nu sunt corelate ori sunt separate de unele erori tehnice, cum ar fi cuvintele de legătură, topica şi cele două-trei timbre diferite care sunt folosite în alcătuirea stilistică.
solarul de care amintesti se regaseste in majoritatea textelor mele. nu ma pot refuza acestei atitudini opusa oarecum poeziei actuale, dar in acord cu sentimentul echilibrului vietii. aceasta repozitionare nascut-nascator se realizeaza intr-un spatiu resacralizat, dar decontextualizat - sa-i zicem un fel de ecumenism poetico-filosofico-religios. cineva s-ar intreba in privinta legitimitatii unei astfel de viziuni "solare" - nu doar dpv poetic- in lumea noastra, careia ne place s-o numim absurda. o justificare ar fi incercarea de nealterare a simtamintelor umane, alta, insasi textele. in fata lor, restul comentariilor nu devin decat niste schele. ultima cruce e postata deja.e cea cu nr. 10 multumesc ptr atentia deosebita acordata.
asta ai folosit tu in raspunsul tau la nemultumirea mea. inainte de a merge la Adunare, intru-cat e duminica dimineata, vreau sa-ti spun ca iti lipsesc cei 7 ani de-acasa, cei 28 de ani din Romania si cei 20 de ani petrecuti aiurea. mai bine te-ai inscrie la o gradinita unde se invata cum sa raspunzi si cum sa te comporti. ai stat pe fotoliul tau de director ultimele 36 de ore ca sa-ti pui in diatribele de mai sus veninul de basilic care-l tii pentru frati. admirabil. ma uit, te miros si-mi pun mana la gura si tac. nu meriti nici macar o ceapa degerata. nu te mai obosi sa-mi raspunzi, pun punctul aici, judecatorule literar.
observ ca tot ce cuprinde brandul PoMo, oricum ar fi el scris si rostit si orice ar insemna, va atrage atentia...si comentariul (neavizat). mai putin amatorism nu ar strica nimanui, nu-i asa, draga bunule domn sixtus? pana atunci insa, in acest vremuri, vai, atat de pomo, va las in compania "novicei" survivore, poate va edifica un pic cum e cu tertul inclus al savantului Nicolescu sau cu metafizica lui Buddha. s-apoi discutam mai cu multa placere. ca sa ne intelegem, nu de alta. respectele mele adanci.
rectificare: "nu am știut de el oriucm până aucm și voi fi și plecată din șară" a se citi: "nu am știut de el oricum până acum și voi fi și plecată din țară"
chei de lectură ( iubirea ca pradă) a. preliminarii: propoziția este o reprezentare a realității. lumea este totalitatea faptelor. faptele sunt dincolo de cuvinte. ce rămâne după noi, cei care (ne) iubim? nimicul. nimicul este o parte a iubirii care ne caută marginile.... sfat: să îndrăznim să ne simțim liberi; suntem oricum, condamnați b. comentariu : strofa 1: suntem ca o mare care izbește neîncetat, ieșindu-și din matcă: o mie de brațe (adică puzderie de nevoi și lupte întru sațietatea niciodată absolută). spada (războiul, diferența și transgresarea ei) se opune orizontalității, fericirii/iubirii/ataraxiei/etc., în sens abolut necesar (la prima vedere); tot ce-i frumos se obține și se apără, cu de la sine putere strofa 2: un straniu interludiu este această viață, o neinteleasă plăcută/amară iluzie ne păstrează, prin macerarea sensurilor, cuvintelor,(sub limbă) în luptă, în gândul victoriei; de la etajul 10, căderea e spectaculoasă, unsă cu miere strofa 3: cuvântul dezbracă sufletul, îl eliberează, caută ochiul (cunoasterea, acel dincolo vesnic de necuprins. se inchid ochii, sufletul e smuls, lepădat, dezvelit pana la riscul disolutiei/amaraciunii/etc. lupta se repeta, la un alt nivel, alte batalii, alte victorii, ciclul se reia si, de aici, senzatia frigului si a vanarii de vant; paradox: cauti, afli, nimic nu mai e sesizabil, definitiv, nici macar cautarea strofa 4. atingerea/eliberarea de trup/iesirea din cerc; totul merge de la sine (se dau singure); culegerea roadelor cu maini frumoase de inger, imatariale, desfacute de carne strofa 5: dualitate: sesizarea (normala acum) repetitiilor de orice natura din orice regn (aproape), o simplitate care transcende dezordinea, efemerul, incalcirea limbilor si a bratelor; o impartasire purificata care recupereaza insa desfatarea, corporalitatea, ca parte a Totului.
Imagineaza-ti ca ai scrie pe hartie, crezi ca ti-ai permite astfel de note de subsol? Cum ar aparea ele? Lasa cititorului libertatea de a descoperi astfel de "explicatii"... sau nu, si atunci poti raspunde, dar incearca sa nu te mai comentezi singur, te rog.
nu e o problema ca vedeti asa azi:)
acest text l-am scris fara sa ma gandesc la stil, la cum as vrea sa iasa, asa a iesit, ma interesa mai putin constructia, ci mesajul
Textul este unul foarte interesant si mi se pare astfel nu datorita unor imagini deosebite ci mai degraba prin modul cum autoarea reuseste sa exprime cateva idei filosofice fundamentale. Un poem centrat pe ideea drumului si al dualitatii intelese intr-una dintre formele sale particulare, recte cuplul, in care "schimbul de piei" este perceput de o maniera metaforica ca insertie in universul intim al celuilalt. Pe alocuri cam aglomerat, insa privit in ansamblul sau un text bun.
Nu dragul meu, nu mai vorbim. Cred că am vorbit suficient de mult. Mult prea mult. Cu tine este doar un dialog al surzilor. Nu am să îmi pierd vremea încercînd să răspund la toate aberațiile tale cu America și ecologia. În ce privește întrebarea „de ce tii tu site-ul asta pe care noi ne logam si facem si dregem? Nu ai altceva mai bun sau mai profitabil de facut?” răspunsul este simplu și îl știu de undeva de prin Moldova: Cîinele moare de drum lung și prostu' de grija altuia. M-ai văzut tu pe mine că am intrat eu în compania aia a ta să te întreb de ce o ții și ce faci acolo și de ce nu o închizi? Tu chiar nu pricepi că a pune așa o întrebare e mitocănie? În ce privește regulile, mai ales în ce privește cuvintele vulgare, obscene sau profanatoare (dar nu numai) am mai discutat și cu tine și cu mulți alții și nu vreau să mai lungesc vorba că nu are rost, regulamentul rămîne așa cum este. Și bănuiesc că este cît se poate de clar că nu am nici o problemă să accept orice consecință pentru aceasta. Sînt destui oameni care au plecat din această cauză de pe Hermeneia și te asigur că este perfect ok cu mine. În același timp realitatea a demonstrat (așa în genul ăsta care îți place ție „vox populi vox dei”) că sînt suficienți oameni care preferă un altfel de context. Altfel de cel cu care ești obișnuit tu și cei care împărtășesc aceleași „valori” ca tine. Și acuma urmează lecția de civilizație democratică pe care tu, Ovidiu Nacu și încă mulți alții (ca voi) nu o pricep. Dimpotrivă, aberează cu America, economia, ecologia iar dacă mai au timp o mai dau și cu Irakul și cu ce le mai vine la gură. Și lecția este următoarea: Civilizația democratică (oricît de simpatică sau antipatică ne-ar fi) nu este anarhie. Adică armonia, pacea și progresul (dom'le ce de lemn sună) sînt garantate nu de măsura în care toți putem face tot ce ne place (pentru că la capitolul ăsta unii dintre noi avem niște gusturi foarte picante), ci sînt garantate de măsura în care protejăm pe cît mai mulți de gusturile noastre. Picante. Și asta, dragul meu, pentru că eu sînt adeptul curentului de gîndire care consideră că omul este rău în esența lui iar libertatea este o sabie cu două tăișuri. Iar singura protecție împotriva tăișului „negativ” este legea. Evident ai să îmi spui că știi toate astea. Problema este că nu o demonstrezi. Există foarte mulți oameni care sînt ofensați să citească acel cuvînt în general, cu atît mai puțin într-un spațiu public unde își postează propriile texte. Iar dacă nu poți pricepe sau accepta aceasta atunci ai o problemă de incompatibilitate cu civilizația. Cred că am vorbit destul.
Frate Nicholae, din bube, mucegaiuri si noroi/ iscat-am frumuseti si preturi noi ce sarisi asa ca capra pe picioarele dindarat? te-ai simti pangarit in imaculitatea simtirii tale poetico-mistice? uite ca eu nu vreau sa ma mut de pe poemul tau, aici ma prinde craciunul, ce-o sa-mi faci frate? fratele meu... ma doare cand imi vorbesti asa, vorbele tale pot fi sageti otravite care ating suflete de oameni nevinovati. Fii mai atent pe viitor, te rog, sa nu ranesti pe cineva. Sau altfel spus, mai bine taceai ca o magarie mai mare nu puteai scoate din tine, o magarie nu un mucegai. Vai vai si eu care incercam sa te apar de oamenii astia cu pretentii literare. Maare greseala am facut, din nou invatatura de minte pentru mine Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dan, într-o zi, destul de curând, voi răspunde cumva întrebării tale despre orașul zeilor, despre nonnecesara schimbare spre lhasa. Da, ai perceput fin, e o anume revoltă în fața unei neputințe dintotdeauna, legată cumva de jumătate din tot ce putem fi. Mulțumesc pentru translația dintr-o întâmplare în alta.
pentru textul : a șaptea întâmplare dedomnisoara katya, textul de fata e o satira adresata societatii, indivizilor care asteapta de la divinitate lucruri materiale, nu beneficii sufletesti, nu asta e e opinia mea despre ingeri, ci o critica ce-o fac laturii mele umane egoiste, nu stiu daca ati remarcat ironia din final În ziua de azi și-o găină e mai utilă decât un înger... din pacate multi gandesc asa e chiar o porcarie textul?, sa stiu sa-l sterg Cu deosebita consideratie, Adelina ps > multumesc pentru comentariu
pentru textul : Înger netrebnic deNu știu de ce, dar eu prefer din toate acest poem al tău. Firește că aș elimina câteva epitete ici-colo, dar îl păstrez așa, fără nici o tușă, îmi place și melodia interioară, am sentimentul că l-ai scris pe un fond muzical. Nu îmi place imperativul acela cu majuscule, da, știai că îți voi spune asta. Dar chiar și așa, tot îmi place mult acest poem. Îndeosebi începutul... Și în pofida acestui final, când "personajele" sunt "fără lumină". Îl păstrez, do you mind?
pentru textul : Fără întoarcere deVirgule - nu, ortografie - nu, gramatică - nu, talent - da.
Până veni Radu și Cornel bău deja jumătate de pahar. >> Până veniRĂ Radu și Cornel, bău deja jumătate de pahar.
pentru textul : Between the bars deAdina Ungur merită mai mult: o punte directă între ea și Dumnezeu: o va țese în timp, din lacrimile și părul și gândurile ei. Și într-o zi va păși cu hotărâre și credință peste ea și iși va găsi Fericirea.
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur deErika, bun venit și remarc un poem dedicat, mult mai bine lucrat decât cele de tine scrise înainte. Evoluția este simțitoare și asta mă bucură: există o anume suplețe, ai descărcat din multe expresii comune, din exclamări etc. Ceea ce te rog la acest poem este să modifici ușor strofele: "apoi îmi trag un picior înapoi din știrile de la ora șapte îmi bag mâna dreapta între poet si coșmar cea stângă între negoț și scriitor" Respectiv schimbă acel: "îmi trag un picior" și "acel îmi bag mâna". Sunt consvinsă că poți găsi substitute poetice pentru aceste cuvinte, care să se acordeze cu restul compoziției. Sper ca eleganța Hermeneei să îți fie bun lăcaș. Ela
pentru textul : Herme de gânduri deDorel, iți răspund mai scurt acum. Poate mai mult puțin mai încolo. Apariția textului a fost apreciată. Chiar și de mine. Și nu înțeleg de ce nu ți-ai dat seama de asta de vreme ce a fost pe prima pagină a Hermeneia (deci cum ar veni, în editorial) o bună bucată de timp. Sau nu ai observat asta?
pentru textul : Eminescu azi deo lotcă goală -
peste crucile negre
ploaie şi păsări.
ploaie pe ape -
printre crucile negre
nimeni în barcă.
apele negre -
pentru textul : Haiku-uri debarcă şi păsări albe
doar crucile gri.
e clar...i-am cumparat! de vecini vorbesc. toate bune.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă dedraga Mircea poemul tau are idee, dar e scris neglijent. "ca intr-o telenovela..." referirea la telenovela in poezie este aiurea, mai rau era doar sa spui "ca intr-o manea cu final neasteptat" Apoi interminabilele "c"-uri ale strofelor doi si trei care se Combina in formatiuni dintre cele mai Ciudate "perele se coc ca ... in aceeasi culoare".. "cu aceeasi cenusa" "pasilor care o calca" "candva urmau.. cand intra" Asta ca (tot cu c) sa nu mai mentionez pe de-a dreptul hilara expresie "mustele ce candva urmau sa fie ucise" chiar dupa ce "stelele se repeta in august plouand cu aceeasi cenusa". Un poem pe care poti sa-l caracterizezi si singur pentru ca vad ca stii sa zici "caca, caca mare" in gura mare (tot cu multi de "c") Mai multa atentie si concentrare pe viitor nu ti-ar dauna, dimpotriva, parerea mea. Cu drag, Andu
pentru textul : După cin’zeci de ani deP.S.
Pe „surse” – pe astea chiar că nu le mai cred – se spune că la zisa recepţie ar fi participat şi ar fi convorbit cu Ponta, şi Kondriakov, cunoscut om de influenţă al lui Putin. Cert este însă că zisul Kondriakov, mare maestru al lojii masonice ruse, adus de Guşe (fapt recunoscut public de G.), a fost la noi în ţară la precedenta suspendare a lui Băsescu. Punct. Şi nu de la capăt.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deAm răspuns în grabă și am uitat să mulțumesc.
pentru textul : haiku cu strigături deDeci, mulțumesc, Vlad! Și pentru dedicație, și pentru aprecierea care răzbate dintre rânduri.
ia uite ce caostică ești! pe bune margas, mă gândeam la bunica și la toate adaosurile ei în ciorba de potroace. dac-aș putea, aș schimba, dar nu pot. rămâne să hăituiesc monstrul narcotic, poate pot să-l împing peste bega.
pentru textul : newsflash desincer mă gândeam ce o să posteze Virgil, după o așa lungă perioadă de absență de pe propriul lui site... și stăteam la pândă, mărturisesc, ca un paing să prind o biată musculiță, un text slab
Însă omul nu-mi dă satisfacție... și de fapt îmi dă o mai mare satisfacție cu acest text, unul dintre cele fine, ca un coniac tare pe care nici măcar nu te înduri să-l bei până la capăt
Paharul rămâne multă vreme să păstreze aromele... așa e poezia!
Și chiar dacă tot ce îți rămâne întipărit pe organul degustativ al creierului, sau pe limba inimii dacă vreți, este amăreală... atunci vreau să vă întristez again
Așta e poezia!
Mă opresc aici însă nu înainte de a cita
ochii tăi în căușul insomniilor mele
carnea
se desprinde de oase
plutind ca o pasăre
tot mai sus peste legi
peste case
și uită de noi
aș fi zis doar... -uitînd de noi- pentru că tot restul poemului e la diateza activă, nu știu dacă așa se zice corect, ideea e că finalul merită să schimbe nota.
Felicitări omule și ai mea culpa
pentru textul : erotușe deAndu
Cred că aici există forţă imagistică şi capacitate lirică, însă, pe alocuri, nu sunt corelate ori sunt separate de unele erori tehnice, cum ar fi cuvintele de legătură, topica şi cele două-trei timbre diferite care sunt folosite în alcătuirea stilistică.
Nu ştiu exact de ce, mi-a plăcut finalul.
pentru textul : memento desolarul de care amintesti se regaseste in majoritatea textelor mele. nu ma pot refuza acestei atitudini opusa oarecum poeziei actuale, dar in acord cu sentimentul echilibrului vietii. aceasta repozitionare nascut-nascator se realizeaza intr-un spatiu resacralizat, dar decontextualizat - sa-i zicem un fel de ecumenism poetico-filosofico-religios. cineva s-ar intreba in privinta legitimitatii unei astfel de viziuni "solare" - nu doar dpv poetic- in lumea noastra, careia ne place s-o numim absurda. o justificare ar fi incercarea de nealterare a simtamintelor umane, alta, insasi textele. in fata lor, restul comentariilor nu devin decat niste schele. ultima cruce e postata deja.e cea cu nr. 10 multumesc ptr atentia deosebita acordata.
pentru textul : crucile deasta ai folosit tu in raspunsul tau la nemultumirea mea. inainte de a merge la Adunare, intru-cat e duminica dimineata, vreau sa-ti spun ca iti lipsesc cei 7 ani de-acasa, cei 28 de ani din Romania si cei 20 de ani petrecuti aiurea. mai bine te-ai inscrie la o gradinita unde se invata cum sa raspunzi si cum sa te comporti. ai stat pe fotoliul tau de director ultimele 36 de ore ca sa-ti pui in diatribele de mai sus veninul de basilic care-l tii pentru frati. admirabil. ma uit, te miros si-mi pun mana la gura si tac. nu meriti nici macar o ceapa degerata. nu te mai obosi sa-mi raspunzi, pun punctul aici, judecatorule literar.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deobserv ca tot ce cuprinde brandul PoMo, oricum ar fi el scris si rostit si orice ar insemna, va atrage atentia...si comentariul (neavizat). mai putin amatorism nu ar strica nimanui, nu-i asa, draga bunule domn sixtus? pana atunci insa, in acest vremuri, vai, atat de pomo, va las in compania "novicei" survivore, poate va edifica un pic cum e cu tertul inclus al savantului Nicolescu sau cu metafizica lui Buddha. s-apoi discutam mai cu multa placere. ca sa ne intelegem, nu de alta. respectele mele adanci.
pentru textul : Binaritate & PoMo derectificare: "nu am știut de el oriucm până aucm și voi fi și plecată din șară" a se citi: "nu am știut de el oricum până acum și voi fi și plecată din țară"
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție dechei de lectură ( iubirea ca pradă) a. preliminarii: propoziția este o reprezentare a realității. lumea este totalitatea faptelor. faptele sunt dincolo de cuvinte. ce rămâne după noi, cei care (ne) iubim? nimicul. nimicul este o parte a iubirii care ne caută marginile.... sfat: să îndrăznim să ne simțim liberi; suntem oricum, condamnați b. comentariu : strofa 1: suntem ca o mare care izbește neîncetat, ieșindu-și din matcă: o mie de brațe (adică puzderie de nevoi și lupte întru sațietatea niciodată absolută). spada (războiul, diferența și transgresarea ei) se opune orizontalității, fericirii/iubirii/ataraxiei/etc., în sens abolut necesar (la prima vedere); tot ce-i frumos se obține și se apără, cu de la sine putere strofa 2: un straniu interludiu este această viață, o neinteleasă plăcută/amară iluzie ne păstrează, prin macerarea sensurilor, cuvintelor,(sub limbă) în luptă, în gândul victoriei; de la etajul 10, căderea e spectaculoasă, unsă cu miere strofa 3: cuvântul dezbracă sufletul, îl eliberează, caută ochiul (cunoasterea, acel dincolo vesnic de necuprins. se inchid ochii, sufletul e smuls, lepădat, dezvelit pana la riscul disolutiei/amaraciunii/etc. lupta se repeta, la un alt nivel, alte batalii, alte victorii, ciclul se reia si, de aici, senzatia frigului si a vanarii de vant; paradox: cauti, afli, nimic nu mai e sesizabil, definitiv, nici macar cautarea strofa 4. atingerea/eliberarea de trup/iesirea din cerc; totul merge de la sine (se dau singure); culegerea roadelor cu maini frumoase de inger, imatariale, desfacute de carne strofa 5: dualitate: sesizarea (normala acum) repetitiilor de orice natura din orice regn (aproape), o simplitate care transcende dezordinea, efemerul, incalcirea limbilor si a bratelor; o impartasire purificata care recupereaza insa desfatarea, corporalitatea, ca parte a Totului.
pentru textul : o mie dela ce gașcă te referi Sixtus? Luminează-ne și pe noi...
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deși o liniște de seară... m-au bucurat cuvintele tale. eu... doar "îmi oxigenez viața scriind" (S.D.) mulțumesc frumos, Cristina!
pentru textul : detalii în echilibru denu stiu de ce dar finalul mi se pare prea brusc
pentru textul : simetrie deFoarte bine spus. Sunt şi adevăruri care dor în acest text.
pentru textul : Nici prostia nu mai e ce-a fost odată! deAranca, pe bune ca m-ai pierdut. N-am priceput nimic din ce ai scris. Mai putin partea cu radioactivitatea....
pentru textul : cuvintele sînt deImagineaza-ti ca ai scrie pe hartie, crezi ca ti-ai permite astfel de note de subsol? Cum ar aparea ele? Lasa cititorului libertatea de a descoperi astfel de "explicatii"... sau nu, si atunci poti raspunde, dar incearca sa nu te mai comentezi singur, te rog.
pentru textul : vreau să dansez pe lame de cuțite denu e o problema ca vedeti asa azi:)
pentru textul : verbuire deacest text l-am scris fara sa ma gandesc la stil, la cum as vrea sa iasa, asa a iesit, ma interesa mai putin constructia, ci mesajul
Textul este unul foarte interesant si mi se pare astfel nu datorita unor imagini deosebite ci mai degraba prin modul cum autoarea reuseste sa exprime cateva idei filosofice fundamentale. Un poem centrat pe ideea drumului si al dualitatii intelese intr-una dintre formele sale particulare, recte cuplul, in care "schimbul de piei" este perceput de o maniera metaforica ca insertie in universul intim al celuilalt. Pe alocuri cam aglomerat, insa privit in ansamblul sau un text bun.
pentru textul : sub acoperire deNu dragul meu, nu mai vorbim. Cred că am vorbit suficient de mult. Mult prea mult. Cu tine este doar un dialog al surzilor. Nu am să îmi pierd vremea încercînd să răspund la toate aberațiile tale cu America și ecologia. În ce privește întrebarea „de ce tii tu site-ul asta pe care noi ne logam si facem si dregem? Nu ai altceva mai bun sau mai profitabil de facut?” răspunsul este simplu și îl știu de undeva de prin Moldova: Cîinele moare de drum lung și prostu' de grija altuia. M-ai văzut tu pe mine că am intrat eu în compania aia a ta să te întreb de ce o ții și ce faci acolo și de ce nu o închizi? Tu chiar nu pricepi că a pune așa o întrebare e mitocănie? În ce privește regulile, mai ales în ce privește cuvintele vulgare, obscene sau profanatoare (dar nu numai) am mai discutat și cu tine și cu mulți alții și nu vreau să mai lungesc vorba că nu are rost, regulamentul rămîne așa cum este. Și bănuiesc că este cît se poate de clar că nu am nici o problemă să accept orice consecință pentru aceasta. Sînt destui oameni care au plecat din această cauză de pe Hermeneia și te asigur că este perfect ok cu mine. În același timp realitatea a demonstrat (așa în genul ăsta care îți place ție „vox populi vox dei”) că sînt suficienți oameni care preferă un altfel de context. Altfel de cel cu care ești obișnuit tu și cei care împărtășesc aceleași „valori” ca tine. Și acuma urmează lecția de civilizație democratică pe care tu, Ovidiu Nacu și încă mulți alții (ca voi) nu o pricep. Dimpotrivă, aberează cu America, economia, ecologia iar dacă mai au timp o mai dau și cu Irakul și cu ce le mai vine la gură. Și lecția este următoarea: Civilizația democratică (oricît de simpatică sau antipatică ne-ar fi) nu este anarhie. Adică armonia, pacea și progresul (dom'le ce de lemn sună) sînt garantate nu de măsura în care toți putem face tot ce ne place (pentru că la capitolul ăsta unii dintre noi avem niște gusturi foarte picante), ci sînt garantate de măsura în care protejăm pe cît mai mulți de gusturile noastre. Picante. Și asta, dragul meu, pentru că eu sînt adeptul curentului de gîndire care consideră că omul este rău în esența lui iar libertatea este o sabie cu două tăișuri. Iar singura protecție împotriva tăișului „negativ” este legea. Evident ai să îmi spui că știi toate astea. Problema este că nu o demonstrezi. Există foarte mulți oameni care sînt ofensați să citească acel cuvînt în general, cu atît mai puțin într-un spațiu public unde își postează propriile texte. Iar dacă nu poți pricepe sau accepta aceasta atunci ai o problemă de incompatibilitate cu civilizația. Cred că am vorbit destul.
pentru textul : Doină deFrate Nicholae, din bube, mucegaiuri si noroi/ iscat-am frumuseti si preturi noi ce sarisi asa ca capra pe picioarele dindarat? te-ai simti pangarit in imaculitatea simtirii tale poetico-mistice? uite ca eu nu vreau sa ma mut de pe poemul tau, aici ma prinde craciunul, ce-o sa-mi faci frate? fratele meu... ma doare cand imi vorbesti asa, vorbele tale pot fi sageti otravite care ating suflete de oameni nevinovati. Fii mai atent pe viitor, te rog, sa nu ranesti pe cineva. Sau altfel spus, mai bine taceai ca o magarie mai mare nu puteai scoate din tine, o magarie nu un mucegai. Vai vai si eu care incercam sa te apar de oamenii astia cu pretentii literare. Maare greseala am facut, din nou invatatura de minte pentru mine Andu
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria dePagini