nu ma impresioneaza. povestea unor nuci putea a se termina mai bine, incepuse promitator, dar a cam cazut in fasole. e bineinteles doar o parere, cu tot respectul pt autor, fiindca stiu ca uneori imi apreciaza scrierile. dar aici, fata de alte scrieri ale dansului, citite de mine, devine sentimental si bate in patetic. cu respect.
da. am ajuns și eu la concluzia asta că românii (n-am spus „noi românii” ca să nu îi supăr pe cei mai români decît mine), deci românii sînt în general atrași către balustrada emoțională a realității. ei „trăiesc” ceea ce privesc și „privesc” ceea ce trăiesc. la urma urmei probabil schimbările tehnologice sau sociale nu ne sînt decît haine în această perpetuă tragicomedie
Alma, mulțam. A fost voită repetiția, ca o accentuare, ca o specificare anume. De aceea am lăsat așa chiar dacă aparent deranjează sau devine prea desciptiv. Îmi permit aici această alegere. Știu că s-a scris despre timp iluzoriu, aici este o altă fațetă a lui. Și, da, e încă o căutare, de aceea Timp și iluzie. Acum înspre vis, ca o altă iluzie. :)
eu inca nu am inteles ce a intrezarit in urma experimentului, dar pornesc de la ipoteza pe care nu mi-o clinteste nimeni: atat timp cat arhitectura cuantica descrie arhitectura pisicii ea e diar vie si atat.
atat timp cat informatiile din materie, fizice, biologice, chimice, matematice, muzicale...astrologice...descriu o pisica si nu altceva ea e doar vie.
acum: ipoteza...pitagora...babeste sa nu ma doara capul...
ceea ce am vrut sa subliniez este sangele si culoarea rosie. nu am scris deloc artificial. am scris exact ceea ce am vrut sa scriu. si e vorba de un anume sange, nu de sangele general.
Mi-a plăcut pamfletul ăsta! Câteva redundanţe, dar e posibil ca ele să se justifice în numele satirei. "Tonul" textului este inspirat.
"Pramatie mică, nepregătit cum eşti, s-ar putea ca, atunci când Cleopatra ta arde rântaşul la ciorba de fasole, să-i trăsneşti, aşa din senin, un linguroi la ureche, înainte să te apuce remuşcările." :)))
"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
Gorune, daca nu te incuraja tocmai Dorin taceam din gura dar asa uite, ma bag si eu ca sa-ti zic nu cumva sa-ti treaca prin cap sa progresezi in directia asta pe care ai apucat-o cu aceste pseudo-haiku-uri.... Gorune, suntem noi asiatici? Facem noi bonsaiuri? Facem noi ikebane? Facem noi sushi din ala cu peste otravit? NU Deci... hai sa nu facem nici haiku-uri, ca nu ne pricepem, de fapt, putem sa facem din astea de mai sus pe banda rulanta, cate cinci la fiecare sticla de vin pana cadem sub masa. Cand te gandesti la japonezul ala... pai ala priveste natura pana moare din cauze naturale si chiar inainte sa dea ortul popii (sau cum fac ei acolo) scrie o chestie d-aia care se cheama haiku. Dup-aia vin cei din urma lui si se inchina la ea si apoi care se simte nevrednic de scrierea marelui maestru isi deschide burta cu cutitul isi varsa matele pe jos si toti se apleaca si ii iarta pacatul neintelegerii (asta la ei se cheama hara-kiri). Noi ne facem hara-kiri cand nu intelegem un text? Pai nu ne facem Gorune, nici sa nu ne facem ca ar fi jale !! Noi ne facem cartea-de-credit kiri Gorune asta ne facem sigur ! Parerea mea, lasa-l pe Djamal sa scrie haiku, el scrie, noi il citim, cascam gura mare cam asa: "haaa, maaamaaa" eventual ii scriem ceva la comm iar el ne raspunde mereu "multumesc" in cele mai felurite doua-trei variante. Asta nu poate fi atins de noi, nici in our dreams! Djamal rocks! Noi, hai sa ramanem ceea ce suntem. Ok, episoade de ratacire asiatica sau thailandeza (I miss you, I love you I vrea tu :-) pot exista, dar trebuie sa ne intoarcem la chestiune. Astept de la tine adevarate subiecte de gandire poetica ok, asta e, occidentala. Ce, l-ai aruncat asa pe Cantor la inaintare si acum vii la mine cu luna japoneza pe ciclu? Zau, Andu
Mircea, eu inteleg ca tu ai vrut sa ne transmiti asa, o stare meditativa referitoare la numita Cezara dar chiar trebuia sa incepi brusc cu versul "Cezara e un inger"... pai ce sa mai citesc mai departe Luciane, ce? Eu iti recomand sa rescrii poemul folosind mai mult intuitia cititorului pentru ca ideea e buna. Cred ca l-ai scris prea grabit. Lasa-l sa se mai coaca... parerea mea si La Multi Ani cu poezie! Andu
concluzia: doua avertismente. primul pentru nicodem, care se trezeste vorbind de-ale lui cu adrian, peste capul oamenilor intr-un comentariu. cel de-al doilea pentru bobadil, care ataca ad hominem. la urmatoarea abatere a fiecaruia. veti avea contul suspendat. mariana,.care este moderator va supraveghea ca asta sa se intimple rapid si fara convulsii. p.s. vom continua asa pina vom invata sa distingem intre a scrie, a comenta, a avea eventual conflicte intelectual literare, pe de o parte, si a ne barbariza reciproc, pe de alta parte. multumesc.
Şi ar mai fi o rupere de ritm - jertfa de fum -, unde versul începe cu un troheu, nu cu iambul unitar. Ok, poate fi corectată de cititor, din inerţie, dar o ureche obişnuită cu versul clasic aude aritmia.
Eh, "mare" pentru contextul nostru, al tuturor celor care încearcă - azi, aici, altundeva - cu pixu-n zbor, înţelegi tu. Plus de asta, (poezie mare, cuvinte mici) trebuia să-mi iasă şi mie formularea antitetică, nu? :).
Virgil, eu cred că tu nu ai înțeles nimic din comentariile mele. Sfatul meu e să le recitești atent. Când ai timp, pe toate. Citatul se referea la părerea ta despre comentariile mele, eu așa am înțeles. Dar e ok. Îți doresc mult succes.
Lizuca... am respect pentru consideratiile tale si iti multumesc pentru feed-back. Cristina... e relativ corecta talmacirea ta asupra textului... sunt bucuros sa te vad aici. Virgil... tu chiar crezi ca utilizez cuvinte a caror semnificatie nu imi este cunoscuta? Buna parere vad ca mai ai despre mine... vezi ca Bianca iti da un hint, tine-te de el... e un inscris, o dovada scrisa zapisul asta... am trecut testul de limba romana ori ba? Finalul produce o ruptura de aceea cred ca l-ai perceput astfel. Bianca... ai inteles foarte bine si te-ai apropiat de intelesul initial cel mai mult in al doilea comentariu. Va multumesc pentru pareri.
Fac parte dintre cei care nu se tem de așa-zisele clișee. Cred că ele pot fi revalorizate - doar nimeni nu aruncă argintăria atunci când căpăta patină! Însă textul de față m-a făcut să mă clatin, așa cum mă clatin într-un autobuz unde am nenorocul să nimeresc lângă o domnișoară puternic parfumată în esențe dulci. Am trecut de prima strofă, cu a sa “genune de umbră” și "clepsidră albastră a nopții", spunându-mi că nu trebuie să mă las copleșită și că, la urma urmei, orice text merită șansa unei interpretări holistice. Însă n-a fost chip să mă mișc degajat prin încrengătura de adjective (și asta o spune cineva căruia i se reproșează, uneori, folosirea lor excesivă). Recunosc că am ieșit destul de amețită și fără să reușesc ce mi-am propus - luând, totuși, un fragment care merita, cred, un destin mai bun: "Aud de departe rădăcini de baobab Crescând până-mi străpung bătăile inimii" Să nu te superi - apreciez unele din textele tale (nici acum n-am uitat proza aceea despre încălzirea globală) dar pe acesta prefer să îl uit; deși bănuiesc că ai pus mult suflet în el, sau poate tocmai din cauza balanței care înclină excesiv către o emoție îndelung glazurată, eu n-am reușit să mi-l apropii.
misterioasa ingrid, oceanul, ritmul actiunii, atmosfera poemului, ma duc cu gîndul la "solearis" al lui tarkovski. odata ce te poti mentine la distanta egala de amintiri, cred ca intuiesti si raspunsul ei. de fapt, e pozitia din care nu mai ai nevoie de raspunsuri, dar, odata ajuns acolo, s-ar putea sa tînjesti tocmai dupa senzatia de nesiguranta pe care o ai in fata unui raspuns atît de asteptat
Raluca, tu nici măcar nu ai priceput că Cristina a pomenit de "inovator", iar eu mă adresam Cristinei, nu autorului. Ar fi o greşeală din partea mea să mă bag în discuţii cu oameni care nu au înţeles corect nici textul, nici intervenţiile mele, dar vor puţină atenţie.
admir ineditul,ai o imaginaţie bogată.
îmi place cum ai desfăşurat amintirile iar finalul te face să simţi gustul amar al realităţii.
"Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
mi-a plăcut şi am vrut să las un semn.
...nu sunt pe soclu, Ioana. sunt un om de bunătatea căruia se abuzează. caleașca va pleca într-o zi, ca o îndrăgostită de drum, de străzi, de ființele cărora nu le-a găsit încă nume.[îmi face bine trecerea ta, mai ales că apreciez mult două cunoștințe comune, mă refer la Constanța Buzea și Nicolae Țone... sau poate mă înșel?:)]
Nu înțeleg ce vrea să spună expresia ta "voi umblati in caln sau ce?" Dacă expresia era în italiană trebuia să îl scrii corect în italiană sau să menționezi că ai și alte inserții. Bănuiesc că e la modă să mănânci vocalele "asa este cand nimersti in locuri mici cu bisericute bine cladite." Nu știu ce cauți însă prin bisericuțe, între pițigoi.
pentru mine, excelenta poezia.
nu-mi place "infipte" din titlu, realizez insa ca daca spui "intr-un saxofon, flori" e posibil sa nu mai fie chiar acelasi lucru. nu subliniezi muzica ci actul asocierii, chiar infigerea aceea, desi ma deranjeaza. si n-as schimba. are un calm extraordinar fara a-i lipsi nota nostalgica si framantarea, neputinta aia din final. frumos final.
e poezie in sine, simti omul din ea, nu te oboseste cu razboieli intelectuale. :o)
aproape ca vad cum ar putea fi criticata, din neatentie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu ma impresioneaza. povestea unor nuci putea a se termina mai bine, incepuse promitator, dar a cam cazut in fasole. e bineinteles doar o parere, cu tot respectul pt autor, fiindca stiu ca uneori imi apreciaza scrierile. dar aici, fata de alte scrieri ale dansului, citite de mine, devine sentimental si bate in patetic. cu respect.
pentru textul : Sentiment de septembrie deda. am ajuns și eu la concluzia asta că românii (n-am spus „noi românii” ca să nu îi supăr pe cei mai români decît mine), deci românii sînt în general atrași către balustrada emoțională a realității. ei „trăiesc” ceea ce privesc și „privesc” ceea ce trăiesc. la urma urmei probabil schimbările tehnologice sau sociale nu ne sînt decît haine în această perpetuă tragicomedie
pentru textul : Jurnal de privitor la TV deAlma, mulțam. A fost voită repetiția, ca o accentuare, ca o specificare anume. De aceea am lăsat așa chiar dacă aparent deranjează sau devine prea desciptiv. Îmi permit aici această alegere. Știu că s-a scris despre timp iluzoriu, aici este o altă fațetă a lui. Și, da, e încă o căutare, de aceea Timp și iluzie. Acum înspre vis, ca o altă iluzie. :)
pentru textul : dubito defrumos text, curgator ca o apa rece de munte. felicitari
pentru textul : nisip aurifer dedupă virgulă se pune spațiu
pentru textul : Noaptea deîşi ascute tot mai îndârjit stiletul liric, dă cu el în poezie şi iese foc.
pentru textul : străini în Bermuda deeu inca nu am inteles ce a intrezarit in urma experimentului, dar pornesc de la ipoteza pe care nu mi-o clinteste nimeni: atat timp cat arhitectura cuantica descrie arhitectura pisicii ea e diar vie si atat.
atat timp cat informatiile din materie, fizice, biologice, chimice, matematice, muzicale...astrologice...descriu o pisica si nu altceva ea e doar vie.
acum: ipoteza...pitagora...babeste sa nu ma doara capul...
pentru textul : (2) Discute (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo deceea ce am vrut sa subliniez este sangele si culoarea rosie. nu am scris deloc artificial. am scris exact ceea ce am vrut sa scriu. si e vorba de un anume sange, nu de sangele general.
pentru textul : stropi de iubire deMi-a plăcut pamfletul ăsta! Câteva redundanţe, dar e posibil ca ele să se justifice în numele satirei. "Tonul" textului este inspirat.
"Pramatie mică, nepregătit cum eşti, s-ar putea ca, atunci când Cleopatra ta arde rântaşul la ciorba de fasole, să-i trăsneşti, aşa din senin, un linguroi la ureche, înainte să te apuce remuşcările." :)))
pentru textul : Dreptul legal de a te instrui de"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
pentru textul : strada mântuleasa deGorune, daca nu te incuraja tocmai Dorin taceam din gura dar asa uite, ma bag si eu ca sa-ti zic nu cumva sa-ti treaca prin cap sa progresezi in directia asta pe care ai apucat-o cu aceste pseudo-haiku-uri.... Gorune, suntem noi asiatici? Facem noi bonsaiuri? Facem noi ikebane? Facem noi sushi din ala cu peste otravit? NU Deci... hai sa nu facem nici haiku-uri, ca nu ne pricepem, de fapt, putem sa facem din astea de mai sus pe banda rulanta, cate cinci la fiecare sticla de vin pana cadem sub masa. Cand te gandesti la japonezul ala... pai ala priveste natura pana moare din cauze naturale si chiar inainte sa dea ortul popii (sau cum fac ei acolo) scrie o chestie d-aia care se cheama haiku. Dup-aia vin cei din urma lui si se inchina la ea si apoi care se simte nevrednic de scrierea marelui maestru isi deschide burta cu cutitul isi varsa matele pe jos si toti se apleaca si ii iarta pacatul neintelegerii (asta la ei se cheama hara-kiri). Noi ne facem hara-kiri cand nu intelegem un text? Pai nu ne facem Gorune, nici sa nu ne facem ca ar fi jale !! Noi ne facem cartea-de-credit kiri Gorune asta ne facem sigur ! Parerea mea, lasa-l pe Djamal sa scrie haiku, el scrie, noi il citim, cascam gura mare cam asa: "haaa, maaamaaa" eventual ii scriem ceva la comm iar el ne raspunde mereu "multumesc" in cele mai felurite doua-trei variante. Asta nu poate fi atins de noi, nici in our dreams! Djamal rocks! Noi, hai sa ramanem ceea ce suntem. Ok, episoade de ratacire asiatica sau thailandeza (I miss you, I love you I vrea tu :-) pot exista, dar trebuie sa ne intoarcem la chestiune. Astept de la tine adevarate subiecte de gandire poetica ok, asta e, occidentala. Ce, l-ai aruncat asa pe Cantor la inaintare si acum vii la mine cu luna japoneza pe ciclu? Zau, Andu
pentru textul : Lunatice deMircea, eu inteleg ca tu ai vrut sa ne transmiti asa, o stare meditativa referitoare la numita Cezara dar chiar trebuia sa incepi brusc cu versul "Cezara e un inger"... pai ce sa mai citesc mai departe Luciane, ce? Eu iti recomand sa rescrii poemul folosind mai mult intuitia cititorului pentru ca ideea e buna. Cred ca l-ai scris prea grabit. Lasa-l sa se mai coaca... parerea mea si La Multi Ani cu poezie! Andu
pentru textul : Despre Cezara degata...
modificări făcute, titlu schimbat, aerisiri, etc :)
mulțumesc pentru semne și... mai treceți
alex
pentru textul : last night deMaria-Doina, mulțumesc pentru semnul de lectură si-mi cer iertare că fac asta abia acum.
pentru textul : cub de gheață deconcluzia: doua avertismente. primul pentru nicodem, care se trezeste vorbind de-ale lui cu adrian, peste capul oamenilor intr-un comentariu. cel de-al doilea pentru bobadil, care ataca ad hominem. la urmatoarea abatere a fiecaruia. veti avea contul suspendat. mariana,.care este moderator va supraveghea ca asta sa se intimple rapid si fara convulsii. p.s. vom continua asa pina vom invata sa distingem intre a scrie, a comenta, a avea eventual conflicte intelectual literare, pe de o parte, si a ne barbariza reciproc, pe de alta parte. multumesc.
pentru textul : poem de 70 de cenți deŞi ar mai fi o rupere de ritm - jertfa de fum -, unde versul începe cu un troheu, nu cu iambul unitar. Ok, poate fi corectată de cititor, din inerţie, dar o ureche obişnuită cu versul clasic aude aritmia.
pentru textul : Copacul (Psalm) deEh, "mare" pentru contextul nostru, al tuturor celor care încearcă - azi, aici, altundeva - cu pixu-n zbor, înţelegi tu. Plus de asta, (poezie mare, cuvinte mici) trebuia să-mi iasă şi mie formularea antitetică, nu? :).
pentru textul : singura pipă din oraș deVirgil, eu cred că tu nu ai înțeles nimic din comentariile mele. Sfatul meu e să le recitești atent. Când ai timp, pe toate. Citatul se referea la părerea ta despre comentariile mele, eu așa am înțeles. Dar e ok. Îți doresc mult succes.
pentru textul : dana point I deLizuca... am respect pentru consideratiile tale si iti multumesc pentru feed-back. Cristina... e relativ corecta talmacirea ta asupra textului... sunt bucuros sa te vad aici. Virgil... tu chiar crezi ca utilizez cuvinte a caror semnificatie nu imi este cunoscuta? Buna parere vad ca mai ai despre mine... vezi ca Bianca iti da un hint, tine-te de el... e un inscris, o dovada scrisa zapisul asta... am trecut testul de limba romana ori ba? Finalul produce o ruptura de aceea cred ca l-ai perceput astfel. Bianca... ai inteles foarte bine si te-ai apropiat de intelesul initial cel mai mult in al doilea comentariu. Va multumesc pentru pareri.
pentru textul : suflete dezlegate deFac parte dintre cei care nu se tem de așa-zisele clișee. Cred că ele pot fi revalorizate - doar nimeni nu aruncă argintăria atunci când căpăta patină! Însă textul de față m-a făcut să mă clatin, așa cum mă clatin într-un autobuz unde am nenorocul să nimeresc lângă o domnișoară puternic parfumată în esențe dulci. Am trecut de prima strofă, cu a sa “genune de umbră” și "clepsidră albastră a nopții", spunându-mi că nu trebuie să mă las copleșită și că, la urma urmei, orice text merită șansa unei interpretări holistice. Însă n-a fost chip să mă mișc degajat prin încrengătura de adjective (și asta o spune cineva căruia i se reproșează, uneori, folosirea lor excesivă). Recunosc că am ieșit destul de amețită și fără să reușesc ce mi-am propus - luând, totuși, un fragment care merita, cred, un destin mai bun: "Aud de departe rădăcini de baobab Crescând până-mi străpung bătăile inimii" Să nu te superi - apreciez unele din textele tale (nici acum n-am uitat proza aceea despre încălzirea globală) dar pe acesta prefer să îl uit; deși bănuiesc că ai pus mult suflet în el, sau poate tocmai din cauza balanței care înclină excesiv către o emoție îndelung glazurată, eu n-am reușit să mi-l apropii.
pentru textul : Prin colțul tocit al ferestrei deÎmi place finalul - e simplu, firesc şi liric în acelaşi timp. Totuşi, aş tăia "de sus".
Nu-mi place aici: "Astăzi
pentru textul : Bunicul decu o lumânare în mână
stau în biserică" - puţintel patetic.
misterioasa ingrid, oceanul, ritmul actiunii, atmosfera poemului, ma duc cu gîndul la "solearis" al lui tarkovski. odata ce te poti mentine la distanta egala de amintiri, cred ca intuiesti si raspunsul ei. de fapt, e pozitia din care nu mai ai nevoie de raspunsuri, dar, odata ajuns acolo, s-ar putea sa tînjesti tocmai dupa senzatia de nesiguranta pe care o ai in fata unui raspuns atît de asteptat
pentru textul : ingrid deRaluca, tu nici măcar nu ai priceput că Cristina a pomenit de "inovator", iar eu mă adresam Cristinei, nu autorului. Ar fi o greşeală din partea mea să mă bag în discuţii cu oameni care nu au înţeles corect nici textul, nici intervenţiile mele, dar vor puţină atenţie.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deadmir ineditul,ai o imaginaţie bogată.
pentru textul : aleea cu cireși deîmi place cum ai desfăşurat amintirile iar finalul te face să simţi gustul amar al realităţii.
"Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
mi-a plăcut şi am vrut să las un semn.
...nu sunt pe soclu, Ioana. sunt un om de bunătatea căruia se abuzează. caleașca va pleca într-o zi, ca o îndrăgostită de drum, de străzi, de ființele cărora nu le-a găsit încă nume.[îmi face bine trecerea ta, mai ales că apreciez mult două cunoștințe comune, mă refer la Constanța Buzea și Nicolae Țone... sau poate mă înșel?:)]
pentru textul : Totul despre Mine demerci mai bobadile, ce m-as face eu fara tine. uite asa mai invat si eu ce intortocheata e natura omului
pentru textul : interior de ceață 2 deNu înțeleg ce vrea să spună expresia ta "voi umblati in caln sau ce?" Dacă expresia era în italiană trebuia să îl scrii corect în italiană sau să menționezi că ai și alte inserții. Bănuiesc că e la modă să mănânci vocalele "asa este cand nimersti in locuri mici cu bisericute bine cladite." Nu știu ce cauți însă prin bisericuțe, între pițigoi.
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos defrumoase versuri, bacoviana stare. salutari de aproape toamna!
pentru textul : valeriană de toamnă depentru mine, excelenta poezia.
pentru textul : flori înfipte într-un saxofon denu-mi place "infipte" din titlu, realizez insa ca daca spui "intr-un saxofon, flori" e posibil sa nu mai fie chiar acelasi lucru. nu subliniezi muzica ci actul asocierii, chiar infigerea aceea, desi ma deranjeaza. si n-as schimba. are un calm extraordinar fara a-i lipsi nota nostalgica si framantarea, neputinta aia din final. frumos final.
e poezie in sine, simti omul din ea, nu te oboseste cu razboieli intelectuale. :o)
aproape ca vad cum ar putea fi criticata, din neatentie.
Câteodată suntem autorii unei singure capodopere. :)
pentru textul : my Mary dePagini