Când poetul priveşte peste ape, când poetul hălăduieşte prin vis, când poetul e-atent la cerbii trecând, prin ochii lui partea aceasta de univers se va întoarce-n oglindă ca să te arate.
A exista si a nu exista in acelasi timp, precum universul. Adica si de ce?!
Aceasta sa fie tema, acesta sa duca la ceea ce este alter ego? Nimic nu se pierde totul se transforma, deci dintr-un ego primordial apare un alter ego, iar din cel vechi se formeaza exteriorul, care nu e decat o senzatie a ceea ce a fost? Si acest ego neaga urmatorului ca el nu exista, in timp ce e doar o senzatie da impulsuri inca, deci ezista? Eu nu ma pot juca cu ideile fara sa pierd logica, firul. Obosesc in atentia mea si ea atentia veche e inlocuita cu una noua ce include si altceva. Ce?
Bianca, mă faci să zâmbesc, ai dreptate, îmi păstrez controlul, chiar și când e vorba despre "viața mea sexuală" - piesă de teatru jucată în februarie la Naționalul ieșean. Mulțumesc pentru aprecieri, sunt onorată.
în urma votului public, remarc următoarele, cu aproximările de rigoare, desigur:
peste jumătate dintre concurenţi au obţinut un punctaj peste 10,
o cincime dintre concurenţi au fost notaţi de cel puţin patru membri,
în primii cinci, punctaj strâns . şi aici vin cu o observaţie: locurile 2 şi 3 trebuie schimbate între ele. punctajul textului de pe locul 3 este de 34 de puncte, nu de 30.
Posibil ca acel cuvant care da atata bataie de cap la citire/intelegere este tehnoredactat gresit... este vorba probabil despre "sfârșit". Nu cred ca este Aida scrie agramat ci doar ca pune pauzele altfel si nu se sinchiseste sa le marcheze. Sunt sigur ca la o citire atenta ideea este inteligibila. Insa trebuie sa dau dreptate comentatorilor acestui text in ceea ce priveste faptul ca poezia poate fi inca lucrata... are un aspect nitel neglijent, nu ca nu i-ar sta bine, ca unei femei fara machiaj, abia trezita :)
Andule, de-o veni, de n-o veni, ce-o veni, vidi și vici să-ți fie, că poate citii eu prea de dimineață și de-aia nu înțeles-am nici măcar partea cu muțumescu', da' fiind vorba până la urmă destincție aurită, fie ea și numa' pentru construcție și șpaclul vocabularului, n-oi căuta penița de dar la dinți, să fie primit(ă) :)
Foarte bun ritm si buna atmosfera, aproape de psalm din puntul meu de vedere. Remarcabila strofa a doua. De fapt tot poemul e foarte sigur dar acolo te opresti putin sa iei o gura de aer.
! un text fluent şi demn din câte se pare de o peniţă pe acest site...cât de trist este atunci când arta alunecă în imoralitate. Sunt obligată să acuz acest text vinovat prin etica perfidă şi strâmbă pe care o afirmă. Este un text inuman cu note fasciste. Ştiu că arta nu are graniţe, teoretic nu este tributară unei ideologii, dar de data aceasta acest text mă obligă moral să ripostez. Sărăcia, lipsurile, murdăria lumii "de jos" nu pot fi poezie adevărată (aşa cred eu), dacă apar distorsionate, diforme şi ridiculizate fără scrupule de către cei privilegiaţi, cei care în realitate fură din bunurile şi drepturile celor mărunţi. E vorba de oameni care îşi doreau poate mult să muncească, să câştige un ban muncit şi legea le-a luat dreptul sau au fost brutal marginalizaţi. E vorba de omenescul pur şi simplu al stării de a fi mamă, care nu "schiaună" şi este obligată să cerşească pentru viaţa pruncului. Cunosc din proprie experienţă ce înseamnă să cerşeşti la asistenţi sociali sau în spitale o pereche de pamperşi, nu pentru ţigări sau pahare...aici textul atinge din nou absurdul şi grotescul lipsei de onestitate. Până şi parodierea rugăciunii pentru copii ("cîine cîinişorul meu" cu î din i din vremea de demult) trece dioncolo de limitele acceptabile ale cruzimii şi exprimă doar ideologia celui puternic asupra celui slab. Cunosc foarte bine cum omul lipsit de şanse simte chiar la vârstă adultă nevoia să murmure acea rugăciune. Rozariile nu sunt legate de "îndoctrinarea" muribunzilor, ci a torţionarilor de felurite feluri, cu felurite măşti. Nu mai adaug nimic. Goya însuşi ar fi poate îngrozit de o astfel de viziune, precum cea din acest poem.
Propun introducerea de taguri pentru culori, pentru a se evita o muncă în plus pentru membrii care doresc să marcheze textul lor printr-o anumită culoare. Dar desigur, să nu se abuzeze de taguri. Sunt câteva cuvinte care cred că ar mai trebui lucrate: "se sărează", "sufletu-mi crud", "același aceeași". Interesant și puternic finalul cu "temutul tău trup fără cruce".
Terminat magistral, cum zice si Marina, poemul miroase a stana si a dorinta pe undeva (inca) nepotolita. Rime si prozodie poporale cu imagini furate din unghiuri a(u)tentice. Ce-mi place cu predilectie: "în căușul săpat de copite la strungă" "să mă doară oasele despicate cu dalta" "ai vrut dragoste țintuită pe grindă" Ce ar trebui sa "revezi" : salbatec/molatec... daca rima e cvasi-completa, semantica primeste pe undeva o lovitura; mai ales in contextul unei dorinte manifestate sadic ("...să fii iubită pe muchie de secure", "unde urzicile despoaie venin", "...să mă răstignești...", " ... ").
sunt niste combinatii faine in textele tale, cu alunecari de o parte si alta intr-un joc pe muchia limitei, cand tandru cand salbatic, cand ironic cand managietor, nu le am cu interpretarile pe text, spun si eu ce vede(simte) ochiul meu de-al treilea:)
da, la poezie face bine cam tot dacă știi cum să faci să fie poezie. Este foarte românește cum am scris "eu ce voi scrie (oare) mâine?", "eu ce voi înțelege (oare)?" - este o formulare a interogației care în retorică se folosește. Am eliminat oare. Și are ceva "vechi" în expersie, de aceea am și dorit să folosesc așa. Mă gândesc dacă e diluat acel "miez" sau e o intrare pe alt registru care ar fi meritat scris mai în forță. reflectez și de consider just, voi modifica; de nu, așa va rămâne o vreme. știu că atunci când voi lua suficientă distanță, voi vedea mai bine. mulțumesc pentru remarci.
Eu am spus ce este pentru mine acest site. Dacă tu ai înțeles că în subsolul lui e loc de laudatium sau de înjurat e altceva. O părere, desigur, poate fi privită în mai multe moduri, însă rămâne o părere. Eu ceream aici păreri. Opinii foarte , dar foarte subiective:) Să înțeleg că tu ai observat o activitate de autopremiere e celor din Consiliul Hermeneia? Cu ce, George? Cu penițe? Cu simboluri?Mă faci să zâmbesc. Asta numești tu "premiere"?:) Articulai fraza de parcă era vorba de corupție:) Dar apreciez că nu înjuri:) Uite, pe unele site-uri există atâta diferențiere între membrii lor încât printr-un singur aspect al regulamentului Hermeneia, pe care ți-l amintesc, îmi rezerv dreptul de a susține că Hermeneia e un club select. Aici, fie că ești autor sau novice, poți acorda, doar prin faptul că ai calitatea de membru, distincția maximă unui text. Penița. Și acum mă întorc. Tu crezi că membrii Consiliului Hermeneia, editorii, nu se aleg și pe criterii de talent plus gnoseologie literară? Și atunci de ce s-ar mai "autopremia" între ei?aici retoric, deh! Dar atât cu dizertațiile. Afirmi că trebuia să spun ce "mai lipsește". Înseamnă că tu ești mai exigent decât mine, ceea ce nu este deloc rău. Ce mai lipsește, George? De ce nu "merge totul strună"? Deci pentru tine Hermeneia e dovada vie a faptului că Virgil Titarenco poate să evolueze și singur? Sau un spațiu virtual de camaraderie și feedback? Aici cred că trebuie să te hotărăști:). Comentariul tău se vrea neutru. Eu cred că poți să fii mai sincer de atât. Sau nu?
superba asocierea intre cerc și calul pur-sânge arab, ideea de miscare, de viteză, galopul ... mai mult decât atât, om si cal sunt una, devin o sferă, imbătisând plăcerea zborului. tabloul e deosebit. tehnica poetică ireprosabilă, am emotii e prima penita daruita pentru că ma regăsesc in omul-cerc incălecând timpul-cal pentru a tinde spre perfectiune. bravo, domnule djamal mahmoud. narile cititorului vibrează simtind bucuria animalului eliberat in noapte ...deci, penita si succes mai departe
e simplu: folosesti butonul "editeaza" de deasupra textului pe care doresti sa-l transferi; vei gasi, sub "subtitlu", butonul "santier literar" si acolo selectezi "atelier".
Interesant textul privit ca si repudiere a sinelui intr-o maniera eclectica, uneori deloc facila... dincolo de unele imperfectiuni care insa ofera acea senzatie de jurnal, de scriere fara autocenzura ce precede etalarea unui produs literar, cred ca ideile pe care este structurata aceasta creatie sunt generoase si probabil merita si o re-nastere pe coordonate poetice.
nu ştiu care ciobeşte mai bine... adevărul e că aşa nedormit mai poţi să faci vreo împărţire?! :).
mi-a rămas în minte că e vorba de un ciobănesc.
şi "nici n-a-nflorit liliacul" :)!
ce să zic, e un fel de inovaţie, un soi de matematică, din moment ce pleci de la nişte date iniţiale şi vrei să împarţi pe 3 la 2, iar de rest(ul), mai vedem...
Din punctul meu de vedere, poezia e un cliseu de la un capat la altul. In primul rind pentru ca scrisul despre ingeri in acest fel a fost uzitat la maxim. Ideea e mult prea comuna, ca de altfel versuri de genul "imi zimbeste/sau poate ii zimbesc". Apoi spun fara nicio miza pentru nu-mi transmite nimic nici ca simtire nici ca atmosera, cel mult un proces verbal de constatare a unor aripi in plus.
am reformulat puţin .
cred că m-am grăbit să-l public de aceea a şi ajuns în şantier.
aş dori câteva sugestii pentru îmbunătăţirea textului dacă nu cer prea mult.
mulţumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pastişă eminesciană.
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul deMultumesc - poate cu penita de la tine o sa-mi iasa mai limpede finalul. :)
pentru textul : Atât de mici deCând poetul priveşte peste ape, când poetul hălăduieşte prin vis, când poetul e-atent la cerbii trecând, prin ochii lui partea aceasta de univers se va întoarce-n oglindă ca să te arate.
Adică mi-a plăcut.
pentru textul : aceste zile deA, încă ceva. Titlul și subtitlul sunt excelente și se susțin superb în prima parte.
pentru textul : Apocalypto deA exista si a nu exista in acelasi timp, precum universul. Adica si de ce?!
pentru textul : alter ego deAceasta sa fie tema, acesta sa duca la ceea ce este alter ego? Nimic nu se pierde totul se transforma, deci dintr-un ego primordial apare un alter ego, iar din cel vechi se formeaza exteriorul, care nu e decat o senzatie a ceea ce a fost? Si acest ego neaga urmatorului ca el nu exista, in timp ce e doar o senzatie da impulsuri inca, deci ezista? Eu nu ma pot juca cu ideile fara sa pierd logica, firul. Obosesc in atentia mea si ea atentia veche e inlocuita cu una noua ce include si altceva. Ce?
Bianca, mă faci să zâmbesc, ai dreptate, îmi păstrez controlul, chiar și când e vorba despre "viața mea sexuală" - piesă de teatru jucată în februarie la Naționalul ieșean. Mulțumesc pentru aprecieri, sunt onorată.
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deîn urma votului public, remarc următoarele, cu aproximările de rigoare, desigur:
peste jumătate dintre concurenţi au obţinut un punctaj peste 10,
o cincime dintre concurenţi au fost notaţi de cel puţin patru membri,
în primii cinci, punctaj strâns . şi aici vin cu o observaţie: locurile 2 şi 3 trebuie schimbate între ele. punctajul textului de pe locul 3 este de 34 de puncte, nu de 30.
succes la jurizare!
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultate vot de popularitate dedap. multam de atentionare. e proaspat scrisa... so... nu ma pot abtine sa nu le postez imediat.
pentru textul : și cuvintele se rostogoleau ca perlele pe covorul moale de... prima strofă ar mai fi ceva de capul ei. Acel "iepure alb" nu-şi are justificare să fie. A doua strofă e deplorabilă.
pentru textul : darul de smirnă dePosibil ca acel cuvant care da atata bataie de cap la citire/intelegere este tehnoredactat gresit... este vorba probabil despre "sfârșit". Nu cred ca este Aida scrie agramat ci doar ca pune pauzele altfel si nu se sinchiseste sa le marcheze. Sunt sigur ca la o citire atenta ideea este inteligibila. Insa trebuie sa dau dreptate comentatorilor acestui text in ceea ce priveste faptul ca poezia poate fi inca lucrata... are un aspect nitel neglijent, nu ca nu i-ar sta bine, ca unei femei fara machiaj, abia trezita :)
pentru textul : douămii(la) deAndule, de-o veni, de n-o veni, ce-o veni, vidi și vici să-ți fie, că poate citii eu prea de dimineață și de-aia nu înțeles-am nici măcar partea cu muțumescu', da' fiind vorba până la urmă destincție aurită, fie ea și numa' pentru construcție și șpaclul vocabularului, n-oi căuta penița de dar la dinți, să fie primit(ă) :)
pentru textul : cui prodest? deFoarte bun ritm si buna atmosfera, aproape de psalm din puntul meu de vedere. Remarcabila strofa a doua. De fapt tot poemul e foarte sigur dar acolo te opresti putin sa iei o gura de aer.
pentru textul : fractal de! un text fluent şi demn din câte se pare de o peniţă pe acest site...cât de trist este atunci când arta alunecă în imoralitate. Sunt obligată să acuz acest text vinovat prin etica perfidă şi strâmbă pe care o afirmă. Este un text inuman cu note fasciste. Ştiu că arta nu are graniţe, teoretic nu este tributară unei ideologii, dar de data aceasta acest text mă obligă moral să ripostez. Sărăcia, lipsurile, murdăria lumii "de jos" nu pot fi poezie adevărată (aşa cred eu), dacă apar distorsionate, diforme şi ridiculizate fără scrupule de către cei privilegiaţi, cei care în realitate fură din bunurile şi drepturile celor mărunţi. E vorba de oameni care îşi doreau poate mult să muncească, să câştige un ban muncit şi legea le-a luat dreptul sau au fost brutal marginalizaţi. E vorba de omenescul pur şi simplu al stării de a fi mamă, care nu "schiaună" şi este obligată să cerşească pentru viaţa pruncului. Cunosc din proprie experienţă ce înseamnă să cerşeşti la asistenţi sociali sau în spitale o pereche de pamperşi, nu pentru ţigări sau pahare...aici textul atinge din nou absurdul şi grotescul lipsei de onestitate. Până şi parodierea rugăciunii pentru copii ("cîine cîinişorul meu" cu î din i din vremea de demult) trece dioncolo de limitele acceptabile ale cruzimii şi exprimă doar ideologia celui puternic asupra celui slab. Cunosc foarte bine cum omul lipsit de şanse simte chiar la vârstă adultă nevoia să murmure acea rugăciune. Rozariile nu sunt legate de "îndoctrinarea" muribunzilor, ci a torţionarilor de felurite feluri, cu felurite măşti. Nu mai adaug nimic. Goya însuşi ar fi poate îngrozit de o astfel de viziune, precum cea din acest poem.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral dePropun introducerea de taguri pentru culori, pentru a se evita o muncă în plus pentru membrii care doresc să marcheze textul lor printr-o anumită culoare. Dar desigur, să nu se abuzeze de taguri. Sunt câteva cuvinte care cred că ar mai trebui lucrate: "se sărează", "sufletu-mi crud", "același aceeași". Interesant și puternic finalul cu "temutul tău trup fără cruce".
pentru textul : crucile deTerminat magistral, cum zice si Marina, poemul miroase a stana si a dorinta pe undeva (inca) nepotolita. Rime si prozodie poporale cu imagini furate din unghiuri a(u)tentice. Ce-mi place cu predilectie: "în căușul săpat de copite la strungă" "să mă doară oasele despicate cu dalta" "ai vrut dragoste țintuită pe grindă" Ce ar trebui sa "revezi" : salbatec/molatec... daca rima e cvasi-completa, semantica primeste pe undeva o lovitura; mai ales in contextul unei dorinte manifestate sadic ("...să fii iubită pe muchie de secure", "unde urzicile despoaie venin", "...să mă răstignești...", " ... ").
pentru textul : în ochii tăi negri ▒ desunt niste combinatii faine in textele tale, cu alunecari de o parte si alta intr-un joc pe muchia limitei, cand tandru cand salbatic, cand ironic cand managietor, nu le am cu interpretarile pe text, spun si eu ce vede(simte) ochiul meu de-al treilea:)
pentru textul : laudanum deda, la poezie face bine cam tot dacă știi cum să faci să fie poezie. Este foarte românește cum am scris "eu ce voi scrie (oare) mâine?", "eu ce voi înțelege (oare)?" - este o formulare a interogației care în retorică se folosește. Am eliminat oare. Și are ceva "vechi" în expersie, de aceea am și dorit să folosesc așa. Mă gândesc dacă e diluat acel "miez" sau e o intrare pe alt registru care ar fi meritat scris mai în forță. reflectez și de consider just, voi modifica; de nu, așa va rămâne o vreme. știu că atunci când voi lua suficientă distanță, voi vedea mai bine. mulțumesc pentru remarci.
pentru textul : recviem pentru niciodată de... depinde doar de ochiul cititorului, lucian, după cum însuți afirmi...!
pentru textul : Aceasta e doar o melodie tristă devarianta mea: vreau sa (te) uit privesc hubloul boarfe amestecate gindurile aud nimic tamburul apa spumele roz pamintul suge totul zgomotul nebunia privesc uit hubloul tu
pentru textul : Ardo A 400 desite. dar cred ca era corect, intr-un fel si redactie. nu cred caa am gresit, din reflex, prea mult.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deEu am spus ce este pentru mine acest site. Dacă tu ai înțeles că în subsolul lui e loc de laudatium sau de înjurat e altceva. O părere, desigur, poate fi privită în mai multe moduri, însă rămâne o părere. Eu ceream aici păreri. Opinii foarte , dar foarte subiective:) Să înțeleg că tu ai observat o activitate de autopremiere e celor din Consiliul Hermeneia? Cu ce, George? Cu penițe? Cu simboluri?Mă faci să zâmbesc. Asta numești tu "premiere"?:) Articulai fraza de parcă era vorba de corupție:) Dar apreciez că nu înjuri:) Uite, pe unele site-uri există atâta diferențiere între membrii lor încât printr-un singur aspect al regulamentului Hermeneia, pe care ți-l amintesc, îmi rezerv dreptul de a susține că Hermeneia e un club select. Aici, fie că ești autor sau novice, poți acorda, doar prin faptul că ai calitatea de membru, distincția maximă unui text. Penița. Și acum mă întorc. Tu crezi că membrii Consiliului Hermeneia, editorii, nu se aleg și pe criterii de talent plus gnoseologie literară? Și atunci de ce s-ar mai "autopremia" între ei?aici retoric, deh! Dar atât cu dizertațiile. Afirmi că trebuia să spun ce "mai lipsește". Înseamnă că tu ești mai exigent decât mine, ceea ce nu este deloc rău. Ce mai lipsește, George? De ce nu "merge totul strună"? Deci pentru tine Hermeneia e dovada vie a faptului că Virgil Titarenco poate să evolueze și singur? Sau un spațiu virtual de camaraderie și feedback? Aici cred că trebuie să te hotărăști:). Comentariul tău se vrea neutru. Eu cred că poți să fii mai sincer de atât. Sau nu?
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? desuperba asocierea intre cerc și calul pur-sânge arab, ideea de miscare, de viteză, galopul ... mai mult decât atât, om si cal sunt una, devin o sferă, imbătisând plăcerea zborului. tabloul e deosebit. tehnica poetică ireprosabilă, am emotii e prima penita daruita pentru că ma regăsesc in omul-cerc incălecând timpul-cal pentru a tinde spre perfectiune. bravo, domnule djamal mahmoud. narile cititorului vibrează simtind bucuria animalului eliberat in noapte ...deci, penita si succes mai departe
pentru textul : Pe muchiile cercului dee simplu: folosesti butonul "editeaza" de deasupra textului pe care doresti sa-l transferi; vei gasi, sub "subtitlu", butonul "santier literar" si acolo selectezi "atelier".
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - II - dezimbesc Aleksandar. sa stii ca m-a batut si pe mine gindul sa initiez un astfel de "aproape stil"
pentru textul : apus deInteresant textul privit ca si repudiere a sinelui intr-o maniera eclectica, uneori deloc facila... dincolo de unele imperfectiuni care insa ofera acea senzatie de jurnal, de scriere fara autocenzura ce precede etalarea unui produs literar, cred ca ideile pe care este structurata aceasta creatie sunt generoase si probabil merita si o re-nastere pe coordonate poetice.
pentru textul : Măști ale dragostei denu ştiu care ciobeşte mai bine... adevărul e că aşa nedormit mai poţi să faci vreo împărţire?! :).
mi-a rămas în minte că e vorba de un ciobănesc.
şi "nici n-a-nflorit liliacul" :)!
ce să zic, e un fel de inovaţie, un soi de matematică, din moment ce pleci de la nişte date iniţiale şi vrei să împarţi pe 3 la 2, iar de rest(ul), mai vedem...
pentru textul : nu mai ciobi cuvinte, la culcare! deDin punctul meu de vedere, poezia e un cliseu de la un capat la altul. In primul rind pentru ca scrisul despre ingeri in acest fel a fost uzitat la maxim. Ideea e mult prea comuna, ca de altfel versuri de genul "imi zimbeste/sau poate ii zimbesc". Apoi spun fara nicio miza pentru nu-mi transmite nimic nici ca simtire nici ca atmosera, cel mult un proces verbal de constatare a unor aripi in plus.
pentru textul : Eu și îngerul meu deAş schimba "fluctuațiile emoționale" - e prea tehnic şi cumva scorţos. Şi la "ultimul ciob" - puţin clişeic - aş umbla.
pentru textul : disensiune deA scrie un text literar (și nu numai) fără toate diacriticele duce la exprimări ciudate...mai mult: îți faci singură un mare deserviciu și e păcat.
pentru textul : Sky Mirror deam reformulat puţin .
pentru textul : chipul de umbră decred că m-am grăbit să-l public de aceea a şi ajuns în şantier.
aş dori câteva sugestii pentru îmbunătăţirea textului dacă nu cer prea mult.
mulţumesc.
Pagini