Promisiune: remodelarea poemului. Fiindcă tu știi cum aud eu un poem, îți las aici versiunea mea, fără explicații, fiindcă știi că nu am timpul necesar deocamdată și nici word-ul pentru a le scrie aparte: mi-e frică îmi doresc un somn uriaș să îmi pot ascunde duminicile verzi și trimite în voie cărți poștale acum vreau să te lipesc de mine să închidem împreună arterele nopții, cartea aceasta cu povești să îi spunem copilului meu “noapte bună! în noaptea asta inventăm povești” să-i promitem că mâine vom desena pe asfalt un oraș apoi un ocean o statuie și o ușă deschisă ca o aripă albă de înger mi-e frică îmi doresc un somn uriaș am toate oglinzile bântuite simt dorul acela până la măduvă văd lacrima mamei. fiul nu atinge telefonul. la mână port un ceas are o lumină roșie aș vrea să-l pot programa să mă trezească într-o altă viață umblu cu brațele desfăcute prin orașe de ape din palmele mele apar case. străzi cu un singur nume Route 66 și cuvintele într-o defilare de fum caut trenurile de sticlă. mă opresc și mă rog aștept să-mi strige cineva numele prin gară. ("nasc case" și "paradă de" - am schimbat pt muzicalitate, în rest am eliminat ce am simțit eu că este surplus. iar ici-colo am nuanțat. nu e mare diferența. nu am schimbat nici sens, nici idee, nici imagine. doar expresia, ușor)
Katya, ai de la mine o penita, pentru un text fascinant. Primul vers este foarte puternic, intoarce totul pe dos, aidoma unei apocalipse reinterpretate. felicitari pentru un poem puternic, intesat cu imagini complexe si cu alaturari inedite mi-a placut mult petre
Toate textele tale postate în ultimele zile seamănă între ele și cu celelalte dinainte. Așa cum tocmai am scris într-un alt comentariu la alt autor, aici, aștept ceva deosebit, o provocare literară (și de la alții, inclusiv de la mine). Cred că atunci când nu mai suntem în stare să aducem nimic nou, e mai bine să luăm o pauză de la scris.
Recitind comentariul intuiesc ca acesta poate fi citit si intr-un registru ironic... tin sa precizez ca sunt cat se poate de apropiat primului sens si nu e nici o urma de ironie.
Mariana, apreciez mult că vezi prin poem și îți mulțumesc frumos. Cu toții ne construim moartea acceptând existența cotidiană și inconștient ne-o amânăm mințindu-ne că mai avem de trăit. Colectăm acea tăcere de timpuriu. Trecerea ta este ca a unei ploii de sfârșit de vară ce mă surprinde îndrăgostit, pustiit și melancolic. E o ploaie caldă:)
Marga, finețea ta sfideaza legile gravitației, mulțumesc!
I don't know... for some reason I just can't see this text as something coming from you. It's almost like although I can believe you can write this I still don't see you as it's author. At least that's my perception.
Mulţumesc, Adrian. E important să văd cum se vede de partea celaltă a textului :)
Având în vedere că în senryū se realizează un fel de prezentare cinică, condimentată adesea cu umor acid, a unor cusururi ale omului, am gândit cele trei ipostaze de mai sus. La primul, un indiciu :): nepoţei. La ultimul, da e prea evident ,,somnul". Seamănă cu o epigramă. Un alt argument pentru mediocritatea lui ar fi că e intraductibil :) Încerc să văd ce pot face să-l îmbunătăţesc.
imi place cum se amesteca senzatia de fericire, erosul, cu aura bunicii, a copilariei,ploaia ca o dulce, inofensiva betie; si apoi vastul teritoriu pe care il marcheaza dragostea in euforia ei de 'caine' (ca sa ma folosesc de imaginea finala:), abandonul si sfasierea indoielii, nu , autorul nu ne poate duce in eroare cu acel final, sigur nu a fost o zi ca oricare alta. frumos!
rectificare: "nu am știut de el oriucm până aucm și voi fi și plecată din șară" a se citi: "nu am știut de el oricum până acum și voi fi și plecată din țară"
"atunci" a fost unul din motivele ptr care am inceput sa scriu. textul meu reprezentativ ptr "atunci" este acesta: Mamei Urcă movila craniilor umane și contemplă nuditatea primordială și vezi care răufăcător care binefăcător țipă mai tare la Timp. Ascultă, omule, nunta cuvintelor, roată, - această tainică arcă maternă - și vezi care mâini de copil, scrijelind, îți caută Fața.
Cel mai mult mi s-a imprimat din această pagină de jurnal - care pare a fi ca un început de eseu asupra originilor lumii - partea finală, poate și pentru că în ultimul timp mă frământă ideatic și nu doar aceeași dimensiune a vieții, deci pot fi foarte subiectivă: "Ajungi să ai ce îți dorești, tot ce îți dorești și descoperi treptat că lucrul acela te invadează, te posedă, puțin cîte puțin, pînă cînd devii o insulă de sine într-o mare de lucruri. Iar lucrurile devin tot mai greu de folosit pentru că nu mai au neaparat un scop în sine ci devin asemeni unei colecții de timbre pentru un filatelist înrăit care simte tot timpul că ediția nu îi este completă. Devin o nevoie și mai puternică după un spațiu vital." Nevoia de un spațiu vital în care orice cunoaștere sau necunoaștere să îți permită trăibilul, mișcarea, sensul. Și căutarea mai departe.
de dospit il voi mai dospi, bobadile. cu siguranta. ma intreb, insa, de ce poemul nu trebuie sa/nceapa cu un lucru concret, cu ceea ce este evident, puternic, clar? de ce, ceea ce unui cititor i se pare nepotrivit, nu poate fi firesc si fermecator pentru un altul? de ce exprimarea unui sentiment, a unei stari trebuie pus intr/un tipar pentru a avea... ce?: valoare, corectitudine, farmec, frumusete... lirica?! dincolo de parerea mea, iti promit ca voi mai lucra pe text. nu stiu daca am dreptate si nu asta intentionez. ma intrebam retoric doar, daca trebuie sa fim in consensul tuturora sau sa ne exprimam liber si original?!? multumesc pentru urare si iti doaresc sanatate si tot binele de pe lume in noul an!
Îmi plac două versuri din această poezie:
"nu vreau pânze nici o altă busolă mai degrabă aruncă-mă-n aer
sparge ferestrele" - puternice, foarte libere, te cuprind.
În rest, dacă nu prea am intrat în contextul autorului, (apreciind starea autorului totuşi) am zis că e bine să-ţi spun ce mi-a plăcut mie şi ca să ştii şi tu asta.
cele bune.
Remarcabil, Adrian. Cel puțin aceasta este ceea ce caut eu astăzi, fuzionarea inteligentă a poeziei cu teatrul și proza. Cititorul forțat să participe cu propriul bagaj emoțional și cu legăturile sale logice, ba, mai mult decât atât, obligat să primească autorul pe propria scenă. Am o nelămurire doar la versul "am iubit și pe peron ca în ger ne grăbim un pic"; lipsește vreun diacritic oare? Aș mai schimba încadrarea, optând pentru experiment, și aș căuta alt titlu, acesta nu pune deloc textul în valoare. Dar... perfecțiunea este plictisitoare, nu-i așa? Te felicit pentru acest text.
yester-day poet, de ce vrei să mă convingi mereu cât ești de expirat? Găsește ceva nou man ori complace-te într-o balegă literară, îți spun cu toată prietenia pe care, evident că nu ți-o port. Dar uneori aceasta se numește simpatie.
Eu unul o voi nutri mereu față de spiritele rigide și cei handicapați.
Greșit/ corect
va știi/ va ști
așează/așază
îi reveni/ îi va reveni/ îi revine
Despre virgule s-a mai spus. Și despre cacofonii (pentru ca...).
Consider nepotrivită formularea "importante sau şi mai importante".
La nivel de argumentare: cred că nu ai fost suficient de coerent, ai unele salturi, iar raționamentele, pe alocuri, nu dețin toate elementele unui raționament logic.
Apreciez corectitudinea comentariilor.
am oprit finalul acolo unde ai zis fiindcă ai dreptate, cititorul îşi poate imagina de aci încolo ce doreşte. iar pe de altă parte, am vrut să dau dreptate un pic şi lui Andu, aşa că am trimis finalul la coş.
mulţumesc mult pentru intervenţia ta obiectivă. (în schimb, nu mă decid să schimb categoria...)
Va multumesc pentru completari! Versurile lui Benjamin Fondane sint remarcabile si iata-le in romana si franceza. Adaug pe aceasta cale, pentru cei interesati: Société d’études Benjamin Fondane.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Promisiune: remodelarea poemului. Fiindcă tu știi cum aud eu un poem, îți las aici versiunea mea, fără explicații, fiindcă știi că nu am timpul necesar deocamdată și nici word-ul pentru a le scrie aparte: mi-e frică îmi doresc un somn uriaș să îmi pot ascunde duminicile verzi și trimite în voie cărți poștale acum vreau să te lipesc de mine să închidem împreună arterele nopții, cartea aceasta cu povești să îi spunem copilului meu “noapte bună! în noaptea asta inventăm povești” să-i promitem că mâine vom desena pe asfalt un oraș apoi un ocean o statuie și o ușă deschisă ca o aripă albă de înger mi-e frică îmi doresc un somn uriaș am toate oglinzile bântuite simt dorul acela până la măduvă văd lacrima mamei. fiul nu atinge telefonul. la mână port un ceas are o lumină roșie aș vrea să-l pot programa să mă trezească într-o altă viață umblu cu brațele desfăcute prin orașe de ape din palmele mele apar case. străzi cu un singur nume Route 66 și cuvintele într-o defilare de fum caut trenurile de sticlă. mă opresc și mă rog aștept să-mi strige cineva numele prin gară. ("nasc case" și "paradă de" - am schimbat pt muzicalitate, în rest am eliminat ce am simțit eu că este surplus. iar ici-colo am nuanțat. nu e mare diferența. nu am schimbat nici sens, nici idee, nici imagine. doar expresia, ușor)
pentru textul : Route 66 deok, multumesc am modificat... nu stiam aceaata preveere a regulamentului. multumesc
pentru textul : confesión deKatya, ai de la mine o penita, pentru un text fascinant. Primul vers este foarte puternic, intoarce totul pe dos, aidoma unei apocalipse reinterpretate. felicitari pentru un poem puternic, intesat cu imagini complexe si cu alaturari inedite mi-a placut mult petre
pentru textul : însemnările animalului exotic pe un pat de spital deeu mă gîndeam la o un sex oral cu ejaculare. mă înșel? oricum e ok devreme ce dă de înțeles atîtea lucruri
pentru textul : Cândva de"auzeam cântecul din ochii ei lungi" imagine sinestetica. mai vrem. mai asteptam.
pentru textul : singurătate deToate textele tale postate în ultimele zile seamănă între ele și cu celelalte dinainte. Așa cum tocmai am scris într-un alt comentariu la alt autor, aici, aștept ceva deosebit, o provocare literară (și de la alții, inclusiv de la mine). Cred că atunci când nu mai suntem în stare să aducem nimic nou, e mai bine să luăm o pauză de la scris.
pentru textul : downtown deRecitind comentariul intuiesc ca acesta poate fi citit si intr-un registru ironic... tin sa precizez ca sunt cat se poate de apropiat primului sens si nu e nici o urma de ironie.
pentru textul : Poveste de Dragobete deMariana, apreciez mult că vezi prin poem și îți mulțumesc frumos. Cu toții ne construim moartea acceptând existența cotidiană și inconștient ne-o amânăm mințindu-ne că mai avem de trăit. Colectăm acea tăcere de timpuriu. Trecerea ta este ca a unei ploii de sfârșit de vară ce mă surprinde îndrăgostit, pustiit și melancolic. E o ploaie caldă:)
Marga, finețea ta sfideaza legile gravitației, mulțumesc!
pentru textul : mă izbesc ritmic de bufoni deI don't know... for some reason I just can't see this text as something coming from you. It's almost like although I can believe you can write this I still don't see you as it's author. At least that's my perception.
pentru textul : Discharged deMulţumesc, Adrian. E important să văd cum se vede de partea celaltă a textului :)
pentru textul : Zâmbetul ca o frunză căzătoare.... deAvând în vedere că în senryū se realizează un fel de prezentare cinică, condimentată adesea cu umor acid, a unor cusururi ale omului, am gândit cele trei ipostaze de mai sus. La primul, un indiciu :): nepoţei. La ultimul, da e prea evident ,,somnul". Seamănă cu o epigramă. Un alt argument pentru mediocritatea lui ar fi că e intraductibil :) Încerc să văd ce pot face să-l îmbunătăţesc.
imi place cum se amesteca senzatia de fericire, erosul, cu aura bunicii, a copilariei,ploaia ca o dulce, inofensiva betie; si apoi vastul teritoriu pe care il marcheaza dragostea in euforia ei de 'caine' (ca sa ma folosesc de imaginea finala:), abandonul si sfasierea indoielii, nu , autorul nu ne poate duce in eroare cu acel final, sigur nu a fost o zi ca oricare alta. frumos!
pentru textul : oricare alta derectificare: "nu am știut de el oriucm până aucm și voi fi și plecată din șară" a se citi: "nu am știut de el oricum până acum și voi fi și plecată din țară"
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție de"atunci" a fost unul din motivele ptr care am inceput sa scriu. textul meu reprezentativ ptr "atunci" este acesta: Mamei Urcă movila craniilor umane și contemplă nuditatea primordială și vezi care răufăcător care binefăcător țipă mai tare la Timp. Ascultă, omule, nunta cuvintelor, roată, - această tainică arcă maternă - și vezi care mâini de copil, scrijelind, îți caută Fața.
pentru textul : ce am scris "atunci" deCel mai mult mi s-a imprimat din această pagină de jurnal - care pare a fi ca un început de eseu asupra originilor lumii - partea finală, poate și pentru că în ultimul timp mă frământă ideatic și nu doar aceeași dimensiune a vieții, deci pot fi foarte subiectivă: "Ajungi să ai ce îți dorești, tot ce îți dorești și descoperi treptat că lucrul acela te invadează, te posedă, puțin cîte puțin, pînă cînd devii o insulă de sine într-o mare de lucruri. Iar lucrurile devin tot mai greu de folosit pentru că nu mai au neaparat un scop în sine ci devin asemeni unei colecții de timbre pentru un filatelist înrăit care simte tot timpul că ediția nu îi este completă. Devin o nevoie și mai puternică după un spațiu vital." Nevoia de un spațiu vital în care orice cunoaștere sau necunoaștere să îți permită trăibilul, mișcarea, sensul. Și căutarea mai departe.
pentru textul : pomul cunoștinței binelui și răului deŞi încă ceva: dacă ai impresia că prim observaţie se referea la posibila tautologie înseamnă că nu înseamnă nimic.
pentru textul : de ce? demai treceti, ras sau nu, domnule!
pentru textul : barba iubitului meu deCurată parafrazare... la ce mi-aș pierde vremea...?!
pentru textul : în umbra părului tău dede dospit il voi mai dospi, bobadile. cu siguranta. ma intreb, insa, de ce poemul nu trebuie sa/nceapa cu un lucru concret, cu ceea ce este evident, puternic, clar? de ce, ceea ce unui cititor i se pare nepotrivit, nu poate fi firesc si fermecator pentru un altul? de ce exprimarea unui sentiment, a unei stari trebuie pus intr/un tipar pentru a avea... ce?: valoare, corectitudine, farmec, frumusete... lirica?! dincolo de parerea mea, iti promit ca voi mai lucra pe text. nu stiu daca am dreptate si nu asta intentionez. ma intrebam retoric doar, daca trebuie sa fim in consensul tuturora sau sa ne exprimam liber si original?!? multumesc pentru urare si iti doaresc sanatate si tot binele de pe lume in noul an!
pentru textul : Despre Cezara deÎmi plac două versuri din această poezie:
pentru textul : singura piele de"nu vreau pânze nici o altă busolă mai degrabă aruncă-mă-n aer
sparge ferestrele" - puternice, foarte libere, te cuprind.
În rest, dacă nu prea am intrat în contextul autorului, (apreciind starea autorului totuşi) am zis că e bine să-ţi spun ce mi-a plăcut mie şi ca să ştii şi tu asta.
cele bune.
Remarcabil, Adrian. Cel puțin aceasta este ceea ce caut eu astăzi, fuzionarea inteligentă a poeziei cu teatrul și proza. Cititorul forțat să participe cu propriul bagaj emoțional și cu legăturile sale logice, ba, mai mult decât atât, obligat să primească autorul pe propria scenă. Am o nelămurire doar la versul "am iubit și pe peron ca în ger ne grăbim un pic"; lipsește vreun diacritic oare? Aș mai schimba încadrarea, optând pentru experiment, și aș căuta alt titlu, acesta nu pune deloc textul în valoare. Dar... perfecțiunea este plictisitoare, nu-i așa? Te felicit pentru acest text.
pentru textul : Teatru Scurt deVioleta, iti multumesc de citire si pentru apreciere. cu multa stima
pentru textul : Hibernare dePoate duhul! Am simțit același lucru... Voi reveni pe text, într-o zi! tincuța
pentru textul : Duhul din mine deadrian, oare unde incepe si unde se termina poza asta? am senzatia ca ai luat-o cu tine
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 deyester-day poet, de ce vrei să mă convingi mereu cât ești de expirat? Găsește ceva nou man ori complace-te într-o balegă literară, îți spun cu toată prietenia pe care, evident că nu ți-o port. Dar uneori aceasta se numește simpatie.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deEu unul o voi nutri mereu față de spiritele rigide și cei handicapați.
O mână de ajutor:
Greșit/ corect
va știi/ va ști
așează/așază
îi reveni/ îi va reveni/ îi revine
Despre virgule s-a mai spus. Și despre cacofonii (pentru ca...).
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deConsider nepotrivită formularea "importante sau şi mai importante".
La nivel de argumentare: cred că nu ai fost suficient de coerent, ai unele salturi, iar raționamentele, pe alocuri, nu dețin toate elementele unui raționament logic.
Apreciez corectitudinea comentariilor.
:)
sugerez:
pentru textul : soartă desi-mi zic: "fir-ar norocului de soarta!"
extrem de expresiv fragmentul despre degete, e o mica bijuterie acolo.
ca si versurile de incheiere:
"mai transparent cumva
mai străin cu o zi."
si am gasit poezia ta dupa ce citisem despre morfodinamica lui D'Arcy Thompson; ultima strofa vine, parca, sa-mi ilustreze poetic teoria lui! :)
pentru textul : Altfel deMulţumim şi te aşteptăm! Trimite textele.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deam oprit finalul acolo unde ai zis fiindcă ai dreptate, cititorul îşi poate imagina de aci încolo ce doreşte. iar pe de altă parte, am vrut să dau dreptate un pic şi lui Andu, aşa că am trimis finalul la coş.
mulţumesc mult pentru intervenţia ta obiectivă. (în schimb, nu mă decid să schimb categoria...)
pentru textul : Your message has been sent deVa multumesc pentru completari! Versurile lui Benjamin Fondane sint remarcabile si iata-le in romana si franceza. Adaug pe aceasta cale, pentru cei interesati: Société d’études Benjamin Fondane.
pentru textul : Prix international de littérature francophone « Benjamin Fondane » dePagini