Un text care abunda in elemente anatomice de tip cerebral, care il face destul de greu de perceput. In primul vers apare o afirmatie prin negatie "Nu stiu cum sa-ti descriu vocea", dar cu toate astea dati un atribut vocii "frumoase", atribut care, pe langa faptul ca este slab, combate ideea initiala a versului. "Nu stiu cum sa-ti descriu vocea ...descriere" se contrazice singur. La "Albastru verii" am o banuiala ca ar trebui scris articulat. Stiu ca "albastru" adjectival se scrie nearticulat, dar daca as fi zis "movul verii" clar apare si articol pentru ca se substantivizeaza. Cel putin asa cred... Chiar mi-as dori o a doua parere, daca poate cineva sa dea o explicatie gramaticala ceva mai logica si mai coerenta. Cred ca varianta corecta este "globi oculari", dar daca e intentionat("licenta") pentru pastrarea unui ritm... e bine. "foaia cocolosita" ... atribut stilistic destul de inestetic (parerea mea). Mi se pare mai reusita strofa a doua fara "floricele" scientologice si cu idei mult mai poetice. Ialin
Nu prea are cum să meargă la dativ, pentru că are deja un acuzativ imediat după. Ar trebui să folosești forma nearticulată, "grădină botanică..." (lumii, de exemplu). Dacă tu consideri că este un poem de referință, lucrează-l.
Acum nu as vrea ca aceasta talentata (si o spun cu mana pe inima) autoare sa zica: uite mosii astia doi si-au dat mana pe pagina mea ca sa-mi treaca din cheful de ras cand se incaiereaza ei intre ei ca mosii din muppets! Adevarul e Roxana, si il marturisesc aici o singura data si gata ca am zambit amar la replica aceea a ta vis-a-vis de disputele mele cu Virgil si stii la ce m-am gandit? Ca intotdeauna copilul spune ca imparatul e gol, stii povestea nu? Dar ce nu se spune in povestea aia mai departe este ce s-a intamplat cu copilul cand s-a facut mare. Asta deja nu mai e aceeasi poveste... Revenind la text, tu ai o problema sa tii cititorul in text, ar trebui sa exersezi mai multe procedee narative decat folosesti la ora actuala. Trebuie sa pornesti de la premisa ca ceea ce spui nu trebuie spus asa cum iti vine tie sa o spui de prima data, ci altfel (si ma refer strict la proza). Acest altfel il vei lua din multe exercitii de lectura cu voce tare a textelor tale in fata unei audiente, you choose who. Apoi vei mai vedea. Succes la scris si mai putin la facut misto cu boticul in cana cu laptic. Cu drag, Andu
"Andrei Rubliov" mă impresionează cel mai mult... Am "Călăuza" în original pe o casetă video titrată în engleză. Voi incerca să o pun pe cd. Ti-o fac atunci când voi reuși, cadou.
dragii mei, ce as mai putea eu sa spun.. cred ca Andu a vrut acelasi lucru sa spuna cind a spus "clasic". O fi asa. Desi eu m-am temut cam tot timpul de "clasicizare". Unii o privesc ca pe ascedere la un anumit nivel valoric. Eu m-as rezuma doar la aspectul de "nota distinctiva" (cum s-o fi zicind pe romaneste? distincta sau distinctiva?.. anyway) In ce priveste "carabani" cred ca domnul Manolescu este mai aproape de ce am vrut eu sa spun, desi am senzatia ca termenul e destul de "infuzat" de "nota personala" a fiecaruia. Mi se pare unul din acei termeni care desi exista in dictionar cu definitie si tot dichisul, totusi au o rezonanta aparte pentru fiecare, sau cel putin asa mi se pare mie. Sau poate l-am "vrut" eu acolo in text ca un fel de exprimare a unei treceri spre orele gelatinoase ale somnului. Si ideea de sfirsit/inceput cred ca e prinsa bine.
Am citit primul sfert al acestui text și trebuie să recunosc că mi s-a părut greoi, întortocheat, mai degrabă un text oral decît unul literar. În plus am întîlnit cîteva greșeli fie de tipărire, fie de gramatică, fie de sens. Cred că textul ar mai trebui lucrat. Și am mai observat ceva. Cu siguranță e o părere subiectivă dar mi s-a părut că observ (ceva ce am observat și la alții) un fel de nu-știu-cum-să-l-numesc, un fel de aer de superioritate frustrată. Nu îmi permit să fac educație sau morală nimănui aici dar mi se pare cam aiurea să te poziționezi (ca să folosesc un cuvînt la modă) așa mereu deasupra. Un fel de complex de superioritate relativ persecutată. Ceva de genul "toți nu își dau seama că de fapt sînt deștept". Sînt convins că e ok să fii așa dar uneori parcă e puțin plictisitor să o tot auzi de la cineva. Și apoi chestia aia cu maghiara "care se ia cam ca rîia". Nu sînt eu mare iubitor de maghiari dar nici nu cred că e neaparat inteligent să vorbim așa. Știu că mulți dintre ei ne disprețuiesc. Nu cred că ne manifestăm superioritatea întorcîndu-le același dispreț. Și apoi, chiar dacă vrei să comunici existență disprețului față de ei cred că e mult mai interesant dacă o sugerezi mai degrabă decît să ne-o spui pe șleau. De fapt cred că aici este una din hibele textului. Este prea pe șleau, prea neaoș ca să mai fie interesant. Cel puțin pentru mine. Cînd vei corecta și reedita textul probabil că am să citesc și restul
Ioana, ca și Virgil, merg în zona suprarealismului. Cred ca poți să scrii pagini întregi aşa, dintr-o suflare. Cred că ai reuși să zugrăvești foarte clar vremurile de azi, într-un volum.Trăim într-un glob de sticlă foarte trist, neaerisit de căldura şi mirosul capetelor - căpăţâni bolnave!
Poemul tău mi-a dat ce căutam să găsesc în seara aceasta pe site, adică un poem reușit, modern.
Poezie deosebita... atrage atentia bogatia si ineditul imaginilor la care se adauga modalitatea total dezinhibata de a scrie... "asfaltul e de fapt un cer prin care li se văd oamenilor viermii și sămânța"... tot spilul e sa ramana macar un singur individ care sa constate ca teoria lumilor spanzurate e doar un pretext pentru o poezie buna :)
Zic și eu că nu se șterg așa cu una cu două comentariile de pe Hermeneia pentru că am apucat să mă delectez cu cel de mai sus aparținând Profetului care se presupune că nu scrie beat că el e om serios.
Paul... who the fuck is Paul? Și apoi românii sunt un 'popor de monsti' plus 'un fel de ventilare de suparari cu prezentare de obvious' ca să mă opresc aici cu comentariul la acest comentariu. Nimic despre text, nimic despre ce s-a întâmplat, un fel de eu sunt în dana point și mă doare-n cur, eu votez cu băse și cu anticomuniștii care habar n-am ce-i aia.
Cât să fii de aiurit să nu îți amintești numele corect al unui om care ți-a fost editor pe site?
Paul. Probabil un nume enigmatic, o anagramă?
oamenii gem noaptea, in nimicnicia lor. e greu sa te privesti in oglinda a doua zi. preferam sa ne ignoram pe noi, sa ingnoram realitatea rece. insa realitatea nu e neaparat si adevarul
Chiar aşa, dragă Claudia? Să te duci tu fată tânără la balamuc? Fii serioasă!
Şi să fim serioşi, chiar mi-a plăcut expunerea ta. Nu ştiu dacă nu cumva ai scris-o în timp ce ţipai alergând prin mulţime, dar a ieşit... bine - zic eu. Succes, Cezar
până la noi măslinii se înnegresc, munții se topesc de vânt și ape. când slujești îmbraci veșmântul umilinței și ridici sprâncenele multe ale visului. dacă tragi firul de aur despletești chipuri și zugrăvești culorile curcubeului. fruntea se acoperă cu cerul ochilor tăi. osanalele se cântă în biserrici și minarete. mircea nincu.
Sapphire, multumesc mult! Am si corectat in vers, ramasese de la prima incercare de editare. Stii ca ma gandeam chiar mai inainte sa scriu "femeia domnului Pa se intoarce", tocmai pentru ca si eu cred ca textul de mai sus s-a terminat prea devreme. "Femeia domnului Pa" este onorata sa isi ia penitele aurii si sa scrie cu ele mai departe.
domnul Turbure, vedeti, cam aici se afla greseala si recunosc ca am cazut si eu in ea sau am tolerat-o. Intentia si scopul sectiunii Arte vizuale nu este in primul rind publicarea de arta vizuala aici ci mai degraba a scrie despre Artele vizuale (pictura, cinematografie, fotografie, arta digitala, etc). Am mai avut discutia asta cindva si am clarificat atunci. In principiu nu refuzam nici o rezolutie. Insa am pus in cod ca daca se depaseste o anumita latime sa apara un scroll bar orizontal (care sa imipedice stricarea paginii si eventual sa descurajeze postarea de imagini prea mari). Intre timp vad ca acel scroll bar a "disparut" (probabil trebuie sa revad codul care a mai suferit modificari de atunci).
Caline, poemul tau desi aparent simplu este destul de complex la capitolul peceptie. Sa-ti spun drept, am pus mana pe dictionar si am priceput ce e cu formele zazen. Popoarele de frunze insa mi se par nouazeciste gen paz. De fapt cam intreaga structura a poemului face apel la paz, chestie pe care si eu am facut-o ani de-a randul pana cand am priceput ca nu pot, nu-s in stare si nici nu merita afterall. Spunea Bancusi parasind atelierul maestrului Rodin "la umbra marilor arbori nu mai poate creste nimic" Andu
Nu știu ce parte era cu goticul dar nu sînt de acord că goticul nu ar putea face parte dintr-un coșmar. E cam ca și cum ai spune ca pieile roșii nu ar putea face parte dintr-un film. Un coșmar e o chestie suficient de largă ca să găzduiască pe oricine. În legătură cu textul cred că ar fi fost mult mai reușit dacă autorul ar fi renunțat la multitudinea de cuvinte de legătură care îți dau senzația de proză.
eu pe 17 decembrie 1989 eram in Timisoara. de fapt 17 decembrie 1989 a fost intr-o duminica. cu o seara inainte am trecut cu tramvaiul de la gara pe linga casa lui Tokes, si pentru ca nu locuiam in perioada aceea in Timisoara (eram stagiar in Severin) nu am inteles de ce lumea vorbea susostind ceva mai ciudat decit de obicei. pentru ca de obicei tot incet se vorbea in tramvai. dar de data asta am simtit ceva suspect. un muncitor de la macazul din piata Traian ne-a explicat ce se intimpla. tirziu a mai venit un tramvai pentru Soarelui, unde mergeam noi. In seara aceea, 16 decembrie 1989, am auzit pentru prima data muncitorii scandind la FAEM „Jos Ceausescu”. atunci am zis ca pot sa mor de acum ca am auzit-o in final si pe asta. starea de frustrarea ajunsese in multi dintre noi la paroxism. a doua zi am trecut din nou prin acelasi oras prin care grupuri de oameni strigau tot felul de „jos” si toti oamenii se comportau in tramvai ciudat, aproape kafkian. era un amestec de spaima si bucurie. am traversat din nou orasul spre gara. mergeam spre arad. toata ziua am stat cu urechea la europa libera si vocea americii si schimbam impresii cu oamenii care veneau din diferite locuri. de data aceasta sentimentul ca ceva trebuie sa izbucneasca in curind era paroxistic. o stare si emotie si anticiparea super-endorfinizata. a doua zi, pe 18, am plecat spre timisoara din nou, atunci am participat la mitinguri si multe alte chestii, am vazut multe alte lucruri, si tot atunci era sa mor de mai multe ori. aveam 28 de ani si 6 zile. adica acum doua zeci de ani.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
interesant final
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare deExcelent afisul. Vad ca domnul Aalizei nu a uitat nici de bucatareasa (sau gospodina) ca e la moda se pare. Va urez mult succes si in continuare.
pentru textul : Virtualia Zece deUn text care abunda in elemente anatomice de tip cerebral, care il face destul de greu de perceput. In primul vers apare o afirmatie prin negatie "Nu stiu cum sa-ti descriu vocea", dar cu toate astea dati un atribut vocii "frumoase", atribut care, pe langa faptul ca este slab, combate ideea initiala a versului. "Nu stiu cum sa-ti descriu vocea ...descriere" se contrazice singur. La "Albastru verii" am o banuiala ca ar trebui scris articulat. Stiu ca "albastru" adjectival se scrie nearticulat, dar daca as fi zis "movul verii" clar apare si articol pentru ca se substantivizeaza. Cel putin asa cred... Chiar mi-as dori o a doua parere, daca poate cineva sa dea o explicatie gramaticala ceva mai logica si mai coerenta. Cred ca varianta corecta este "globi oculari", dar daca e intentionat("licenta") pentru pastrarea unui ritm... e bine. "foaia cocolosita" ... atribut stilistic destul de inestetic (parerea mea). Mi se pare mai reusita strofa a doua fara "floricele" scientologice si cu idei mult mai poetice. Ialin
pentru textul : Din vocea ta deNu prea are cum să meargă la dativ, pentru că are deja un acuzativ imediat după. Ar trebui să folosești forma nearticulată, "grădină botanică..." (lumii, de exemplu). Dacă tu consideri că este un poem de referință, lucrează-l.
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deAcum nu as vrea ca aceasta talentata (si o spun cu mana pe inima) autoare sa zica: uite mosii astia doi si-au dat mana pe pagina mea ca sa-mi treaca din cheful de ras cand se incaiereaza ei intre ei ca mosii din muppets! Adevarul e Roxana, si il marturisesc aici o singura data si gata ca am zambit amar la replica aceea a ta vis-a-vis de disputele mele cu Virgil si stii la ce m-am gandit? Ca intotdeauna copilul spune ca imparatul e gol, stii povestea nu? Dar ce nu se spune in povestea aia mai departe este ce s-a intamplat cu copilul cand s-a facut mare. Asta deja nu mai e aceeasi poveste... Revenind la text, tu ai o problema sa tii cititorul in text, ar trebui sa exersezi mai multe procedee narative decat folosesti la ora actuala. Trebuie sa pornesti de la premisa ca ceea ce spui nu trebuie spus asa cum iti vine tie sa o spui de prima data, ci altfel (si ma refer strict la proza). Acest altfel il vei lua din multe exercitii de lectura cu voce tare a textelor tale in fata unei audiente, you choose who. Apoi vei mai vedea. Succes la scris si mai putin la facut misto cu boticul in cana cu laptic. Cu drag, Andu
pentru textul : Csungy, tu știai? deumlate, existâd, degradăii, reâncredinţarea...
pentru textul : luminile s-au stins de"Andrei Rubliov" mă impresionează cel mai mult... Am "Călăuza" în original pe o casetă video titrată în engleză. Voi incerca să o pun pe cd. Ti-o fac atunci când voi reuși, cadou.
pentru textul : mess deda, interesant. dar nici prea multă poezie nu este pe aici.
pentru textul : nu deSunt câteva construcţii cu care nu mă împac: " până când am alunecat în ochii lui pe marginea şoldurilor
era o prăpastie crăpată într-un munte sec"
"aveam o durere de cap de îngheţau fântânile arteziene".
În rest, mi-a plăcut. Şi cred că am şi priceput.
pentru textul : eu singură deNo offence, thanks!
pentru textul : Closed Circuit depoate doar mi se pare, dar te cam repeti. cam aceleasi cuvinte, cam aceleasi imagini in mai multe poeme...
pentru textul : timpul lui 0 dedragii mei, ce as mai putea eu sa spun.. cred ca Andu a vrut acelasi lucru sa spuna cind a spus "clasic". O fi asa. Desi eu m-am temut cam tot timpul de "clasicizare". Unii o privesc ca pe ascedere la un anumit nivel valoric. Eu m-as rezuma doar la aspectul de "nota distinctiva" (cum s-o fi zicind pe romaneste? distincta sau distinctiva?.. anyway) In ce priveste "carabani" cred ca domnul Manolescu este mai aproape de ce am vrut eu sa spun, desi am senzatia ca termenul e destul de "infuzat" de "nota personala" a fiecaruia. Mi se pare unul din acei termeni care desi exista in dictionar cu definitie si tot dichisul, totusi au o rezonanta aparte pentru fiecare, sau cel putin asa mi se pare mie. Sau poate l-am "vrut" eu acolo in text ca un fel de exprimare a unei treceri spre orele gelatinoase ale somnului. Si ideea de sfirsit/inceput cred ca e prinsa bine.
pentru textul : ghemuire III deas vrea si eu sa scriu ca Stela Iorga la 50 si.
pentru textul : Stela Iorga - "A doua întoarcere din Nam" deAm citit primul sfert al acestui text și trebuie să recunosc că mi s-a părut greoi, întortocheat, mai degrabă un text oral decît unul literar. În plus am întîlnit cîteva greșeli fie de tipărire, fie de gramatică, fie de sens. Cred că textul ar mai trebui lucrat. Și am mai observat ceva. Cu siguranță e o părere subiectivă dar mi s-a părut că observ (ceva ce am observat și la alții) un fel de nu-știu-cum-să-l-numesc, un fel de aer de superioritate frustrată. Nu îmi permit să fac educație sau morală nimănui aici dar mi se pare cam aiurea să te poziționezi (ca să folosesc un cuvînt la modă) așa mereu deasupra. Un fel de complex de superioritate relativ persecutată. Ceva de genul "toți nu își dau seama că de fapt sînt deștept". Sînt convins că e ok să fii așa dar uneori parcă e puțin plictisitor să o tot auzi de la cineva. Și apoi chestia aia cu maghiara "care se ia cam ca rîia". Nu sînt eu mare iubitor de maghiari dar nici nu cred că e neaparat inteligent să vorbim așa. Știu că mulți dintre ei ne disprețuiesc. Nu cred că ne manifestăm superioritatea întorcîndu-le același dispreț. Și apoi, chiar dacă vrei să comunici existență disprețului față de ei cred că e mult mai interesant dacă o sugerezi mai degrabă decît să ne-o spui pe șleau. De fapt cred că aici este una din hibele textului. Este prea pe șleau, prea neaoș ca să mai fie interesant. Cel puțin pentru mine. Cînd vei corecta și reedita textul probabil că am să citesc și restul
pentru textul : Csungy, tu știai? deIoana, ca și Virgil, merg în zona suprarealismului. Cred ca poți să scrii pagini întregi aşa, dintr-o suflare. Cred că ai reuși să zugrăvești foarte clar vremurile de azi, într-un volum.Trăim într-un glob de sticlă foarte trist, neaerisit de căldura şi mirosul capetelor - căpăţâni bolnave!
pentru textul : praf de vitralii dePoemul tău mi-a dat ce căutam să găsesc în seara aceasta pe site, adică un poem reușit, modern.
Călin, acum am găsit comentariul tău, și mă bucură că vezi aici o pasăre de foc. Mulțumesc mult. Daniela
pentru textul : cerc închis dePoezie deosebita... atrage atentia bogatia si ineditul imaginilor la care se adauga modalitatea total dezinhibata de a scrie... "asfaltul e de fapt un cer prin care li se văd oamenilor viermii și sămânța"... tot spilul e sa ramana macar un singur individ care sa constate ca teoria lumilor spanzurate e doar un pretext pentru o poezie buna :)
pentru textul : te iu-BECK'S deZic și eu că nu se șterg așa cu una cu două comentariile de pe Hermeneia pentru că am apucat să mă delectez cu cel de mai sus aparținând Profetului care se presupune că nu scrie beat că el e om serios.
pentru textul : despre inundaţii. altfel dePaul... who the fuck is Paul? Și apoi românii sunt un 'popor de monsti' plus 'un fel de ventilare de suparari cu prezentare de obvious' ca să mă opresc aici cu comentariul la acest comentariu. Nimic despre text, nimic despre ce s-a întâmplat, un fel de eu sunt în dana point și mă doare-n cur, eu votez cu băse și cu anticomuniștii care habar n-am ce-i aia.
Cât să fii de aiurit să nu îți amintești numele corect al unui om care ți-a fost editor pe site?
Paul. Probabil un nume enigmatic, o anagramă?
oamenii gem noaptea, in nimicnicia lor. e greu sa te privesti in oglinda a doua zi. preferam sa ne ignoram pe noi, sa ingnoram realitatea rece. insa realitatea nu e neaparat si adevarul
pentru textul : al doilea cîntec de dragoste deChiar aşa, dragă Claudia? Să te duci tu fată tânără la balamuc? Fii serioasă!
pentru textul : scurtă intensificare a coşmarului deŞi să fim serioşi, chiar mi-a plăcut expunerea ta. Nu ştiu dacă nu cumva ai scris-o în timp ce ţipai alergând prin mulţime, dar a ieşit... bine - zic eu. Succes, Cezar
ceva trebuie să luăm în serios!
se pare că moartea are doi copii: unul vesel şi celălalt trist. dar nu se-ndură să legene numai pe unul.
pentru textul : trio decăci şi moartea are sufletul ei.
până la noi măslinii se înnegresc, munții se topesc de vânt și ape. când slujești îmbraci veșmântul umilinței și ridici sprâncenele multe ale visului. dacă tragi firul de aur despletești chipuri și zugrăvești culorile curcubeului. fruntea se acoperă cu cerul ochilor tăi. osanalele se cântă în biserrici și minarete. mircea nincu.
pentru textul : Copac dedjamal, si eu scriam asa, acum nu spun cati ani....si daca tot iti place ac...stil nu ar fi interesant ca poemul sa contina numai ultimele 4 randuri?
pentru textul : Frenezie deSapphire, multumesc mult! Am si corectat in vers, ramasese de la prima incercare de editare. Stii ca ma gandeam chiar mai inainte sa scriu "femeia domnului Pa se intoarce", tocmai pentru ca si eu cred ca textul de mai sus s-a terminat prea devreme. "Femeia domnului Pa" este onorata sa isi ia penitele aurii si sa scrie cu ele mai departe.
pentru textul : femeia domnului Pa dedomnul Turbure, vedeti, cam aici se afla greseala si recunosc ca am cazut si eu in ea sau am tolerat-o. Intentia si scopul sectiunii Arte vizuale nu este in primul rind publicarea de arta vizuala aici ci mai degraba a scrie despre Artele vizuale (pictura, cinematografie, fotografie, arta digitala, etc). Am mai avut discutia asta cindva si am clarificat atunci. In principiu nu refuzam nici o rezolutie. Insa am pus in cod ca daca se depaseste o anumita latime sa apara un scroll bar orizontal (care sa imipedice stricarea paginii si eventual sa descurajeze postarea de imagini prea mari). Intre timp vad ca acel scroll bar a "disparut" (probabil trebuie sa revad codul care a mai suferit modificari de atunci).
pentru textul : Lemuria demultumesc pentru opinie, s-ar putea sa ai dreptate. nu vreau sa fiu ironic dar habar nu am sa scriu poezie. de aceea va admir pe voi ca stiti
pentru textul : ore murdare deCaline, poemul tau desi aparent simplu este destul de complex la capitolul peceptie. Sa-ti spun drept, am pus mana pe dictionar si am priceput ce e cu formele zazen. Popoarele de frunze insa mi se par nouazeciste gen paz. De fapt cam intreaga structura a poemului face apel la paz, chestie pe care si eu am facut-o ani de-a randul pana cand am priceput ca nu pot, nu-s in stare si nici nu merita afterall. Spunea Bancusi parasind atelierul maestrului Rodin "la umbra marilor arbori nu mai poate creste nimic" Andu
pentru textul : Hide and seek deminune de poem, Dorin. sper sa te tina cat mai mult si sa minunezi pe cat mai multi. ai un talent uluitor. ocupi toate spatiile. multumesc ca existi.
pentru textul : altarele deNu știu ce parte era cu goticul dar nu sînt de acord că goticul nu ar putea face parte dintr-un coșmar. E cam ca și cum ai spune ca pieile roșii nu ar putea face parte dintr-un film. Un coșmar e o chestie suficient de largă ca să găzduiască pe oricine. În legătură cu textul cred că ar fi fost mult mai reușit dacă autorul ar fi renunțat la multitudinea de cuvinte de legătură care îți dau senzația de proză.
pentru textul : Poem cataleptic deeu pe 17 decembrie 1989 eram in Timisoara. de fapt 17 decembrie 1989 a fost intr-o duminica. cu o seara inainte am trecut cu tramvaiul de la gara pe linga casa lui Tokes, si pentru ca nu locuiam in perioada aceea in Timisoara (eram stagiar in Severin) nu am inteles de ce lumea vorbea susostind ceva mai ciudat decit de obicei. pentru ca de obicei tot incet se vorbea in tramvai. dar de data asta am simtit ceva suspect. un muncitor de la macazul din piata Traian ne-a explicat ce se intimpla. tirziu a mai venit un tramvai pentru Soarelui, unde mergeam noi. In seara aceea, 16 decembrie 1989, am auzit pentru prima data muncitorii scandind la FAEM „Jos Ceausescu”. atunci am zis ca pot sa mor de acum ca am auzit-o in final si pe asta. starea de frustrarea ajunsese in multi dintre noi la paroxism. a doua zi am trecut din nou prin acelasi oras prin care grupuri de oameni strigau tot felul de „jos” si toti oamenii se comportau in tramvai ciudat, aproape kafkian. era un amestec de spaima si bucurie. am traversat din nou orasul spre gara. mergeam spre arad. toata ziua am stat cu urechea la europa libera si vocea americii si schimbam impresii cu oamenii care veneau din diferite locuri. de data aceasta sentimentul ca ceva trebuie sa izbucneasca in curind era paroxistic. o stare si emotie si anticiparea super-endorfinizata. a doua zi, pe 18, am plecat spre timisoara din nou, atunci am participat la mitinguri si multe alte chestii, am vazut multe alte lucruri, si tot atunci era sa mor de mai multe ori. aveam 28 de ani si 6 zile. adica acum doua zeci de ani.
pentru textul : Tu ce făceai pe 17 decembrie '89? dePagini