Există un vers de reținut în poemul tău: "de parcă tăcerea ar fi diluarea cuvîntului", în acest poem oarecum trist, oarecum ironic, dar deschis la o continuare.
Abordarea acestui text din partea mea a fost subiectivă, recunosc. Pe mine caii aceia albi m-au purtat la gurile Istrului, sau vechiul Oceanos Potamos, acolo unde Echidna, hoața care i-a asuns lui Iason iepele sfinte, le dădea amazoanelor primele lecții de nemurire. Undeva în subconștientul meu stăruia ideea că totuși infanta, care suportase deja rigorile inchiziției, merita o înmormîntare creștinească. Și astfel s-a produs în imaginația mea o mutație. Sau poate că erau de vină căștile și zgomotul de fond?...
Un poem bun de citit în aceste zile :)
Sunt câteva idei și câteva construcții lexicale inedite.
Mi-a plăcut versul median: "permit morţilor să-mi ofere lecţii gratuite de viaţă".
Final conclusiv reușit.
Punctuație îngrijită (cu mici excepții).
OK, am sters "fizic" versul acela, desi am explicat mai inainte de ce il lasasem intre paranteze. Voi reveni (poate) cu o dezbatere pe aceasta tema, daca imi va fi ingaduit. Saru'mana pt. atentionarea la typo. Poezie? Nu, nu e poezie... ba da, e poezie! Bobadil.
text interesant. desi foloseste unele imagini uzitate totusi se poate spune ca are un anumit contur mai ales prin unele metafore enuntate cu o anumita raceala
Poemul începe bine, e expresiv și sonor, de efect și foarte bine prinde spiritul filmului. Totuși, eu nu mă împac cu amestecul limbilor. Măcar dacă ai fi spus-o în maiașă, iar versul întreg cu pricina se înțelege, nu mai trebuie să clarifici, și o spui prea americănește într-un context care nu vrea să aibă nimic de-a face cu asta. Apoi, de la întrebare în jos nu mi se mai pare la fel, nu se păstreză același registru. E doar o impresie subiectivă, dar poate contează. Parcă la Mel nu era jaguar, ci panteră neagră, sau nu mai rețin eu (și confund cu Mowgli)? Oricum pasajul dintre primele paranteze poate fi scos; iar, înțelegem asta din titlu și din ceea ce urmează sub el. Dacă prima parte merită peniță, în schimb finalul nu-l pricep deloc. Știi cum?, parcă apare Schwartzeneger în filmul ăla și-i bubuie pe toți. Sau nu, apare... Evangelista. Am insistat atât pentru că-mi pare rău de final.
Întotdeauna mă opresc la portrete, îndeosebi la cele în versuri. Fiindcă deși par simple, e deosebit de migăloasă căutarea interioară a esențelor celuilalt pentru a fi transpusă în poesis. Aici, îmi place îndeosebi partea a doua, spre final, de la versul "tu ai zâmbetul la mai mult ca perfectul...", în prima parte e descriptiv și ușor comun, dar partea aceasta finală vine pe registrul fin al spiritualității feminine, și remarc: "foșnetul pielii pe unde acum iese toamna tiptil", "ca un bărbat în semnul tuturor bărbaților rămași înăuntru, sub pielea noastră... sub măștile lor" - remarc nu doar ideea că purtăm sub pielea noastră, epiderma sufletului, resturi din ceilalți, dar și modalitatea limpede de expresie a acestei idei, neignorând imagistica. Doar în versurile finale se parafrazează "Goodnight America, wherever you are", și asta aș fi spus că aș elimina, dar ținând seama că este și "lynx" în context, și că dă sensul unui "mesaj live", poți păstra. Mai rămâne însă acel: "oriunde ai fi, fii..." care, în conversația obișnuită e ok, și în proză, dar în poezie (deși aici e încadrat la "jurnal - expreiment, tot poezie văd eu) cred că se poate modifica. Oricum, acest portret "gri, obsedant de gri", ușor translucid, mi-a plăcut. Semnul meu nostalgic, prin ruginiu de octombrie.
Blestemul privit atat ca stare de incolacire a individului in jurul sinelui dar si ca pretext pentru ca autorul sa ne tina un discurs aforistic despre limita... e poate paradoxal ca blestemul, un act de vointa concentrat si directionat, sa ne spuna tocmai povestea neajunsurilor celui ce vrea sa schimbe mai degraba decat asteapta sa vina spre el lumea... in negru si rosu stins afirmatia si negatia isi ofera privirii limitele, incapacitatea de a comunica adevaruri instituind aproape ontologic nevoia subiectului cunoscator de a le depasi... sa fie tacerea o cale? Pariez pe urmatoarea clipa pe care o voi trai ca nu e de ajuns... totul e sa stii ca acum e momentul potrivit si sa nu pierzi vremea cautand temei trairii.
un text-anunt pentru care iti multumim. uneori ar trebui sa ni se reaminteasca de anii 20-40 si de iesirea literaturii romanesti in Europa. mai ales acum cind apar in Romania si curente centripete. aceste texte culturale ar putea deveni o prezenta aici pe Hermeneia si, de ce nu, un manifest, un alt fel de manifest. te mai asteptam
Nicholas, dar, din păcate, tot aia zic. Ai scris aici un poem sub media a ceea ce scrii de obicei, iar transpirația abundentă rezultată din atitudinea asta bullish nu o să facă din poemul ăsta ceva mai bun niciodată.
Dacă asta îți face plăcere, uite, mă ridic cuminte, lipesc două degete politicos și spun... dom profesor sunteți așa, ușor expirat și transpirat! Acum ce-o să-mi mai faceți? Cred că exmatricularea mea din subsolul acestui text care miroase a transpirație și a scriere învechită rămâne singura soluție dom profesor să trăiți!
mai actaeonule, de ce nu citesti ce i-am scris Elei despre faptul ca nu ma pricep sa raspund la comentarii. cititorii mei sint intotdeauna mai inteligenti decit mine.
Marina, multumesc pentru lectura constanta, conteaza mult. Sunt constient ca de multe ori, din punct de vedere critic, am scapari. Poate si pentru ca, scrisul pentru mine reprezinta cu totul altceva. De cele mai multe ori, eu nu ma consider poet, ci un mut care comunica. E felul meu de a vorbi. Sunt constient ca am pasaje bine cizelate pe care le alternez cu o relaxare voita, pentru a nu solicita prea mult cititorul. Oricum, nu scriu pentru a publica, scriu pentru a ma cunoaste si a cunoaste. Multumesc de semn.
nevroza tu aduci plaja femeia și un corb rătăcit eu oglinda să momim soarele pe urmele noastre un alt fel de zbor privește-mi ochii amulete sfărâmate îndărătul pleoapelor fântână ce ascunde lumina în conturul unei palme săpată în piatră femeie mă adulmeci cu toate fructele africii stoarse între sâni încolăcită nebunia ne descoperă goi și isterici urcand scari orizontale
pe unii îi doare chestia asta, domnule profesor... dar cred că nu sunteți străin de feeling...
ori este o naivitate să fii naționalist într-o manieră moderată?!
cred ca pana la urma epicur avea dreptate cand spunea ca moartea nu exista. numai mortii care, rand pe rand, se contamineaza treptat, uneori chiar prin evitarea sentimentalismelor poetice, de dorul de viata. cine nu vrea moartea, stie ca ea a cuprins-o deja, adica, nu mai are nicio legatura cu ea. ca, daca moartea exista, atunci totul este permis. iar atitudinea autentica vizeaza tocmai acest refuz absurd al atingerii. de aici exterioritatea declarata a poeziei fata de propria sa moarte. amagirea celorlalti, fireste ca justificabila, in raport cu distantarea de iluzionarile frecvente ridica o intrebare: cum murim?
mai mult revoltă, decât rugăciune, de remarcat unele metafore, precum "Să-mi adoarmă dorul meu de cer,/Îmi prescriu cârpite biberoane" câteva observații: - "Că nădejdea mea e-un straniu ou!"- forțaj aproape anecdotic, de evitat, oricât de îndepărtată ar fi stamba prozodică - "induc injecții" - alură de truism chircit - "vieții/înțelepții", "biberoane/Doamne" - rime imperfecte, improprii unei rugi - multe virgule, unele fără loc, de exemplu în "Boala mea de Tine, le produce"...
Ca și în Verdele studiază, Galbenul înțelege, timbrul vocii este același, atent și neiertător. Dar cu atât mai mult, se impune cititorului o nouă decodificare a realității și valorilor din spatele acesteia. Felicitări. Așez o peniță lângă această sondare și portretizare a întunecimii din inima zilei
am să ofer o peniță. deși textul are și părți nu foarte reușite stilistic. dar are și elemente foarte reușite. de exemplu remarc „pâinea neagră ne astupa/ găurile de şoareci din stomacurile noastre mici/ şi eram fericiţi aşa/ şi eram murdari/ ”. aici avem poezie adevărată. sau, „au fost timpuri acide şi neînţelese/ cu trupuri transpirate în paturi strâmte şi tari/ când lumea noastră se mula perfect/ pe scheletele subţiri care/ nu îndrăzniseră încă sa facă un pas în afară/ ”.
aș încuraja autorul să fie mai exigent cu ce scrie și deloc exigent cu ce simte.
nu m-am gandit niciodata sa-mi inregistrez poemele pentru ca 1 mi se pare ciudat sa-mi recit propriile poeme si 2 pentru ca nu mi-a venit pe chelie.:) dar daca tu spui atunci am sa incerc, mai ales ca sunt o persoana care imbratiseaza cu o ignoranta aproape idioata provocarile care mi se par cele mai stranii, grele sau pur si simplu iesite din raza mea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Există un vers de reținut în poemul tău: "de parcă tăcerea ar fi diluarea cuvîntului", în acest poem oarecum trist, oarecum ironic, dar deschis la o continuare.
pentru textul : Cer deschis deprimele doua versuri m-au ucis. m-am tot chinuit sa citesc si restul. nu am o impresie formata, poate ai scris la misto... dar cred totusi ca nu.
pentru textul : Umărul lobului deAbordarea acestui text din partea mea a fost subiectivă, recunosc. Pe mine caii aceia albi m-au purtat la gurile Istrului, sau vechiul Oceanos Potamos, acolo unde Echidna, hoața care i-a asuns lui Iason iepele sfinte, le dădea amazoanelor primele lecții de nemurire. Undeva în subconștientul meu stăruia ideea că totuși infanta, care suportase deja rigorile inchiziției, merita o înmormîntare creștinească. Și astfel s-a produs în imaginația mea o mutație. Sau poate că erau de vină căștile și zgomotul de fond?...
pentru textul : Pavană pentru o infantă moartă deUn poem bun de citit în aceste zile :)
pentru textul : Poemul morţilor de pe listele electorale deSunt câteva idei și câteva construcții lexicale inedite.
Mi-a plăcut versul median: "permit morţilor să-mi ofere lecţii gratuite de viaţă".
Final conclusiv reușit.
Punctuație îngrijită (cu mici excepții).
OK, am sters "fizic" versul acela, desi am explicat mai inainte de ce il lasasem intre paranteze. Voi reveni (poate) cu o dezbatere pe aceasta tema, daca imi va fi ingaduit. Saru'mana pt. atentionarea la typo. Poezie? Nu, nu e poezie... ba da, e poezie! Bobadil.
pentru textul : gheișe detext interesant. desi foloseste unele imagini uzitate totusi se poate spune ca are un anumit contur mai ales prin unele metafore enuntate cu o anumita raceala
pentru textul : lumină în jurul meu dealt fel de războiul care-l duci a fost pierdut. mai bine un turn răsturnat.
pentru textul : sequoia I dePoemul începe bine, e expresiv și sonor, de efect și foarte bine prinde spiritul filmului. Totuși, eu nu mă împac cu amestecul limbilor. Măcar dacă ai fi spus-o în maiașă, iar versul întreg cu pricina se înțelege, nu mai trebuie să clarifici, și o spui prea americănește într-un context care nu vrea să aibă nimic de-a face cu asta. Apoi, de la întrebare în jos nu mi se mai pare la fel, nu se păstreză același registru. E doar o impresie subiectivă, dar poate contează. Parcă la Mel nu era jaguar, ci panteră neagră, sau nu mai rețin eu (și confund cu Mowgli)? Oricum pasajul dintre primele paranteze poate fi scos; iar, înțelegem asta din titlu și din ceea ce urmează sub el. Dacă prima parte merită peniță, în schimb finalul nu-l pricep deloc. Știi cum?, parcă apare Schwartzeneger în filmul ăla și-i bubuie pe toți. Sau nu, apare... Evangelista. Am insistat atât pentru că-mi pare rău de final.
pentru textul : Apocalypto dePrea mult orgoliu şi nu merită. Nu trebuie dramatizat.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deÎntotdeauna mă opresc la portrete, îndeosebi la cele în versuri. Fiindcă deși par simple, e deosebit de migăloasă căutarea interioară a esențelor celuilalt pentru a fi transpusă în poesis. Aici, îmi place îndeosebi partea a doua, spre final, de la versul "tu ai zâmbetul la mai mult ca perfectul...", în prima parte e descriptiv și ușor comun, dar partea aceasta finală vine pe registrul fin al spiritualității feminine, și remarc: "foșnetul pielii pe unde acum iese toamna tiptil", "ca un bărbat în semnul tuturor bărbaților rămași înăuntru, sub pielea noastră... sub măștile lor" - remarc nu doar ideea că purtăm sub pielea noastră, epiderma sufletului, resturi din ceilalți, dar și modalitatea limpede de expresie a acestei idei, neignorând imagistica. Doar în versurile finale se parafrazează "Goodnight America, wherever you are", și asta aș fi spus că aș elimina, dar ținând seama că este și "lynx" în context, și că dă sensul unui "mesaj live", poți păstra. Mai rămâne însă acel: "oriunde ai fi, fii..." care, în conversația obișnuită e ok, și în proză, dar în poezie (deși aici e încadrat la "jurnal - expreiment, tot poezie văd eu) cred că se poate modifica. Oricum, acest portret "gri, obsedant de gri", ușor translucid, mi-a plăcut. Semnul meu nostalgic, prin ruginiu de octombrie.
pentru textul : jasmine deBlestemul privit atat ca stare de incolacire a individului in jurul sinelui dar si ca pretext pentru ca autorul sa ne tina un discurs aforistic despre limita... e poate paradoxal ca blestemul, un act de vointa concentrat si directionat, sa ne spuna tocmai povestea neajunsurilor celui ce vrea sa schimbe mai degraba decat asteapta sa vina spre el lumea... in negru si rosu stins afirmatia si negatia isi ofera privirii limitele, incapacitatea de a comunica adevaruri instituind aproape ontologic nevoia subiectului cunoscator de a le depasi... sa fie tacerea o cale? Pariez pe urmatoarea clipa pe care o voi trai ca nu e de ajuns... totul e sa stii ca acum e momentul potrivit si sa nu pierzi vremea cautand temei trairii.
pentru textul : crucile deun text-anunt pentru care iti multumim. uneori ar trebui sa ni se reaminteasca de anii 20-40 si de iesirea literaturii romanesti in Europa. mai ales acum cind apar in Romania si curente centripete. aceste texte culturale ar putea deveni o prezenta aici pe Hermeneia si, de ce nu, un manifest, un alt fel de manifest. te mai asteptam
pentru textul : « Réhabilitation du rêve. Une anthologie de l’Avant-garde roumaine » - Ion Pop deNicholas, dar, din păcate, tot aia zic. Ai scris aici un poem sub media a ceea ce scrii de obicei, iar transpirația abundentă rezultată din atitudinea asta bullish nu o să facă din poemul ăsta ceva mai bun niciodată.
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea deDacă asta îți face plăcere, uite, mă ridic cuminte, lipesc două degete politicos și spun... dom profesor sunteți așa, ușor expirat și transpirat! Acum ce-o să-mi mai faceți? Cred că exmatricularea mea din subsolul acestui text care miroase a transpirație și a scriere învechită rămâne singura soluție dom profesor să trăiți!
merci de oprire :) o să văd ce mai pot face cu textul.
pentru textul : suntem muzicali demai actaeonule, de ce nu citesti ce i-am scris Elei despre faptul ca nu ma pricep sa raspund la comentarii. cititorii mei sint intotdeauna mai inteligenti decit mine.
pentru textul : obsesia firului de*am uitat sa precizez ca tabloul imi apartine si se numeste ,,eolienele''-
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea deMarina, multumesc pentru lectura constanta, conteaza mult. Sunt constient ca de multe ori, din punct de vedere critic, am scapari. Poate si pentru ca, scrisul pentru mine reprezinta cu totul altceva. De cele mai multe ori, eu nu ma consider poet, ci un mut care comunica. E felul meu de a vorbi. Sunt constient ca am pasaje bine cizelate pe care le alternez cu o relaxare voita, pentru a nu solicita prea mult cititorul. Oricum, nu scriu pentru a publica, scriu pentru a ma cunoaste si a cunoaste. Multumesc de semn.
pentru textul : pârâul lui iov denevroza tu aduci plaja femeia și un corb rătăcit eu oglinda să momim soarele pe urmele noastre un alt fel de zbor privește-mi ochii amulete sfărâmate îndărătul pleoapelor fântână ce ascunde lumina în conturul unei palme săpată în piatră femeie mă adulmeci cu toate fructele africii stoarse între sâni încolăcită nebunia ne descoperă goi și isterici urcand scari orizontale
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 depe unii îi doare chestia asta, domnule profesor... dar cred că nu sunteți străin de feeling...
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deori este o naivitate să fii naționalist într-o manieră moderată?!
cred ca pana la urma epicur avea dreptate cand spunea ca moartea nu exista. numai mortii care, rand pe rand, se contamineaza treptat, uneori chiar prin evitarea sentimentalismelor poetice, de dorul de viata. cine nu vrea moartea, stie ca ea a cuprins-o deja, adica, nu mai are nicio legatura cu ea. ca, daca moartea exista, atunci totul este permis. iar atitudinea autentica vizeaza tocmai acest refuz absurd al atingerii. de aici exterioritatea declarata a poeziei fata de propria sa moarte. amagirea celorlalti, fireste ca justificabila, in raport cu distantarea de iluzionarile frecvente ridica o intrebare: cum murim?
pentru textul : jane doe de"când toți ne pișam pe noi de frig" - termenul "boldat" e incompatibil cu Hermeneia. Modifică şi apasă "atenţie editor", pentru a reîncadra textul.
pentru textul : liquido dedomnule Manolescu, există vreun motiv special pentru care ați ales să formatați textul cu caractere bold?
pentru textul : Dan Lusthaus, „Buddhist Phenomenology”, ed. RoutlengeCurzon, 2002. depe cat de simplu pe atat de frumos, graul galben, camasa pe podea in ultima noapte de dragoste , prima zi de despartire ..cantec , absolut..
pentru textul : cîntec de legănat grîul demai mult revoltă, decât rugăciune, de remarcat unele metafore, precum "Să-mi adoarmă dorul meu de cer,/Îmi prescriu cârpite biberoane" câteva observații: - "Că nădejdea mea e-un straniu ou!"- forțaj aproape anecdotic, de evitat, oricât de îndepărtată ar fi stamba prozodică - "induc injecții" - alură de truism chircit - "vieții/înțelepții", "biberoane/Doamne" - rime imperfecte, improprii unei rugi - multe virgule, unele fără loc, de exemplu în "Boala mea de Tine, le produce"...
pentru textul : Rugă de fiecare zi deCa și în Verdele studiază, Galbenul înțelege, timbrul vocii este același, atent și neiertător. Dar cu atât mai mult, se impune cititorului o nouă decodificare a realității și valorilor din spatele acesteia. Felicitări. Așez o peniță lângă această sondare și portretizare a întunecimii din inima zilei
pentru textul : HeartCore deam să ofer o peniță. deși textul are și părți nu foarte reușite stilistic. dar are și elemente foarte reușite. de exemplu remarc „pâinea neagră ne astupa/ găurile de şoareci din stomacurile noastre mici/ şi eram fericiţi aşa/ şi eram murdari/ ”. aici avem poezie adevărată. sau, „au fost timpuri acide şi neînţelese/ cu trupuri transpirate în paturi strâmte şi tari/ când lumea noastră se mula perfect/ pe scheletele subţiri care/ nu îndrăzniseră încă sa facă un pas în afară/ ”.
pentru textul : old times deaș încuraja autorul să fie mai exigent cu ce scrie și deloc exigent cu ce simte.
Voi încerca sugestia ta, voi reveni cu variante de culoare. Mulțumesc!
pentru textul : jasmine denu m-am gandit niciodata sa-mi inregistrez poemele pentru ca 1 mi se pare ciudat sa-mi recit propriile poeme si 2 pentru ca nu mi-a venit pe chelie.:) dar daca tu spui atunci am sa incerc, mai ales ca sunt o persoana care imbratiseaza cu o ignoranta aproape idioata provocarile care mi se par cele mai stranii, grele sau pur si simplu iesite din raza mea.
pentru textul : vodkă și scoici demultumesc pentru opinie, s-ar putea sa ai dreptate. nu vreau sa fiu ironic dar habar nu am sa scriu poezie. de aceea va admir pe voi ca stiti
pentru textul : ore murdare de(Psalmul 144:12), mie aşa mi se par elementele tale, minuţios descrise, ca o coloană a ghesului poetic.
pentru textul : tur de orizont dedacă sunt alte păreri, asta îmi aparţine.
Pagini