prima varianta era ... un pic cam diluata si credeam ca reusesc un poem miniaturism:) acum imi dau seama ca e o aiureala... si totusi daca m-ai auzi recitandu-l:)) de fapt daca m-ai fi auzit azi noapte, acum mi-a scazut entuziasmul... o sa incerc sa construiesc pornind de la versul pe care l-ai sesizat, si mie mi s-a parut ca rezista, pe moment nu ma pot concentra pe idee, dar o sa revin cu siguranta... ma bucur ca ai trecut, iti multumesc!
da, Adrian, e bine. ce spuneam eu nu era bătut în cuie, eu doar încercam să deschid și cealaltă ușă.:)
mă bucur să aflu că ți-am putut fi, cât de cât, de folos.
Daniel, voi ține cont de sugestiile tale, pe care le consider întemeiate estetic. Am fost plăcut surprins de acea decriptare cu privire la "etravă". Îți mulțumesc pentru aprecieri. Cu stimă, Laurențiu
"acel cum Adrian, este mult, mult prea tributar modei, curentelor, generatiilor" (Adriana L.) - deja deplasăm discuţia, situându-ne în judecarea "cum"-ului. Eu mă refeream strict la existenţa lui, la întâietatea lui în faţa "ce"-ului. Cât e de valoros, de la caz la caz, de la curent la curent, cum spuneam, e altă discuţie. Poate după Crăciun :)
Iată simbioza care se dezvoltă prin controversatul Darwin, dincolo de imaginaţie, orice fiinţă care se naşte, va creşte într-un mediu propice dezvoltării sale.
Imaginea de faţă mă amăgeşte şi mă poartă spre Lyset, personajul scrierii mele "Lyset şi ploaia". Oarecum trist, din motive numai de mine ştiute, această grafică mi-a indus o trăire aparte, greu de redat în cuvinte.
Transmite şi acesta reprezintă primul merit al acestui cadru. Autorul s-a jucat puţin alegând acest titlu, necum la întâmplare a reuşit să-mi inducă şi starea necesară pentru a continua povestea lui Lyset. Surprinzător să o şi spun, aici, dar am simţit nevoia să las câteva rânduri sub această vizuală, pe care o mai văzusem şi în revista XtremPC şi care mi-a confirmat a mia oară că între anumiţi oameni există legături invizibile. Imaginea aceasta ne spune o poveste.
Felicitări, aalizeei.
"acum ştiu
şi vă spun şi vouă
încălţările pîinea şi apa nu sînt pentru drum
cămaşa pe care o îmbrac astăzi
nu se vrea acoperămînt cărnii mele
ele sînt daruri pe care Domnul nu le-a primit niciodată"
aş vrea să citesc o tonă de cărţi cu "clişee" în genul celui de sus. mulţumesc pentru bucuria şi emoţia pe care mi+o produce orice poem al tău vlad
apreciez starea ta de interes. nu inteleg rostul precizării. iar daca zanganitul de suliti iti stirneste neuronii e bine. daca as alege sa fiu ironic as putea spune ca e bine ca are ceva de stirnit. dar nu aleg sa fiu ironic. am vazut oameni care pling din cauza asta.
buna ziua. iti spun eu. te simti mai bine acum? chestia cu arena e khewl. chestia cu cele trei teste e obsolete.
parera ta este ca poezia este reportaj. parerea mea este ca nu. adica desi poate sa sugereze ideea de reportaj nu se opreste acolo. (la urma urmei poate iliada o fi fost si asa ceva - adica reportaj). dar daca nu reuseste intr-un sens inefabil sa treaca de asta nu este poezie. tocmai de aceea in agentiile de stiri exista reporteri si nu poeti. dar asta e o alta poveste. nu am inteles ce cauta textul lui mircea ivanescu aici. scuza-ma, eu sint un om mai simplu. pricep mai greu.
"Dupa cum vezi parerile sunt multe si lumea este plina de intamplari." -- intrebarea mea este daca am voie sa casc de plictiseala la afirmatia asta.
"Nu de alta, dar am o parere destul de scurt conturata despre cititor si libertatile lui de re-creatie a textului." -- deci tu ai prejudecati si ma inviti pe mine sa bag capul sub ghilotina. doar asa de amorul artei sau cine stie,... de amorul tau. hai sa fim seriosi. daca esti curioasa se vede, se simte. nu se spune. tu astepti cu nerabdare sa tragi funia ghilotinei. si asta e khewl. dar e din alt film. iar acolo eu nu mor neaparat in bratele tale. de poet(a).
deci, trip 3 e interesanta. de ce nu o postezi? de ce o "irosesti" prin comentarii? cu cititori nevrednici ca mine?
Alina, Lea, Silviu multumiri pentru feed-back si scuze pentru intarzierea raspunsului. Foarte interesant modul in care fiecare dintre voi a perceput textul.
raluca, m-au bucurat cuvintele tale sincere si faptul ca ti- a placut turma mea de elefanti. multumesc pentru semnul tau de apreciere, as vrea sa spun ca nu ma asteptam, dar deja aici nu mai e nimic nou:). sa ai o zi frumoasa. cu drag
cami , am sentimentul ca inca cineva a vazut despicarea unui adevar, al meu... multumesc! oriana, ma bucur ca ai vazut dincolo de existenta fizica a unei maini... poezia sta sub semnul acesta al „mainii” care mangaie, alina si rasare apoteotic ca un soare darnic... finalul insa, eu nu l-am gandit ca pe o gluma. multumesc pentru „elegie”, mi-a placut... dar poezia aceasta cred ca o s-o pastrez in forma scrisa de mine cu toate imperfectiunile ei, asa o simt mai adevarata... aranca, despre dualitatea mainii nu a scris doar Nichita... sunt si o sa existe mereu teme comune, abordate doar din alte unghiuri... la mine acest cuvant este o obsesia veche, cu radacini adanci... o alta varianta aici nu cred sa reusesc... (s-ar putea sa ma insel) dar am sentimentul ca aceasta poezie are forma pe care eu am cautat-o. iti multumesc de comentariu si ... stiu ca vii cu ganduri bune, de aceea te astept intotdeauna!
Un text foarte curat, sentimente puternice, metafore aerisite... chiar intregul poem poate fi privit ca o metafora. Nu are pretiozitati, este de efect. felicitari!
Merci pentru comentariu, Aranca. Știu gravura lui Escher despre care vorbești și, deși nu am avut-o în vedere când am scris poezia, am fost încântat de comparație. :)
da. iată un text despre care nici nu știu bine dacă este poezie. sau poate este o poezie din acelea noi, din genul acela care abia acum încep pentru secolul ăsta douăzeci și unu. dacă e așa atunci e bună. deși încă mai poartă urmele liricii din secolul celălalt, dar poate că oamenii vor tînji și în secolul de plasmă, electroni și nanoboți. poate. eu însă am rămas fascinat de imaginea aproape „dureriană” a „cănii de pe raftul de sus”. o peniță. de aur.
Nu am reusit sa inteleg pe deplin ce sta scris aici, desi am cateva diplome cu care nu vreau deloc sa ma laud acordate de Observatorul Astronomic din Bucuresti chiar din mana Dlui Sangeorzan in anii 80 90 pana a plecat domnia sa de acolo. Insa apreciez aceasta tentativa de astro-poem este un gen mai rar... nicodem, daca vrei sa aprofundezi pe tema asta eu te incurajez. Cunosc multi oameni care fac si muzica si poezie pe teme astronomice. Cred insa ca ar trebui sa te hotarasti asupra perspectivei... stiintifice sau religioase, parerea mea. Apoi... munca multa si succes!
remarc: "Pășeșc prin dinții fricii s-ascult de încă bate Călcâiu-nchis în suflet și sufletu-n călcâi." si "De ce mă strânge albul cu mânecile-ntoarse?" mai citim... Bine ai venit pe Hermeneia, Adrian.
Bobadil, ai dreptul la o parere, ti-o respect pt ca e dreptul tau, dar cam atit. Personal nu vad niciun dezacord: narile adulmeca, pamintul rivneste. Din punctul meu de vedere as fi luat in considerare sfatul tau, dar tu in momentul de fata ai o mare problema, mai mare decit diareea mea verbala : lipsa de credibilitate.Pe ultimile mele texte te-ai rafuit cu toti, chiar daca aveai sa nu dreptate. Din eleganta nu am raspuns. La fel cum din eleganta trec cu vederea si aluzia din ultimul rind al comului. Am sa te rog ca in momentul in care vei avea cu adevarat ceva de spus cu privire la un text, ceva care sa ma ajute, atunci si numai atunci sa lasi un comentariu. Pina atunci opiniile tale de orice fel nu ma intereseaza. Eu nu am ajuns ciuca batailor tale. Sunt satul de crizele tale. Cind mai simti nevoia imperioasa de a te lua de mine, iti recomand sa scrii bancuri. Intr-un timp o faceai chiar bine.
Andrei, te rog sa atasezi un titlu acestui text si sa nu mai practici o astfel de solutie. Motivul principal sint cititorii si faptul ca ei nu pot cauta un text care nu are un titlu
doar asa, sa-ti amintesc ca tot ce scrii imi place si e frumos! iar cel mai mult la acest text imi place nuanta de un subtil whatever alintat, ca raport al tau fata de text.
Ionuț, dacă-mi permiți să-ți spun așa, zici frumos aici, îmi place cum o faci, și te văd apropiat de poezia, poate chiar persoana, Ioanei. Cred, totuși, că pentru acel "prag al suferinței prin poezie" (sper să țin minte sintagma) nu vom fi niciodată destul de bătrâni. Iar metamorfoza de care amintești, cred că ne va sta întotdeauna în față. Ea, sau întotdeauna o alta.
Cred că ar fi fost interesant de a continua ideea din prima strofă într-o strofă intermediară. Remarc finalul și îndeosebi versul: "nu există pădure să-mi încapă urletul".
După o perioadă de câteva luni am avut plăcerea să scriu și să savurez o poezie. Nu mă întreba de ce lacrima transcende și se transformă în vin roșu... de ce pentru asta are nevoie de o amprenta genetică și de ce ea se regăsește în diverși oameni... în unii latentă, în unii trezită dar neexploatată... Mă bucur că sunt aici, e mult mai aerisit; gândesc mult mai repede și mai liber, altfel parcă decât în noaianul de clone și mici răutăți dăunătoare.
pai, hai sa facem praf textul asta!!! deci, nu va mai vreau intepeniti! va vreau relaxati, fericiti, lipsiti de incrancenare. nimeni si nimic nu este perfect pe pamantul asta. de ce sa fim frustrati si tristi? fireste ca toti meritam mai mult decat aveam sau ni se da... alina, de acord cu forumul. nu-mi mai prelungiti celebritatea ca ma simt penibil...:) deja am 22 de minute la activ... oho!
esarfele le-am vandut cerului, poemele sunt gata insa nu se ususca cerneala pe ele ...si nu le pot posta acum .. le vad plutind pe umerii femeilor din alte galaxii... pacat ca nu ai vrut sa iei una din caravana mea cu muzica, aranca... pana diseara o sa citesti despre nufarul meu galben...cu drag, katya...
Atât "Mircea", cât și "Ioan" și "Daniel" vin cam din același spațiu. Pe autor îl tentează, se vede, aceste zone ale unui "subsocial" care poate exprima și o anume trăire a geniului, ori a sfințeniei, ori a unei voite autoexcluderi din tiparele unei lumi pe care nu stăm să o judecăm noi acum. Există, desigur, savoarea vieții scriitorului, ori a jurnalistului, ori pur și simplu a omului ratat, a vieții boeme sau a mizeriei de cafenea ieftină și promiscuă, dar parcă nu poți să rămâi doar aici. Te poți rata ca persoană socială, și există o anume tentație pentru aceasta, dar un spirit înalt, știe întotdeauna să se înalțe pe sine. Autorul încearcă, pare-mi-se, să-și contureze persoanjele ca spirite înalte. "Daniel" încearcă cu prisosință, mai ales în lumina sentimentului tragic de la sfârșit și a unor gânduri la un moment dat, încearcă deci să descrie un spirit mai înalt, dar nu reușește întru totul. Și nereușind, nu-mi par aceste personaje decât niște egoiști, niște oameni orbiți de propriul orgoliu, îmbătați de propria genialitate, deloc aplecați înspre spirit (dar foarte mult înspre spirt), niște oameni care complăcându-se în propria mizerie dovedesc până la urmă a "nu avea nimic sfânt în ei". Excluși sau autoexcluși din societate, nu dovedesc defel înălțimea spirituală a înțelegerii ei, sau a a propriei lor condiții. Ori, nu aceasta pare a fi intenția autorului. Ar fi interesant de citit și ceva de altă factură, pentru o imagine mai completă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
prima varianta era ... un pic cam diluata si credeam ca reusesc un poem miniaturism:) acum imi dau seama ca e o aiureala... si totusi daca m-ai auzi recitandu-l:)) de fapt daca m-ai fi auzit azi noapte, acum mi-a scazut entuziasmul... o sa incerc sa construiesc pornind de la versul pe care l-ai sesizat, si mie mi s-a parut ca rezista, pe moment nu ma pot concentra pe idee, dar o sa revin cu siguranta... ma bucur ca ai trecut, iti multumesc!
pentru textul : nisipul ca stare de zbor deNotă: "mov" este invariabil. Atenție la versul 5 din ultima strofă.
pentru textul : Talpă stricată deda, Adrian, e bine. ce spuneam eu nu era bătut în cuie, eu doar încercam să deschid și cealaltă ușă.:)
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate demă bucur să aflu că ți-am putut fi, cât de cât, de folos.
Daniel, voi ține cont de sugestiile tale, pe care le consider întemeiate estetic. Am fost plăcut surprins de acea decriptare cu privire la "etravă". Îți mulțumesc pentru aprecieri. Cu stimă, Laurențiu
pentru textul : etravă și meninge arzând de"acel cum Adrian, este mult, mult prea tributar modei, curentelor, generatiilor" (Adriana L.) - deja deplasăm discuţia, situându-ne în judecarea "cum"-ului. Eu mă refeream strict la existenţa lui, la întâietatea lui în faţa "ce"-ului. Cât e de valoros, de la caz la caz, de la curent la curent, cum spuneam, e altă discuţie. Poate după Crăciun :)
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deIată simbioza care se dezvoltă prin controversatul Darwin, dincolo de imaginaţie, orice fiinţă care se naşte, va creşte într-un mediu propice dezvoltării sale.
pentru textul : o călătorie cu darwin deImaginea de faţă mă amăgeşte şi mă poartă spre Lyset, personajul scrierii mele "Lyset şi ploaia". Oarecum trist, din motive numai de mine ştiute, această grafică mi-a indus o trăire aparte, greu de redat în cuvinte.
Transmite şi acesta reprezintă primul merit al acestui cadru. Autorul s-a jucat puţin alegând acest titlu, necum la întâmplare a reuşit să-mi inducă şi starea necesară pentru a continua povestea lui Lyset. Surprinzător să o şi spun, aici, dar am simţit nevoia să las câteva rânduri sub această vizuală, pe care o mai văzusem şi în revista XtremPC şi care mi-a confirmat a mia oară că între anumiţi oameni există legături invizibile. Imaginea aceasta ne spune o poveste.
Felicitări, aalizeei.
"acum ştiu
şi vă spun şi vouă
încălţările pîinea şi apa nu sînt pentru drum
cămaşa pe care o îmbrac astăzi
nu se vrea acoperămînt cărnii mele
ele sînt daruri pe care Domnul nu le-a primit niciodată"
aş vrea să citesc o tonă de cărţi cu "clişee" în genul celui de sus. mulţumesc pentru bucuria şi emoţia pe care mi+o produce orice poem al tău vlad
pentru textul : aşteptarea după Simion deapreciez starea ta de interes. nu inteleg rostul precizării. iar daca zanganitul de suliti iti stirneste neuronii e bine. daca as alege sa fiu ironic as putea spune ca e bine ca are ceva de stirnit. dar nu aleg sa fiu ironic. am vazut oameni care pling din cauza asta.
pentru textul : Devorah debuna ziua. iti spun eu. te simti mai bine acum? chestia cu arena e khewl. chestia cu cele trei teste e obsolete.
parera ta este ca poezia este reportaj. parerea mea este ca nu. adica desi poate sa sugereze ideea de reportaj nu se opreste acolo. (la urma urmei poate iliada o fi fost si asa ceva - adica reportaj). dar daca nu reuseste intr-un sens inefabil sa treaca de asta nu este poezie. tocmai de aceea in agentiile de stiri exista reporteri si nu poeti. dar asta e o alta poveste. nu am inteles ce cauta textul lui mircea ivanescu aici. scuza-ma, eu sint un om mai simplu. pricep mai greu.
"Dupa cum vezi parerile sunt multe si lumea este plina de intamplari." -- intrebarea mea este daca am voie sa casc de plictiseala la afirmatia asta.
"Nu de alta, dar am o parere destul de scurt conturata despre cititor si libertatile lui de re-creatie a textului." -- deci tu ai prejudecati si ma inviti pe mine sa bag capul sub ghilotina. doar asa de amorul artei sau cine stie,... de amorul tau. hai sa fim seriosi. daca esti curioasa se vede, se simte. nu se spune. tu astepti cu nerabdare sa tragi funia ghilotinei. si asta e khewl. dar e din alt film. iar acolo eu nu mor neaparat in bratele tale. de poet(a).
deci, trip 3 e interesanta. de ce nu o postezi? de ce o "irosesti" prin comentarii? cu cititori nevrednici ca mine?
Alina, Lea, Silviu multumiri pentru feed-back si scuze pentru intarzierea raspunsului. Foarte interesant modul in care fiecare dintre voi a perceput textul.
pentru textul : jurnal deraluca, m-au bucurat cuvintele tale sincere si faptul ca ti- a placut turma mea de elefanti. multumesc pentru semnul tau de apreciere, as vrea sa spun ca nu ma asteptam, dar deja aici nu mai e nimic nou:). sa ai o zi frumoasa. cu drag
pentru textul : clinique decami , am sentimentul ca inca cineva a vazut despicarea unui adevar, al meu... multumesc! oriana, ma bucur ca ai vazut dincolo de existenta fizica a unei maini... poezia sta sub semnul acesta al „mainii” care mangaie, alina si rasare apoteotic ca un soare darnic... finalul insa, eu nu l-am gandit ca pe o gluma. multumesc pentru „elegie”, mi-a placut... dar poezia aceasta cred ca o s-o pastrez in forma scrisa de mine cu toate imperfectiunile ei, asa o simt mai adevarata... aranca, despre dualitatea mainii nu a scris doar Nichita... sunt si o sa existe mereu teme comune, abordate doar din alte unghiuri... la mine acest cuvant este o obsesia veche, cu radacini adanci... o alta varianta aici nu cred sa reusesc... (s-ar putea sa ma insel) dar am sentimentul ca aceasta poezie are forma pe care eu am cautat-o. iti multumesc de comentariu si ... stiu ca vii cu ganduri bune, de aceea te astept intotdeauna!
pentru textul : mâna ta stângă deUn text foarte curat, sentimente puternice, metafore aerisite... chiar intregul poem poate fi privit ca o metafora. Nu are pretiozitati, este de efect. felicitari!
pentru textul : dintre toate durerile am ales așteptarea dete rog sa corectezi erorile de tiparire. multumesc
pentru textul : TQM (Total Tehnical Management), reclamă și manipulare. de"gene de umbra", "fustele curiozitatii", "zmeie decupate din curcubeu...", "lacrima de ploaie" , " umbre nepasatoare"... etc
pentru textul : viaţa trece prin octombrie deMerci pentru comentariu, Aranca. Știu gravura lui Escher despre care vorbești și, deși nu am avut-o în vedere când am scris poezia, am fost încântat de comparație. :)
pentru textul : Piatră cu piatră țara caldă deda. iată un text despre care nici nu știu bine dacă este poezie. sau poate este o poezie din acelea noi, din genul acela care abia acum încep pentru secolul ăsta douăzeci și unu. dacă e așa atunci e bună. deși încă mai poartă urmele liricii din secolul celălalt, dar poate că oamenii vor tînji și în secolul de plasmă, electroni și nanoboți. poate. eu însă am rămas fascinat de imaginea aproape „dureriană” a „cănii de pe raftul de sus”. o peniță. de aur.
pentru textul : și eu te iubesc deNu am reusit sa inteleg pe deplin ce sta scris aici, desi am cateva diplome cu care nu vreau deloc sa ma laud acordate de Observatorul Astronomic din Bucuresti chiar din mana Dlui Sangeorzan in anii 80 90 pana a plecat domnia sa de acolo. Insa apreciez aceasta tentativa de astro-poem este un gen mai rar... nicodem, daca vrei sa aprofundezi pe tema asta eu te incurajez. Cunosc multi oameni care fac si muzica si poezie pe teme astronomice. Cred insa ca ar trebui sa te hotarasti asupra perspectivei... stiintifice sau religioase, parerea mea. Apoi... munca multa si succes!
pentru textul : Când mi-au crescut aripi deremarc: "Pășeșc prin dinții fricii s-ascult de încă bate Călcâiu-nchis în suflet și sufletu-n călcâi." si "De ce mă strânge albul cu mânecile-ntoarse?" mai citim... Bine ai venit pe Hermeneia, Adrian.
pentru textul : Am fost poet odată deSunteţi tate în scripturi, asemenea apostolului Pavel.
În cartea sa «Dăriund vei dobândi» N. Steinhardt are un capitol foarte frumos despre Nicodim.
Vă mulţumesc pentru minunata poezie, numai Costache Ioanid, mai scria asemenea frumuseţi.
pentru textul : Sunt sclavul acestei lumi… deVă mulţumesc încă odată.
Bobadil, ai dreptul la o parere, ti-o respect pt ca e dreptul tau, dar cam atit. Personal nu vad niciun dezacord: narile adulmeca, pamintul rivneste. Din punctul meu de vedere as fi luat in considerare sfatul tau, dar tu in momentul de fata ai o mare problema, mai mare decit diareea mea verbala : lipsa de credibilitate.Pe ultimile mele texte te-ai rafuit cu toti, chiar daca aveai sa nu dreptate. Din eleganta nu am raspuns. La fel cum din eleganta trec cu vederea si aluzia din ultimul rind al comului. Am sa te rog ca in momentul in care vei avea cu adevarat ceva de spus cu privire la un text, ceva care sa ma ajute, atunci si numai atunci sa lasi un comentariu. Pina atunci opiniile tale de orice fel nu ma intereseaza. Eu nu am ajuns ciuca batailor tale. Sunt satul de crizele tale. Cind mai simti nevoia imperioasa de a te lua de mine, iti recomand sa scrii bancuri. Intr-un timp o faceai chiar bine.
pentru textul : alte cinci poeme de dragoste deAndrei, te rog sa atasezi un titlu acestui text si sa nu mai practici o astfel de solutie. Motivul principal sint cititorii si faptul ca ei nu pot cauta un text care nu are un titlu
pentru textul : împrejur dedoar asa, sa-ti amintesc ca tot ce scrii imi place si e frumos! iar cel mai mult la acest text imi place nuanta de un subtil whatever alintat, ca raport al tau fata de text.
pentru textul : a.m. deIonuț, dacă-mi permiți să-ți spun așa, zici frumos aici, îmi place cum o faci, și te văd apropiat de poezia, poate chiar persoana, Ioanei. Cred, totuși, că pentru acel "prag al suferinței prin poezie" (sper să țin minte sintagma) nu vom fi niciodată destul de bătrâni. Iar metamorfoza de care amintești, cred că ne va sta întotdeauna în față. Ea, sau întotdeauna o alta.
pentru textul : Fotografii cu oameni mici deCred că ar fi fost interesant de a continua ideea din prima strofă într-o strofă intermediară. Remarc finalul și îndeosebi versul: "nu există pădure să-mi încapă urletul".
pentru textul : restauratio deDupă o perioadă de câteva luni am avut plăcerea să scriu și să savurez o poezie. Nu mă întreba de ce lacrima transcende și se transformă în vin roșu... de ce pentru asta are nevoie de o amprenta genetică și de ce ea se regăsește în diverși oameni... în unii latentă, în unii trezită dar neexploatată... Mă bucur că sunt aici, e mult mai aerisit; gândesc mult mai repede și mai liber, altfel parcă decât în noaianul de clone și mici răutăți dăunătoare.
pentru textul : Răsare depai, hai sa facem praf textul asta!!! deci, nu va mai vreau intepeniti! va vreau relaxati, fericiti, lipsiti de incrancenare. nimeni si nimic nu este perfect pe pamantul asta. de ce sa fim frustrati si tristi? fireste ca toti meritam mai mult decat aveam sau ni se da... alina, de acord cu forumul. nu-mi mai prelungiti celebritatea ca ma simt penibil...:) deja am 22 de minute la activ... oho!
pentru textul : portarul de la spital desau zboara poate mai sus, cum crezi ca intelesul se potriveste?
pentru textul : ultimele zile deesarfele le-am vandut cerului, poemele sunt gata insa nu se ususca cerneala pe ele ...si nu le pot posta acum .. le vad plutind pe umerii femeilor din alte galaxii... pacat ca nu ai vrut sa iei una din caravana mea cu muzica, aranca... pana diseara o sa citesti despre nufarul meu galben...cu drag, katya...
pentru textul : I live in a yellow water-lily deemanuel, nu stiu cum sa raspund la aceste rinduri. iata ca pot fi si fara replica. multumesc
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun deAtât "Mircea", cât și "Ioan" și "Daniel" vin cam din același spațiu. Pe autor îl tentează, se vede, aceste zone ale unui "subsocial" care poate exprima și o anume trăire a geniului, ori a sfințeniei, ori a unei voite autoexcluderi din tiparele unei lumi pe care nu stăm să o judecăm noi acum. Există, desigur, savoarea vieții scriitorului, ori a jurnalistului, ori pur și simplu a omului ratat, a vieții boeme sau a mizeriei de cafenea ieftină și promiscuă, dar parcă nu poți să rămâi doar aici. Te poți rata ca persoană socială, și există o anume tentație pentru aceasta, dar un spirit înalt, știe întotdeauna să se înalțe pe sine. Autorul încearcă, pare-mi-se, să-și contureze persoanjele ca spirite înalte. "Daniel" încearcă cu prisosință, mai ales în lumina sentimentului tragic de la sfârșit și a unor gânduri la un moment dat, încearcă deci să descrie un spirit mai înalt, dar nu reușește întru totul. Și nereușind, nu-mi par aceste personaje decât niște egoiști, niște oameni orbiți de propriul orgoliu, îmbătați de propria genialitate, deloc aplecați înspre spirit (dar foarte mult înspre spirt), niște oameni care complăcându-se în propria mizerie dovedesc până la urmă a "nu avea nimic sfânt în ei". Excluși sau autoexcluși din societate, nu dovedesc defel înălțimea spirituală a înțelegerii ei, sau a a propriei lor condiții. Ori, nu aceasta pare a fi intenția autorului. Ar fi interesant de citit și ceva de altă factură, pentru o imagine mai completă.
pentru textul : DANIEL dePagini