multumesc frumos.

După un asemenea poem s-ar cuveni un moment de reculegere...

,,E mult de-atunci, cu toate astea, iată,
La fel încep absenţele să sune.
- Ce vorbe au uitat să ne adune,
Câţi viermi de bronz ne mai separă, tată?"

Încep cu finalul, fiindcă un final bun te face să reciteşti poemul...Concluzia e bine reliefată şi susţinută impecabil de întrebarea retorică din ultimul vers.

Câteva consideraţii ,,tehnice" :) Mie îmi plac sonetele... am scris câteva demult. Acesta e un sonet cu trei catrene şi un distih (ultimul catren şi distihul înlocuiesc vechile terţine), cu rime de forma: a/b/a/b...b/a/b/a... c/d/d/c... c/d. Măsura alternează între 11 şi 10 silabe în primele două catrene, apoi este doar de 11 silabe (ca în sonetele clasice). Prezenţa rimelor masculine în primele două catrene îi ,,taie" din efectul muzical de tânguire şi asta e bine pentru că sugerează o anume împăcare, o resemare, chiar o acceptare curajoasă, specific masculină, a unui destin, fapt susţinut şi de ultimul vers.. Apreciez că rimele nu sunt din seria celor facile, folosirea cratimelor nu este deloc forţată, iar punctuaţia perfectă. Se vede clar condeiul exersat.
Remarc multe imagini sugestive şi unele idei cu valoare de adevăr universal:
,,....tot la fel sculptează
Hienele de ceaţă-n epitaf"
,,Când gândul calcă pe un piept de praf?"
,,Tăcerea mov – eternul fotograf –
Pe umerii de tablă stă de pază."
,,Octombrie e-o babă de cărbune,
Cu ochii plânşi, acoperiţi cu vată;"

De asemenea, mi-a plăcut că titlul 14/10/93 este susţinut de repetiţia expresiei ,,e mult de-atunci".
Versul final m-a tulburat şi pe mine. Ar trebui să scriu un poem cu titlul 13/09/02, fiindcă ,,La fel încep absenţele să sune"
Mulţumesc pentru acest poem, Adrian.
(am scris mult, dar mi-a făcut plăcere)

Alina, onorat! Site-ul ți l-am lăsat pe mess, ca să nu facem reclamă.

"am vrut să te dor şi eu o dată
cum copita cerbului
afundată în uter"
Doamne-Dumnezeule, am încremenit , pur si simplu, de spaima când am citit formularea.Ca si când cineva mi-ar fi strigat pe neasteptate în ureche! Chiar,ce vrea sa zica?

s-a organizat pe Hermeneia vreun concurs de bancuri proaste si noi n-am aflat?!

orice apreciere poate fi controversată și poate naște suspiciuni. Luminița este un om pe care nu il suspectez de obiectivism. dar nici de diletantism. de aceea multumesc. mi-ar fi facut placere si o explicație mai lungă.

Dorin, am inteles. Si nu era o justificare, ci o realitate, anume ca fiecare in parte mai avem de invatat, de lucrat, de perfectat. Imi asum "locurile comune" si incec sa reduc din ele. Ceea ce desigur am constat ca se intimpla cu fiecare in parte. Multumesc pentru ideea, am retinut-o si sper sa pot la urmatoarea vizuala sa fiu mai aproape de creatie.

Ajutor! Cum sa fac sa sterg mesajele ? e de vina internetul , zau

mi-a placut atmosfera. remarc "ogoarele se moşteneau până când
nimeni nu a mai ştiut care suflet al cui e"

No!
(something a bout a mustang! :p)

Mi-era dor sa te citesc!Imi place foarte mult pasarea de creta cu ,,stări adînci de migratoare" ca si continuarea acestei penultime strofe. Repetitia ,,mi se" din ultima strofa insa imi cade mie mai putin bine, dar mentine/creste tensiunea pentru finalul deschis interpretarilor :)

Vă mulțumesc mult tuturor! Cele mai frumoase momente sunt când se scrie un poem, când se alcătuiește o carte și când vezi că darul pe care îl faci bucură în mod sincer.

Paul, cartea asta nu ar fi fost dacă tu nu ai fi avut răbdarea și bucuria împărtășită de a descoperi un pic de cer în cojile mele de nucă... Mulțumesc întreit! Cuvintele tale m-au îngenuncheat.

Sebi, un feedback sincer care mă bucură. Mulțumesc! Ne citim cu drag!

Cristina, mulțumesc pentru felicitări! Am schimbat prezentarea coperții cu ajutorul lui Vlad. Așa cum era prezentată dimineață, desfășurată, arătă și părțile scrise care sunt pliate spre interior.

Daniela, mi-am dorit ca formatul cărții și aspectul ei să fie ca un haiku :) Dacă vei fi la Virtualia, îmi va face plăcere să îți dăruiesc un exemplar.

Mădălina, se simte bucuria ta sinceră și-ți mulțumesc frumos! Nu-i târziu niciodată pentru a împărtăși o bucurie.

Silvia, Karumi a salutat-o azi pe Coraline și a plecat spre cerul din mare :)

Vlad, bucuria sinceră am zărit-o încă de când am văzut copacul înflorit! Mulțumesc frumos!

Carmen, am tresărit la urarea ta! Da, contemplarea e cuvântul cheie! Am pus cartea deoparte cu aceeași bucurie.

Celestin, mulțumesc. O să fac cumva să ajungă un exemplar la tine.

Adrian, mulțumesc!

Cristina, iată că urarea ta încheie la fel de frumos o serie de feedbackuri la care nu m-am așteptat... și care m-au pus un pic în dificultate în a răspunde pe măsura mulțumirii pe care v-o datorez fiecăruia.

am să verific dar cred că 24 sau 30 de minute

Remarc literele de rând din titlu, comparativ cu majusculele din semnătură.