hei, ce de lume aici. george, ce sa zic, poate ca ai dreptate cu acea redundanta. multumesc pentru (re). andu, ce-mi place mie de tine cand ma critici, zau asa, ca prea m-ai laudat in ultima vreme ;)). sa stii ca m-am gandit si eu la varianta cu pline, dar crede-ma pe cuvant ca niciun (fel de) spatiu nu e gol, nici chiar cel dintre cuvinte. ma rog, exercitiul meu de imaginatie, acum ca pentru tine-s in nowhere's land, poate mie-mi place, mai stii? si, pana la urma, banalitatea si mediocritatea sunt punctele mele forte =)) de ce as incerca ceva genial? :))
Eu cred ca prima strofa mai trebuie lucrata. Versul "doar kilometri întinși de arome sărate" e destul de slab in context. Strofa a doua are o idee buna cu o constructie ce ar putea suporta oarece modificare in versul "sau este doar o îmbrățișare cu lună cu tot", vers care poate fi spus un pic altfel. Ma refer la "cu luna cu tot". Iar in ultima strofa...valuri-volume reprezinta o asociere interesanta. Ialin
Am citit acest text cu o curiozitate venita din amintirile personale, pentru ca si eu am avut, candva, aceleasi nedumeriri ca si Mihaita. In plus, nu prea imi suna romaneste: "A vorbi despre limba romana este ca o duminica", pentru ca in propozitia subordonata secundara trebuie musai un verb, asa imi suna mie limba romana materna in cap. Dar asta e alta discutie. :) Cel mai mult mi-a placut fragmentul crescendo in care apare "limba" ca proiectie vizuala a unui omonim lexical, foarte bine realizat de scriitor. Intregul text poate fi si un scurt-metraj sau poate in acest scop a fost scris. Oricum ar fi, mi-a placut, e un text asupra caruia parca doresti sa revii in fiecare duminica ploioasa de toamna.
A, încă ceva: pentru ultima strofă, pentru portretul Scrâșnitorului, pentru ultimele trei versuri, pentru contrastul acesta cardian (original totuși) "mintea lui urâcioasă / gândurile noastre pline de frică", de parcă îl văd pe Ender vorbind în numele simpaticului pequenino Human în fața unei omeniri înspăimântate, care se prelungește în contrastul "raman" / "varelse", îți acord o peniță.
Carmen Lucia Solomon, multumesc. vorbele tale mă fac să umblu. după aceea, va fi un nebun si va avea o inimă intreagă din care va arunca fără oprire si fără osebire al dvs, francisc, prinzătorul
rim, mie poți să îmi spui și tu și oricine Virgil sau dacă preferați, profetul, și poți vorbi la per tu. Unii dintre voi am impresia că sînteți mai în vîrstă decît mine și uneori am un reflex necontrolat de a folosi formula de politețe. Asta e explicația. În legătură cu logarea, noi am testat și sesiunea rămîne deschisă destul de mult timp, cred că 20-30 de minute. Dar aș vrea să testați și să îmi spuneți daca aveți probleme. În același timp e posibil ca providerul să vă reseteze conecțiunea și nu știu exact acum felul în care reacționează scriptul de logare la așa ceva. În orice caz, cînd aveți comentarii mai lungi de făcut e recomandabil să le scrieți în prealabil pe un editor de text și apoi să faceți copy-paste.
există laitmotive grafice și acelea sînt pattern-urile, adică un fragment de textură care repetat va umple toată suprafața definită de artist.
de pildă, o textură care ne arată un zid de carămidă ar putea fi definită ca un pattern. dar nu este tocmai un laitmotiv grafic pentru că nu toate cărămizile sînt la fel. în schimb, dacă izolăm o cărămidă și o repetăm pe suprafața de lucru în linii/coloane, da, acela e un pattern.
un exemplu pentru o mai bună înțelegere- vă amintiți fețele de masă din mușama cu imprimeuri într-o paletă cromatică uneori stridentă?
de pildă o floare într-un chenar dublu, motivul repetîndu-se pe toată suprafața? iată un pattern, un laitmotiv grafic.
Repere grafice din gama pattern-urilor găsim de altfel pe ouă încondeiate, în arta olăritului, cusătură în arnici pe pînză de casă, scoarțe etc.
Scuze, citesc și eu textul Dvs. abia acum din motive oarecum obiective și doresc să vă spun că din tot ce am citit plus abundența de comentarii, nu pot decât să subscriu părerii pe cât de laconic exprimate pe atât de substanțial adevărate a lui Virgil T și anume că acesta este un text care se plasează la granița fragilă dintre poezie și proză și aici complez eu că nu este altceva decât un amestec de amintiri, o autobiografie scrisă forțat în versuri, simțită pe alocuri însă lipsită de forță poetică, un fel de poluție nocturnă a unui adolescent boem care, visând la fata blondă încearcă apoi să ascundă jenat rezultatul printre așternuturi.
Mai mult, ideea acestui poem, o idee bună să zicem, deși deloc nouă, este tot superficial, adolescentin abordată și expediată așa, într-o doară. O bucată de proză eventual, da, ... însă cu condiția renunțării la complicațiile unei frazări evident forțate doar ca să iasă, vezi Doamne, un fel de poem.
Părerea mea, desigur.
Margas
Dacă ceea ce ai spus în comentariu e adevărat, atunci la fel de adevărată e și concluzia. De aceea prefer penibilul relativ în locul sincerității absolute.
Te salut scurt la tâmpla tunsă la zero.
Pentru că ieri m-am referit doar în treacăt la reliefarea unor detalii, astăzi renunț la imboldul artistic și revin cu aplicarea unor tehnici care să ne ofere o altă abordare a tonalității /expunerii/echilibrării/fizionomiei etc. Este doar un alt snapshot, o explorare cromatică, nimic mai mult. Mulțumesc autorului pentru pretextul oferit.
Pt. Profetu (dar si pentru Boba), ø - multime vida (vidul "plin" al lui Dirac din fizica cuantica; vidul "plin" din subcuantic subcuantic de unde ia nastere materia; &! si !& - vezi explicatia lui Boba. Wittgenstein (II) vorbeste de "jocuri de limbaj"; ce incerc eu aici, e un astfel de "joc" prin care as vrea sa amestec diverse domenii pentru ca numai asa - cred eu - poezia poate spune (de fapt sa sugereze) ceva nou. David Bohm spune: '[Filosofia], arta, știința, tehnologia și munca umanã în general sunt divizate în specialitãți, fiecare fiind consideratã, în esențã, separatã de celelalte. Ajungând sã nu mai fie satisfãcuți de aceastã stare de lucruri, oamenii au construit domenii interdisciplinare, prin care se intenționa unificarea acestor specialitãți. Dar aceste noi domenii au servit, pânã la urmã, mai ales la adãugarea unor fragmente ulterioare separate….Ideea cã toate aceste fragmente existã în mod separat este, evident, o iluzie și aceastã iluzie nu poate sã facã altceva decât sã conducã la o confuzie și la un conflict fãrã sfârșit.'. Eu nu vreau "conflict" - vreau "iubire". Mai curnd, "compasiune" cum spun extrem orientalii. Si incerc si eu sa transmit, asa cum pot, un astfel de mesaj. Daca reusesc sau nu ca mesajul meu sa fie "sugestiv" (ceea ce numai poezia si arta in general poate face pe deplin), e cu totul alta poveste. Dar imi asum riscul de a incerca...poate... Va multumesc amandurora pentru citire
dezvoltam spatii, pentru a ni le modela.si-atunci, survoland propria natura de la inaltimea unui spatiu ideal si oarecum mitic, vom face parte din natura celui pe care vrem sa-l cunoastem cel mai bine. pentru ca noi suntem cei legati si iremediabil integrati in natura careia nu-i suntem nici stapani nici finalitate. ingerii?...'turbioane' in sinul naturii turbulente, consistentele noastre proprii.. bianca, mai tii minte? Invatatorul, reincarnarea Sarpelui... Sau, poate Sarpele reincarnat?...of of..
Personal, as vedea poezia de la "alearga prin mine o fata". Imaginea trupului mirosind a stiuca mi se pare extrem de stimulanta atit vizual cit si olfactiv. De fapt, in termeni mai putin tehinici, o imagine extrem de puternica si seducatoare, cel putin pentru mine.
Am revenit cu drag. Pentru mine e o lecţie de cizelare e textului. Mulţumiri.
Partea mediană e într-adevăr niponă şi dă bine. Lipsa verbului parcă ne îndeamnă la tăcere pentru a auzi foşnetul... E admirabilă înlocuirea a două versuri cu expresia ,,foşnet de frunze".
La versul ,,până pe sus" mă încăpâţânez :) să citesc ,, până pe ramul de sus".
Paul, de ce fortezi rima sa o asezi la sfarsitul versului? Cred ca pe acest text o rima interioara ar veni mai interesant. Scindeaza versurile si inverseaza-le sa vezi ce iese. Si daca mergi pe o linie, du-o pana la capat. Salut.
Cred că pentru fiecare scrisul înseamnă o proiecție a unui interior / adânc / gol / poleit / aurit / (cândva scriam despre "gold against yellow"). A conștientiza și a face din scris doar înscrisul unor alăturări de cuvinte și de simboluri, de găselnițe în sonografia poeziei mi se pare anacronic, cel puțin pentru mine. (Iașiul este un weblog de iarnă. Poate mâine :).)
...Cum spuneam şi-n alte dăţi şi părţi, consider că, în literatură, e mai important cum spui decât ce spui. Dacă nu ar fi aşa, oricine ar face poezie şi proză, cu p mare, orice "te iubesc" ar fi poemul perfect, orice dor de glie ar fi roman absolut. În muzică, o melodie cu versuri excepţionale, dar linie melodică proastă, se uită repede, pe când un cântec cu versuri cretine, dar linie melodică bună, rămâne în memoria colectivă (vezi "Dragostea din tei", de pildă). Ideal ar fi ca elementele ce şi cum să fie egal valorice, spre vârful de sus. Însă e cumva utopic acest fapt, având în vedere că Marile Subiecte s-au cam spus de ceva secole. Aşadar, cumul este esenţial.
Spui tu:
" Poetul se îndrepta alene spre unul dintre acele oficii cu informații să vadă de pe ce linie îi pleacă trenul.".
De ce "acelea", de ce explicaţia "să vadă de pe ce linie îi pleacă trenul", când, mai jos, ne redai secvenţa "„- Trenul București-Iași la ce linie vine?/ 3". De ce nu:
"Poetul se îndrepta alene spre informatii"?
"Se îndreptă încet. Îl aștepta un drum de vreo 8 ore." - de ce "se îndreptă încet", când, mai sus, tocmai ne-ai spus "Poetul se îndrepta alene"? Acelaşi verb, acelasi adverb în două-trei rânduri.
". Își uitase toate cărțile în salonul de spital și pentru că îi fusese groază să se mai întoarcă le lasă pur și simplu uitate." De ce "salonul de spital", de ce nu laşi cititorul să se întrebe ce fel de salon? De ce "pur şi simplu" în "le lăsă pur şi simplu uitate"?
"Pașii apăsați parcă de o tristețe abstractă îl făceau să pară" De ce "parcă"? Apoi, "pară" are aceeaşi substanţa...
Şi mă opresc aici. Cred că ce era de înţeles s-a înţeles.
Cristina (şi, parcă, Virgil),
Din câte mi-aduc eu aminte (din liceu - secţia umanistă - şi din primii doi ani de facultate, în care am - mai - studiat latina), DIXIT e o formă de persoana a III-a a prezentului indicativ ( I: dico, II: dices,III: dixit).
Prin urmare, nu se poate spune "si eu dixit"!
Sper să nu vă supăraţi.
Cu drag,
t.c.
Pentru mine, textul se termină după unitatea trei (adică la "să pot ține ritmul"). Până aici, poezia este autentică, bine echilibrată între lirism şi epic, credibilă. De remarcat expresia foamei şi disperării din "fiecare mâncam câte un sfert pe care îl întindeam cu mămăligă
până nu îi mai simțeam gustul" - versuri simple, fireşti şi profunde, fără să fi alterate de o ambiguitate extremă, care, cum ziceam alteori, tinde să distrugă imanenţa poeziei. Totodată, metafora e rară şi cu atât mai puternică; în poezia mdoernă, metafora apare din ce în ce mai rar, şi asta este bine, atâta vreme cât unii au impresia că tropul face poezia.
Ultima unitate vrea să încheie rotund şi "momos" poemul, patinând clişeic pe ideatica mântuirii. Nu ai ştiut, din păcate, să pui punct; iar acest lucru, spus în general, distruge/a distrus texte posibil memorabile.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
hei, ce de lume aici. george, ce sa zic, poate ca ai dreptate cu acea redundanta. multumesc pentru (re). andu, ce-mi place mie de tine cand ma critici, zau asa, ca prea m-ai laudat in ultima vreme ;)). sa stii ca m-am gandit si eu la varianta cu pline, dar crede-ma pe cuvant ca niciun (fel de) spatiu nu e gol, nici chiar cel dintre cuvinte. ma rog, exercitiul meu de imaginatie, acum ca pentru tine-s in nowhere's land, poate mie-mi place, mai stii? si, pana la urma, banalitatea si mediocritatea sunt punctele mele forte =)) de ce as incerca ceva genial? :))
pentru textul : clean deEu cred ca prima strofa mai trebuie lucrata. Versul "doar kilometri întinși de arome sărate" e destul de slab in context. Strofa a doua are o idee buna cu o constructie ce ar putea suporta oarece modificare in versul "sau este doar o îmbrățișare cu lună cu tot", vers care poate fi spus un pic altfel. Ma refer la "cu luna cu tot". Iar in ultima strofa...valuri-volume reprezinta o asociere interesanta. Ialin
pentru textul : mic poem deAm citit acest text cu o curiozitate venita din amintirile personale, pentru ca si eu am avut, candva, aceleasi nedumeriri ca si Mihaita. In plus, nu prea imi suna romaneste: "A vorbi despre limba romana este ca o duminica", pentru ca in propozitia subordonata secundara trebuie musai un verb, asa imi suna mie limba romana materna in cap. Dar asta e alta discutie. :) Cel mai mult mi-a placut fragmentul crescendo in care apare "limba" ca proiectie vizuala a unui omonim lexical, foarte bine realizat de scriitor. Intregul text poate fi si un scurt-metraj sau poate in acest scop a fost scris. Oricum ar fi, mi-a placut, e un text asupra caruia parca doresti sa revii in fiecare duminica ploioasa de toamna.
pentru textul : Limba română nu este ca o duminică dee pe masa de lucru, thx!:)
pentru textul : eu spre deosebire de mine deA, încă ceva: pentru ultima strofă, pentru portretul Scrâșnitorului, pentru ultimele trei versuri, pentru contrastul acesta cardian (original totuși) "mintea lui urâcioasă / gândurile noastre pline de frică", de parcă îl văd pe Ender vorbind în numele simpaticului pequenino Human în fața unei omeniri înspăimântate, care se prelungește în contrastul "raman" / "varelse", îți acord o peniță.
pentru textul : Scrâșnitorul deCarmen Lucia Solomon, multumesc. vorbele tale mă fac să umblu. după aceea, va fi un nebun si va avea o inimă intreagă din care va arunca fără oprire si fără osebire al dvs, francisc, prinzătorul
pentru textul : altarele deoff topic, azi, 16, e ziua mea, mulţumesc frumos tuturor cititorilor mei şi ţie Adrian şi membrilor siteului pentru tot.
pentru textul : sprijinit în baston derim, mie poți să îmi spui și tu și oricine Virgil sau dacă preferați, profetul, și poți vorbi la per tu. Unii dintre voi am impresia că sînteți mai în vîrstă decît mine și uneori am un reflex necontrolat de a folosi formula de politețe. Asta e explicația. În legătură cu logarea, noi am testat și sesiunea rămîne deschisă destul de mult timp, cred că 20-30 de minute. Dar aș vrea să testați și să îmi spuneți daca aveți probleme. În același timp e posibil ca providerul să vă reseteze conecțiunea și nu știu exact acum felul în care reacționează scriptul de logare la așa ceva. În orice caz, cînd aveți comentarii mai lungi de făcut e recomandabil să le scrieți în prealabil pe un editor de text și apoi să faceți copy-paste.
pentru textul : jurnal de nesomn III deexistă laitmotive grafice și acelea sînt pattern-urile, adică un fragment de textură care repetat va umple toată suprafața definită de artist.
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti dede pildă, o textură care ne arată un zid de carămidă ar putea fi definită ca un pattern. dar nu este tocmai un laitmotiv grafic pentru că nu toate cărămizile sînt la fel. în schimb, dacă izolăm o cărămidă și o repetăm pe suprafața de lucru în linii/coloane, da, acela e un pattern.
un exemplu pentru o mai bună înțelegere- vă amintiți fețele de masă din mușama cu imprimeuri într-o paletă cromatică uneori stridentă?
de pildă o floare într-un chenar dublu, motivul repetîndu-se pe toată suprafața? iată un pattern, un laitmotiv grafic.
Repere grafice din gama pattern-urilor găsim de altfel pe ouă încondeiate, în arta olăritului, cusătură în arnici pe pînză de casă, scoarțe etc.
Scuze, citesc și eu textul Dvs. abia acum din motive oarecum obiective și doresc să vă spun că din tot ce am citit plus abundența de comentarii, nu pot decât să subscriu părerii pe cât de laconic exprimate pe atât de substanțial adevărate a lui Virgil T și anume că acesta este un text care se plasează la granița fragilă dintre poezie și proză și aici complez eu că nu este altceva decât un amestec de amintiri, o autobiografie scrisă forțat în versuri, simțită pe alocuri însă lipsită de forță poetică, un fel de poluție nocturnă a unui adolescent boem care, visând la fata blondă încearcă apoi să ascundă jenat rezultatul printre așternuturi.
pentru textul : Noapte bună, copii deMai mult, ideea acestui poem, o idee bună să zicem, deși deloc nouă, este tot superficial, adolescentin abordată și expediată așa, într-o doară. O bucată de proză eventual, da, ... însă cu condiția renunțării la complicațiile unei frazări evident forțate doar ca să iasă, vezi Doamne, un fel de poem.
Părerea mea, desigur.
Margas
Un text care spune exact cât trebuie. Întrebarea rămâne nerostită…pentru că ea “se rosteşte”. Un text bun …şi atât. Parcă aş fi aşteptat mai mult.
pentru textul : degete reci deSine cera și eu, răspund
Dacă ceea ce ai spus în comentariu e adevărat, atunci la fel de adevărată e și concluzia. De aceea prefer penibilul relativ în locul sincerității absolute.
pentru textul : Poem penibil deTe salut scurt la tâmpla tunsă la zero.
și asta este o problemă pentru că..... ?
pentru textul : în dimineața asta mi-am ars poeziile deparanteza-i intreaga.
pentru textul : departe de pielea mea dePentru că ieri m-am referit doar în treacăt la reliefarea unor detalii, astăzi renunț la imboldul artistic și revin cu aplicarea unor tehnici care să ne ofere o altă abordare a tonalității /expunerii/echilibrării/fizionomiei etc. Este doar un alt snapshot, o explorare cromatică, nimic mai mult. Mulțumesc autorului pentru pretextul oferit.
pentru textul : self-portrait photography in the window of cape disappointment light-house dePt. Profetu (dar si pentru Boba), ø - multime vida (vidul "plin" al lui Dirac din fizica cuantica; vidul "plin" din subcuantic subcuantic de unde ia nastere materia; &! si !& - vezi explicatia lui Boba. Wittgenstein (II) vorbeste de "jocuri de limbaj"; ce incerc eu aici, e un astfel de "joc" prin care as vrea sa amestec diverse domenii pentru ca numai asa - cred eu - poezia poate spune (de fapt sa sugereze) ceva nou. David Bohm spune: '[Filosofia], arta, știința, tehnologia și munca umanã în general sunt divizate în specialitãți, fiecare fiind consideratã, în esențã, separatã de celelalte. Ajungând sã nu mai fie satisfãcuți de aceastã stare de lucruri, oamenii au construit domenii interdisciplinare, prin care se intenționa unificarea acestor specialitãți. Dar aceste noi domenii au servit, pânã la urmã, mai ales la adãugarea unor fragmente ulterioare separate….Ideea cã toate aceste fragmente existã în mod separat este, evident, o iluzie și aceastã iluzie nu poate sã facã altceva decât sã conducã la o confuzie și la un conflict fãrã sfârșit.'. Eu nu vreau "conflict" - vreau "iubire". Mai curnd, "compasiune" cum spun extrem orientalii. Si incerc si eu sa transmit, asa cum pot, un astfel de mesaj. Daca reusesc sau nu ca mesajul meu sa fie "sugestiv" (ceea ce numai poezia si arta in general poate face pe deplin), e cu totul alta poveste. Dar imi asum riscul de a incerca...poate... Va multumesc amandurora pentru citire
pentru textul : ø deun alt cer, alternativă peisajului prea plin de griuri al acestei zile; este ceea ce aduce, ca un dar, delicateţea acestor acorduri lirice
pentru textul : cerul de dincolo deun poem mofologic, notabil și alienat
pentru textul : aproape noapte pe grant dedezvoltam spatii, pentru a ni le modela.si-atunci, survoland propria natura de la inaltimea unui spatiu ideal si oarecum mitic, vom face parte din natura celui pe care vrem sa-l cunoastem cel mai bine. pentru ca noi suntem cei legati si iremediabil integrati in natura careia nu-i suntem nici stapani nici finalitate. ingerii?...'turbioane' in sinul naturii turbulente, consistentele noastre proprii.. bianca, mai tii minte? Invatatorul, reincarnarea Sarpelui... Sau, poate Sarpele reincarnat?...of of..
pentru textul : Înger de veghe dePersonal, as vedea poezia de la "alearga prin mine o fata". Imaginea trupului mirosind a stiuca mi se pare extrem de stimulanta atit vizual cit si olfactiv. De fapt, in termeni mai putin tehinici, o imagine extrem de puternica si seducatoare, cel putin pentru mine.
pentru textul : românia perfect II deAm revenit cu drag. Pentru mine e o lecţie de cizelare e textului. Mulţumiri.
pentru textul : copacul dinăuntru dePartea mediană e într-adevăr niponă şi dă bine. Lipsa verbului parcă ne îndeamnă la tăcere pentru a auzi foşnetul... E admirabilă înlocuirea a două versuri cu expresia ,,foşnet de frunze".
La versul ,,până pe sus" mă încăpâţânez :) să citesc ,, până pe ramul de sus".
Paul, de ce fortezi rima sa o asezi la sfarsitul versului? Cred ca pe acest text o rima interioara ar veni mai interesant. Scindeaza versurile si inverseaza-le sa vezi ce iese. Si daca mergi pe o linie, du-o pana la capat. Salut.
pentru textul : Aceasta e doar o melodie tristă deSi mie mi-a placut textul acesta, si acum, si acum vreo doi ani, cand l-am citit prima data =)).
pentru textul : vineri deCred că pentru fiecare scrisul înseamnă o proiecție a unui interior / adânc / gol / poleit / aurit / (cândva scriam despre "gold against yellow"). A conștientiza și a face din scris doar înscrisul unor alăturări de cuvinte și de simboluri, de găselnițe în sonografia poeziei mi se pare anacronic, cel puțin pentru mine. (Iașiul este un weblog de iarnă. Poate mâine :).)
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările decum adica "in memoria?...
pentru textul : poem single deAşa:
...Cum spuneam şi-n alte dăţi şi părţi, consider că, în literatură, e mai important cum spui decât ce spui. Dacă nu ar fi aşa, oricine ar face poezie şi proză, cu p mare, orice "te iubesc" ar fi poemul perfect, orice dor de glie ar fi roman absolut. În muzică, o melodie cu versuri excepţionale, dar linie melodică proastă, se uită repede, pe când un cântec cu versuri cretine, dar linie melodică bună, rămâne în memoria colectivă (vezi "Dragostea din tei", de pildă). Ideal ar fi ca elementele ce şi cum să fie egal valorice, spre vârful de sus. Însă e cumva utopic acest fapt, având în vedere că Marile Subiecte s-au cam spus de ceva secole. Aşadar, cumul este esenţial.
Spui tu:
" Poetul se îndrepta alene spre unul dintre acele oficii cu informații să vadă de pe ce linie îi pleacă trenul.".
De ce "acelea", de ce explicaţia "să vadă de pe ce linie îi pleacă trenul", când, mai jos, ne redai secvenţa "„- Trenul București-Iași la ce linie vine?/ 3". De ce nu:
"Poetul se îndrepta alene spre informatii"?
"Se îndreptă încet. Îl aștepta un drum de vreo 8 ore." - de ce "se îndreptă încet", când, mai sus, tocmai ne-ai spus "Poetul se îndrepta alene"? Acelaşi verb, acelasi adverb în două-trei rânduri.
". Își uitase toate cărțile în salonul de spital și pentru că îi fusese groază să se mai întoarcă le lasă pur și simplu uitate." De ce "salonul de spital", de ce nu laşi cititorul să se întrebe ce fel de salon? De ce "pur şi simplu" în "le lăsă pur şi simplu uitate"?
"Pașii apăsați parcă de o tristețe abstractă îl făceau să pară" De ce "parcă"? Apoi, "pară" are aceeaşi substanţa...
Şi mă opresc aici. Cred că ce era de înţeles s-a înţeles.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul deCristina (şi, parcă, Virgil),
pentru textul : domnule Labiș deDin câte mi-aduc eu aminte (din liceu - secţia umanistă - şi din primii doi ani de facultate, în care am - mai - studiat latina), DIXIT e o formă de persoana a III-a a prezentului indicativ ( I: dico, II: dices,III: dixit).
Prin urmare, nu se poate spune "si eu dixit"!
Sper să nu vă supăraţi.
Cu drag,
t.c.
Pentru mine, textul se termină după unitatea trei (adică la "să pot ține ritmul"). Până aici, poezia este autentică, bine echilibrată între lirism şi epic, credibilă. De remarcat expresia foamei şi disperării din "fiecare mâncam câte un sfert pe care îl întindeam cu mămăligă
până nu îi mai simțeam gustul" - versuri simple, fireşti şi profunde, fără să fi alterate de o ambiguitate extremă, care, cum ziceam alteori, tinde să distrugă imanenţa poeziei. Totodată, metafora e rară şi cu atât mai puternică; în poezia mdoernă, metafora apare din ce în ce mai rar, şi asta este bine, atâta vreme cât unii au impresia că tropul face poezia.
Ultima unitate vrea să încheie rotund şi "momos" poemul, patinând clişeic pe ideatica mântuirii. Nu ai ştiut, din păcate, să pui punct; iar acest lucru, spus în general, distruge/a distrus texte posibil memorabile.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar deDaniela mă bucur că ţi-a plăcut poemul. Cred că la sfârşit voi da curs sugestiei tale. Mă bucr de reîntâlnire. Mulţumesc pentru semn. Ioan.
pentru textul : viaţa mea este o femeie numită toamnă denu am scris, nu stiu să scriu, e o erezie, eu doar mă uit ...
pentru textul : ce am scris "atunci" dePagini