Otilia, am dezbătut problema şi am găsit că e bună sugestia ta. pasăre albă sa fie. mulţumesc pentru citire, apreciere şi acest com cu peniţă. am visat că scosesem o carte şi prima copie ţi-o dădusem ţie.
Ba mie mi se pare ca acel "cuvantul musteste a vorba" este atat de mishto, ca merita doar el o penita de la maria sa franciscanus philosophus kozanus. Intr-adevar "scriem poeme, suntem huliti cu drag" este cam cheap, dar intra totusi in atmosfera. "artificii fara de nori cerul cu nouri" iarasi e o imagine buna, eu unul tocmai am vazut un tablou de genul asta prin Tirol, si.. ce chestie! am gandit ceva similar. Nu sunt adeptul folosirii temenului "blog" asa direct in poezie (desi se practica), mi se pare sinistru de nashpa. Organele sexuale, actele sexuale, orice mi se par mult mai artistice decat acest cuvant "blog" suna ca dracu, cine l-a inventat in niciun caz nu se gandea la poezie... suna a "drog" combinat cu "bleg". Recomand eliminarea lui de indata din acest poem frumos. In rest, un poem care ma face sa ma bucur ca, reintorcandu-ma pe hermeneia dupa o vacanta omeneasca, gasesc ceva de citit din a treia incercare. Inchegat, rotund, dual, ironic si umoristic atat cat ii sta bine unui text totusi sobru (prin final) eu il semnez cu aprecierea mea. Pazea! Andu
Francisc, subtitul are doua explicatii: lumini_farime si e o dedicatie Am renuntat la una din expresii, la cealalta ma gindesc. Si incadrarea . Multumesc.
Iulia, nu stiu daca din dorinta de a surprinde esenta, nu reduc uneori totul la nimic:) multumesc ca ai adus citatul din Cioran, eleganta exprimarii lui nu suporta comparatie... doar ideea cu tipatul, ne mai impinge inainte cativa pasi tremurati ... Ioana, „tipatul” ar putea fi si semn de viata, sau ... „echilibrul” (cu carjele de rigoare) :) da, pasarea ca si timpul, sunt unele din motivele carora eu le atribui multe sensuri... multumesc de cuvintele voastre, ma bucur ca v-ati rasucit in acelasi dor, care nu este intotdeauna o lipsa, uneori poate fi un preaplin.
Zic și eu că nu se șterg așa cu una cu două comentariile de pe Hermeneia pentru că am apucat să mă delectez cu cel de mai sus aparținând Profetului care se presupune că nu scrie beat că el e om serios.
Paul... who the fuck is Paul? Și apoi românii sunt un 'popor de monsti' plus 'un fel de ventilare de suparari cu prezentare de obvious' ca să mă opresc aici cu comentariul la acest comentariu. Nimic despre text, nimic despre ce s-a întâmplat, un fel de eu sunt în dana point și mă doare-n cur, eu votez cu băse și cu anticomuniștii care habar n-am ce-i aia.
Cât să fii de aiurit să nu îți amintești numele corect al unui om care ți-a fost editor pe site?
Paul. Probabil un nume enigmatic, o anagramă?
o viziune a ascensiunii, evolutiei propriului eu. compozitia are o fluenta aparte prin forta dinamica a imaginilor. e interesant daca ai compus in romana si ai tradus sau invers si ma intreb asta pentru ca recurgi la o serie de genitive. totodata e interesant cit de puternica este influenta unei limbi asupra alteia, literar vorbind.
Alma, sînt convins că dacă te vei uita la categoria Info pe Hermeneia vei descoperi postat undeva în toamna anului trecut prima parte a acestui "incident"
Un poem al sinonimiilor, genul care imi aminteste de ucigasul bolero al lui Ravel si de acea replica celebra "daca nu schimba ceva acum, innebunesc". Acest poem ar fi putut fi continuat la nesfarsit cu doar putin talent, eu chiar m-am intrebat Virgile de ce te-ai oprit, ai fi putut sa faci din el o a doua mahabharattha. Bobadil.
Virgile habar n-am de la ce mi se trage... poate de la melodia aceea indicata de Adrian pe un text, poate de la primavara/vara asta... insa eu nu as scoate nimic din poezia aceasta... ma incanta ca ai inviat iar faptul ca acolo unde-i carne e si durere devine in circumstantele de fata un amanunt nesemnificativ... remarcabil textul tau... "batranul" sarpe isi pierde pielea cea veche prin maracini deoarece a capatat alta.
Sub aspectul prozodiei nu ar fi prea multe de reprosat, insa din punct de vedere al temei... simplitate foarte multa, pare un joc ludic. Mi-e imposibil sa citesc textul fara sa ma gandesc la vreun pastel de genul Alecsandri. Mi-ar placea sa citesc de la dumneavoastra si teme ceva mai profunde sau idei sustinute altfel. E acea idee pe care mie mi-o reaminteste lumea foarte des..."nu se mai scrie asa". Ialin
Am revenit aici (recitesc din când în când textele care mi-au plăcut). La HCODE (la menu, sus în dreapta) ai explicațiile necesare pentru a posta o imagine.
Sappfire, nu zici tu rau. Voi scoate una din referiri. Probabil prima. E o sugestie buna. Cat despre titlul, mie imi place, desi m-am gandit si eu ca poate ar fi fost mai bine sa fie in romaneste. Momentan nu am nici o idee stralucita, daca tu ai, sunt deschisa la propuneri.
si totusi aceasta entitate ("nici un fel de sfinx") aflata la intrarea lumilor necunoscute, provoaca inutile ofrande si declanseaza tornadele desertului din el...ma gindesc totusi la interpretarile din mitologia greaca si din mitologia egipteana oferite sfinxului precum si la reprezentarile efective iconografice ale acestuia (in cele doua mitologii, cind leu cu chip uman, cind femeie cu trup de leu si aripi de pasare), incercind totusi sa-mi "desenez" aceasta aparitie stranie...imi convine mai mult trimiterea la semnificatia greaca a creaturii (desi, precizezi, "nici un fel de sfinx" oarecum derutant) si ma gindesc ca totusi personajul are aceeasi semnificatie, de a suprima libertatile, chiar incepind cu propriile libertati atit de firesti, umane... versurile "nici un fel de sfinx sînt eu în locul ochilor un pumn de sare spulberată pe buze așchiile trupului tău ca pe o daltă" mi se par elocvente, nu numai elegante stilistic.
Dorin, cred că accentul pus de tine pe gradul de manipulare a realității este aspectul pe care îmi doresc cel mai mult să-l stăpânesc în textele mele. Și, vorba ta, dacă nu într-un text unde realitatea și visul (imaginația) își păstrează limitele, dar nu și regulile, atunci unde? Resortul este, părerea mea, în mintea fiecăruia dintre noi. Cea care desparte și stabilește acele reguli în aparență imuabile, în realitate produsul tot al propriei noastre minți, ale realității și imaginației. Îmbucurătoare rezonanța ta aici.
Personal, de cele mai mullte ori am acceptat sfaturi si critici, atunci cind au fost facute pe un ton pertinent. Cel mai mult insa ma dezamageste un om care nu este constient de valoarea lui, asa cum e Katia Kelaro. Din pacate, am vazut multi de astia, care au facut combustie interna din cauza autosuficientei. Ma umfla risul cind Katia Kelaro vorbeste de rautati gratuite, cind, de fapt, primul ei comentariu a improscat cu noroi site-ul acesta. Probabil de pe scena, actorii nu prea sint interesati de masinisti, de aia care fac totul sa functioneze. Era o regula atit de simpla ca pina si un copil de doi ani ar fi inteles: pur si simplu regula ca novicii sa posteze un text la doua zile a fost luata de consiliul Hermeneia si nu de Virgil. Bataia de joc a Katiei imi lasa un gust amar. Inca o data se dovedeste ca bunul simt nu are a face cu literatura. Practic, regula a fost impusa pentru a stopa abundenta de texte mai putin bune. Nu avem un atelier cum e pe Agonia, pentru ca mi se pare umilitor ca cineva, oricit de prost ar scrie, sa fie tratat cu flit fara nici o explicatie. Dar logica Katiei kelaro e probabil prin Tbru sau Eufrat. A posta pe acest site nu e un favor facut noua, editorilor si site-ului. Cind se aduce discutia in zona asta, pentru mine e clar. Katia Kelaro, daca tu crezi ca e un favor sa-ti fie de bine. Eu am alta propunere pentru membrii Cosniliului. Nu vom lua nici o masura coercitiva. Pentru ca tu crezi ca e un favor faptul de a te avea printre noi, sau de a avea alti autori printre noi, fa un gest de onoare si retrage-te. Doar tu ai spus ca site-ul e mort. Deci astept gestul tau de onoare. Eu unul m-am saturat de iesirile tale in decor si de dat sanctiuni. Daca mai ai bun simt in tine, retrage-te, pentru ca atacurile tale la adresa Hermeneia spun totul despre prezenta ta pe acest site.
Marga, ești sensibilă și amabilă în comentariul tău, drept pentru care îți mulțumesc frumos! Am să iau în considerare acea nuanță a lui "cred", eu l-am pus acolo ca să salveze oarecum apariția unui vers "prețios".
Când voi reveni pe text sigur va arăta altfel.
Adrian, suntem prea bătrâni ca să mai invidiem altfel decât frumos și prea tineri ca să nu știm că această sintagmă este de fapt un semn de apreciere la adresa acestui vers care, se pare, place. Și mie îmi place, cred (dacă l-am pus în poem) ehei, dar vorba lungă sărăcia... deci îți mulțumesc frumos și pentru modul tău de a sublinia dar și pentru trecerea prin acest text! gând bun, om bun!
LOL, există vamă la oancea?? nu îmi vine să cred. tata e născut în cahul. cred că ar tebui să trec odată pe acolo. măcar aşa, în amintirea raptului din '40 cînd bunicii au trebuit să treacă prutul şi să piardă totul. mai puţin viaţa.
Răbdarea firului de nisip care sapă în pieptul unei stânci,
cade în inima unei clepsidre,
în spirala unei cochilii
(răbdarea perlei care se țese tainic în încăperile umede...)
Febra aceea, stăpânită lumina, rece și calmă;
blânda vecinătate a umbrei -
de departe auzi vuietul orașelor,
simți dulcele miros al femeilor însetate de dragoste.
Tu învăluie-ți inima, în pânza așteptării, ascultă!,
în oasele tale cum cade sarea, cum ninge tăcerea,
ca într-o așezare pustie - învață răbdarea firului de nisip,
rotindu-se în inima muntelui, ca o piatră de moară...
Ionut, fragmentul de variantă propus îmi place. Am postat forma foarte apropiată de cea inițială, publicată în altă parte, pentru a vedea reacții față de un text mai vechi. Pe de altă parte rima interioară nu mi-e străină, așa că numai bine să o revăd aici. Dacă vă place ideea poemului, variantele sunt binevenite. Nu mă cred posesoarea absolută a cuvântului... :-) Mulțumesc de propunere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Otilia, am dezbătut problema şi am găsit că e bună sugestia ta. pasăre albă sa fie. mulţumesc pentru citire, apreciere şi acest com cu peniţă. am visat că scosesem o carte şi prima copie ţi-o dădusem ţie.
titlul încă nu e
pentru textul : pasăre albă debătut în cuie.
Paul, felicitari pentru cronica si petru initiativa! Mult succes "anonimului galatean"!
pentru textul : a. g. secară - anonimul gălățean deFara verb la inceputul versurilor. In rest, excelent. Banuiesc ca lista e deschisa, nu?
pentru textul : urăsc I deBa mie mi se pare ca acel "cuvantul musteste a vorba" este atat de mishto, ca merita doar el o penita de la maria sa franciscanus philosophus kozanus. Intr-adevar "scriem poeme, suntem huliti cu drag" este cam cheap, dar intra totusi in atmosfera. "artificii fara de nori cerul cu nouri" iarasi e o imagine buna, eu unul tocmai am vazut un tablou de genul asta prin Tirol, si.. ce chestie! am gandit ceva similar. Nu sunt adeptul folosirii temenului "blog" asa direct in poezie (desi se practica), mi se pare sinistru de nashpa. Organele sexuale, actele sexuale, orice mi se par mult mai artistice decat acest cuvant "blog" suna ca dracu, cine l-a inventat in niciun caz nu se gandea la poezie... suna a "drog" combinat cu "bleg". Recomand eliminarea lui de indata din acest poem frumos. In rest, un poem care ma face sa ma bucur ca, reintorcandu-ma pe hermeneia dupa o vacanta omeneasca, gasesc ceva de citit din a treia incercare. Inchegat, rotund, dual, ironic si umoristic atat cat ii sta bine unui text totusi sobru (prin final) eu il semnez cu aprecierea mea. Pazea! Andu
pentru textul : Odinioară aproape demiroase a lipsă de inteligenţă şi cel mai tare se simte când oamenii încep să se tragă de şireturi...
un gust neplăcut a ceea ce se cheamă viaţă, în tramvai, pe jos, nu contează, ideea este că trebuie să ajungem undeva.
bun!
pentru textul : nu mi-am validat "beletul" demultumesc de sugestii. strofa respectiva a fost modificata.
pentru textul : stenografia unei linişti deun poem cu formă impecabilă. cred însă că forma a făcut ca mesajul să nu fie întocmai exprimat de titlu. la multi ani!
pentru textul : Îmblânzirea licornului deFrancisc, subtitul are doua explicatii: lumini_farime si e o dedicatie Am renuntat la una din expresii, la cealalta ma gindesc. Si incadrarea . Multumesc.
pentru textul : 225 deVirgil, am rezonat cu strofa a doua. prima mi se prea putin sonora pentru stilul tau. dar, cu siguranta, avem cu totii momente de liniste.
pentru textul : de indiu deIulia, nu stiu daca din dorinta de a surprinde esenta, nu reduc uneori totul la nimic:) multumesc ca ai adus citatul din Cioran, eleganta exprimarii lui nu suporta comparatie... doar ideea cu tipatul, ne mai impinge inainte cativa pasi tremurati ... Ioana, „tipatul” ar putea fi si semn de viata, sau ... „echilibrul” (cu carjele de rigoare) :) da, pasarea ca si timpul, sunt unele din motivele carora eu le atribui multe sensuri... multumesc de cuvintele voastre, ma bucur ca v-ati rasucit in acelasi dor, care nu este intotdeauna o lipsa, uneori poate fi un preaplin.
pentru textul : mă-ntorc în dor deZic și eu că nu se șterg așa cu una cu două comentariile de pe Hermeneia pentru că am apucat să mă delectez cu cel de mai sus aparținând Profetului care se presupune că nu scrie beat că el e om serios.
pentru textul : despre inundaţii. altfel dePaul... who the fuck is Paul? Și apoi românii sunt un 'popor de monsti' plus 'un fel de ventilare de suparari cu prezentare de obvious' ca să mă opresc aici cu comentariul la acest comentariu. Nimic despre text, nimic despre ce s-a întâmplat, un fel de eu sunt în dana point și mă doare-n cur, eu votez cu băse și cu anticomuniștii care habar n-am ce-i aia.
Cât să fii de aiurit să nu îți amintești numele corect al unui om care ți-a fost editor pe site?
Paul. Probabil un nume enigmatic, o anagramă?
o viziune a ascensiunii, evolutiei propriului eu. compozitia are o fluenta aparte prin forta dinamica a imaginilor. e interesant daca ai compus in romana si ai tradus sau invers si ma intreb asta pentru ca recurgi la o serie de genitive. totodata e interesant cit de puternica este influenta unei limbi asupra alteia, literar vorbind.
pentru textul : חונקת את הנקודה הבלתי נתפשת שלפני הנפילה deda.... pasarea curcubeu... a observat incurajator ideea aceasta profetul.
pentru textul : Arșița verii noastre deAlma, sînt convins că dacă te vei uita la categoria Info pe Hermeneia vei descoperi postat undeva în toamna anului trecut prima parte a acestui "incident"
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com deUn poem al sinonimiilor, genul care imi aminteste de ucigasul bolero al lui Ravel si de acea replica celebra "daca nu schimba ceva acum, innebunesc". Acest poem ar fi putut fi continuat la nesfarsit cu doar putin talent, eu chiar m-am intrebat Virgile de ce te-ai oprit, ai fi putut sa faci din el o a doua mahabharattha. Bobadil.
pentru textul : de fapt sîntem deVirgile habar n-am de la ce mi se trage... poate de la melodia aceea indicata de Adrian pe un text, poate de la primavara/vara asta... insa eu nu as scoate nimic din poezia aceasta... ma incanta ca ai inviat iar faptul ca acolo unde-i carne e si durere devine in circumstantele de fata un amanunt nesemnificativ... remarcabil textul tau... "batranul" sarpe isi pierde pielea cea veche prin maracini deoarece a capatat alta.
pentru textul : atît de bine știi să rănești cu cuvintele I deSub aspectul prozodiei nu ar fi prea multe de reprosat, insa din punct de vedere al temei... simplitate foarte multa, pare un joc ludic. Mi-e imposibil sa citesc textul fara sa ma gandesc la vreun pastel de genul Alecsandri. Mi-ar placea sa citesc de la dumneavoastra si teme ceva mai profunde sau idei sustinute altfel. E acea idee pe care mie mi-o reaminteste lumea foarte des..."nu se mai scrie asa". Ialin
pentru textul : Își îngroapă iarna trecutul deun poem delicat, o boare în miezul unei zile toride, o lectură plăcută! felicitări!
pentru textul : jasmine deAm revenit aici (recitesc din când în când textele care mi-au plăcut). La HCODE (la menu, sus în dreapta) ai explicațiile necesare pentru a posta o imagine.
pentru textul : Hoh, Tenger! deMultumesc, Mariana, uneori e nevoie de energie intensa pentru a trece prin sinus de inimă. :)
pentru textul : sinus de inimă deSappfire, nu zici tu rau. Voi scoate una din referiri. Probabil prima. E o sugestie buna. Cat despre titlul, mie imi place, desi m-am gandit si eu ca poate ar fi fost mai bine sa fie in romaneste. Momentan nu am nici o idee stralucita, daca tu ai, sunt deschisa la propuneri.
pentru textul : Anywhere but here desi totusi aceasta entitate ("nici un fel de sfinx") aflata la intrarea lumilor necunoscute, provoaca inutile ofrande si declanseaza tornadele desertului din el...ma gindesc totusi la interpretarile din mitologia greaca si din mitologia egipteana oferite sfinxului precum si la reprezentarile efective iconografice ale acestuia (in cele doua mitologii, cind leu cu chip uman, cind femeie cu trup de leu si aripi de pasare), incercind totusi sa-mi "desenez" aceasta aparitie stranie...imi convine mai mult trimiterea la semnificatia greaca a creaturii (desi, precizezi, "nici un fel de sfinx" oarecum derutant) si ma gindesc ca totusi personajul are aceeasi semnificatie, de a suprima libertatile, chiar incepind cu propriile libertati atit de firesti, umane... versurile "nici un fel de sfinx sînt eu în locul ochilor un pumn de sare spulberată pe buze așchiile trupului tău ca pe o daltă" mi se par elocvente, nu numai elegante stilistic.
pentru textul : nici un fel de sfinx deDorin, cred că accentul pus de tine pe gradul de manipulare a realității este aspectul pe care îmi doresc cel mai mult să-l stăpânesc în textele mele. Și, vorba ta, dacă nu într-un text unde realitatea și visul (imaginația) își păstrează limitele, dar nu și regulile, atunci unde? Resortul este, părerea mea, în mintea fiecăruia dintre noi. Cea care desparte și stabilește acele reguli în aparență imuabile, în realitate produsul tot al propriei noastre minți, ale realității și imaginației. Îmbucurătoare rezonanța ta aici.
pentru textul : Iarna de dincolo de marginile orașului deSună foarte interesant. Să fie, oare, un soi de "Puntea" (Sorescu), în proză?! Chiar am să caut. Mulţam!
pentru textul : Lunea se moare uniform dePersonal, de cele mai mullte ori am acceptat sfaturi si critici, atunci cind au fost facute pe un ton pertinent. Cel mai mult insa ma dezamageste un om care nu este constient de valoarea lui, asa cum e Katia Kelaro. Din pacate, am vazut multi de astia, care au facut combustie interna din cauza autosuficientei. Ma umfla risul cind Katia Kelaro vorbeste de rautati gratuite, cind, de fapt, primul ei comentariu a improscat cu noroi site-ul acesta. Probabil de pe scena, actorii nu prea sint interesati de masinisti, de aia care fac totul sa functioneze. Era o regula atit de simpla ca pina si un copil de doi ani ar fi inteles: pur si simplu regula ca novicii sa posteze un text la doua zile a fost luata de consiliul Hermeneia si nu de Virgil. Bataia de joc a Katiei imi lasa un gust amar. Inca o data se dovedeste ca bunul simt nu are a face cu literatura. Practic, regula a fost impusa pentru a stopa abundenta de texte mai putin bune. Nu avem un atelier cum e pe Agonia, pentru ca mi se pare umilitor ca cineva, oricit de prost ar scrie, sa fie tratat cu flit fara nici o explicatie. Dar logica Katiei kelaro e probabil prin Tbru sau Eufrat. A posta pe acest site nu e un favor facut noua, editorilor si site-ului. Cind se aduce discutia in zona asta, pentru mine e clar. Katia Kelaro, daca tu crezi ca e un favor sa-ti fie de bine. Eu am alta propunere pentru membrii Cosniliului. Nu vom lua nici o masura coercitiva. Pentru ca tu crezi ca e un favor faptul de a te avea printre noi, sau de a avea alti autori printre noi, fa un gest de onoare si retrage-te. Doar tu ai spus ca site-ul e mort. Deci astept gestul tau de onoare. Eu unul m-am saturat de iesirile tale in decor si de dat sanctiuni. Daca mai ai bun simt in tine, retrage-te, pentru ca atacurile tale la adresa Hermeneia spun totul despre prezenta ta pe acest site.
pentru textul : Descoperirea deMarga, ești sensibilă și amabilă în comentariul tău, drept pentru care îți mulțumesc frumos! Am să iau în considerare acea nuanță a lui "cred", eu l-am pus acolo ca să salveze oarecum apariția unui vers "prețios".
pentru textul : flowers for yulia deCând voi reveni pe text sigur va arăta altfel.
Adrian, suntem prea bătrâni ca să mai invidiem altfel decât frumos și prea tineri ca să nu știm că această sintagmă este de fapt un semn de apreciere la adresa acestui vers care, se pare, place. Și mie îmi place, cred (dacă l-am pus în poem) ehei, dar vorba lungă sărăcia... deci îți mulțumesc frumos și pentru modul tău de a sublinia dar și pentru trecerea prin acest text! gând bun, om bun!
Adriana, si pentru felicitare si pentru imbratisare!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deLOL, există vamă la oancea?? nu îmi vine să cred. tata e născut în cahul. cred că ar tebui să trec odată pe acolo. măcar aşa, în amintirea raptului din '40 cînd bunicii au trebuit să treacă prutul şi să piardă totul. mai puţin viaţa.
pentru textul : în vama de la oancea deRăbdarea firului de nisip care sapă în pieptul unei stânci,
cade în inima unei clepsidre,
în spirala unei cochilii
(răbdarea perlei care se țese tainic în încăperile umede...)
Febra aceea, stăpânită lumina, rece și calmă;
blânda vecinătate a umbrei -
de departe auzi vuietul orașelor,
simți dulcele miros al femeilor însetate de dragoste.
Tu învăluie-ți inima, în pânza așteptării, ascultă!,
pentru textul : Etica deîn oasele tale cum cade sarea, cum ninge tăcerea,
ca într-o așezare pustie - învață răbdarea firului de nisip,
rotindu-se în inima muntelui, ca o piatră de moară...
Ionut, fragmentul de variantă propus îmi place. Am postat forma foarte apropiată de cea inițială, publicată în altă parte, pentru a vedea reacții față de un text mai vechi. Pe de altă parte rima interioară nu mi-e străină, așa că numai bine să o revăd aici. Dacă vă place ideea poemului, variantele sunt binevenite. Nu mă cred posesoarea absolută a cuvântului... :-) Mulțumesc de propunere.
pentru textul : ana rose dePagini