a acestui text, va rugasem sa renuntati la virgulele care sfideaza gramatica- cele dintre subiect si predicat.
credeti-ma, nu aduc niciun plus textului.
În prima strofă este o atmosferă macabră pe care nu am vrut să o amplific întunecând ansamblul... Andreea, citind poemul ai spart gheața în plină vară și bine ai făcut. M-a bucurat semnul tău și te mai aștept. Cu simpatie
Ela, mulțumesc pentru vegherea textului, nu văzusem typo (fusese inițial un substantiv la masculin, dar așa cum e acum îmi sună mai bine). Rămânem mereu.
Dincolo de delectarea de a „cotrobăi” într-o poșetă și constatând cam același inventar :) ca în mai toate poșetele doamnelor și domnișoarelor foarte prevăzătoare, dincolo de încercarea de a metaforiza tinerețea :) și după un final excelent (din care aș scoate „Vă vine să credeți?”), trebuie să fac niște precizări necesare pentru buna funcționare a site-ului, a acestui spațiu în care avem acces să postăm texte, să citim și să exprimăm opinii.
Poate că ar fi fost bine ca ceea ce scriu acum să fie un mic articol postat separat, dar am ales să scriu aici fiindcă ești printre cei care au venit în ultimele luni pe site și poate că nu ai luat cunoștință cu toate regulile.
O să mă refera acum doar la încadrarea textelor în categorii de gen și subcategorii de specii literare, pe care o consider foarte necesară din cel puțin două motive: 1. Autorul trebuie să știe exact în ce gen literar scrie și ce specie literară abordează pentru a ști cum să-și organizeze discursul literar într-un mod corect; 2. Lectorul trebuie să știe ce gen literar și ce specie literară este ceea ce citește pentru a putea recepta corect textul.
Ar trebui lecturate sau relecturate informațiile de la următoarele linkuri (Regulament, Întrebări și răspunsuri): http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom - alineat 16.5 http://hermeneia.com/content/ce_se_intampla_daca_am_gresit_incadrarea_un... http://hermeneia.com/content/cum_se_poate_schimba_incadrarea_unui_text_a...
Acum referitor la genul diaristic în care se înscrie „jurnalul”, trebuie știute cel puțin cinci mărci specifice după care îl putem recunoaște:
- elemente autobiografice reale (selectate)
- semnul egalităţii între autorul real, narator şi personajul principal
- convenţia datării sau a specificării timpului într-o altă formă, nu neapărat datarea
- persoana întâi a autorului (pronume și verbe)
- pronumele şi adjectivul posesiv (a mea, ale mele, al meu, ai mei... mea, mele, meu, mei)
Dacă ne uităm un pic la textele înscrise la subcategoria „jurnal”, vom observa că cele care au aceste mărci de recunoaștere sunt textele Cristinei Moldoveanu și ale lui Sebi Șufariu (mă refer la textele recente). http://hermeneia.com/category/proza/jurnal
Dacă oricare dintre noi, userii, sau orice alt vizitator va dori să acceseze pentru lectură doar categoria „proză”, iar de acolo subcategoria „jurnal”, trebuie să găsească doar texte-jurnal, nu note, nu povestiri, nu altceva, nu un amalgam ca în poșetele noastre :)
În speranța că va fi perceput corect acest demers al meu, îți doresc inspirație și mult spor!
silvia, mă bucur mult că ţi-a plăcut peter pan de aici :)
aş adăuga că acel "tâmpito" e un cuvinţel dulce şi siropos :)). curios aş fi să le întâlnesc la o sindrofie pe caroline şi pe dilara. să le ascult vorbind. despre albastru, despre chef de joacă :)
mă gândesc şi la versul ăla
mulţumesc
/când eram copii ne puneau să desenăm o stradă închipuită până-ntr-o zi când fluturele uitat pe asfalt a-nceput să zboare împărțindu-și aripile precum cele cinci pâini și doi pești ne îndesasem buzunarele cu ele să reconstituim drumul până acasă oriunde ne-ar fi abandonat în orice laborator logaritm alfabet/ *metafora fluturelui -inger ce imparte aripi (adica speranta)asemeni celor cinci paini si doi pesti biblici mi se pare extrem de gratioasa si puternica. se asemeni, aripile cu care cei doi isi indeasa buzunarele in drum spre casa aminteste de povestea lui hansel si gretel. iata ce condensare a subtextului /mergeam cu trenul soarele se multiplicase în ferestre un tunel sfârtecând deodată lumina răni florescente au început să contureze un chip ca o obsesie ferecată în rafturile unui alchimist însă ce șoc am avut să te revăd într-un balcon florentin apoi într-o lojă de operă acolo unde omul e mânat din spate ca un satyr de propriile-i labirinturi!/ *imaginea alter egoului la fereastra trenului ca un tipar aprioric in noi, balconul semn shakesperian , loja -simbol al dramei-poate facand trimitere spre la traviata lui verdi ...si mastile actorului urmarindu-l ca un minotaur prin labirint *poate miezul poemului stă aici: /într-un fel iubirea e o schimbare de registru de ph de neutru până la ea suntem la genul indiferenței cu sine tu m-ai învățat să nu-mi înghit nicio privire/ *pentru acest vers: suntem la genul indifierentei cu sine as da penita adica un fel de neutru ca atmosfera a spiritului...sa fii feminin sau masculin si totusi ca spirit la genul neutru adica apatic, latent. eu decriptez versul prin aceea ca iubirea scoate fiinta din matricea terna a banalului, o scoate din cotidian. secvente cinematografice: perioada franceza (roz) si americana(bleu) remarc: uneori când merg cu metroul în flashurile de graffitti recunosc acel urlet sălbatic ce zace în noi *ultima secventa-suprarealista-are ceva din filmul lui benigni... poemul se incheie la fel de gratios cum a inceput. Mie domnul Laurentiu Belizan mi se pare un POET a carui nume nu trebuie manjit de comurile lipsite de decenta ale lui Bombănici-Bobadil. pe langa talent (autentic) mai are si puterea discursului coerent in polemica si spiritul elegantei pe care mata, Andu MOldOvan nu-l vei avea niciodata si care te-a facut invidios.
...acum ajung aici... Felicitări Adina, ai un scris ce întotdeauna mi-a atras atenția printr-o simplitate necăutată, intensitate ascuțită și căldură pentru lector, îmi place cum scrii și e declarație oficială.(tre' să zâmbim puțin). Felicitări Marina pentru prezentare și inițiativă!Este benefică hermeneii și membrilor ei, printre care și eu. cu gânduri bune, paul
Frumos poem, câteva încercări un pic forțate de inovare dar care nu disonează, o mânuire pricepută a cuvintelor, a sublinierilor, completarea pe vizual... un poem reușit la multe capitole.
Un pic prea mecanicist însă, deși e și asta o inovare interesantă și un pic prea umflat în pene cu aceleași absolut nepotrivite citate din upanișade în subtitlu. Pe bune Vero, tu chiar ai asimilat upanishadele sau doar ți-au plăcut niște chestii așa cât să le înfigi prin subtitluri?
Oricum, un poem întreg, felicitări.
Andu
Textul nu-i deloc rau insa lectorul se impiedica tocmai de chestiuni relativ simple ce tin de partea formala. Mi-a placut... "alunec în pîntecul străzii ca un reflex demult așteptat" "undeva o aromă a sunat stingerea simțurilor" Finalul... Alina a zis foarte bine.
te asigur eu mai nicodeme ca nu e moo moo din partea lui boba. dar te asigur si ca daca il superi ai incurcat-o. o sa iti faca aripioarele injieresti pe bbq si ramii plesuv. anyway mai nicodeme decit abureli de-ale tale cu aripioare, bucaovne, quasari si halelule de doi bani, eu zic ca e tot mai preferabil sa vorbesti o limba reala decit una de lemn... forjat bobadile, da, e efervescent. poate de aceea si mai merita lucrat. in ce priveste acel 5%, cred ca stii de acuma ca asta e meteahna mea, sa ma mai dedulcesc la retoric. pacatele tineretii, deh ...
...mi-e greu sa imi imaginez un fetus orb cu cioc: " îi strecor apă în cioc în măruntaie crește furia mea ca un fetus orb." divaghezi prea mult intre cele doua ginduri atit de diferite. prefer sa ascult un singur gind cel macerat de inaltimile de acolo pe machu picchu. as accentua primul gind tocmai pentru ca esti deja in cautarea linistii interioare asa cum spunea si Pablo Neruda "Machu Picchu es un viaje a la serenidad del alma, a la eterna fusión con el cosmos, allí sentimos nuestra fragilidad." pentru ca al doilea gind pentru mine poate fi o alta poezie sau un alt fragment dintr-o serie de peruvian dream. de fapt simt ca talentul de care dai dovada iti poate rezerva aceasta posibilitate de explorare. dincolo de Urumbaya exista doar o singura Intihuatana a sufletelor pierdute.
mulțumesc de trecere, Taraborez. mă gândesc la versul acela, dacă găsesc ceva mai bun să-l schimb voi face asta. am problema verbelor și a explicațiilor... se poate numi într-un fel defect profesional... trebuie să motivez... am motivat... am vrut să plec...;) nu am plecat i-am lasat această fotografie... acesta e drumul... sunt doar niște drepte... lumina este sus... tot acolo sunt linii... dar e ok... liniile unesc jumătățile... și... "el știe..." am scris prea mult, nu? te mai aștept. Madim
două cantece, unul la stanga altul la dreapta rătăceam pe coline cerul părea un capăt de icoană iar lumea în piept un ceas uriaș ce trebuia mereu întors tăcerea ne atârna până la pământ se rotea în jurul nostru ca o placă de gramofon despărțea frigul căzut între noi eram două trenuri albe coborâte din noapte două păsări cu mersul pe loc
Francisc, eu aș spune că aș face asta doar dacă aș fi Pavel. Asta dacă nu cumva era doar o întrebare retorică. Curgerea de pe cruce e oricum în sus, nu-i așa? Și nu am spus că nu-i susținută deschiderea, ci doar că e mai întunecată și că transmite pe altă intensitate partea a doua. Desigur, sunt doar percepțiile mele subiective, poezia este foarte frumoasă așa cum este.
O mică oază versificată în mijlocul furtunilor de versuri albe. Pe undeva, poezia de faţă îmi aminteşte (în sensul bun), de Minulescu şi de Bacovia. Aducând în acelaşi timp, pe undeva, o reinventare a unor simboluri pe alte coordonate decât cele deja 'navigate' de-atâtea ori de către alţi 'mateloţi'. Plăcut.
Îmi cer iertare domnule Dinu pentru că acum niște mulți ani când eu abia mă nășteam niște oameni răi la suflet au făcut așa și pe dincolo în mod discreționar de Dvs. ați ajuns așa, netam-nesam, dintr-un român neaoș, ditamai americanu.
Iar comentariul meu nu este pe lângă text, doar m-am lungit comentând la comentariu, cum ați observat nu era greu!
Scuze pentru asta.
Însă
'poemul este plin de prețiozități inutile, alunecă între sublim și ridicol absolut derutant pentru chiar și o cititoare binevoitoare, așa ca mine.
Iar ultima strofă este o mostră de varză post-modernistă, ceva de genul 'care nu pricepeți sunteți proști, dar nu atât de proști încât să nu căscați gura''.
este și rămâne părerea mea PE TEXT care, chiar dacă nu vă convine stimabile, nu mi-o pot schimba, textul e text.
Așa că vă rog pe viitor să disociați între părerea mea pe text și ieșirile mele așa, mai 'în decor' pentru care am fost sancționată de nenumărate ori. Pentru că uneori îmi vine greu să disociez persoana autorului de rodul creativității sale.
Mea culpa la acest capitol.
suceste-le simplu si fara patima. daca votezi cu basescu nu le mai suci deloc. revin cu, consideratii literare despre curtea cu paltini (despre asta inteleg ca e vorba).
mi s-a spus: scrie ce vezi!
și iată:
bobadil cu fes pe cap/ șchiopăta-ntr-un singur șlap/ noaptea spre o fundătură/ (ce să facem viața-i dură)
scuze pt. offtopic Adriana! voința divină...
"hermeneia.com/consiliu • View topic - E-mailurile de raspuns, de ...
hermeneia.com/consiliu/viewtopic.php?f=5&t=333&start=10
Daca ai intrebari te rog sa ni le trimiti fie la [email protected] pentru probleme administrativ-editoriale, fie la [email protected] pentru probleme ..."
da virgil, eşti foarte protejat.asta e pe search google.
te rog să nu faci acuzaţii în ceea ce mă priveşte.
deja eşti în minte cu caunac. credeam că ai altă vârstă.
nu sunt fan reţele de socializare . poţi trăi în cercul tău strâmt şi rece dacă asta te face să te simţi bine. dacă ai fi văzut "oblio" cu inima ai fi înţeles că nu există pădure fără rost.
în privinţa reţelelor de socializare, ca să fiu iîn tonul tău, sunt nostalgic după acelea care se formau noaptea la coadă la lapte, pâine carne, înainte de 89. acolo pensionarii erau cei mai activi membri şi exista câte o reţea de socializare în faţa feiecărei alimentare.
asta pentru că tu îţi doreşti să pârţâie netul.
Ioan, am observat că ai folosit un alt comentariu pentru aţi face publicitate. Am tăcut. Zic eu din bun simţ. Este oare prea mult să cer asta şi de la tine?
..propun aici ca 'jamul' cu wonderland sa devina un stil poetic daca nu chiar existential.. partial incompatibil cu opinia ta, Virgil, insa c'est la vie..
in primul rind, eu ma intreb de ce e parodie (fie si obligatorie) si mai ales, dupa care creatie, poezie, pentru a observa intr-adevar, daca exista, comicul elementelor imitate.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
a acestui text, va rugasem sa renuntati la virgulele care sfideaza gramatica- cele dintre subiect si predicat.
pentru textul : Simboluri decredeti-ma, nu aduc niciun plus textului.
În prima strofă este o atmosferă macabră pe care nu am vrut să o amplific întunecând ansamblul... Andreea, citind poemul ai spart gheața în plină vară și bine ai făcut. M-a bucurat semnul tău și te mai aștept. Cu simpatie
pentru textul : ascensiune înlăntrul tău deEla, mulțumesc pentru vegherea textului, nu văzusem typo (fusese inițial un substantiv la masculin, dar așa cum e acum îmi sună mai bine). Rămânem mereu.
pentru textul : départs deDincolo de delectarea de a „cotrobăi” într-o poșetă și constatând cam același inventar :) ca în mai toate poșetele doamnelor și domnișoarelor foarte prevăzătoare, dincolo de încercarea de a metaforiza tinerețea :) și după un final excelent (din care aș scoate „Vă vine să credeți?”), trebuie să fac niște precizări necesare pentru buna funcționare a site-ului, a acestui spațiu în care avem acces să postăm texte, să citim și să exprimăm opinii.
Poate că ar fi fost bine ca ceea ce scriu acum să fie un mic articol postat separat, dar am ales să scriu aici fiindcă ești printre cei care au venit în ultimele luni pe site și poate că nu ai luat cunoștință cu toate regulile.
O să mă refera acum doar la încadrarea textelor în categorii de gen și subcategorii de specii literare, pe care o consider foarte necesară din cel puțin două motive: 1. Autorul trebuie să știe exact în ce gen literar scrie și ce specie literară abordează pentru a ști cum să-și organizeze discursul literar într-un mod corect; 2. Lectorul trebuie să știe ce gen literar și ce specie literară este ceea ce citește pentru a putea recepta corect textul.
Ar trebui lecturate sau relecturate informațiile de la următoarele linkuri (Regulament, Întrebări și răspunsuri):
http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom - alineat 16.5
http://hermeneia.com/content/ce_se_intampla_daca_am_gresit_incadrarea_un...
http://hermeneia.com/content/cum_se_poate_schimba_incadrarea_unui_text_a...
Acum referitor la genul diaristic în care se înscrie „jurnalul”, trebuie știute cel puțin cinci mărci specifice după care îl putem recunoaște:
- elemente autobiografice reale (selectate)
- semnul egalităţii între autorul real, narator şi personajul principal
- convenţia datării sau a specificării timpului într-o altă formă, nu neapărat datarea
- persoana întâi a autorului (pronume și verbe)
- pronumele şi adjectivul posesiv (a mea, ale mele, al meu, ai mei... mea, mele, meu, mei)
Dacă ne uităm un pic la textele înscrise la subcategoria „jurnal”, vom observa că cele care au aceste mărci de recunoaștere sunt textele Cristinei Moldoveanu și ale lui Sebi Șufariu (mă refer la textele recente). http://hermeneia.com/category/proza/jurnal
Dacă oricare dintre noi, userii, sau orice alt vizitator va dori să acceseze pentru lectură doar categoria „proză”, iar de acolo subcategoria „jurnal”, trebuie să găsească doar texte-jurnal, nu note, nu povestiri, nu altceva, nu un amalgam ca în poșetele noastre :)
În speranța că va fi perceput corect acest demers al meu, îți doresc inspirație și mult spor!
pentru textul : despre o astfel de tinereţe nu s-a spus, încă desilvia, mă bucur mult că ţi-a plăcut peter pan de aici :)
aş adăuga că acel "tâmpito" e un cuvinţel dulce şi siropos :)). curios aş fi să le întâlnesc la o sindrofie pe caroline şi pe dilara. să le ascult vorbind. despre albastru, despre chef de joacă :)
mă gândesc şi la versul ăla
mulţumesc
alex
pentru textul : îmi imaginez că eşti peter pan de/când eram copii ne puneau să desenăm o stradă închipuită până-ntr-o zi când fluturele uitat pe asfalt a-nceput să zboare împărțindu-și aripile precum cele cinci pâini și doi pești ne îndesasem buzunarele cu ele să reconstituim drumul până acasă oriunde ne-ar fi abandonat în orice laborator logaritm alfabet/ *metafora fluturelui -inger ce imparte aripi (adica speranta)asemeni celor cinci paini si doi pesti biblici mi se pare extrem de gratioasa si puternica. se asemeni, aripile cu care cei doi isi indeasa buzunarele in drum spre casa aminteste de povestea lui hansel si gretel. iata ce condensare a subtextului /mergeam cu trenul soarele se multiplicase în ferestre un tunel sfârtecând deodată lumina răni florescente au început să contureze un chip ca o obsesie ferecată în rafturile unui alchimist însă ce șoc am avut să te revăd într-un balcon florentin apoi într-o lojă de operă acolo unde omul e mânat din spate ca un satyr de propriile-i labirinturi!/ *imaginea alter egoului la fereastra trenului ca un tipar aprioric in noi, balconul semn shakesperian , loja -simbol al dramei-poate facand trimitere spre la traviata lui verdi ...si mastile actorului urmarindu-l ca un minotaur prin labirint *poate miezul poemului stă aici: /într-un fel iubirea e o schimbare de registru de ph de neutru până la ea suntem la genul indiferenței cu sine tu m-ai învățat să nu-mi înghit nicio privire/ *pentru acest vers: suntem la genul indifierentei cu sine as da penita adica un fel de neutru ca atmosfera a spiritului...sa fii feminin sau masculin si totusi ca spirit la genul neutru adica apatic, latent. eu decriptez versul prin aceea ca iubirea scoate fiinta din matricea terna a banalului, o scoate din cotidian. secvente cinematografice: perioada franceza (roz) si americana(bleu) remarc: uneori când merg cu metroul în flashurile de graffitti recunosc acel urlet sălbatic ce zace în noi *ultima secventa-suprarealista-are ceva din filmul lui benigni... poemul se incheie la fel de gratios cum a inceput. Mie domnul Laurentiu Belizan mi se pare un POET a carui nume nu trebuie manjit de comurile lipsite de decenta ale lui Bombănici-Bobadil. pe langa talent (autentic) mai are si puterea discursului coerent in polemica si spiritul elegantei pe care mata, Andu MOldOvan nu-l vei avea niciodata si care te-a facut invidios.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 de...acum ajung aici... Felicitări Adina, ai un scris ce întotdeauna mi-a atras atenția printr-o simplitate necăutată, intensitate ascuțită și căldură pentru lector, îmi place cum scrii și e declarație oficială.(tre' să zâmbim puțin). Felicitări Marina pentru prezentare și inițiativă!Este benefică hermeneii și membrilor ei, printre care și eu. cu gânduri bune, paul
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur deFrumos poem, câteva încercări un pic forțate de inovare dar care nu disonează, o mânuire pricepută a cuvintelor, a sublinierilor, completarea pe vizual... un poem reușit la multe capitole.
pentru textul : Vera ikon deUn pic prea mecanicist însă, deși e și asta o inovare interesantă și un pic prea umflat în pene cu aceleași absolut nepotrivite citate din upanișade în subtitlu. Pe bune Vero, tu chiar ai asimilat upanishadele sau doar ți-au plăcut niște chestii așa cât să le înfigi prin subtitluri?
Oricum, un poem întreg, felicitări.
Andu
Textul nu-i deloc rau insa lectorul se impiedica tocmai de chestiuni relativ simple ce tin de partea formala. Mi-a placut... "alunec în pîntecul străzii ca un reflex demult așteptat" "undeva o aromă a sunat stingerea simțurilor" Finalul... Alina a zis foarte bine.
pentru textul : Foamea dete asigur eu mai nicodeme ca nu e moo moo din partea lui boba. dar te asigur si ca daca il superi ai incurcat-o. o sa iti faca aripioarele injieresti pe bbq si ramii plesuv. anyway mai nicodeme decit abureli de-ale tale cu aripioare, bucaovne, quasari si halelule de doi bani, eu zic ca e tot mai preferabil sa vorbesti o limba reala decit una de lemn... forjat bobadile, da, e efervescent. poate de aceea si mai merita lucrat. in ce priveste acel 5%, cred ca stii de acuma ca asta e meteahna mea, sa ma mai dedulcesc la retoric. pacatele tineretii, deh ...
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities de...mi-e greu sa imi imaginez un fetus orb cu cioc: " îi strecor apă în cioc în măruntaie crește furia mea ca un fetus orb." divaghezi prea mult intre cele doua ginduri atit de diferite. prefer sa ascult un singur gind cel macerat de inaltimile de acolo pe machu picchu. as accentua primul gind tocmai pentru ca esti deja in cautarea linistii interioare asa cum spunea si Pablo Neruda "Machu Picchu es un viaje a la serenidad del alma, a la eterna fusión con el cosmos, allí sentimos nuestra fragilidad." pentru ca al doilea gind pentru mine poate fi o alta poezie sau un alt fragment dintr-o serie de peruvian dream. de fapt simt ca talentul de care dai dovada iti poate rezerva aceasta posibilitate de explorare. dincolo de Urumbaya exista doar o singura Intihuatana a sufletelor pierdute.
pentru textul : peruvian dream demulțumesc de trecere, Taraborez. mă gândesc la versul acela, dacă găsesc ceva mai bun să-l schimb voi face asta. am problema verbelor și a explicațiilor... se poate numi într-un fel defect profesional... trebuie să motivez... am motivat... am vrut să plec...;) nu am plecat i-am lasat această fotografie... acesta e drumul... sunt doar niște drepte... lumina este sus... tot acolo sunt linii... dar e ok... liniile unesc jumătățile... și... "el știe..." am scris prea mult, nu? te mai aștept. Madim
pentru textul : El știe... dedouă cantece, unul la stanga altul la dreapta rătăceam pe coline cerul părea un capăt de icoană iar lumea în piept un ceas uriaș ce trebuia mereu întors tăcerea ne atârna până la pământ se rotea în jurul nostru ca o placă de gramofon despărțea frigul căzut între noi eram două trenuri albe coborâte din noapte două păsări cu mersul pe loc
pentru textul : două trenuri coborâte din noapte deFrancisc, eu aș spune că aș face asta doar dacă aș fi Pavel. Asta dacă nu cumva era doar o întrebare retorică. Curgerea de pe cruce e oricum în sus, nu-i așa? Și nu am spus că nu-i susținută deschiderea, ci doar că e mai întunecată și că transmite pe altă intensitate partea a doua. Desigur, sunt doar percepțiile mele subiective, poezia este foarte frumoasă așa cum este.
pentru textul : crucile deO mică oază versificată în mijlocul furtunilor de versuri albe. Pe undeva, poezia de faţă îmi aminteşte (în sensul bun), de Minulescu şi de Bacovia. Aducând în acelaşi timp, pe undeva, o reinventare a unor simboluri pe alte coordonate decât cele deja 'navigate' de-atâtea ori de către alţi 'mateloţi'. Plăcut.
pentru textul : Crochiu deÎmi cer iertare domnule Dinu pentru că acum niște mulți ani când eu abia mă nășteam niște oameni răi la suflet au făcut așa și pe dincolo în mod discreționar de Dvs. ați ajuns așa, netam-nesam, dintr-un român neaoș, ditamai americanu.
pentru textul : semper idem deIar comentariul meu nu este pe lângă text, doar m-am lungit comentând la comentariu, cum ați observat nu era greu!
Scuze pentru asta.
Însă
'poemul este plin de prețiozități inutile, alunecă între sublim și ridicol absolut derutant pentru chiar și o cititoare binevoitoare, așa ca mine.
Iar ultima strofă este o mostră de varză post-modernistă, ceva de genul 'care nu pricepeți sunteți proști, dar nu atât de proști încât să nu căscați gura''.
este și rămâne părerea mea PE TEXT care, chiar dacă nu vă convine stimabile, nu mi-o pot schimba, textul e text.
Așa că vă rog pe viitor să disociați între părerea mea pe text și ieșirile mele așa, mai 'în decor' pentru care am fost sancționată de nenumărate ori. Pentru că uneori îmi vine greu să disociez persoana autorului de rodul creativității sale.
Mea culpa la acest capitol.
suceste-le simplu si fara patima. daca votezi cu basescu nu le mai suci deloc. revin cu, consideratii literare despre curtea cu paltini (despre asta inteleg ca e vorba).
pentru textul : nerușinare demi s-a spus: scrie ce vezi!
pentru textul : cină festivă deși iată:
bobadil cu fes pe cap/ șchiopăta-ntr-un singur șlap/ noaptea spre o fundătură/ (ce să facem viața-i dură)
scuze pt. offtopic Adriana! voința divină...
of.... stuchi/m/ar mâțâli! La multi ani, om bun cu nume din Mărie!
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deatenție, imaginea lipsește
pentru textul : într-un tablou de Rafael de"hermeneia.com/consiliu • View topic - E-mailurile de raspuns, de ...
pentru textul : Alb şi roşu dehermeneia.com/consiliu/viewtopic.php?f=5&t=333&start=10
Daca ai intrebari te rog sa ni le trimiti fie la [email protected] pentru probleme administrativ-editoriale, fie la [email protected] pentru probleme ..."
da virgil, eşti foarte protejat.asta e pe search google.
te rog să nu faci acuzaţii în ceea ce mă priveşte.
deja eşti în minte cu caunac. credeam că ai altă vârstă.
nu sunt fan reţele de socializare . poţi trăi în cercul tău strâmt şi rece dacă asta te face să te simţi bine. dacă ai fi văzut "oblio" cu inima ai fi înţeles că nu există pădure fără rost.
în privinţa reţelelor de socializare, ca să fiu iîn tonul tău, sunt nostalgic după acelea care se formau noaptea la coadă la lapte, pâine carne, înainte de 89. acolo pensionarii erau cei mai activi membri şi exista câte o reţea de socializare în faţa feiecărei alimentare.
asta pentru că tu îţi doreşti să pârţâie netul.
am uitat semnul acesta, scuze!
pentru textul : cioburi deIoan, am observat că ai folosit un alt comentariu pentru aţi face publicitate. Am tăcut. Zic eu din bun simţ. Este oare prea mult să cer asta şi de la tine?
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded de..propun aici ca 'jamul' cu wonderland sa devina un stil poetic daca nu chiar existential.. partial incompatibil cu opinia ta, Virgil, insa c'est la vie..
multumesc de popas!:)
pentru textul : Shhhh... deam și eu o întrebare: de ce preferi să spui mail în loc de mesaj? ouăle de diozaur pică taman aiurea
pentru textul : Te caut pe google mai des deMi-a placut mult sa citesc textul prin 'ochii ' tai. Multumesc de lectura!
pentru textul : conjuncturi deDaniel, ma bucur ca ai reusit, chiar si in conditii "inumane". Sa fie intr-un ceas bun! Andu
pentru textul : anunt defratemiu? haha
pentru textul : De noapte deAdriana,
pentru textul : vis a vis dePrezența ta face pentru mine mai mult decât penița :). Eu îți mulțumesc pentru frumosul dar de lumină. Te mai aștept cu mult drag.
in primul rind, eu ma intreb de ce e parodie (fie si obligatorie) si mai ales, dupa care creatie, poezie, pentru a observa intr-adevar, daca exista, comicul elementelor imitate.
pentru textul : parodie obligatorie 2, după un trubadur tânăr și tecucean dePagini