Interesant poem, n-am inteles mare lucru dar m-am simtit dator sa las un semn pentru ca textul pare a-mi fi dedicat... Sper ca nu te-am suparat pana la urma cu ceva Luminita, mai ales ca am citit in biografia ta ca ai lucrat si pe la ICPE... si eu am trecut pe acolo, eram in colectivul lui Cojocaru prin '88, scriam programe de mama focului, il cunosti cumva pe Dan Tomescu? Mi-a fost "mentor" la soft.. si el e prin Canada acum :-) (sau pe Cristi Baleanu?) In rest, sa ne citim cu bine, cu sau fara diacritice. Bobadil. P.S. La poemul Profetului nu mai scriu ca am alte pretentii de la unul ca el.
nu am nimic impotriva sa uram oricui orice si oricind. exista nenumarate moduri in care putem face asta online. inclusiv pe Hermeneia poti sa trimiti o nota. dar sa nu confundam asta cu poezia. deocamdata acest text este atit de slab incit sint nevoit sa il trimit in Santier. Sarbatori fericite.
mai trebuie corectat la "pertolul din Kuwait". interesant text și chiar admirabil, nu numai ca monedă de plată... sper sa fi ajuns cu bine la destinație.
Adrian, mulțumesc pentru intervenție. În legătură cu cuvântul repsectiv - faptul oricum deja e consumat. Dovadă că am și schimbat cuvântul specificând că e vorba de variantă cenzurată. În altă ordine de idei, nu înțeleg de ce toți s-au cramponat strict de acest cuvânt și nu au încercat să privească contextul în care e așezat:
Stăm în cur
pe treptele unei biserici
și ne holbăm la lună -
doi gură-cască trași de umbre
pe sfoară
de către astrul nocturn.”
Anumite cuvinte din acest pasaj au fost utilizate cu bună știință, Adriane. Există o doză mare de autoironie, dezamăgire și sarcasm,
aici. Pentru că - așa am simțit eu atunci când am scris. Pricepi? Fraze dure, non-poetice,ve mai întâlni la Sociu Vasile Leac și Adrian Suciu în anumite contexte, pentru a exprima cu maximă precizie un anumit tip de trăire și/sau emoție(chiar dacă negativă).
”- am să cred cu adevarat, Eugen, că tu consideri cuvântul "cur" ca fiind nonvulgar, dacă-mi spui cu mâna pe inimă că nu ţi-e jenă să-l rosteşti de faţă cu părinţii, copiii, sau dacă, fiind într-un autobuz plin, spui în gura mare "de la acest scaun tare mă doare curul", fără să te ruşinezi.
- dacă ai să-mi spui că nu te jenezi, am să te cred, dar am să-ţi spun că noi, cei mai mulţi, o facem. Şi de aici ajungem la fenomenul social şi la faptul că Mariana nu vorbeşte în numele celor mulţi, ci în numele ei, ea făcând parte din social şi din manifestarea acestuia.”
Adrian, păi cred că tocmai asta e diferența dintre noi doi: tu scrii pentru public/ții cont de public. Iar eu scriu pentru mine, înțelegi? Textul de mai sus trebuie să mă exprime cu adevărat pe mine și ceea ce am simțit eu în ălea 45 de minute, timp în care mă despărțeam de cineva. Altfel, este un text confecționat și nu unul trăit cu fiecare fibră. Cu alte cuvinte, ultimul lucru la care mă gândesc atunci când mă apuc de scris, este publicul...
Pe de altă parte, știi și tu foarte bine, că am foarte puține texte(față de alții) conținând cuvinte obscene. Folosesc cu parcimonie astfel de cuvinte și numai acolo unde, consider eu, ca autor, că este potrivit sau necesar.
Cât despre faptul că tu îl consider banal: asta e ... e părerea ta, pe care o respect. Eu nu am făcut nimic altceva decât să încerc să exprim cât mai simplu(nu simplist) posibil ceea ce am simțit și trăit în alea 45 de minute. Nu este deocamdată pe hârtie, așadar, e posibil în timp să mai sufere modificări.
Noapte bună și mersi de semn
și sper să înțelegi corect spusele mele de mai sus.
vlad, luminita, mi-au placut poeziile voastre si le-am notat corespunzator (aproape maxim), in conditiile in care doar "anotimpul papusilor" a primit zecele meu. au fost lecturi chiar placute. mai mentionez aici "legenda omului sandwich" si "omul nou". la prima citire a tuturor poemelor, "vintage collection" m-a izbit cel mai tare, abia apoi au cistigat teren celelalte, cu care l-am inconjurat
Draga Bobadil, poemul acesta e scris dupa ce am vizionat filmul Apocalypto de Mielu' Gibson. Cat despre ICPE, ce mica e lumea! Numele Cojocaru mi-e cunoscut. Eu am lucrat in echipa lui Della Giacomo, Dumnezeu sa il ierte.
Da, am observat de aseară că viteza e mai mare.
Spor, inspirație, intuiție și tot ce trebuie pentru ca transformarea Hermenia să fie de o înaltă ținută din toate punctele de vedere!
Fotografii reușite, par a fi din Sighișoara, nu? Versuri deosebite:"apă de noapte tristețea" "nu privi înapoi în orașul meduzelor" La mulți ani! tincuta
Mulțumesc. Deocamdată cu ”nici” îmi sună mai bine. Și da, viitorul e un timp cu care poezia se poate juca foarte ușor, mai ales în cazul verbului ”a crede”. Interesant că ai spus ”resemnat”, este și o nuanță de așa ceva acolo.
Recitesc cu încântare...şi am aceleaşi cuvinte :)
Oricât de banal ar părea cuvântul, expresia, ,,te iubesc", tot asta răbufneşte mai tăcut sau mai strigat. Fiecare o spune în mod unic :) şi o percepe în mod unic...
Un poem atât de adevărat! Iubirea se comunică în limbajul celui ce vrei să o înţeleagă ( este o carte superbă ,,cele cinci limbaje ale dragostei: aprecierile, darurile, timpul de calitate, serviciile, atingerile ) Cunoaştem, oare, limbajul partenerului? Posibil să recităm volume întregi, să aducem câmpuri de flori, dar să nu priceapă, fiindcă pentru el sau ea a iubi înseamnă a petrece timp împreună, sau a îmbrăţişa sau a spăla vasele sau maşina :) Dincolo de toate e transferul de sentimente ca transferul de melodii prin bluetooth. E un poem excepţional. Evidenţiază atât de bine banalizarea, ultrauzitarea, inversarea valorilor, pierderea simbolurilor.
L-am adăugat la preferate :) şi-l evidenţiez aici.
Cu drag, Mariana.
Sixtus, am mai citit de cîteva ori textul și nu am văzut de ce o numești „didactică”. Poate e puțin prea elaborată, prea multe determinisme. Dar nu mi se par neaparat în plus. Iar ca lungime nu cred că e mai lungă decît are nevoie. Poate îmi explici. Cu cîte cuvinte vrei tu.
Nu cred ca am citit o mai frumoasa caracterizare a mainilor unui batran sau a mainilor in general:"orice sîn ar fi secat/ la atingerea lor/ orice buză ar fi crăpat/ s-ar fi pietrificat filele cărților/ între ele". Ma bucur ca am nimerit pe acest site, gasesc multa poezie de calitate."printre cutele / adînci/ ale îmbrăcăminții/ îi atîrnau rămășiță de viață". O viata de om traita demn este descrisa amanuntit in doar cateva strofe. Imi place ca gasesc metafore originale, nemaintalnite si nemaibatatorite."Ramasitele vietii" alaturi de "filele cartilor pietrificate" alaturi de Dumnezeul batranilor alaturi de realizarea perfecta a portretului batranului. Eu il am in fata in toata splendoarea sa si a poeziei tale.
Acum domnilor mei, trebuie sa recunosc, am si scris-o sunt sigur pe undeva dar am pierdut caietul ca "memoria mea-i o balta/ oglinda noroioasa pe unde-am fost" Versul e din arghezi, doua nopti, si a fost inexact redat de mine: Bine ar fi fost asa: "Mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie. Afară bătea vîntul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe subt pămînt. Afară bătea ploaia. Afară era vînt. Am aruncat pămîntul din groapă, pe fereastră. Pămîntul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat la geamuri pămîntul pînă sus. Cît lumea-i era piscul, și-n pisc plîngea Isus. Săpînd s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl. Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborît, Și în odaia goală din nou mi-a fost urît. Și am voit atuncea să sui și-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era tîrziu" Cam asta era ideea, un fel de "catelus cu parul cret/ fura rata din cotet" sub semnatura aceluiasi autor. Andu P.S. Cine nu m-a renegat pana acum poate s-o faca in spatiul rezervat comentariilor de dupa acest P.S.
dar cel mai harnic cersetor, tinand cont de comparatia cu furnica. un poem scris bine cu metafore simple si placute, patruns de un mesaj civic: nu daruind peste saracilor ii ajutam, ci invatandu/i sa pescuiasca.
Suprarealista, da. Urmuz, nu. Ca el e si se-a dreptu absurd pe de-a supra. Poezia in "logica" visului. Sa incers o interpretare pdihoanalitic? Ma abtin. Ultimul vers insa e complet auirea. Dar treaca de la min. Si mie imi plac pisicile. Sunt subiectiv. Asa ca dau o penita
acest portret al unei ființe suspendate între mitologic și exotic are farmecul său. ceea ce pare să fisureze tabloul este liantul metaforic abrupt în câteva zone ale textului (în special acolo unde este folosită o trimitere mitico-religioasă - vezi "mânca mere căzute pe jos ca o maniheistă" [de ce nu ca o mazdeană?!] , "o berenice a coafezelor" sau chiar "flagel anorectic"). există și o relație cacofonică undeva. de asemenea, mi se pare că textul rămâne oarecum suspendat în raport cu finalul.
scuză-mă Virgil dar nu trebuie să fii Karl Popper ca să îți dai seama că prima ta propoziție anulează logic ceea ce urmează.
când vei face un efort cât de mic ca să pricepi ce spun, atunci vom avea ce discuta, unless crezi că sunt un idiot delirant și atunci nu văd de ce te-ai mai obosi să plescăi din taste
iti multumesc pentru interes. am citit comentariile.in meseria mea trebuie sa tin cont de toti asa ca sunt obisnuit sa ascult[desi altii asculta de mine:))] iti respect punctul de vedere si te asigur ca il voi exploata.pari o persoana care stie. nu cred ca ai nevoie sa te legi de alte pareri ca sa te exprimi.
"cotele inalte"- cine stie poate intr-o zi....
sunt bun!
Cred ca Andu se refera la piesa "Ranitul dintre linii". Si pe mine m-a dus cu gandul, prima strofa, la acea piesa. Iar a doua strofa, la Titanic cu DiCaprio in varianta feminina. Strofa a treia imi aminteste de Cold Mountain in varianta horror. Iata ce inseamna sa ai cultura cinematografica =)). Glumesc. Doar ca traim intr-un timp in care cultura si civilizatia cinema a depasit-o pe cea a poeziei. In definitiv, este un poem trist, realist, cu un final inedit. Drept pentru care dau o penita, pentru ziua aceea de maine, care exista doar pentru poezie, pentru totdeauna.
Când spuneam "sărăcie" nu aveam în vedere nuanţe peiorative, de acolo ghilimelele. Mă refeream la economia instrumentelor lirice şi a culorii, la lipsa sensului surprins prin trop etc. În prima unitate, lipitura se vedea clar tocmai din cauza acestui fapt. Erau două scrieri total diferite, în manieră diferită. Am scos textul pe pe prima pagină. Consider că e genul de text care nu are nevoie de metaforă pentru a fi liric.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Interesant poem, n-am inteles mare lucru dar m-am simtit dator sa las un semn pentru ca textul pare a-mi fi dedicat... Sper ca nu te-am suparat pana la urma cu ceva Luminita, mai ales ca am citit in biografia ta ca ai lucrat si pe la ICPE... si eu am trecut pe acolo, eram in colectivul lui Cojocaru prin '88, scriam programe de mama focului, il cunosti cumva pe Dan Tomescu? Mi-a fost "mentor" la soft.. si el e prin Canada acum :-) (sau pe Cristi Baleanu?) In rest, sa ne citim cu bine, cu sau fara diacritice. Bobadil. P.S. La poemul Profetului nu mai scriu ca am alte pretentii de la unul ca el.
pentru textul : apocalypto in vitro denu am nimic impotriva sa uram oricui orice si oricind. exista nenumarate moduri in care putem face asta online. inclusiv pe Hermeneia poti sa trimiti o nota. dar sa nu confundam asta cu poezia. deocamdata acest text este atit de slab incit sint nevoit sa il trimit in Santier. Sarbatori fericite.
pentru textul : Paşte fericit! demai trebuie corectat la "pertolul din Kuwait". interesant text și chiar admirabil, nu numai ca monedă de plată... sper sa fi ajuns cu bine la destinație.
pentru textul : Friday, 13 deSă rămâi „gol” în faţa cuvintelor şi să-l faci şi pe cititor să realizeze, simţind acest „gol”!
pentru textul : cel mai frumos cântec de dragoste deAdrian, mulțumesc pentru intervenție. În legătură cu cuvântul repsectiv - faptul oricum deja e consumat. Dovadă că am și schimbat cuvântul specificând că e vorba de variantă cenzurată. În altă ordine de idei, nu înțeleg de ce toți s-au cramponat strict de acest cuvânt și nu au încercat să privească contextul în care e așezat:
Stăm în cur
pe treptele unei biserici
și ne holbăm la lună -
doi gură-cască trași de umbre
pe sfoară
de către astrul nocturn.”
Anumite cuvinte din acest pasaj au fost utilizate cu bună știință, Adriane. Există o doză mare de autoironie, dezamăgire și sarcasm,
aici. Pentru că - așa am simțit eu atunci când am scris. Pricepi? Fraze dure, non-poetice,ve mai întâlni la Sociu Vasile Leac și Adrian Suciu în anumite contexte, pentru a exprima cu maximă precizie un anumit tip de trăire și/sau emoție(chiar dacă negativă).
”- am să cred cu adevarat, Eugen, că tu consideri cuvântul "cur" ca fiind nonvulgar, dacă-mi spui cu mâna pe inimă că nu ţi-e jenă să-l rosteşti de faţă cu părinţii, copiii, sau dacă, fiind într-un autobuz plin, spui în gura mare "de la acest scaun tare mă doare curul", fără să te ruşinezi.
- dacă ai să-mi spui că nu te jenezi, am să te cred, dar am să-ţi spun că noi, cei mai mulţi, o facem. Şi de aici ajungem la fenomenul social şi la faptul că Mariana nu vorbeşte în numele celor mulţi, ci în numele ei, ea făcând parte din social şi din manifestarea acestuia.”
Adrian, păi cred că tocmai asta e diferența dintre noi doi: tu scrii pentru public/ții cont de public. Iar eu scriu pentru mine, înțelegi? Textul de mai sus trebuie să mă exprime cu adevărat pe mine și ceea ce am simțit eu în ălea 45 de minute, timp în care mă despărțeam de cineva. Altfel, este un text confecționat și nu unul trăit cu fiecare fibră. Cu alte cuvinte, ultimul lucru la care mă gândesc atunci când mă apuc de scris, este publicul...
Pe de altă parte, știi și tu foarte bine, că am foarte puține texte(față de alții) conținând cuvinte obscene. Folosesc cu parcimonie astfel de cuvinte și numai acolo unde, consider eu, ca autor, că este potrivit sau necesar.
Cât despre faptul că tu îl consider banal: asta e ... e părerea ta, pe care o respect. Eu nu am făcut nimic altceva decât să încerc să exprim cât mai simplu(nu simplist) posibil ceea ce am simțit și trăit în alea 45 de minute. Nu este deocamdată pe hârtie, așadar, e posibil în timp să mai sufere modificări.
Noapte bună și mersi de semn
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deși sper să înțelegi corect spusele mele de mai sus.
vlad, luminita, mi-au placut poeziile voastre si le-am notat corespunzator (aproape maxim), in conditiile in care doar "anotimpul papusilor" a primit zecele meu. au fost lecturi chiar placute. mai mentionez aici "legenda omului sandwich" si "omul nou". la prima citire a tuturor poemelor, "vintage collection" m-a izbit cel mai tare, abia apoi au cistigat teren celelalte, cu care l-am inconjurat
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” decred că ai dreptate. voi reveni. țin să-ți mulțumesc foarte mult.
pentru textul : devreme deDraga Bobadil, poemul acesta e scris dupa ce am vizionat filmul Apocalypto de Mielu' Gibson. Cat despre ICPE, ce mica e lumea! Numele Cojocaru mi-e cunoscut. Eu am lucrat in echipa lui Della Giacomo, Dumnezeu sa il ierte.
pentru textul : apocalypto in vitro deDa, am observat de aseară că viteza e mai mare.
pentru textul : Hermeneia - revizie tehnică 18/19 iulie 2014 deSpor, inspirație, intuiție și tot ce trebuie pentru ca transformarea Hermenia să fie de o înaltă ținută din toate punctele de vedere!
Fotografii reușite, par a fi din Sighișoara, nu? Versuri deosebite:"apă de noapte tristețea" "nu privi înapoi în orașul meduzelor" La mulți ani! tincuta
pentru textul : Amzis Adjudecat deMulțumesc. Deocamdată cu ”nici” îmi sună mai bine. Și da, viitorul e un timp cu care poezia se poate juca foarte ușor, mai ales în cazul verbului ”a crede”. Interesant că ai spus ”resemnat”, este și o nuanță de așa ceva acolo.
pentru textul : Despre târziul lucrurilor deRecitesc cu încântare...şi am aceleaşi cuvinte :)
pentru textul : cum reuşesc să spun în poezie „te iubesc” deOricât de banal ar părea cuvântul, expresia, ,,te iubesc", tot asta răbufneşte mai tăcut sau mai strigat. Fiecare o spune în mod unic :) şi o percepe în mod unic...
Un poem atât de adevărat! Iubirea se comunică în limbajul celui ce vrei să o înţeleagă ( este o carte superbă ,,cele cinci limbaje ale dragostei: aprecierile, darurile, timpul de calitate, serviciile, atingerile ) Cunoaştem, oare, limbajul partenerului? Posibil să recităm volume întregi, să aducem câmpuri de flori, dar să nu priceapă, fiindcă pentru el sau ea a iubi înseamnă a petrece timp împreună, sau a îmbrăţişa sau a spăla vasele sau maşina :) Dincolo de toate e transferul de sentimente ca transferul de melodii prin bluetooth. E un poem excepţional. Evidenţiază atât de bine banalizarea, ultrauzitarea, inversarea valorilor, pierderea simbolurilor.
L-am adăugat la preferate :) şi-l evidenţiez aici.
Cu drag, Mariana.
Sixtus, am mai citit de cîteva ori textul și nu am văzut de ce o numești „didactică”. Poate e puțin prea elaborată, prea multe determinisme. Dar nu mi se par neaparat în plus. Iar ca lungime nu cred că e mai lungă decît are nevoie. Poate îmi explici. Cu cîte cuvinte vrei tu.
pentru textul : întoarceri I deNu cred ca am citit o mai frumoasa caracterizare a mainilor unui batran sau a mainilor in general:"orice sîn ar fi secat/ la atingerea lor/ orice buză ar fi crăpat/ s-ar fi pietrificat filele cărților/ între ele". Ma bucur ca am nimerit pe acest site, gasesc multa poezie de calitate."printre cutele / adînci/ ale îmbrăcăminții/ îi atîrnau rămășiță de viață". O viata de om traita demn este descrisa amanuntit in doar cateva strofe. Imi place ca gasesc metafore originale, nemaintalnite si nemaibatatorite."Ramasitele vietii" alaturi de "filele cartilor pietrificate" alaturi de Dumnezeul batranilor alaturi de realizarea perfecta a portretului batranului. Eu il am in fata in toata splendoarea sa si a poeziei tale.
pentru textul : palmele bătrînului depaul, e frumos ce spui, din pacate prea putine urechi de...citit. un gând bun.
pentru textul : îmi plac semnele de carte deAcum domnilor mei, trebuie sa recunosc, am si scris-o sunt sigur pe undeva dar am pierdut caietul ca "memoria mea-i o balta/ oglinda noroioasa pe unde-am fost" Versul e din arghezi, doua nopti, si a fost inexact redat de mine: Bine ar fi fost asa: "Mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie. Afară bătea vîntul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe subt pămînt. Afară bătea ploaia. Afară era vînt. Am aruncat pămîntul din groapă, pe fereastră. Pămîntul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat la geamuri pămîntul pînă sus. Cît lumea-i era piscul, și-n pisc plîngea Isus. Săpînd s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl. Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborît, Și în odaia goală din nou mi-a fost urît. Și am voit atuncea să sui și-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era tîrziu" Cam asta era ideea, un fel de "catelus cu parul cret/ fura rata din cotet" sub semnatura aceluiasi autor. Andu P.S. Cine nu m-a renegat pana acum poate s-o faca in spatiul rezervat comentariilor de dupa acest P.S.
pentru textul : Stare de extaz dedar cel mai harnic cersetor, tinand cont de comparatia cu furnica. un poem scris bine cu metafore simple si placute, patruns de un mesaj civic: nu daruind peste saracilor ii ajutam, ci invatandu/i sa pescuiasca.
pentru textul : Scrum V demmm. s-a intamplat ceva de a fost postat dublu . sorry
pentru textul : În loc să dorm, scriu dePoate asa e mai bine?
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem de"Tare aş vrea să ştiu unde este şcoala care te învaţă să simţi..."
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deCred că prefer gogonelele, unor gogomănii, ele cu siguranţă nu au frustrări!
subscriu Almei, dar imi place fantasticul și oniricul ce apasă cititorul. lucian.
pentru textul : Pământul de mijloc deSuprarealista, da. Urmuz, nu. Ca el e si se-a dreptu absurd pe de-a supra. Poezia in "logica" visului. Sa incers o interpretare pdihoanalitic? Ma abtin. Ultimul vers insa e complet auirea. Dar treaca de la min. Si mie imi plac pisicile. Sunt subiectiv. Asa ca dau o penita
pentru textul : Geamantan cu pisică deo iau ca pe plimbarea pe-o linie dreapta, ca mi-e frica de roller-coaster. merci.
pentru textul : cealaltă marie deacest portret al unei ființe suspendate între mitologic și exotic are farmecul său. ceea ce pare să fisureze tabloul este liantul metaforic abrupt în câteva zone ale textului (în special acolo unde este folosită o trimitere mitico-religioasă - vezi "mânca mere căzute pe jos ca o maniheistă" [de ce nu ca o mazdeană?!] , "o berenice a coafezelor" sau chiar "flagel anorectic"). există și o relație cacofonică undeva. de asemenea, mi se pare că textul rămâne oarecum suspendat în raport cu finalul.
pentru textul : paramour descuză-mă Virgil dar nu trebuie să fii Karl Popper ca să îți dai seama că prima ta propoziție anulează logic ceea ce urmează.
pentru textul : Pe străzile Ballinei decând vei face un efort cât de mic ca să pricepi ce spun, atunci vom avea ce discuta, unless crezi că sunt un idiot delirant și atunci nu văd de ce te-ai mai obosi să plescăi din taste
nu forma trebuie sa se inchine mesajului.
scuze.
pentru textul : Deşertul indigo deiti multumesc pentru interes. am citit comentariile.in meseria mea trebuie sa tin cont de toti asa ca sunt obisnuit sa ascult[desi altii asculta de mine:))] iti respect punctul de vedere si te asigur ca il voi exploata.pari o persoana care stie. nu cred ca ai nevoie sa te legi de alte pareri ca sa te exprimi.
pentru textul : străini în Bermuda de"cotele inalte"- cine stie poate intr-o zi....
sunt bun!
Cred ca Andu se refera la piesa "Ranitul dintre linii". Si pe mine m-a dus cu gandul, prima strofa, la acea piesa. Iar a doua strofa, la Titanic cu DiCaprio in varianta feminina. Strofa a treia imi aminteste de Cold Mountain in varianta horror. Iata ce inseamna sa ai cultura cinematografica =)). Glumesc. Doar ca traim intr-un timp in care cultura si civilizatia cinema a depasit-o pe cea a poeziei. In definitiv, este un poem trist, realist, cu un final inedit. Drept pentru care dau o penita, pentru ziua aceea de maine, care exista doar pentru poezie, pentru totdeauna.
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit deCând spuneam "sărăcie" nu aveam în vedere nuanţe peiorative, de acolo ghilimelele. Mă refeream la economia instrumentelor lirice şi a culorii, la lipsa sensului surprins prin trop etc. În prima unitate, lipitura se vedea clar tocmai din cauza acestui fapt. Erau două scrieri total diferite, în manieră diferită. Am scos textul pe pe prima pagină. Consider că e genul de text care nu are nevoie de metaforă pentru a fi liric.
pentru textul : verificări defelicitari, poete!
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin dePagini