iata un text pe care nici nu se merita sa il comentez. e straniu si simplul fapt ca cineva l-a putut considera poezie. prefere sa trec mai departe si sa ascult [there are]"Nine Million Bicycles in Beijing"
ar fi interesant daca ai posta si pictura ta. pt unii, poate fi o sursa de inspiratie. si ar fi bine, pt a evita eventualele discutii nesfarsite, sa ceri parerea si vreunui editor. de asemenea, cred ca e necesar sa limitezi numarul textelor per autor. apoi sa precizezi daca textul tb sa fie nou, scris in aceste zile, sau nu. dincolo de acestea, spui bine: bucuria de a crea, de a reusi o poezie frumoasa, pe placul tuturor, e un premiu in sine. succes tuturor
mulţumesc, Sorin, scrierea asta am conceput-o cu o peniţă, really. a fost o inspiraţie de moment care s-a materializat în două minute. dacă i-ai dat o notă de trecere, de evidenţiere de fapt, mă face să mă duc acas, să-i spun lu' tata uite...
Adrian, poate că ai dreptate. din cele spuse de tine, nu agreez decât cu îngrozitoarea asociere "cazemata frânghiei morţii". nici mie nu-mi place şi n-am să merg la culcare până nu găsesc ceva "de peniţă". restul observaţiilor tale sînt subiective, după părerea mea. acolo, călcâiul vulnerabil aşa am vrut să fie, tautologic, dacă asta este definiţia observaţiei. mulţumesc şi ţie, te mai aştept. aş comenta şi eu în pagina ta, dar te găsesc din ce în ce mai greoi, sau mai fad, depinde de unghiul din care priveşti opera ta. oricum, începi să mă pierzi ca cititor.
e stilul tau dar poate ca n-ar fi rau sa eviti abundenta asta de adjective plasate inaintea substantivului si articulate hotarit. e.g. "albele ovale", "verzuiul ochi", "galbene ovale", mi se pare semnificativa senzatia de rotund si de umed gelations pe care o sugereaza textul
Un text cu adevarat eclatant in care autorul amprenteaza cu elemente subiective un univers fara sanse de a deveni vreodata cosmos... remarc maniera matura in care autorul dozeaza superficialitatea exprimarii lasandu-ne iluzia ca ar sti ce zice... greselile de tastare concura in mod fericit la acest tablou general al unei lumi poetice in disolutie in care datul din fund al monalisei devine o promisiune de salvare din haosul post-catastrofic al discotecii, un fel de axis mundi "bestial" de care se agata privirile mostrilor de pe scena intr-un soi de "nimic-nu-mai-contează" generalizat.
Sebi, mulțumesc.
Am considerat mereu că observațiile pe text pot ajuta autorul cu condiția ca acesta să nu le ia în mod personal.
Mă tot uit după greșelile de ortografie și nu le văd. E vina mea.
Silviu, recunosc că am avut probleme cu titlul și cu subtitlul care mi-au creat o stare de neliniște atât de gravă încât cred că nu am reușit să parcurg textul obiectiv... din titlu rezultă că nu știi să numeri, asta poate fi metaforic, ok, dar și în subtitlu spui că nu știi?
Asta mă aruncă în real și mă gândesc că poate ar trebui totuși să înveți să numeri.
Si cu lumea mea cum ramane... ?
M-am simtit datoare sa vorbesc mai mult decat imi este obiceiul pentru ca sunt foarte noua pe aici. Am facut cunostinta deci.
iertare vin sa cer acum. dorinta de a avea cartea fratelui dancus, m-a facut sa imi pierd mintile. multumesc tuturor pentru intelegere!!! ca un comentariu adresat poemului, imi amintesc versurile lui Blaga: "sapă, frate, sapa, sapa! / pan-oi da de stele-n apa!"
tocmai am citit un calup de vreo 6 poezii scrise de tine. nu am sa las semn in dreptul fiecareia din ele.
nu stiu cata dreptate am, la modul obiectiv. sunt o persoana care a scris cca 10 poezii in toata viata ei. care incearca. tocmai de aceea ma simt in fata poeziilor tale ca un copil mic in fata vitrinei cu jucarii. as vrea sa fie toate ale mele.
chiar m-au impresionat poeziile tale. asta pentru ca imi pare ca ai reusit sa gasesti dozele perfecte de sensibilitate/ metafora/ un anumit soi de intimitate cu cititorul/ de intimitate cu forma poeziei in sine.
ce pot sa-ti spun. felicitari! cred ca pana la urma de asta se si merita sa scrii poezie. sa faci pe cineva fericit intr-o seara oarecare.
Exact alma, acele sonorități finale vibrează atât de puternic încât simți rădăcinile ființei umane, din acele tăblițe de lut ale Ghilgameșului înflorind în claviatura sobră a unei orgi tubulare ce vine din adânc. Din mijloc.
Textul simulează bine amalgamul de idei de la limita visului. Spre sfârşit, se coagulează într-o imagine puternică ce dă sugestii şi rămâne întipărită.
imi aminteste despre o poveste a cioburilor din viata mea: cum ingropam fiecare pui de vrabie lipsita de viata gasita, jalea ce ne cuprindea copii fiind, dupa faptura lui Dumnezeu. deosebit poemul din care subliniez modul de interpretare al Creatiei si Creatorului: "Când nu are sfinți la-ndemână Dumnezeu lucrează prin cioburi: le culege din țărână, privește-ndelung noroiul amestecat cu iarbă, îl dă ușor la o parte, îl curăță cu mâinile umezite de liniște până ce-apare o sclipire în care-și oglindește chipul." "Când nu are sfinți la-ndemână, Dumnezeu aprinde din frunze uscate un foc în jurul căruia toate ființele vin să-și încălzească mâinile tremurânde."
ideea navei esuate sustine imaginea visului... trecerea prin cartier, ca prin univers, plina de grijile marunte ale gleznelor delicate si firave... materia: idee ce prin densitatea sa este apasatoare... restul poemului se petrece intre imagini lipsite de esenta, afara de ultimul vers. cel mai reusit. cel care potenteaza imaginatia cititorului cu tot felul de imagini ale naturi moarte sau imaginare. cu aleasa stima, mircea nincu p.s. mie imi place sa incep poemele cu cel mai inspirat vers.
Ma amuzi AdaBarc. Sau te-au intepat penitele mele undeva. Daca nu intelegi sau nu gusti valoare unui lucru nu inseamna ca e neaparat si prost. Si inca ceva, fa un efort si nu pretinde ca stii ce imi place mie sau nu.
cred ca informatia este esentiala si asta la orice nivel. m-as fi asteptat sa vad afiliate macar la site-urile existente la Salon, si reviste electronice romanesti. in ciuda unor internauti din ce in ce mai interesati de fenomenul arta-internet, promovarea in spatiul virtual cultural si mai ales, recunoasterea activitatii unor site-uri literare par inca in stadiul de proiect. si asta datorita lipsei de comunicare. si poate si de interes.
virgile sincer nu inteleg de ce ai postat tu asa ceva pe frumusetea ta de site literar. ai mult talent la poezie (si asta o stii si fara sa ti-o spun eu), dar textul de mai sus e jalnic si plicticos din cap pana in coada. calp, inexpresiv, valoreaza cel mult cat o confesiune dupa vreo 10 beri, balbaita vreunui camarad de halba. in fine, poate ai o zi mai proasta si tre' sa fim intelegatori... sa nu te punem sub acuzatie.
Alina ...varianta corectă o ști : FEEL IN THE BLABKS...nu are farmec să faci pe inculta. Cît despre fill ...aia e varianta arhicunoscută și nu cea pe care "vroiam" să o folosesc...
Vladimir - Unele poeme le scoti gata coapte, altelor le ratezi momentul :). Si e si o betie a gandurilor. Virgil - Unde pot sa modific ceea ce am remarcat amandoi?
imi place aceasta poezie experiment si mi-ar fi placut si mai mult, ca idee, daca ai schimba structura versurilor astfel incat rima sa nu mai cada intotdeauna la final ci sa fie interioara tu, bărbat morgan, ce oglindă !... nu ești primul care se vrea dumnezeul din tindă sunt atâția dumnezei pe pământ fiecare e atât de liber să și-l picteze într-un cuvânt !... dar hai să-mi pun rochia înfoiată, din tufe de trandafiri, unii căzuți, înfloriți, alții mijiți de tresăriri alții cu pedunculi nervoși ori semeți să ies în satul scufundat în nămeți creezi astfel o vertigopoezie, cu un ludic. Se merita. Creezi si factorul surpriza, rima se joaca de-a v-ati ascunselea... Sper ca parerea mea sa te ajute.
Bun ! tocmai îmi elaboram comentariul.Spuneam formularea “plutim un vals” mă depășeste. Ai schimbat. Aș vrea să spun asta și despre “repetat în ecou” dar nu vreau să păcătuiesc prin ecouri care se repetă. Nimic nou în "hainele și pielea ne sînt doar masca" Autorului cu stimă și cu speranța că nu ucid mistere prin căutarea nodului în papură.
Pentru că începe să mă irite scuza asta cu simbolul: oameni buni, în lumea asta mare, aşa cum o ştim, totul e semn. Orice semn, ori sistem de semne, este ori poate deveni simbol. Faptul că-mi repeţi, repetaţi, că aia/ăla/aialaltă e un simbol, mai ales în cadru liric, e o tautologie cât simbolul de mare. De aia, pretenţia frustă că o sintagmă e valoroasă, ori lirică, ori posibil respirabilă doar pentru că e simbol e ghici ciupercă ce-i, adică gaura în covrig. Aaaa, forţa de a crea simboluri intertextuale proprii autorului, forţa de a le face perceptibile, intact perceptibile şi inteligibile cititorului, asta e altceva! A lua pasărea phoenix, ori ochiul lăuntric, ori pomponul lu' moş crăciun şi a-l trânti liric în indispoziţia de luni dimineaţa nu înseamnă că lucrăm cu simboluri. Înseamnă, cel mult, reproducere brută în spaţiu personal. Fie că nenea simbol are zece ani, fie că-i de pe vremea când sf. Petre îsi rupea sandalele pe pământ. Iar a avea aşteptări ca cititorii să plece în genunchi, profund "revelaţi" şi pocăiţi, asta e utopie infanţilă. În poezie poate interesa ce spui, dar, categoric, e vital cum spui.
Deci iertaţi-mă că nu tremur ca varga la orice poetizare îndulcită cu simboluri!
Andu, scuze trebuie să îi ceri lui Paul. Iar în ce privește bunul simț, toată discuția de față nu are nicio legătură cu al meu bun simț ci cu bunul tău simț. Deci, te rog... scutește-mă...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
uite că le terminai, Mariana:) Îți mulțumesc frumos de semnul tău delicat cu parfum ludic! Mai hai:)
pentru textul : când mă trimiți la dracu dă-mi adresa deiata un text pe care nici nu se merita sa il comentez. e straniu si simplul fapt ca cineva l-a putut considera poezie. prefere sa trec mai departe si sa ascult [there are]"Nine Million Bicycles in Beijing"
pentru textul : a hundred schools of thought dear fi interesant daca ai posta si pictura ta. pt unii, poate fi o sursa de inspiratie. si ar fi bine, pt a evita eventualele discutii nesfarsite, sa ceri parerea si vreunui editor. de asemenea, cred ca e necesar sa limitezi numarul textelor per autor. apoi sa precizezi daca textul tb sa fie nou, scris in aceste zile, sau nu. dincolo de acestea, spui bine: bucuria de a crea, de a reusi o poezie frumoasa, pe placul tuturor, e un premiu in sine. succes tuturor
pentru textul : pe sub flori mă legănai demulţumesc, Sorin, scrierea asta am conceput-o cu o peniţă, really. a fost o inspiraţie de moment care s-a materializat în două minute. dacă i-ai dat o notă de trecere, de evidenţiere de fapt, mă face să mă duc acas, să-i spun lu' tata uite...
Adrian, poate că ai dreptate. din cele spuse de tine, nu agreez decât cu îngrozitoarea asociere "cazemata frânghiei morţii". nici mie nu-mi place şi n-am să merg la culcare până nu găsesc ceva "de peniţă". restul observaţiilor tale sînt subiective, după părerea mea. acolo, călcâiul vulnerabil aşa am vrut să fie, tautologic, dacă asta este definiţia observaţiei. mulţumesc şi ţie, te mai aştept. aş comenta şi eu în pagina ta, dar te găsesc din ce în ce mai greoi, sau mai fad, depinde de unghiul din care priveşti opera ta. oricum, începi să mă pierzi ca cititor.
pentru textul : fotografie din spaţiu dee stilul tau dar poate ca n-ar fi rau sa eviti abundenta asta de adjective plasate inaintea substantivului si articulate hotarit. e.g. "albele ovale", "verzuiul ochi", "galbene ovale", mi se pare semnificativa senzatia de rotund si de umed gelations pe care o sugereaza textul
pentru textul : Septembrie, începuturi deAbsolut de acord, Virgil! Observaţii pătrunzătoare şi subtile!
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deUn text cu adevarat eclatant in care autorul amprenteaza cu elemente subiective un univers fara sanse de a deveni vreodata cosmos... remarc maniera matura in care autorul dozeaza superficialitatea exprimarii lasandu-ne iluzia ca ar sti ce zice... greselile de tastare concura in mod fericit la acest tablou general al unei lumi poetice in disolutie in care datul din fund al monalisei devine o promisiune de salvare din haosul post-catastrofic al discotecii, un fel de axis mundi "bestial" de care se agata privirile mostrilor de pe scena intr-un soi de "nimic-nu-mai-contează" generalizat.
pentru textul : feel deSebi, mulțumesc.
pentru textul : Trăiește capra vecinului deAm considerat mereu că observațiile pe text pot ajuta autorul cu condiția ca acesta să nu le ia în mod personal.
Mă tot uit după greșelile de ortografie și nu le văd. E vina mea.
Silviu, recunosc că am avut probleme cu titlul și cu subtitlul care mi-au creat o stare de neliniște atât de gravă încât cred că nu am reușit să parcurg textul obiectiv... din titlu rezultă că nu știi să numeri, asta poate fi metaforic, ok, dar și în subtitlu spui că nu știi?
pentru textul : Nu ştiu să număr deAsta mă aruncă în real și mă gândesc că poate ar trebui totuși să înveți să numeri.
Si cu lumea mea cum ramane... ?
pentru textul : Devorah deM-am simtit datoare sa vorbesc mai mult decat imi este obiceiul pentru ca sunt foarte noua pe aici. Am facut cunostinta deci.
iertare vin sa cer acum. dorinta de a avea cartea fratelui dancus, m-a facut sa imi pierd mintile. multumesc tuturor pentru intelegere!!! ca un comentariu adresat poemului, imi amintesc versurile lui Blaga: "sapă, frate, sapa, sapa! / pan-oi da de stele-n apa!"
pentru textul : Scrum XXIII detocmai am citit un calup de vreo 6 poezii scrise de tine. nu am sa las semn in dreptul fiecareia din ele.
nu stiu cata dreptate am, la modul obiectiv. sunt o persoana care a scris cca 10 poezii in toata viata ei. care incearca. tocmai de aceea ma simt in fata poeziilor tale ca un copil mic in fata vitrinei cu jucarii. as vrea sa fie toate ale mele.
chiar m-au impresionat poeziile tale. asta pentru ca imi pare ca ai reusit sa gasesti dozele perfecte de sensibilitate/ metafora/ un anumit soi de intimitate cu cititorul/ de intimitate cu forma poeziei in sine.
ce pot sa-ti spun. felicitari! cred ca pana la urma de asta se si merita sa scrii poezie. sa faci pe cineva fericit intr-o seara oarecare.
pentru textul : epistolă pentru iarnă deEmil, nu neapărat, o poți îmbrăca frumos. Dar în cazul de față cred că ar fi un bun punct de plecare pentru reconstrucție.
pentru textul : Fi-va mie deExact alma, acele sonorități finale vibrează atât de puternic încât simți rădăcinile ființei umane, din acele tăblițe de lut ale Ghilgameșului înflorind în claviatura sobră a unei orgi tubulare ce vine din adânc. Din mijloc.
pentru textul : candelabrele deO să mă gândesc la ceva să înlocuiesc clişeul ăla. Sper să-mi vină o idee decentă. În rest, mulţumesc... cu timiditate :-).
pentru textul : Poate mâine... deTextul simulează bine amalgamul de idei de la limita visului. Spre sfârşit, se coagulează într-o imagine puternică ce dă sugestii şi rămâne întipărită.
pentru textul : antiblog deFelicitări, Adriana Lisandru! Mulţumim, Călin! Superbă copertă, Vlad Turburea!
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deimi aminteste despre o poveste a cioburilor din viata mea: cum ingropam fiecare pui de vrabie lipsita de viata gasita, jalea ce ne cuprindea copii fiind, dupa faptura lui Dumnezeu. deosebit poemul din care subliniez modul de interpretare al Creatiei si Creatorului: "Când nu are sfinți la-ndemână Dumnezeu lucrează prin cioburi: le culege din țărână, privește-ndelung noroiul amestecat cu iarbă, îl dă ușor la o parte, îl curăță cu mâinile umezite de liniște până ce-apare o sclipire în care-și oglindește chipul." "Când nu are sfinți la-ndemână, Dumnezeu aprinde din frunze uscate un foc în jurul căruia toate ființele vin să-și încălzească mâinile tremurânde."
pentru textul : cioburi deideea navei esuate sustine imaginea visului... trecerea prin cartier, ca prin univers, plina de grijile marunte ale gleznelor delicate si firave... materia: idee ce prin densitatea sa este apasatoare... restul poemului se petrece intre imagini lipsite de esenta, afara de ultimul vers. cel mai reusit. cel care potenteaza imaginatia cititorului cu tot felul de imagini ale naturi moarte sau imaginare. cu aleasa stima, mircea nincu p.s. mie imi place sa incep poemele cu cel mai inspirat vers.
pentru textul : cine mă visează deMa amuzi AdaBarc. Sau te-au intepat penitele mele undeva. Daca nu intelegi sau nu gusti valoare unui lucru nu inseamna ca e neaparat si prost. Si inca ceva, fa un efort si nu pretinde ca stii ce imi place mie sau nu.
pentru textul : poetul I decred ca informatia este esentiala si asta la orice nivel. m-as fi asteptat sa vad afiliate macar la site-urile existente la Salon, si reviste electronice romanesti. in ciuda unor internauti din ce in ce mai interesati de fenomenul arta-internet, promovarea in spatiul virtual cultural si mai ales, recunoasterea activitatii unor site-uri literare par inca in stadiul de proiect. si asta datorita lipsei de comunicare. si poate si de interes.
pentru textul : Al 16-lea Salon al Revistei de la Paris devirgile sincer nu inteleg de ce ai postat tu asa ceva pe frumusetea ta de site literar. ai mult talent la poezie (si asta o stii si fara sa ti-o spun eu), dar textul de mai sus e jalnic si plicticos din cap pana in coada. calp, inexpresiv, valoreaza cel mult cat o confesiune dupa vreo 10 beri, balbaita vreunui camarad de halba. in fine, poate ai o zi mai proasta si tre' sa fim intelegatori... sa nu te punem sub acuzatie.
pentru textul : prima acuzație deda, probabil e un text prost
pentru textul : caniculă deAlina ...varianta corectă o ști : FEEL IN THE BLABKS...nu are farmec să faci pe inculta. Cît despre fill ...aia e varianta arhicunoscută și nu cea pe care "vroiam" să o folosesc...
pentru textul : Feel in the blanks deVladimir - Unele poeme le scoti gata coapte, altelor le ratezi momentul :). Si e si o betie a gandurilor. Virgil - Unde pot sa modific ceea ce am remarcat amandoi?
pentru textul : azi e iarăși greu de trăit deimi place aceasta poezie experiment si mi-ar fi placut si mai mult, ca idee, daca ai schimba structura versurilor astfel incat rima sa nu mai cada intotdeauna la final ci sa fie interioara tu, bărbat morgan, ce oglindă !... nu ești primul care se vrea dumnezeul din tindă sunt atâția dumnezei pe pământ fiecare e atât de liber să și-l picteze într-un cuvânt !... dar hai să-mi pun rochia înfoiată, din tufe de trandafiri, unii căzuți, înfloriți, alții mijiți de tresăriri alții cu pedunculi nervoși ori semeți să ies în satul scufundat în nămeți creezi astfel o vertigopoezie, cu un ludic. Se merita. Creezi si factorul surpriza, rima se joaca de-a v-ati ascunselea... Sper ca parerea mea sa te ajute.
pentru textul : ana rose demie imi place mai mult varianta lui vladimir. are mai putine weeds. finalul din versul asta scirtiie: /nasturii îmi fuseseră smulși brusc de fapt/.
pentru textul : evanghelii inoportune II deBun ! tocmai îmi elaboram comentariul.Spuneam formularea “plutim un vals” mă depășeste. Ai schimbat. Aș vrea să spun asta și despre “repetat în ecou” dar nu vreau să păcătuiesc prin ecouri care se repetă. Nimic nou în "hainele și pielea ne sînt doar masca" Autorului cu stimă și cu speranța că nu ucid mistere prin căutarea nodului în papură.
pentru textul : ball masque dePentru că începe să mă irite scuza asta cu simbolul: oameni buni, în lumea asta mare, aşa cum o ştim, totul e semn. Orice semn, ori sistem de semne, este ori poate deveni simbol. Faptul că-mi repeţi, repetaţi, că aia/ăla/aialaltă e un simbol, mai ales în cadru liric, e o tautologie cât simbolul de mare. De aia, pretenţia frustă că o sintagmă e valoroasă, ori lirică, ori posibil respirabilă doar pentru că e simbol e ghici ciupercă ce-i, adică gaura în covrig. Aaaa, forţa de a crea simboluri intertextuale proprii autorului, forţa de a le face perceptibile, intact perceptibile şi inteligibile cititorului, asta e altceva! A lua pasărea phoenix, ori ochiul lăuntric, ori pomponul lu' moş crăciun şi a-l trânti liric în indispoziţia de luni dimineaţa nu înseamnă că lucrăm cu simboluri. Înseamnă, cel mult, reproducere brută în spaţiu personal. Fie că nenea simbol are zece ani, fie că-i de pe vremea când sf. Petre îsi rupea sandalele pe pământ. Iar a avea aşteptări ca cititorii să plece în genunchi, profund "revelaţi" şi pocăiţi, asta e utopie infanţilă. În poezie poate interesa ce spui, dar, categoric, e vital cum spui.
Deci iertaţi-mă că nu tremur ca varga la orice poetizare îndulcită cu simboluri!
pentru textul : Adoriana minus zece deAndu, scuze trebuie să îi ceri lui Paul. Iar în ce privește bunul simț, toată discuția de față nu are nicio legătură cu al meu bun simț ci cu bunul tău simț. Deci, te rog... scutește-mă...
pentru textul : patul în formă de gondolă dePagini