oana, poeziile astea sunt un fel de slalom de evitare al multor implozii, poate ca de aceea le urmaresti, poate ca de-aia se pot simti. mi-as dori mai multa normalitate si ziua in care sa nu mai am nevoie de poezie.
evident, exagerez mult. in fond cu totii scriem cam din aceleasi motive. :o)
n-am vazut carnivale. m-ai facut curioasa.
multumesc, you know.
mie imi ridica tensiunea, precum linistea inaintea unei furtuni definitive. este inceputul unui sfarsit, acumulare fara apogeu. cel putin asa se alcatuieste in sinele meu intelesul poemului tau. paradoxala contructie: imprastiat adunat. super-atmosfera. "mușcîndu-ne pleoapele" e banal. poti inlocui.
răspuns:
sub aripa păsării vimp ea caută
şi minte şi spune adevărul când se crede
absenţa unui poate prezenţa unui mâine
cine ştie
nimic nu doare etern nici moartea
e doar o închipuire de noi ceva mai mari - @silvia bitere
O fi infantila, nu neg, insa am incercat dupa umilele mele puteri sa transmit voit, prin acest stil, un mesaj, daca n-am reusit imi cer scuze Multumesc pentru parerile voastre
Faine versuri, a meritat sa-mi obosesc privirea batrana ca sa le deslusesc. Cred totusi ca textul ar trebui evidentiat, poza nu mi se pare nimic deosebit ci doar un fundal care ingreuneaza lectura. Sincer fotografia ar putea sa lipseasca de langa aceste versuri, parerea mea. Andu
Am revenit. Am așteptat să se dospească impresiile legate de acest text și iată-mă. Știi ce reproșez acestei poezii? Nu reușesc cu nici un chip să mă las "furată" de el. Sigur, poate să fie vina mea exclusivă, îmi asum și această posibilitate. Pot să fie de vină incantațiile pe care m-am străduit să le încadrez dincolo de aparențe, dar tot mi se par artificiale. Știu, ele își au locul în universul tău poetic, de aceea spun că poate o fi vreo neputință a mea de percepție. Mi-au plăcut în mod deosebit: "ce îngăduință mai mare decît răbdarea avută de ceară față de flacăra ei" - m-a urmărit imaginea aceasta astăzi; "sînt așa îndrăgostită de tine încît te iau de soț cu moarte cu tot", "nu am știut niciodată cum să te numesc puteam să te strig în o mie de feluri într-o zi însă am găsit un îndreptar cu numele tău – femeie" - periculos tărâm atingi tu aici. Zâmbesc, și-ți spun că versurile care urmează sunt prea slabe pentru frumusețea și jocul celor citate de mine. Aaa... lumânările aprinse pe la colțuri de alei m-au dus cu gândul la un loc în București de care mi-e tare, tare dor. Ce să-i faci, suntem sclavii gândirii asociative.
Mi-a plăcut, atmosferă cu adevărat aerisită, chiar dacă nu neapărat orientală.
Finalul însă m-a dezamăgit.
Lumina slab ca un bec de 30 W??
Una că nu știu să fie becuri de 30 de W (o fi asta vreun schepsis??) dar cea mai bolnavă e însăși comparația care nu doar strică aerul poemului de parcă autorul ar fi mâncat prea multă fasole înainte să se așterne pe scris un poem aerisit ci închide orice variantă cu acel 'atât' ultimativ, finalmente complet neinspirat, de fapt mai degrabă transpirat. O pun pe seama caniculei.
a compara hermeneia cu Villon nu reuşeşte să demonstreze decît o gîndire simplistă. Şi mă tem că pînă şi autorul gafei îşi dă seama de ea. Nu cred că se merită să onorez elucubraţia asta cu vreo opinie.
Am scris de vreo doua ori un comentariu aici insa inainte de a valida trimiterea acestuia pagina disparea. Asa ca am sa ma rezum a spune ca mi-a placut.
Oriana, nici nu l-am perceput ca pe un reproș, și ai dreptate, dacă facem puțin abstracție de experimentul acesta. Dar aici, în context, cred totuși că rămân singurele potrivite. În prima parte este re-crearea lumii, de aceea am simțit involuntar nevoia să folosesc acele cuvinte, și nu altele. Și cred că exprimă atmosfera arhaică, de început de lume. În ultima parte însă, îmi scăpase. Acolo ai observat, cred, ca apăruse prăpastia, acum am modificat, folosindu-ți sugestia, am înlocuit nămol cu noroi. De data aceasta, e lumea de după seara dintâi. O lume cu alt suflu. Îți mulțumesc, păstrează mireasma aceea. "Zeci de ani" era bine... tot aici, lasă deceniile pe altă dată:-) Vladimir, sunt două focuri, două ființe creând o lume nouă, într-adevăr. Am șovăit între colaj poetic și cutia cu nisip, vizuală în nici un caz... mă bucur că îmi sprijini alegerea. Am dorit să pun mai mult accent pe gesturile sacramentale, poate de aceea și iluzia de oniric, pe care o sesiza și Oriana mai sus. Observator atent, cum m-am obișnuit, mulțumesc și ție :-)
Nu vreau să sune prea emfatic, dar dacă nu îl aveam pe Homer omenirea pierdea războiul Troiei. Iată de ce orice martor al orișicărui război este un martor esențial pentru noi. Și cu atât mai mult când acesta ne este redat cu grație și într-o vocabulă de zile mari, chiar demnă de marele William.
hehe! ma gandeam sa umblu si pe-aci o leaca, sa vad, precum spui, ce si cum:) tare-s curios daca se poate spune si astfel ce-am spus pana acum altfel. desi...
Off, Ionuț, bineînțeles că nu-i nici un bai... Puteai și tu în cazul acesta să specifici la subtitlu că e vorba de volumul de poezie întitulat „Absența a ceea ce suntem” . Astfel, nu mă oboseam nici eu să-ți tastez un comentariu; astfel te scuteai și tu pe tine de oboseala unei tastări explicative și în felul acesta ieșeam în câștig și tu și eu/
Pe de altă parte, aici e chiar atelier literar, unde se discută și se critică aplicat pe texte. Nu văd rostul publicării aici a unui text deja publicat pe hârtie, la care tu ca autor, nu accepți nici un fel de critică sau obiecție. Matei Vișniec e Matei Vișniec, iar Ionuț Caragea este Ionuț Caragea... O seară bună, Eugen.
... într-adevăr, cine știe cum vin întrebările, de ce rămân și de ce sunt corozive?! însă plin de înțeles e faptul că suntem fraze, cu semne de punctuație greșite uneori, ilizibile alteori, pentru cei apropiați, pentru cei cărora vrem a le transmite ceea ce suntem, frumoasă ideea ta cami....
trec întotdeauna din ce în ce mai tineri, mai frumoși, pedanți, îmbrăcați în haine de duminică, părinții coborâți din icoanele copilăriei noastre...și atunci brazda inimii se deschide iar și rămâne o rană dinspre care semeni singurătatea gândurilor vechi, amare. îmbătrinim încet și trist mai mult decât ei până când vor fi ei copiii, până când nu vom mai putea intra cu toate amintirile pe nicio ușă a cerului...
Nu-i rau defel... insa nu pricep de ce exact 4 camere... ai vrut sa sugerezi ceva cu cifra respectiva sau este o chestiune ce tine de universul personal al autorului? Desigur mi-ai putea raspunde... de ce nu 4 camere? ceea ce e desigur foarte adevarat. Imi place discursul simplu dar nu simplist... "cancerul singurătăți" e insa prea uzitat, la fel ca si "chiriașii vremelnici". Consiliul hermeneia considera ca ai potential pentru a scrie texte foarte bune, motiv pentru care, printre altele, a considerat terminata perioada noviciatului tau pe acest site... rezervele exista insa fata de faptul ca esti destul de putin activ pe acest site. Cred ca este aici o chestiune de aranjare a prioritatilor... in ceea ce ne priveste ti-am acordat incredere si asteptam texte bune si comentarii pertinente.
Am rugat pe cineva să îmi citească textul acesta. A fost o experiență inedită. Alina are talentul de a scrie texte foarte recitabile (dacă mi se permite să mă exprim așa). Și mai cred ceva, că imaginația Alinei este atît atuul ei cît și călcîiul lui Ahile. Nu pot decît să îi urez să nu cadă victima ei. Am citit și eu textul acum. Background-ul a fost Symphony of Dreams de Kitaro. Trebuie să recunosc că finalul, finalul textului e magistral. Îți dă senzația aceea de poezie coaptă, care a stat mult în tine. Felicitări.
Andu, faptul că acest haiku nu îţi sugerează nimic ţie nu înseamnă că este lipsit de valenţe artistice. Este adevărat că e un simplu fapt de observaţie din dormitorul meu, unde ţin cutii de puzzle pe dulap. Dar dacă de gândeşti mai bine puzzle înseamnă compunere şi descompunere, fapte evident legate de somnul superficial. Tresăriri apar mai ales la începutul somnului. Lumea e descompusă în vise.
Dar cel mai important lucru, pe care îl ştiai şi tu, este că poezia nu este fotografie sau hiperrealism decât arar. Experienţele oamenilor diferă şi nu este obligatoriu ca poezia să fie expresia unei trăiri sau cunoaşteri universale. Haiku-ul nu este nici el o formă de demagogie sau ceva absolut universal care să fie pe placul sau înţelesul oricui. Nu este oratorie. Ce poezie ar mai fi poezie dacă toţi ar avea aceeaşi experienţă, dacă toţi ar înţelege sau dacă poetul şi-ar explica poeziile?
Şi ce legătură are lex-ul tău cu poezia mea? Te crezi mare magistrat sau tribun al poporului? Declami tu despre valoarea haiku-ului meu? Sincer, nu prea te înţeleg.
foarte bine alese evenimentele din cronologie. o privire de ansamblu; nimic in plus, nimic in minus pt o introducere in istoria acestu curent. va urmaresc cu interes articolele si ma bucura ca readuceti in discutie un curent artistic atat de deosebit, si in care si romanii au avut un cuvant serios de spus. poate pe viitor si un articol despre miscarile suprarealista si neosuprarealista din romania matei h
Gorune, hai lasam nenascutii cai sa pasca pe nenascutele campii... Acum tocmai lucrez la ceva care are legatura cu rezonanta. Interesant fenomen, nu crezi? Boba :-)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
oana, poeziile astea sunt un fel de slalom de evitare al multor implozii, poate ca de aceea le urmaresti, poate ca de-aia se pot simti. mi-as dori mai multa normalitate si ziua in care sa nu mai am nevoie de poezie.
evident, exagerez mult. in fond cu totii scriem cam din aceleasi motive. :o)
n-am vazut carnivale. m-ai facut curioasa.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva demultumesc, you know.
propun si o varianta
pentru textul : Priviri demie imi ridica tensiunea, precum linistea inaintea unei furtuni definitive. este inceputul unui sfarsit, acumulare fara apogeu. cel putin asa se alcatuieste in sinele meu intelesul poemului tau. paradoxala contructie: imprastiat adunat. super-atmosfera. "mușcîndu-ne pleoapele" e banal. poti inlocui.
pentru textul : rădăcini de mangrove derăspuns:
pentru textul : Pasărea Vimp desub aripa păsării vimp ea caută
şi minte şi spune adevărul când se crede
absenţa unui poate prezenţa unui mâine
cine ştie
nimic nu doare etern nici moartea
e doar o închipuire de noi ceva mai mari - @silvia bitere
O fi infantila, nu neg, insa am incercat dupa umilele mele puteri sa transmit voit, prin acest stil, un mesaj, daca n-am reusit imi cer scuze Multumesc pentru parerile voastre
pentru textul : alergie la îngeri deIoana Florea, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, sper să fiu la înălțimea aprecierilor voastre. Cu drag Mahmoud Djamal
pentru textul : Haiku-uri deFaine versuri, a meritat sa-mi obosesc privirea batrana ca sa le deslusesc. Cred totusi ca textul ar trebui evidentiat, poza nu mi se pare nimic deosebit ci doar un fundal care ingreuneaza lectura. Sincer fotografia ar putea sa lipseasca de langa aceste versuri, parerea mea. Andu
pentru textul : Jaded deAm revenit. Am așteptat să se dospească impresiile legate de acest text și iată-mă. Știi ce reproșez acestei poezii? Nu reușesc cu nici un chip să mă las "furată" de el. Sigur, poate să fie vina mea exclusivă, îmi asum și această posibilitate. Pot să fie de vină incantațiile pe care m-am străduit să le încadrez dincolo de aparențe, dar tot mi se par artificiale. Știu, ele își au locul în universul tău poetic, de aceea spun că poate o fi vreo neputință a mea de percepție. Mi-au plăcut în mod deosebit: "ce îngăduință mai mare decît răbdarea avută de ceară față de flacăra ei" - m-a urmărit imaginea aceasta astăzi; "sînt așa îndrăgostită de tine încît te iau de soț cu moarte cu tot", "nu am știut niciodată cum să te numesc puteam să te strig în o mie de feluri într-o zi însă am găsit un îndreptar cu numele tău – femeie" - periculos tărâm atingi tu aici. Zâmbesc, și-ți spun că versurile care urmează sunt prea slabe pentru frumusețea și jocul celor citate de mine. Aaa... lumânările aprinse pe la colțuri de alei m-au dus cu gândul la un loc în București de care mi-e tare, tare dor. Ce să-i faci, suntem sclavii gândirii asociative.
pentru textul : epifania de primăvară deMi-a plăcut, atmosferă cu adevărat aerisită, chiar dacă nu neapărat orientală.
pentru textul : Întâmplare banală cu o perdea de nouri gri deFinalul însă m-a dezamăgit.
Lumina slab ca un bec de 30 W??
Una că nu știu să fie becuri de 30 de W (o fi asta vreun schepsis??) dar cea mai bolnavă e însăși comparația care nu doar strică aerul poemului de parcă autorul ar fi mâncat prea multă fasole înainte să se așterne pe scris un poem aerisit ci închide orice variantă cu acel 'atât' ultimativ, finalmente complet neinspirat, de fapt mai degrabă transpirat. O pun pe seama caniculei.
E atat de "simpla" ca devine simplista. Am s-o sterg. Dar, deocamdata o mai las. Poate scot ceva din ea re-scriind-o.
pentru textul : Simplu dea compara hermeneia cu Villon nu reuşeşte să demonstreze decît o gîndire simplistă. Şi mă tem că pînă şi autorul gafei îşi dă seama de ea. Nu cred că se merită să onorez elucubraţia asta cu vreo opinie.
pentru textul : Anotimp deAm scris de vreo doua ori un comentariu aici insa inainte de a valida trimiterea acestuia pagina disparea. Asa ca am sa ma rezum a spune ca mi-a placut.
pentru textul : fericirea II deOriana, nici nu l-am perceput ca pe un reproș, și ai dreptate, dacă facem puțin abstracție de experimentul acesta. Dar aici, în context, cred totuși că rămân singurele potrivite. În prima parte este re-crearea lumii, de aceea am simțit involuntar nevoia să folosesc acele cuvinte, și nu altele. Și cred că exprimă atmosfera arhaică, de început de lume. În ultima parte însă, îmi scăpase. Acolo ai observat, cred, ca apăruse prăpastia, acum am modificat, folosindu-ți sugestia, am înlocuit nămol cu noroi. De data aceasta, e lumea de după seara dintâi. O lume cu alt suflu. Îți mulțumesc, păstrează mireasma aceea. "Zeci de ani" era bine... tot aici, lasă deceniile pe altă dată:-) Vladimir, sunt două focuri, două ființe creând o lume nouă, într-adevăr. Am șovăit între colaj poetic și cutia cu nisip, vizuală în nici un caz... mă bucur că îmi sprijini alegerea. Am dorit să pun mai mult accent pe gesturile sacramentale, poate de aceea și iluzia de oniric, pe care o sesiza și Oriana mai sus. Observator atent, cum m-am obișnuit, mulțumesc și ție :-)
pentru textul : Seara întâi deNu vreau să sune prea emfatic, dar dacă nu îl aveam pe Homer omenirea pierdea războiul Troiei. Iată de ce orice martor al orișicărui război este un martor esențial pentru noi. Și cu atât mai mult când acesta ne este redat cu grație și într-o vocabulă de zile mari, chiar demnă de marele William.
pentru textul : there is a war ▒ dehehe! ma gandeam sa umblu si pe-aci o leaca, sa vad, precum spui, ce si cum:) tare-s curios daca se poate spune si astfel ce-am spus pana acum altfel. desi...
pentru textul : pre post și ne viziune deOff, Ionuț, bineînțeles că nu-i nici un bai... Puteai și tu în cazul acesta să specifici la subtitlu că e vorba de volumul de poezie întitulat „Absența a ceea ce suntem” . Astfel, nu mă oboseam nici eu să-ți tastez un comentariu; astfel te scuteai și tu pe tine de oboseala unei tastări explicative și în felul acesta ieșeam în câștig și tu și eu/
pentru textul : Poemul fără de sfârşit dePe de altă parte, aici e chiar atelier literar, unde se discută și se critică aplicat pe texte. Nu văd rostul publicării aici a unui text deja publicat pe hârtie, la care tu ca autor, nu accepți nici un fel de critică sau obiecție. Matei Vișniec e Matei Vișniec, iar Ionuț Caragea este Ionuț Caragea... O seară bună, Eugen.
... într-adevăr, cine știe cum vin întrebările, de ce rămân și de ce sunt corozive?! însă plin de înțeles e faptul că suntem fraze, cu semne de punctuație greșite uneori, ilizibile alteori, pentru cei apropiați, pentru cei cărora vrem a le transmite ceea ce suntem, frumoasă ideea ta cami....
pentru textul : semne detrec întotdeauna din ce în ce mai tineri, mai frumoși, pedanți, îmbrăcați în haine de duminică, părinții coborâți din icoanele copilăriei noastre...și atunci brazda inimii se deschide iar și rămâne o rană dinspre care semeni singurătatea gândurilor vechi, amare. îmbătrinim încet și trist mai mult decât ei până când vor fi ei copiii, până când nu vom mai putea intra cu toate amintirile pe nicio ușă a cerului...
pentru textul : lodenul alb deCălin și Bianca, mulțumesc pentru că mă citiți. Apreciez timpul fiecăruia, pentru că îi știu valoarea. cu sympatheia, Paul
pentru textul : Scrisoare de toamnă deNu-i rau defel... insa nu pricep de ce exact 4 camere... ai vrut sa sugerezi ceva cu cifra respectiva sau este o chestiune ce tine de universul personal al autorului? Desigur mi-ai putea raspunde... de ce nu 4 camere? ceea ce e desigur foarte adevarat. Imi place discursul simplu dar nu simplist... "cancerul singurătăți" e insa prea uzitat, la fel ca si "chiriașii vremelnici". Consiliul hermeneia considera ca ai potential pentru a scrie texte foarte bune, motiv pentru care, printre altele, a considerat terminata perioada noviciatului tau pe acest site... rezervele exista insa fata de faptul ca esti destul de putin activ pe acest site. Cred ca este aici o chestiune de aranjare a prioritatilor... in ceea ce ne priveste ti-am acordat incredere si asteptam texte bune si comentarii pertinente.
pentru textul : apartament cu 4 camere deeseu depre... farfurii?
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deGlumesc, desigur. Speram sa nu fie asa previzibila cum spuneti, dar asta e. Multumesc!
am să revin pe text, Virgil, mulțam de popasul elegant.
pentru textul : din sensibilitățile băiatului care aduce pizza deFrumos, mi-a amintit de cuburile de la Pogor. Si finalul, reusit.
pentru textul : are voie iarna cuburi? deun poem marin in care versurile se strang din larg spre a se intalni, ca niste valuri, risipindu-se la mal. ata pot spune la aceasta tarzie ora.
pentru textul : omotetie deStefan, iti multumesc, "urmarirea" ta ma onoreaza. N-am numarat, sunt prea multe? :-) Am pus contactul meu in profil. Multumesc inca o data, Bobadil.
pentru textul : împăcarea cu lumina deAm rugat pe cineva să îmi citească textul acesta. A fost o experiență inedită. Alina are talentul de a scrie texte foarte recitabile (dacă mi se permite să mă exprim așa). Și mai cred ceva, că imaginația Alinei este atît atuul ei cît și călcîiul lui Ahile. Nu pot decît să îi urez să nu cadă victima ei. Am citit și eu textul acum. Background-ul a fost Symphony of Dreams de Kitaro. Trebuie să recunosc că finalul, finalul textului e magistral. Îți dă senzația aceea de poezie coaptă, care a stat mult în tine. Felicitări.
pentru textul : let's get together deAndu, faptul că acest haiku nu îţi sugerează nimic ţie nu înseamnă că este lipsit de valenţe artistice. Este adevărat că e un simplu fapt de observaţie din dormitorul meu, unde ţin cutii de puzzle pe dulap. Dar dacă de gândeşti mai bine puzzle înseamnă compunere şi descompunere, fapte evident legate de somnul superficial. Tresăriri apar mai ales la începutul somnului. Lumea e descompusă în vise.
pentru textul : Haiku deDar cel mai important lucru, pe care îl ştiai şi tu, este că poezia nu este fotografie sau hiperrealism decât arar. Experienţele oamenilor diferă şi nu este obligatoriu ca poezia să fie expresia unei trăiri sau cunoaşteri universale. Haiku-ul nu este nici el o formă de demagogie sau ceva absolut universal care să fie pe placul sau înţelesul oricui. Nu este oratorie. Ce poezie ar mai fi poezie dacă toţi ar avea aceeaşi experienţă, dacă toţi ar înţelege sau dacă poetul şi-ar explica poeziile?
Şi ce legătură are lex-ul tău cu poezia mea? Te crezi mare magistrat sau tribun al poporului? Declami tu despre valoarea haiku-ului meu? Sincer, nu prea te înţeleg.
foarte bine alese evenimentele din cronologie. o privire de ansamblu; nimic in plus, nimic in minus pt o introducere in istoria acestu curent. va urmaresc cu interes articolele si ma bucura ca readuceti in discutie un curent artistic atat de deosebit, si in care si romanii au avut un cuvant serios de spus. poate pe viitor si un articol despre miscarile suprarealista si neosuprarealista din romania matei h
pentru textul : 60 de ani de Surealism deGorune, hai lasam nenascutii cai sa pasca pe nenascutele campii... Acum tocmai lucrez la ceva care are legatura cu rezonanta. Interesant fenomen, nu crezi? Boba :-)
pentru textul : Mahalaua deschide lumea: globalizând-o demultumesc de trecere si pareri hialin. te asigur ca voi tine cont de ele pe viitor. trecerea ta ma bucura si te mai astept.
pentru textul : Tot pieptul cerului dePagini