Mai intai, multumesc pentru lectura atenta.
"te rog sa nu te uiti la mine ca la cine stie ce Barbie girl!" este replica Ligiei, care nu vrea sa fie vazuta de personajul masculin ca o Barbie girl. Nefiind vorba despre vocativ, virgula nu isi are rostul.
Cat despre expresiile englezesti, am primit, intr-adevar, oarece comentarii negative din cauza lor, dar consider ca se potrivesc cu felul de a fi al personajelor,iar acestea nu trebuie neaparat sa trezeasca simpatii.
Ok, voi lasa spatii intre paragrafe, dar, in rest, I'll think about it.
Te regăsesc cu bucurie și prin cele străinătățuri. Îngerul a cărui aripi le desfășori pare să aibă în întregime aripile albastre, un semn al diafanului și chiar al însingurării meditative. Căderea lui e una blândă, prin toate elementele pe care le desfășori în surprinderea acestei planări, de la flori de lotus și stropi de rouă la luceferi și apele ploilor. Un zbor prin spații oarecum luxuriante, cu o finalitate care îl individualizează. Ești un înger.
Nu-s aşa nepotriviţi ochelarii ăia... Ai remarcat foarte bine sindromul acela, "nu mi se poate întâmpla mie". Dar dacă s-a înţeles altceva din poezie, e vina celui care a scris, nu a cititorului :). Trebuie să mai reglez un pic "avansul" :).
traducerea mi se pare placuta desi nu am pretentia a cunoaste suficient limba franceza pentru a o putea critica. Mi-a atras atentia ulimul vers si am studiat mai in adinc problema. Evident traducerea de poezie este un lucru dificil si de multe ori (o spun din proprie experienta) este mai degraba o rescriere a poeziei in cealalata limba. Am rezerve fata de reusita expresiei "Muziciana a tacerii". Mi se pare ca artificializeaza tonul mult mai natural din limba franceza (sau mai bine zis a ceea ce inteleg eu in limba franceza). Probabil ca eu m-as fi aventurat sa traduc "Artista simpla a tacerii". Dar asta este doar o simpla opinie.
iata cum cineva a reusit sa ma faca sa rid astazi. cineva care nu a auzit de chestia aia de-i zice eu poetic. si care nu are evident nici o legatura cu „poetul din mine” din acest text.
elian, nu cred ca esti tu in masura sa justifici sau nu cantitatea de virulenta din comentariile mele iar in ce priveste lipsa de politete sau comportament civilizat cred ca am manifestat-o de mult prea multe ori si mi-a fost intimpinata de comportamente jalnice precum cel al Elei ela, nu draga mea, gresesti. tu ai "acostat" anuntul de mai sus ca sa ne spui vrute si nevrute. acestea sint faptele si sint de o nepolitete si un tupeu care baleiaza intre ridicol si jalnic. dar asta nu este treaba mea. nu ma intereseaza in ce masura te faci tu de ris atita timp cit faci chestiile astea in alta parte. apoi prin recidiva ai continuat sa imi raspunzi ignorind atentionarea mea. mi se pare de prost gust sa "justifici" continuarea comportamentului tau datorita interventiei mele. ai calcat flagrant regulamentul de mai multe ori si continui sa sfidezi. pur si simpli ma oboseste sa fac educatie unui om care nu o are si acuza pe celalalt ca jigneste. eu zic sa te uiti in oglinda si sa vezi mai bine cum arati inainte de a ma acuza. sint prea multi cei care mi-au spus ca nu stii sa te comporti intr-o comunitate. pe Hemeneia noi cautam ca oamenii sa fie respectati, relaxati si responsabili. oricine abuzeaza acest cadru nu il merita.
ai dreptate. si eu am argumentat cu mine insumi pe ideea folosirii termenului. iar la "marmura vie" m-a deranjat potentialul de a fi perceput drept eminescian. va trebui sa fac ceva acolo. merci. e doar un text.
de acord cu antecomentatorii mei. un text cu porțiuni memorabile dar cu început și fluență confuză. am observat că se fac filme indie în ultima vreme în stilul acesta. de aceea nu mă pot decide dacă toată cromatica asta vintage de polaroid este o greșeală sau este o artă.
nu știu încă ce imagine să pun sau dacă nu cumva să "alcătuiesc" eu una. în ce privește "the feeling" sau "snow patrol" nu sînt familiar dar probabil e de vină proverbiala mea incultură (sic!) mulțumesc pentru citiri și comentarii. evident fiecare cititor este liber, și cred că se simte liber în fața textului să își imagineze, să filozofeze sau să teologhisească după plăcere. eu continui să cred că aș mai avea de lucru la formă. dar și acest lucru rămîne un aspect subiectiv în ultimă instanță
in primul rand, sunt niste acorduri gresite. vezi aici:
"vă puteţi exprima prin simpla manipulare a oamenilor minusculi
a lumii acestora
de a cărei evoluţie veţi fi direct răspunzători."
si aici:
"cîştigător cel în al cărui lume minusculă"
apoi, l-as mai subtia. de ex., din
"la picioarele tale oameni mici într-o lume minusculă
îşi duc nestingheriţi viaţa
pentru ei picioarele tale sunt un templu înaintea căruia se închină
şi aduc ofrande."
as pastra doar
"la picioarele tale oameni mici într-o lume minusculă
pentru ei picioarele tale sunt templu"
(in ideea ca nu prea mergem la templu...sa rontaim seminte, nu? :) )
"voi lua o scurtă pauză timp de gîndire
să vă formulaţi cu grijă întrebările
eu mi-am pregătit răspunsurile cu grijă."
repetitia aceea...si pe urma, de ce iei tu pauza de gandire pentru ca ei sa formuleze intrebari?
"nu uitaţi să vă descălţaţi să păşiţi uşor pe neauzite' - dublul adverb.
curat, departe de strune :) o schiţă tăioasă şi rece a unui personaj devenit obiectul devorat şi devorator, ţigara.
e plăcută secvenţa cu covrigi ca final surpriză,
însă pentru mine poemul s-a-cheiat la "cam atât știam despre el"
asta e chiar in plus "părea o bombă artizanală
dezamorsată ", cred că reactiile de tipu' asta trebuie lăsate cititorului :)
Are you serious, Margas????!! Tu chiar crezi că cineva aici te privește ca pe un newcomer? Ultima dată cînd am verificat erai „autor” și nu „nou venit”. Ba chiar, dacă îmi aduc aminte bine, tot acești editori care „fac abuzuri” și „care în loc să comenteze textele postate fac 'ce vrea mușchii lor' la umbra unui talent al domniilor lor”, sînt cei care mi-au propus să te promovăm la „autor” oarecum „în regim de urgență” pentru că, au zis ei, ai talent. Draga mea, crede-mă, tot ce spui tu nu face decît să te afunde tot mai mult în ridicol. Pentru că absolut nimeni nu a știut și nici nu e interesat dacă tu ești sau nu supraponderală. Eu cel puțin, nu. Iar fotografia ta nu trădează așa ceva. Așa că nu faci decît să alergi nefugărită. Te asigur eu că nimeni, nu are nimic cu tine. A fost o glumă. Can you get it???!! O simplă glumă. Simți oare atît de mult nevoia să te transformi într-o drama queen?? Cristina a încercat să îți explice. Ioana s-a autoironizat la maximum doar, te vei calma. Se pare însă că ai o problemă profundă de insecuritate personală și incapacitate de a primi glume. Ceea ce este foarte grav. Iar dacă Vlad este un infatuat mă faci pur și simplu să rîd. Asta mai ales în contextul în care cam prin toate comentariile te dai mare cunoscătoare de oameni. Ei bine, dacă ai reușit ceva atunci ai reușit să ne convingi că nu cunoști oamenii și că ai o profundă incapacitate de a trăi relaxată între glume și ironii. Iar asta este o problemă de care va trebui să te ocupi dacă vrei să trăiești între oameni, care nu numai să fie nevoiți să accepte ironia ta, dar care să aibă dreptul să îți servească și ție o doză de pamflet. Altfel vei râmîne cumplit de singură. Nu știu dacă îți dai seama de asta. Incidentul acesta va trece. Dar oamenii te vor evita de acum. Dacă asta îți dorești, asta vei obține.
P.S.
și apropos de asocierea imaginii tale cu imaginea unui pachet de margarină. imaginea mea a fost asimilată imaginii unui cerșetor homeless aici pe hermeneia. tot vlad a făcut-o. iar altă dată mi-a efeminat figura asemănîndu-mă cu bianca goean. Astea sînt cele pe care mi le mai aduc aminte. adriana lisandru a fost asemănată cu un turc cu mustață. crezi că ești singura? probabil că ești singura care habar nu are de glumă. cînd se face pe seama ei. se pricepe însă cînd miștocărește pe alții. tu chiar înțelegi conceptul de ipocrizie sau îți este total străin, domnișoară (doamnă) Stoicovici?
eu nu pot fi de acord cu antecomentatorii mei. dimpotriva, cred ca poemul creste in intensitate cu cat se apropie de final. e ceva aici din marin sorescu, din nea marin, din moromete, din ceea ce inseamna a fi un fel de maestru pentru sine si pentru ceilalti. este istoria unui om care lasa in urma lui un nume, care lasa un semn in sufletele altora. de asta mi se pare din partea autorului, un act de recunoastere si recunostinta, care face o dedicatie. de aici, necesitatea de a scrie direct, fara artificii stilistice, din inima cum se spune. e semnul care arata catre semnul ce l a atins candva. cine respinge un astfel de text, nu cred ca o face in privinta textului, ci in privinta a ceea ce spune: ca se poate transmite bucuria de a trai, asa cum se traieste pe sine cineva. sau cum ai transmite sufletul. chicere e mesia lui ion, vasile si gheorghe. si a tuturor celorlalti heruvimi si serafimi. asta e smecheria, ca si noica, care singur vedea soareci. cine ar indrazni sa spuna ca nu? penita pentru omul si poetul chichere
complex, da este un poem complex, iar mesajul oscilează între delicatețe (feminină, cum altfel?) și un suprarealism bine dozat, așa cred. personal, îmi place foarte mult începutul: mi-am strâns hainele, le-am tăiat toate mânecile,
mâinile mele se văd clare ca două crengi de mesteacăn
n-am găsit nimic ca să pipai,
să mă facă să uit de tine.
a venit o ceață mare
am mâncat compot la borcan
am stat pe balcon și am desfăcut prunele
până la sâmbure și m-am gândit la tine
dacă îmi întind mâinile în față ele dispar
dacă mi le duc în jurul gâtului
simt cum pulsează douăzeci de mii de obsesii
câte o mie pentru fiecare geană de pe ochi
câte o sută
pentru fiecare celulă
*
dragul meu,
mi-e din ce în ce mai greu să mă fizex pe lucrurile pozitive.
alice cântă la pian și plânge
are mâinile uimitor de albe,
chipul ei trăiește fiecare sunet și toți
necunoscuții o salută
iar poemul își merită trăirile sofisticate pe care le reazemă în cititor. o duminică frumoasă indeed! și un poem fain!
Mi-a placut si chiar asteptam un poem despre criza si nu oriunde ci aici, pe Hermeneia din motive cred eu lesne de inteles. vad acest poem ca pe un strigat si nu orice fel de strigat, este o revolta oare? Nu, mie imi pare mai degraba o resemnare in fata inevitabilului foarte plastic reprezentat in text: "acest vals ametitor care nu se mai termina"... aici as fi eliminat versul de legatura "precum criza iubito" deoarece versul de final este edificator "aceasta fermecatoare (genial epitet :-) criza mondiala". Cred ca ar merita inceput un serial pe tema asta... depinde doar de noi sa nu-l facem telenovela mexicana :-) O lectura cat se poate de agreabila, Andu
îmi place cum dezinvoltura se pliază pe discurs și o face atât de feminin, încât nuanțele grave ale cuvintelor sunt ca un fum amintitor. un poem frumos pe care îl trec la preferate. am o singură reținere, la versul cu hibernarea, eu l-aș scoate, zic și eu...
anyway, congrat! cum zice cel mai deștept fiu al lui David:)
Caline, multumesc pentru mereu atenta si rafinata lectura.
Gorune, "imi iese" tot mai rar nu pentru ca "asa e Boba" ci pentru ca imbatranesc si eu... Cand eram mai tanar "imi iesea" si de mai multe ori pe zi :-)
Onorat de trecerea Seniorilor,
Andu
"Antropos" se detșeaza psihologic de "Zoon" poate prin actul intențional al conștiinței, ca sa fiu in ton cu Husserl... Problema e e mult mai complexă si diversă ca să o decelam aici, dar in nuce putem spune ilar: Orient-Occident se văd prin bun simț/ Când omul e Om si n-are dezminț... Mulțumesc pentru trecere peste aceasta "pajiște eseistică", care se vrea o mica atitudine in fața iminentei integrări a României in UE (gest de "zoon politikon"...)
si pe mine "mă fascinează moldovencele de peste prut"; am si luat una dintre ele de nevasta :))
un poem nostalgic, ca de iarna, cand nu mai iesi afara cu saptamanile;
imi place imaginea fetei care a murit otravita, dar pe care inca o auzi cantand la pian.
emilian, tu nu ești un poet adevărat, tu ești Poetul pe care noi îl așteptăm și îți mulțumim ori de câte ori ne mai împărtășești câte ceva din creația ta despre care, așa cum bine zice ante/comentatoarea mea, vom mai auzi mult timp de acum încolo, la table, la șah, la ce-o fi acolo, nu contează, un volum de emilian pal secam să fie.
Îți duci cititorul fără frică peste tot emiliane, doar dacă ai putea să scrii și tu ceva altfel decât astea pe care probabil le ai deja băgate într-o formulă în excel.
Eu deja nu mai simt aproape nimic când te citesc jur.
Și te apreciez la fel ca în prima zi dar, pentru numele lui Dumnezeu, fă ceva, altceva. Ieși din pielea asta personală care mie de exemplu nu îmi mai spune chiar nika.
Poezie pentru holograf sau direcția 5... caut altceva habar n-am ce... etc
Andu
unii nu simt gustul unui eveniment ca acela al fricii ori al libertăţii - depinde însă de condiţiile în care simţi aceste două atribute ale vieţii - căci există fel şi fel de frici, fel şi fel de libertăţi-, însă nici nu ar fi corect să ne imaginăm, nu zic altfel, că şi cei care duc mai departe viaţa, tinerii, urmaşii etc ar trebui să treacă prin ce am trecut unii dintre noi, ca să înţeleagă, ca să simtă gustul...
oricum eu cred ă fiecare generaţie are "momentele ei de degustat" pe care nu le vor avea aceia care vin după ei ş.a.m.d.
oricum, interesant punctul tău de vedere.
Virgil, atenţie la "O mulțime de lucruri au trecut" şi la "Într-un fel mi-a milă"!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mai intai, multumesc pentru lectura atenta.
pentru textul : Incienso de"te rog sa nu te uiti la mine ca la cine stie ce Barbie girl!" este replica Ligiei, care nu vrea sa fie vazuta de personajul masculin ca o Barbie girl. Nefiind vorba despre vocativ, virgula nu isi are rostul.
Cat despre expresiile englezesti, am primit, intr-adevar, oarece comentarii negative din cauza lor, dar consider ca se potrivesc cu felul de a fi al personajelor,iar acestea nu trebuie neaparat sa trezeasca simpatii.
Ok, voi lasa spatii intre paragrafe, dar, in rest, I'll think about it.
Te regăsesc cu bucurie și prin cele străinătățuri. Îngerul a cărui aripi le desfășori pare să aibă în întregime aripile albastre, un semn al diafanului și chiar al însingurării meditative. Căderea lui e una blândă, prin toate elementele pe care le desfășori în surprinderea acestei planări, de la flori de lotus și stropi de rouă la luceferi și apele ploilor. Un zbor prin spații oarecum luxuriante, cu o finalitate care îl individualizează. Ești un înger.
pentru textul : Înger singur deUn comentariu generos poate mai generos decat poezia in sine pe care dealtfel o ajuta,o explica atat de bine. Multumiri Calin.
pentru textul : Interferenţă deNu-s aşa nepotriviţi ochelarii ăia... Ai remarcat foarte bine sindromul acela, "nu mi se poate întâmpla mie". Dar dacă s-a înţeles altceva din poezie, e vina celui care a scris, nu a cititorului :). Trebuie să mai reglez un pic "avansul" :).
pentru textul : Milli detraducerea mi se pare placuta desi nu am pretentia a cunoaste suficient limba franceza pentru a o putea critica. Mi-a atras atentia ulimul vers si am studiat mai in adinc problema. Evident traducerea de poezie este un lucru dificil si de multe ori (o spun din proprie experienta) este mai degraba o rescriere a poeziei in cealalata limba. Am rezerve fata de reusita expresiei "Muziciana a tacerii". Mi se pare ca artificializeaza tonul mult mai natural din limba franceza (sau mai bine zis a ceea ce inteleg eu in limba franceza). Probabil ca eu m-as fi aventurat sa traduc "Artista simpla a tacerii". Dar asta este doar o simpla opinie.
pentru textul : Sfântă deiata cum cineva a reusit sa ma faca sa rid astazi. cineva care nu a auzit de chestia aia de-i zice eu poetic. si care nu are evident nici o legatura cu „poetul din mine” din acest text.
oricum, merci pentru observatii
pentru textul : să nu căutați poetul din mine deelian, nu cred ca esti tu in masura sa justifici sau nu cantitatea de virulenta din comentariile mele iar in ce priveste lipsa de politete sau comportament civilizat cred ca am manifestat-o de mult prea multe ori si mi-a fost intimpinata de comportamente jalnice precum cel al Elei ela, nu draga mea, gresesti. tu ai "acostat" anuntul de mai sus ca sa ne spui vrute si nevrute. acestea sint faptele si sint de o nepolitete si un tupeu care baleiaza intre ridicol si jalnic. dar asta nu este treaba mea. nu ma intereseaza in ce masura te faci tu de ris atita timp cit faci chestiile astea in alta parte. apoi prin recidiva ai continuat sa imi raspunzi ignorind atentionarea mea. mi se pare de prost gust sa "justifici" continuarea comportamentului tau datorita interventiei mele. ai calcat flagrant regulamentul de mai multe ori si continui sa sfidezi. pur si simpli ma oboseste sa fac educatie unui om care nu o are si acuza pe celalalt ca jigneste. eu zic sa te uiti in oglinda si sa vezi mai bine cum arati inainte de a ma acuza. sint prea multi cei care mi-au spus ca nu stii sa te comporti intr-o comunitate. pe Hemeneia noi cautam ca oamenii sa fie respectati, relaxati si responsabili. oricine abuzeaza acest cadru nu il merita.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deai dreptate. si eu am argumentat cu mine insumi pe ideea folosirii termenului. iar la "marmura vie" m-a deranjat potentialul de a fi perceput drept eminescian. va trebui sa fac ceva acolo. merci. e doar un text.
pentru textul : cum atingi pietrele acelea netede ale caldarîmului dede acord cu antecomentatorii mei. un text cu porțiuni memorabile dar cu început și fluență confuză. am observat că se fac filme indie în ultima vreme în stilul acesta. de aceea nu mă pot decide dacă toată cromatica asta vintage de polaroid este o greșeală sau este o artă.
pentru textul : Ruleta rusească denu știu încă ce imagine să pun sau dacă nu cumva să "alcătuiesc" eu una. în ce privește "the feeling" sau "snow patrol" nu sînt familiar dar probabil e de vină proverbiala mea incultură (sic!) mulțumesc pentru citiri și comentarii. evident fiecare cititor este liber, și cred că se simte liber în fața textului să își imagineze, să filozofeze sau să teologhisească după plăcere. eu continui să cred că aș mai avea de lucru la formă. dar și acest lucru rămîne un aspect subiectiv în ultimă instanță
pentru textul : sînt un nasture demultumesc de apreciere, an bun!
pentru textul : de mers cu bicicleta detu esti un dragut Andu, multumesc de sugestii!!
pentru textul : anotimpuri cu pălării vechi deIoana, nu este lozinca mea, literatura te contrazice! Dar tu știi asta...
pentru textul : ieși afară javră ordinară dein primul rand, sunt niste acorduri gresite. vezi aici:
"vă puteţi exprima prin simpla manipulare a oamenilor minusculi
a lumii acestora
de a cărei evoluţie veţi fi direct răspunzători."
si aici:
"cîştigător cel în al cărui lume minusculă"
apoi, l-as mai subtia. de ex., din
"la picioarele tale oameni mici într-o lume minusculă
îşi duc nestingheriţi viaţa
pentru ei picioarele tale sunt un templu înaintea căruia se închină
şi aduc ofrande."
as pastra doar
"la picioarele tale oameni mici într-o lume minusculă
pentru ei picioarele tale sunt templu"
(in ideea ca nu prea mergem la templu...sa rontaim seminte, nu? :) )
"voi lua o scurtă pauză timp de gîndire
să vă formulaţi cu grijă întrebările
eu mi-am pregătit răspunsurile cu grijă."
repetitia aceea...si pe urma, de ce iei tu pauza de gandire pentru ca ei sa formuleze intrebari?
"nu uitaţi să vă descălţaţi să păşiţi uşor pe neauzite' - dublul adverb.
pentru textul : intraţi pe forum aici decurat, departe de strune :) o schiţă tăioasă şi rece a unui personaj devenit obiectul devorat şi devorator, ţigara.
pentru textul : covrigi calzi dee plăcută secvenţa cu covrigi ca final surpriză,
însă pentru mine poemul s-a-cheiat la "cam atât știam despre el"
asta e chiar in plus "părea o bombă artizanală
dezamorsată ", cred că reactiile de tipu' asta trebuie lăsate cititorului :)
Are you serious, Margas????!! Tu chiar crezi că cineva aici te privește ca pe un newcomer? Ultima dată cînd am verificat erai „autor” și nu „nou venit”. Ba chiar, dacă îmi aduc aminte bine, tot acești editori care „fac abuzuri” și „care în loc să comenteze textele postate fac 'ce vrea mușchii lor' la umbra unui talent al domniilor lor”, sînt cei care mi-au propus să te promovăm la „autor” oarecum „în regim de urgență” pentru că, au zis ei, ai talent. Draga mea, crede-mă, tot ce spui tu nu face decît să te afunde tot mai mult în ridicol. Pentru că absolut nimeni nu a știut și nici nu e interesat dacă tu ești sau nu supraponderală. Eu cel puțin, nu. Iar fotografia ta nu trădează așa ceva. Așa că nu faci decît să alergi nefugărită. Te asigur eu că nimeni, nu are nimic cu tine. A fost o glumă. Can you get it???!! O simplă glumă. Simți oare atît de mult nevoia să te transformi într-o drama queen?? Cristina a încercat să îți explice. Ioana s-a autoironizat la maximum doar, te vei calma. Se pare însă că ai o problemă profundă de insecuritate personală și incapacitate de a primi glume. Ceea ce este foarte grav. Iar dacă Vlad este un infatuat mă faci pur și simplu să rîd. Asta mai ales în contextul în care cam prin toate comentariile te dai mare cunoscătoare de oameni. Ei bine, dacă ai reușit ceva atunci ai reușit să ne convingi că nu cunoști oamenii și că ai o profundă incapacitate de a trăi relaxată între glume și ironii. Iar asta este o problemă de care va trebui să te ocupi dacă vrei să trăiești între oameni, care nu numai să fie nevoiți să accepte ironia ta, dar care să aibă dreptul să îți servească și ție o doză de pamflet. Altfel vei râmîne cumplit de singură. Nu știu dacă îți dai seama de asta. Incidentul acesta va trece. Dar oamenii te vor evita de acum. Dacă asta îți dorești, asta vei obține.
P.S.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deși apropos de asocierea imaginii tale cu imaginea unui pachet de margarină. imaginea mea a fost asimilată imaginii unui cerșetor homeless aici pe hermeneia. tot vlad a făcut-o. iar altă dată mi-a efeminat figura asemănîndu-mă cu bianca goean. Astea sînt cele pe care mi le mai aduc aminte. adriana lisandru a fost asemănată cu un turc cu mustață. crezi că ești singura? probabil că ești singura care habar nu are de glumă. cînd se face pe seama ei. se pricepe însă cînd miștocărește pe alții. tu chiar înțelegi conceptul de ipocrizie sau îți este total străin, domnișoară (doamnă) Stoicovici?
eu nu pot fi de acord cu antecomentatorii mei. dimpotriva, cred ca poemul creste in intensitate cu cat se apropie de final. e ceva aici din marin sorescu, din nea marin, din moromete, din ceea ce inseamna a fi un fel de maestru pentru sine si pentru ceilalti. este istoria unui om care lasa in urma lui un nume, care lasa un semn in sufletele altora. de asta mi se pare din partea autorului, un act de recunoastere si recunostinta, care face o dedicatie. de aici, necesitatea de a scrie direct, fara artificii stilistice, din inima cum se spune. e semnul care arata catre semnul ce l a atins candva. cine respinge un astfel de text, nu cred ca o face in privinta textului, ci in privinta a ceea ce spune: ca se poate transmite bucuria de a trai, asa cum se traieste pe sine cineva. sau cum ai transmite sufletul. chicere e mesia lui ion, vasile si gheorghe. si a tuturor celorlalti heruvimi si serafimi. asta e smecheria, ca si noica, care singur vedea soareci. cine ar indrazni sa spuna ca nu? penita pentru omul si poetul chichere
pentru textul : Poemul pentru Chichere decomplex, da este un poem complex, iar mesajul oscilează între delicatețe (feminină, cum altfel?) și un suprarealism bine dozat, așa cred. personal, îmi place foarte mult începutul:
mi-am strâns hainele, le-am tăiat toate mânecile,
mâinile mele se văd clare ca două crengi de mesteacăn
n-am găsit nimic ca să pipai,
să mă facă să uit de tine.
a venit o ceață mare
am mâncat compot la borcan
am stat pe balcon și am desfăcut prunele
până la sâmbure și m-am gândit la tine
dacă îmi întind mâinile în față ele dispar
dacă mi le duc în jurul gâtului
simt cum pulsează douăzeci de mii de obsesii
câte o mie pentru fiecare geană de pe ochi
câte o sută
pentru fiecare celulă
*
dragul meu,
mi-e din ce în ce mai greu să mă fizex pe lucrurile pozitive.
alice cântă la pian și plânge
are mâinile uimitor de albe,
chipul ei trăiește fiecare sunet și toți
necunoscuții o salută
iar poemul își merită trăirile sofisticate pe care le reazemă în cititor. o duminică frumoasă indeed! și un poem fain!
pentru textul : magazinul cu piane de"din care se aud doar bătăile inimii" suna oarecum nepoetic as zice
pentru textul : căutîndu-mi ochii deMi-a placut si chiar asteptam un poem despre criza si nu oriunde ci aici, pe Hermeneia din motive cred eu lesne de inteles. vad acest poem ca pe un strigat si nu orice fel de strigat, este o revolta oare? Nu, mie imi pare mai degraba o resemnare in fata inevitabilului foarte plastic reprezentat in text: "acest vals ametitor care nu se mai termina"... aici as fi eliminat versul de legatura "precum criza iubito" deoarece versul de final este edificator "aceasta fermecatoare (genial epitet :-) criza mondiala". Cred ca ar merita inceput un serial pe tema asta... depinde doar de noi sa nu-l facem telenovela mexicana :-) O lectura cat se poate de agreabila, Andu
pentru textul : e bine deîmi place cum dezinvoltura se pliază pe discurs și o face atât de feminin, încât nuanțele grave ale cuvintelor sunt ca un fum amintitor. un poem frumos pe care îl trec la preferate. am o singură reținere, la versul cu hibernarea, eu l-aș scoate, zic și eu...
pentru textul : Fără cuvinte deanyway, congrat! cum zice cel mai deștept fiu al lui David:)
Caline, multumesc pentru mereu atenta si rafinata lectura.
pentru textul : absalor deGorune, "imi iese" tot mai rar nu pentru ca "asa e Boba" ci pentru ca imbatranesc si eu... Cand eram mai tanar "imi iesea" si de mai multe ori pe zi :-)
Onorat de trecerea Seniorilor,
Andu
"Antropos" se detșeaza psihologic de "Zoon" poate prin actul intențional al conștiinței, ca sa fiu in ton cu Husserl... Problema e e mult mai complexă si diversă ca să o decelam aici, dar in nuce putem spune ilar: Orient-Occident se văd prin bun simț/ Când omul e Om si n-are dezminț... Mulțumesc pentru trecere peste aceasta "pajiște eseistică", care se vrea o mica atitudine in fața iminentei integrări a României in UE (gest de "zoon politikon"...)
pentru textul : Est ca Vest deDragutica spre reusita alegoria umilintei literare. Observ un progres.
pentru textul : umbra de furnică dedorincozan nu sufera de cozanism si nici nu este poetul care scrie mai bine sau mai prost. este fiinta care multumeste
pentru textul : o cântare a gleznelor. a lui esme desi pe mine "mă fascinează moldovencele de peste prut"; am si luat una dintre ele de nevasta :))
pentru textul : servis auto deun poem nostalgic, ca de iarna, cand nu mai iesi afara cu saptamanile;
imi place imaginea fetei care a murit otravita, dar pe care inca o auzi cantand la pian.
emilian, tu nu ești un poet adevărat, tu ești Poetul pe care noi îl așteptăm și îți mulțumim ori de câte ori ne mai împărtășești câte ceva din creația ta despre care, așa cum bine zice ante/comentatoarea mea, vom mai auzi mult timp de acum încolo, la table, la șah, la ce-o fi acolo, nu contează, un volum de emilian pal secam să fie.
pentru textul : patetic age deÎți duci cititorul fără frică peste tot emiliane, doar dacă ai putea să scrii și tu ceva altfel decât astea pe care probabil le ai deja băgate într-o formulă în excel.
Eu deja nu mai simt aproape nimic când te citesc jur.
Și te apreciez la fel ca în prima zi dar, pentru numele lui Dumnezeu, fă ceva, altceva. Ieși din pielea asta personală care mie de exemplu nu îmi mai spune chiar nika.
Poezie pentru holograf sau direcția 5... caut altceva habar n-am ce... etc
Andu
Mulțumesc pentru observații și comentariu, Cailean. Sărbători Fericite.
pentru textul : AVATAR deunii nu simt gustul unui eveniment ca acela al fricii ori al libertăţii - depinde însă de condiţiile în care simţi aceste două atribute ale vieţii - căci există fel şi fel de frici, fel şi fel de libertăţi-, însă nici nu ar fi corect să ne imaginăm, nu zic altfel, că şi cei care duc mai departe viaţa, tinerii, urmaşii etc ar trebui să treacă prin ce am trecut unii dintre noi, ca să înţeleagă, ca să simtă gustul...
oricum eu cred ă fiecare generaţie are "momentele ei de degustat" pe care nu le vor avea aceia care vin după ei ş.a.m.d.
oricum, interesant punctul tău de vedere.
Virgil, atenţie la "O mulțime de lucruri au trecut" şi la "Într-un fel mi-a milă"!
pentru textul : 25 de ani deasa e domnisoara aida, poemul e dar nu pare
pentru textul : despre furtunile cu numele tău dePagini