pune dom'le ce vrei. atita timp cit respecti regulamentul (ceea ce nu prea observ ca iti place) si atita timp cit are valoare literara esti binevenit sa postezi aici. cind nu, te asigur ca te poti astepta la consecinte. in ce priveste parerea ta despre mine ca persoana, ti-am mai spus, sint obisnuit cu magarii, insulte, minciuni, abureli si restul spectrului. singura problema este ca aici pe hermeneia, si acum cred ca am sa ti-o spun pentru ultima data, nu incurajam si nu ne intereseaza comentariile personale de tip chat sau forum sau ce o mai fi pe acolo. exista spatii unde poti face asta cu cine vrei tu. aici insa nu ne preocupa asta si consideram ca deraiaza scopul hermeneia. sper ca poti intelege asta. daca nu poti sau nu vrei sa o intelegi vor fi, asa cum spuneam, consecinte. da, si eu mai gindeam, (chiar vorbeam acum citeva minute cu cineva despre asta) Adriana, ca parca una din cele mai simple virtuti crestine este smerenia (care ma tem ca nu mai are nevoie sa o definim aici). si totusi parca si asta este prea complicata sau prea grea pentru unii. de unde si concluzia mea ca s-ar putea sa nu fie crestini. dar, asa cum am mai spus, nu ma pot rezuma decit la "s-ar putea" de vreme ce nu voi putea sti niciodata intreg adevarul despre un om. asta insa nu ma impiedica sa nu continui sa ma intreb si sa ma mir.
nici nu stiu cu ce sa incep!
stai sa ma uit inca o data la incadrare!
da, "poezie generala". mai bine il postai la jurnal.
incep cu ce-mi place. fiindca imi va lua mai putin timp:
"plouă mărunt.
o să cresc un hibiscus în palme
pînă la înflorire."
aici ar fi poezie. in rest, e un fel de confesiune, nu tocmai ingrijit intocmita si, culmea, nici macar ingrijit redactata. uita-te si tu:
"aşteptînd cine o să moară primul."
"mizeriza adevărului desculţ zgîrîindu-şi"
"după pereţi era mai soare"
"de la zgomotul maşinilorr
şi cîntecele vecinilor de peste perete"
plus truismele:"cîteva amintiri îţi pot transforma iubirea în ură"
sau
"suferinţa e uneori necesară
şi chiar plăcută."
si astea nu sunt pasaje cautate, ci descoperite la prima lectura.
concluzia ar fi, ca sa ma folosesc de un rand de aici, "cîte banalităţi se scurg odată cu apa aceasta"
(nu ca traire, ci ca expresie a ei.
nu, eu nu te pot incuraja sa mergi in directia asta. asa ca textul acesta va fi mutat in santierul literar.
sper sa te intorci asupra lui si sa vezi ce poti obtine de aici.
Las un semn tocmai aici. Nu va cunosc nu ma cunosteti. Am urmarit(e drept tacut) scriitura dumneavoastra. O mina sigura, un autor care conduce textul si nu invers(cum e cazul meu). E un text inteligent, o inteligenta pe care am mai intilnit-o la Cosmin Perta si Claudiu Banu. Ca sa ma explic: initial am avut impresia ca citesc un proces verbal de constatare a unui deces liric si ludic. Sintem toti satui de autoconfesiuni si lamentatii. E o limita foarte fragila intre poezie si confesiune. Din punctul meu de vedere fiecare are o poveste, nu poezie. Cind reusesti sa ajungi la cel de linga tine(stiu ca e cliseu), chiar de-ar fi unul singur, inseamna ca ti-ai atins scopul. Subliniez citeva lucruri:
se simte faptul ca textul e scris dintr-o sau dintr-un instict/respiratie
se simte ca te stapinesti in asa fel incit cititorii te simt
Pentru mine senzorialul conteaza foarte mult in poezie. Adica fa-ma sa simt. Asta e poezia pentru mine.
Si nu e com de complezenta.
In plus, am vazut un com hilar. Nu am nici o intentie de a fi vulgar. Mie taica-miu imi zicea: mai pulica/emilica du-te si-mi adu sticla de votca.
Ecaterina, eu sper si stiu ca o sa scapati cu bine. Insa ce ar trebui sa faci (dupa ce scapi, desigur) ar fi sa pui diacritice la text, sa lasi doar una dintre "2cm pe minut" si "sapte metri pe zi", ca nu se leaga, sa corectezi expresia "iesite pe dinafara" si "apa fierbe dupa 100 de grade celsius" plus exprimarea "fiinte care iubesc gaurile", apoi sa gasesti o exprimare mai de doamne-ajuta la "satenii locali" (or exista si sateni globali?) (poate voiai sa zici "localnici?). Poemul asta parca e scris de tine, in fine. Un inceput promitator.
M-am jucat putin gandindu-ma ca nimeni nu-si va da seama... aceasta conexiune peste-iubeste rezoneaza in alt plan cu perechea Ihtus - agape, mirele divin si iubirea ca jertfa... sunt impresionat de faptul ca ai sesizat aritmia de referinta, asezata tocmai ca un hint. Ma bucur ca lectorii poeziei mele sunt inteligenti si citesc si printre randuri.
Trebuie să spun ceva, nu? Eu te-am îndemnat la așa ceva. Ei bine, excelent, secțiunea proză a Hermeneii e la picioarele tale. Ai talent, nu mai e pic de îndoială. După mine, ești un mare câștig pentru site. Dar nu ți-o lua în cap, muncește. Deși mă îndoiesc că talentul se poate pierde. Dialogul pentru tine nu mai are nici o taină. Mânuire desăvârșită, atractivă, ușor de citit, îmbietoare. Știi să pui în cuvintele personajelor sens, mesaj, contur de caracter. Nuanța artistică a "indicațiilor de regie" poate încadra textul foarte bine și la povestire. Deocamdată lasă și eseul deoparte. O singură obiecție: "un pic de respect, ce naiba" îmi sună cam scorțos și artificial. Dar e doar o părere personală, așa văd eu expresia asta.
puteai să scoți mai mult de aici, subiectul e generos te sfătuiesc să mai scrii pe tema art nouveau, dar după ce ți-ai spălat înainte ochii o oră cu afișele lui gustav mucha... :) poemul mi se pare incitant, ca o parfumieră din sticlă verde închizând fumuri lascive, dar mi-a lăsat senzația de incompletitudine...
Dragă Cami, nu, aici nu încurajăm răspunsul cu aceeași monedă; tocmai de aceea există moderator. Dacă fiecare ar proceda astfel, am avea numai scandaluri aici, or nu pentru aceasta există hermeneia. Comentariul Marinei nu este pe lângă text, draga mea. El reprezintă însă, așa cum spuneam, poate prea mult doar răspunsul stârnit de textul tău în ea și mai puțin un comentariu din care tu sau alții să înțeleagă ceva despre scriitura ta. Te rog să reții că nu există așa ceva reglementat (și sper eu că nici nu va fi, altfel ne vom transforma în niște roboți) pe site; cu toate acestea am intervenit pentru că da, consider că fiecare s-ar folosi mai mult dacă am vorbi în comentarii despre text mai mult decât despre noi înșine. Deși, așa cum spunea Marina, este și aceasta un răspuns: textul tău a însemnat ceva pentru cititor. Sper ca, dacă va mai fi cazul vreodată, să nu mai răspunzi "cu aceeași monedă" (aș spune eu, chiar cu una mai dură). Îndrăznim să credem că oamenii mai știu și de vorbă bună pe-aici. Nu suntem chiar în situația la care ai făcut tu aluzie. Și cu aceasta vă voi ruga să revenim la text și la literatură.
excelent, foarte puternice imagini si foarte mult curaj a le lasa sa iasa fara cenzura. mi se pare ca ai atins un punct de echilibru in calatoria ta estetica. admir in mod deosebit precizia textului. nu se mai pierde in prea multe planuri. are ceva de ionesco. "prietene nu mă lua în seamă eu nu exist eu sînt o umbră o energie pe care o simți din cînd în cînd ca atunci cînd se ia curentul într-o instituție și se aprinde generatorul de rezervă eu sînt rezerva de oameni cînd vom popula altă planetă"
Îmi place mult schimbul de idei și aici chiar a fost super. Mă rog, mai puțin partea în care Paul mă acuză de fustiță fără să bage mâna să verifice dacă n-oi avea și eu pe undeva, bine ascunsă, o anagramă ca a lui.
Însă răspunsul meu cred că se găsește destul de clar exprimat în comm-urile anterioare și, dacă îmi este îngăduit, Virgil, o să sintetizez aici încă o dată. Eu cred că nu poezia ar putea fi pe moarte (și nu doar poezia, putem extinde la muzica clasică, la pictură, you name it...) ci forma (formele) ei de manifestare, iar aici tehnologia are un cuvânt greu de spus. Poate ăsta ar fi un subiect mai 'la obiect' ca să zic așa, de dezbătut, și nu o întrebare cvasi-retorică de felul celei din titlul acestei mese rotunde dar care, după cum se dovedește, atunci când la ea apar niște personaje cu o părere mult prea bună despre propria mult prea inflamată persoană, devine colțuroasă.
Margas
Alma, nu pot decât să spun că ceea ce există rămâne. ulțumesc. Am făcut câteva schimbări esențiale, chiar și la ultimele 2 versuri care cred eu că sunt mai bine așa construite și ca mesaj, și ca imagine, și ca ideatică.
Am citit textul tău Adriana. Nu mă împac cu versurile acestea: "am aprins poezii dar cuvintele lor fac umbră în mine degeaba/peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit.". Mi se par în plus. Uite ce final puternic ai: "sunt toată un fluier prin care nimicul îşi cheamă acasă/dulăii bătrâni.":) Practic ar îmbrăca toată tristeţea unui copil rătăcit:)
Emile, eu fac o distinctie foarte clara intre cele doua site-uri, de aceea pe agonia nu mai activez de multa vreme, spre deosebire de tine. O simpla balba de limbaj intr-un comentariu nu poate justifica faptul ca eu nu as stii unde ma aflu, sa fim seriosi. Raman la parerea ca o "remarcare" ar trebui sa fie insotita de o explicatie, sau sa se scoata rubrica respectiva de tot. In situatia de fata, ea nu transmite nimic. Cu atat mai mult cu cat aici avem de-a face cu un text al unui editor Hermeneia, care se presupune ca se constituie intr-unul dintre cele doua voturi, cum spui tu...Si spun asta fiind unul dintre autorii care au avut cateva "texte remarcate"... nici pana in ziua de azi nu am inteles de ce tocmai acelea, iti spun sincer, si mi-ar fi placut sa aflu asta de la mariile lor, editorii Hermeneia care m-au votat. Virgile, ai dreptate, pentru tine pacat ca nu exista doua Marine Nicolaeve... insa din fericire pentru unul ca mine. Eu nu contest calitatea ei de editor, ci mai degraba simtul ei estetic si limba de lemn. Analizeaza-i comentariile: femeia asta nu poate scrie de la ea intr-un comm mai mult de o propozitie, restul citeaza din text. Asta desigur cand nu scrie celebrele cuvinte "un text slab", etc, etc... Din cand in cand mai scrie cate un text bun, recent i-am acordat si o penita, pe care am acordat-o cu toata buna credinta. Textul e text, oricand. Insa comentariile Marinei Nicolaev sunt sub orice critica, total neinspirate, denotand o lipsa de aplecare asupra continutului poetic al unui text... in marea lor majoritate. Daca munceste cu atata sarg, poate pentru ea special ar trebui sa nascocesti postul de "silent master editor". Bobadil.
Au poeziile tale dragă Elia David, ceva autentic, de suflet. Acest dialog atât de cald, cu atâta sensibilitate punctat are și ritm și delicatețe. Merită adunate într-o carte cândva. Și ilustrate. Eu le văd ilustrate de Elena Boariu Opriș.
cu tot respectul pentru amintirea lui Leoveanu dar nu exista cumva un risc prea mare de auto-strangulare in niste forme foarte limitate care la urma urmei pot da nastere la artificializare si uniformizare?
si de ce crezi ca textul nu ar mai putea contine si ultimul vers? in afara de "argumentul" acesta fonetic.
nu ma pot masura cu hanny, care reuseste sa produca bijuterii si in comentarii. eu o sa comentez... prozaic, pe text. strict literar, si linea a luat caimacul. receptorul meu textual e de natura muzicala. aud muzicalitatea textului, cu melodie, armonie, contrapunct, tot tacamul. textul lui calin/cailean nu are absolut nici o singura nota falsa, toate accentele cad exact unde trebuie, forta evocatoare e la inaltimea subiectului, tensiunea dozata cu finetze si mereu la nivel inalt, poanta destul de bine mascata, simti ca va veni o poanta dar n-o poti prevedea, iar poanta e scrisa adanc... am apreciat acele comentarii ale autorului pe care le-am citit. marturisesc ca n-am prera citit poezia lui, habar n-am cum e ca poet, dar ca prozator e unul solid. il astept si cu o intriga epica, cu texte dialogate (dialogul final mi s-a parut partea cu ceva sub nivelul restului, e fluent dar n-are acelasi sunet de bronz. are insa alibi, dialogul e momentul de destindere post climax. presupun ca intr-un text unde dialogul are functie principala va suna pe masura. rim
hecatonhire, cred ca te-ai prins care e ideea acestui rosario cat si cea platoniciana. de aici, si senzatia de ne-aparținere si nereactia cititorilor. daca vrei negru pe alb sau invers voi reveni fara probleme. scaunul de toaleta ramane aici ca ....un motor imobil :D
eventual. text sub așteptări. se susține în prea puține puncte. nu contează că ideea e bătătorită, nici că scriitura clasicizată obligă la o abordare comună a temei., dar intensitatea scade după prima strofă și rămâne așa. sau nu-mi mai plac mie poemele cuminți. remarc doar versurile 2, 3 și 4 din prima strofă.
Regula jocului e aceasta: să comentăm fără să ne supere opiniile celuilalt, dacă nu sunt de rea-credință. Ceea ce cred că se și întâmplă. Nu știu despre ce despotisme vorbiți, nu le-am observat și sper că nici nu voi fi pus în situație. Dar micile polemici sunt bune, mai animă viața site-ului. Yester, aparatul meu critic e clar, iar nu unul contradictoriu. N-ai citit atent. Eu vorbeam nu de șaizecism, ci de clișee. Că le-am identificat ca șaizeciste (puteau fi optzeciste ori milenariste, sau mai știu eu de ce soi) e o altă problemă. Conceptele sunt utilizabile (pentru moment). Chestiunea e să nu facem (cum se mai face) din ele un criteriu de valoare: optzecismul e bun sau e rău; milenarismul e singura soluție, mizerabilismul e formidabil...Cam asta ar fi problema. Numeroasele mele cronici și articole din presa scrisă (strânse, parțial, și în volume, v. datele biobibliografice) o ridică adesea și, din câte s-a spus, nu într-un mod conradictoriu. Dar, ca să revin, dle V. T., chestia cu incultura e o simplă cochetărie...Altminteri, mă bucur că v-am stârnit un pic.
Iar am trei tablouri pe acelaşi perete :)
Riscul este acela al evaluării prin comparaţie, al ierarhizării, al umbririi valorice.
Titlul grupajului este sugestiv ( trebuie corectat urgent!).
Al doilea poem este preferatul meu, fiindcă dincolo de captura fotografică se vede o legătură cauză/efect între cele două planuri. Poemul are o tensiune interioară, o zbatere ca aripa buburuzei care nu mai găseşte alte plante înflorite şi se consolează cu nişte mărăcini, singurii ce pot înfrunta bruma. Un singur aspect deranjează un pic, disonanţa ,,ză-zboa...".
La primul poem am o întrebare: eşti sigură că preferi varianta ,,mânăstire" în loc de ,,mănăstire" ?
Aştept cu drag următoarele poeme. Atenţie să nu aluneci prea mult spre metaforizare. Natura are ,,metaforele" ei. Trebuie doar descoperite şi înrămate în cuvinte.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pune dom'le ce vrei. atita timp cit respecti regulamentul (ceea ce nu prea observ ca iti place) si atita timp cit are valoare literara esti binevenit sa postezi aici. cind nu, te asigur ca te poti astepta la consecinte. in ce priveste parerea ta despre mine ca persoana, ti-am mai spus, sint obisnuit cu magarii, insulte, minciuni, abureli si restul spectrului. singura problema este ca aici pe hermeneia, si acum cred ca am sa ti-o spun pentru ultima data, nu incurajam si nu ne intereseaza comentariile personale de tip chat sau forum sau ce o mai fi pe acolo. exista spatii unde poti face asta cu cine vrei tu. aici insa nu ne preocupa asta si consideram ca deraiaza scopul hermeneia. sper ca poti intelege asta. daca nu poti sau nu vrei sa o intelegi vor fi, asa cum spuneam, consecinte. da, si eu mai gindeam, (chiar vorbeam acum citeva minute cu cineva despre asta) Adriana, ca parca una din cele mai simple virtuti crestine este smerenia (care ma tem ca nu mai are nevoie sa o definim aici). si totusi parca si asta este prea complicata sau prea grea pentru unii. de unde si concluzia mea ca s-ar putea sa nu fie crestini. dar, asa cum am mai spus, nu ma pot rezuma decit la "s-ar putea" de vreme ce nu voi putea sti niciodata intreg adevarul despre un om. asta insa nu ma impiedica sa nu continui sa ma intreb si sa ma mir.
pentru textul : ce frumusețe rară denici nu stiu cu ce sa incep!
stai sa ma uit inca o data la incadrare!
da, "poezie generala". mai bine il postai la jurnal.
incep cu ce-mi place. fiindca imi va lua mai putin timp:
"plouă mărunt.
o să cresc un hibiscus în palme
pînă la înflorire."
aici ar fi poezie. in rest, e un fel de confesiune, nu tocmai ingrijit intocmita si, culmea, nici macar ingrijit redactata. uita-te si tu:
"aşteptînd cine o să moară primul."
"mizeriza adevărului desculţ zgîrîindu-şi"
"după pereţi era mai soare"
"de la zgomotul maşinilorr
şi cîntecele vecinilor de peste perete"
plus truismele:"cîteva amintiri îţi pot transforma iubirea în ură"
sau
"suferinţa e uneori necesară
şi chiar plăcută."
si astea nu sunt pasaje cautate, ci descoperite la prima lectura.
concluzia ar fi, ca sa ma folosesc de un rand de aici, "cîte banalităţi se scurg odată cu apa aceasta"
(nu ca traire, ci ca expresie a ei.
nu, eu nu te pot incuraja sa mergi in directia asta. asa ca textul acesta va fi mutat in santierul literar.
pentru textul : tunelul desper sa te intorci asupra lui si sa vezi ce poti obtine de aici.
Las un semn tocmai aici. Nu va cunosc nu ma cunosteti. Am urmarit(e drept tacut) scriitura dumneavoastra. O mina sigura, un autor care conduce textul si nu invers(cum e cazul meu). E un text inteligent, o inteligenta pe care am mai intilnit-o la Cosmin Perta si Claudiu Banu. Ca sa ma explic: initial am avut impresia ca citesc un proces verbal de constatare a unui deces liric si ludic. Sintem toti satui de autoconfesiuni si lamentatii. E o limita foarte fragila intre poezie si confesiune. Din punctul meu de vedere fiecare are o poveste, nu poezie. Cind reusesti sa ajungi la cel de linga tine(stiu ca e cliseu), chiar de-ar fi unul singur, inseamna ca ti-ai atins scopul. Subliniez citeva lucruri:
pentru textul : Noapte bună, copii dese simte faptul ca textul e scris dintr-o sau dintr-un instict/respiratie
se simte ca te stapinesti in asa fel incit cititorii te simt
Pentru mine senzorialul conteaza foarte mult in poezie. Adica fa-ma sa simt. Asta e poezia pentru mine.
Si nu e com de complezenta.
In plus, am vazut un com hilar. Nu am nici o intentie de a fi vulgar. Mie taica-miu imi zicea: mai pulica/emilica du-te si-mi adu sticla de votca.
Ecaterina, eu sper si stiu ca o sa scapati cu bine. Insa ce ar trebui sa faci (dupa ce scapi, desigur) ar fi sa pui diacritice la text, sa lasi doar una dintre "2cm pe minut" si "sapte metri pe zi", ca nu se leaga, sa corectezi expresia "iesite pe dinafara" si "apa fierbe dupa 100 de grade celsius" plus exprimarea "fiinte care iubesc gaurile", apoi sa gasesti o exprimare mai de doamne-ajuta la "satenii locali" (or exista si sateni globali?) (poate voiai sa zici "localnici?). Poemul asta parca e scris de tine, in fine. Un inceput promitator.
pentru textul : scrisoare deFrumos, Vlad! Pentru că se vede prin tine mai ales... dar și pentru ce spune Silvia, las un semn modest, cu drag!
pentru textul : cromatic ps demereu fugim de ceea ce nu știm și ne dorim de asemenea. poemul este o mărturie în acest sens.
pentru textul : december spleen deM-am jucat putin gandindu-ma ca nimeni nu-si va da seama... aceasta conexiune peste-iubeste rezoneaza in alt plan cu perechea Ihtus - agape, mirele divin si iubirea ca jertfa... sunt impresionat de faptul ca ai sesizat aritmia de referinta, asezata tocmai ca un hint. Ma bucur ca lectorii poeziei mele sunt inteligenti si citesc si printre randuri.
pentru textul : Doi deTrebuie să spun ceva, nu? Eu te-am îndemnat la așa ceva. Ei bine, excelent, secțiunea proză a Hermeneii e la picioarele tale. Ai talent, nu mai e pic de îndoială. După mine, ești un mare câștig pentru site. Dar nu ți-o lua în cap, muncește. Deși mă îndoiesc că talentul se poate pierde. Dialogul pentru tine nu mai are nici o taină. Mânuire desăvârșită, atractivă, ușor de citit, îmbietoare. Știi să pui în cuvintele personajelor sens, mesaj, contur de caracter. Nuanța artistică a "indicațiilor de regie" poate încadra textul foarte bine și la povestire. Deocamdată lasă și eseul deoparte. O singură obiecție: "un pic de respect, ce naiba" îmi sună cam scorțos și artificial. Dar e doar o părere personală, așa văd eu expresia asta.
pentru textul : Livada ușilor deschise deputeai să scoți mai mult de aici, subiectul e generos te sfătuiesc să mai scrii pe tema art nouveau, dar după ce ți-ai spălat înainte ochii o oră cu afișele lui gustav mucha... :) poemul mi se pare incitant, ca o parfumieră din sticlă verde închizând fumuri lascive, dar mi-a lăsat senzația de incompletitudine...
pentru textul : Art Nouveau deDragă Cami, nu, aici nu încurajăm răspunsul cu aceeași monedă; tocmai de aceea există moderator. Dacă fiecare ar proceda astfel, am avea numai scandaluri aici, or nu pentru aceasta există hermeneia. Comentariul Marinei nu este pe lângă text, draga mea. El reprezintă însă, așa cum spuneam, poate prea mult doar răspunsul stârnit de textul tău în ea și mai puțin un comentariu din care tu sau alții să înțeleagă ceva despre scriitura ta. Te rog să reții că nu există așa ceva reglementat (și sper eu că nici nu va fi, altfel ne vom transforma în niște roboți) pe site; cu toate acestea am intervenit pentru că da, consider că fiecare s-ar folosi mai mult dacă am vorbi în comentarii despre text mai mult decât despre noi înșine. Deși, așa cum spunea Marina, este și aceasta un răspuns: textul tău a însemnat ceva pentru cititor. Sper ca, dacă va mai fi cazul vreodată, să nu mai răspunzi "cu aceeași monedă" (aș spune eu, chiar cu una mai dură). Îndrăznim să credem că oamenii mai știu și de vorbă bună pe-aici. Nu suntem chiar în situația la care ai făcut tu aluzie. Și cu aceasta vă voi ruga să revenim la text și la literatură.
pentru textul : se-ntâmplă uneori deexcelent, foarte puternice imagini si foarte mult curaj a le lasa sa iasa fara cenzura. mi se pare ca ai atins un punct de echilibru in calatoria ta estetica. admir in mod deosebit precizia textului. nu se mai pierde in prea multe planuri. are ceva de ionesco. "prietene nu mă lua în seamă eu nu exist eu sînt o umbră o energie pe care o simți din cînd în cînd ca atunci cînd se ia curentul într-o instituție și se aprinde generatorul de rezervă eu sînt rezerva de oameni cînd vom popula altă planetă"
pentru textul : conclusion deÎmi place mult schimbul de idei și aici chiar a fost super. Mă rog, mai puțin partea în care Paul mă acuză de fustiță fără să bage mâna să verifice dacă n-oi avea și eu pe undeva, bine ascunsă, o anagramă ca a lui.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deÎnsă răspunsul meu cred că se găsește destul de clar exprimat în comm-urile anterioare și, dacă îmi este îngăduit, Virgil, o să sintetizez aici încă o dată. Eu cred că nu poezia ar putea fi pe moarte (și nu doar poezia, putem extinde la muzica clasică, la pictură, you name it...) ci forma (formele) ei de manifestare, iar aici tehnologia are un cuvânt greu de spus. Poate ăsta ar fi un subiect mai 'la obiect' ca să zic așa, de dezbătut, și nu o întrebare cvasi-retorică de felul celei din titlul acestei mese rotunde dar care, după cum se dovedește, atunci când la ea apar niște personaje cu o părere mult prea bună despre propria mult prea inflamată persoană, devine colțuroasă.
Margas
Alma, nu pot decât să spun că ceea ce există rămâne. ulțumesc. Am făcut câteva schimbări esențiale, chiar și la ultimele 2 versuri care cred eu că sunt mai bine așa construite și ca mesaj, și ca imagine, și ca ideatică.
pentru textul : negru ascuns deAm citit textul tău Adriana. Nu mă împac cu versurile acestea: "am aprins poezii dar cuvintele lor fac umbră în mine degeaba/peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit.". Mi se par în plus. Uite ce final puternic ai: "sunt toată un fluier prin care nimicul îşi cheamă acasă/dulăii bătrâni.":) Practic ar îmbrăca toată tristeţea unui copil rătăcit:)
Sau poate doar percepţia mea să fie vinovată:)
SilVia
pentru textul : s-a rătăcit tristețea deEmile, eu fac o distinctie foarte clara intre cele doua site-uri, de aceea pe agonia nu mai activez de multa vreme, spre deosebire de tine. O simpla balba de limbaj intr-un comentariu nu poate justifica faptul ca eu nu as stii unde ma aflu, sa fim seriosi. Raman la parerea ca o "remarcare" ar trebui sa fie insotita de o explicatie, sau sa se scoata rubrica respectiva de tot. In situatia de fata, ea nu transmite nimic. Cu atat mai mult cu cat aici avem de-a face cu un text al unui editor Hermeneia, care se presupune ca se constituie intr-unul dintre cele doua voturi, cum spui tu...Si spun asta fiind unul dintre autorii care au avut cateva "texte remarcate"... nici pana in ziua de azi nu am inteles de ce tocmai acelea, iti spun sincer, si mi-ar fi placut sa aflu asta de la mariile lor, editorii Hermeneia care m-au votat. Virgile, ai dreptate, pentru tine pacat ca nu exista doua Marine Nicolaeve... insa din fericire pentru unul ca mine. Eu nu contest calitatea ei de editor, ci mai degraba simtul ei estetic si limba de lemn. Analizeaza-i comentariile: femeia asta nu poate scrie de la ea intr-un comm mai mult de o propozitie, restul citeaza din text. Asta desigur cand nu scrie celebrele cuvinte "un text slab", etc, etc... Din cand in cand mai scrie cate un text bun, recent i-am acordat si o penita, pe care am acordat-o cu toata buna credinta. Textul e text, oricand. Insa comentariile Marinei Nicolaev sunt sub orice critica, total neinspirate, denotand o lipsa de aplecare asupra continutului poetic al unui text... in marea lor majoritate. Daca munceste cu atata sarg, poate pentru ea special ar trebui sa nascocesti postul de "silent master editor". Bobadil.
pentru textul : puterea mea e în tine deAu poeziile tale dragă Elia David, ceva autentic, de suflet. Acest dialog atât de cald, cu atâta sensibilitate punctat are și ritm și delicatețe. Merită adunate într-o carte cândva. Și ilustrate. Eu le văd ilustrate de Elena Boariu Opriș.
pentru textul : O depărtare decu tot respectul pentru amintirea lui Leoveanu dar nu exista cumva un risc prea mare de auto-strangulare in niste forme foarte limitate care la urma urmei pot da nastere la artificializare si uniformizare?
pentru textul : copacul dinăuntru desi de ce crezi ca textul nu ar mai putea contine si ultimul vers? in afara de "argumentul" acesta fonetic.
nu ma pot masura cu hanny, care reuseste sa produca bijuterii si in comentarii. eu o sa comentez... prozaic, pe text. strict literar, si linea a luat caimacul. receptorul meu textual e de natura muzicala. aud muzicalitatea textului, cu melodie, armonie, contrapunct, tot tacamul. textul lui calin/cailean nu are absolut nici o singura nota falsa, toate accentele cad exact unde trebuie, forta evocatoare e la inaltimea subiectului, tensiunea dozata cu finetze si mereu la nivel inalt, poanta destul de bine mascata, simti ca va veni o poanta dar n-o poti prevedea, iar poanta e scrisa adanc... am apreciat acele comentarii ale autorului pe care le-am citit. marturisesc ca n-am prera citit poezia lui, habar n-am cum e ca poet, dar ca prozator e unul solid. il astept si cu o intriga epica, cu texte dialogate (dialogul final mi s-a parut partea cu ceva sub nivelul restului, e fluent dar n-are acelasi sunet de bronz. are insa alibi, dialogul e momentul de destindere post climax. presupun ca intr-un text unde dialogul are functie principala va suna pe masura. rim
pentru textul : Fuga deare, totusi, cineva o idee pentru un titlu mai potrivit poemului asta?
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci deHepl!
hecatonhire, cred ca te-ai prins care e ideea acestui rosario cat si cea platoniciana. de aici, si senzatia de ne-aparținere si nereactia cititorilor. daca vrei negru pe alb sau invers voi reveni fara probleme. scaunul de toaleta ramane aici ca ....un motor imobil :D
pentru textul : rosario deDorin, bănuiesc că aceste versuri ți-au plăcut. Aș fi vrut să știu părerea ta despre poem ca un întreg... Cu stimă
pentru textul : antikythera deeventual. text sub așteptări. se susține în prea puține puncte. nu contează că ideea e bătătorită, nici că scriitura clasicizată obligă la o abordare comună a temei., dar intensitatea scade după prima strofă și rămâne așa. sau nu-mi mai plac mie poemele cuminți. remarc doar versurile 2, 3 și 4 din prima strofă.
pentru textul : eventual poetul deRegula jocului e aceasta: să comentăm fără să ne supere opiniile celuilalt, dacă nu sunt de rea-credință. Ceea ce cred că se și întâmplă. Nu știu despre ce despotisme vorbiți, nu le-am observat și sper că nici nu voi fi pus în situație. Dar micile polemici sunt bune, mai animă viața site-ului. Yester, aparatul meu critic e clar, iar nu unul contradictoriu. N-ai citit atent. Eu vorbeam nu de șaizecism, ci de clișee. Că le-am identificat ca șaizeciste (puteau fi optzeciste ori milenariste, sau mai știu eu de ce soi) e o altă problemă. Conceptele sunt utilizabile (pentru moment). Chestiunea e să nu facem (cum se mai face) din ele un criteriu de valoare: optzecismul e bun sau e rău; milenarismul e singura soluție, mizerabilismul e formidabil...Cam asta ar fi problema. Numeroasele mele cronici și articole din presa scrisă (strânse, parțial, și în volume, v. datele biobibliografice) o ridică adesea și, din câte s-a spus, nu într-un mod conradictoriu. Dar, ca să revin, dle V. T., chestia cu incultura e o simplă cochetărie...Altminteri, mă bucur că v-am stârnit un pic.
pentru textul : ambiguu pentru ruperi de ritm și tăcere deMulţumesc pentru citire şi pentru sugestie. Mi se pare oportună, aştept alte comuri, la sfârşit voi vedea. Cu preţuire,
pentru textul : ceremonia deIar am trei tablouri pe acelaşi perete :)
pentru textul : Înșir`te mărgărite deRiscul este acela al evaluării prin comparaţie, al ierarhizării, al umbririi valorice.
Titlul grupajului este sugestiv ( trebuie corectat urgent!).
Al doilea poem este preferatul meu, fiindcă dincolo de captura fotografică se vede o legătură cauză/efect între cele două planuri. Poemul are o tensiune interioară, o zbatere ca aripa buburuzei care nu mai găseşte alte plante înflorite şi se consolează cu nişte mărăcini, singurii ce pot înfrunta bruma. Un singur aspect deranjează un pic, disonanţa ,,ză-zboa...".
La primul poem am o întrebare: eşti sigură că preferi varianta ,,mânăstire" în loc de ,,mănăstire" ?
Aştept cu drag următoarele poeme. Atenţie să nu aluneci prea mult spre metaforizare. Natura are ,,metaforele" ei. Trebuie doar descoperite şi înrămate în cuvinte.
adaugire: un endecasilab si un decasilab iambic
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) deimi place. nu spun nu. dar as fi vrut mai mult. sau mai putin. in plus, as pune alt titlu
pentru textul : Și piatra dintre noi deUneori e greu să comentezi un haiku, pentru că el lasă în urmă doar o undă, un cronotop care te cuprinde sau nu. Aici m-a prins.
pentru textul : ruginiu de"lîngă pat pat un sac de plastic exact ca într-un avion...", pentru mine asta e smiorcaiala.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) deMi-au placut aceste versuri, m-am regasit in ele, asa scriam si eu odata, nu la fel de bine, dar aveam acelasi vocabular.
pentru textul : nimpheas dePagini