Cezar,
Mie, însemnările tale mi se par frumoase şi îmi amintesc întrucâtva de Alecu Russo. Cred, totuşi, că ai putea înlocui ,,ascensionalitate'' cu ,,ascensiune''. Şi mai sunt câteva mici erori: ,,privirera'', ,,excrescenţe a pietre'' (corect: pietrei), ,,ce crează (corect: creează) impresia'', ,,anotimpurie''. Cu stimă.
Nichita ajuns aproape de degradare. Un interviu în care se înghesuie unii să-i smulgă cuvinte, probabil după multe pahare de votcă, cuvinte care, cel puțin la început, sunt ode jenante aduse prolecultismului. dincolo de valoarea ”iconografică”, apropo de unul dintre subiecte, așa zisul interviu, discuția e mai mult o șuetă între amici de pahar. Adam Puslovic era, se știe, prieten bun cu Nichita, cel a cărui genă rusofonă l-a trădat nu doar în nostalgia după Cehov, ci mai ales după alte apucături...
Trist, ăsta e interviul, pasaj care a mai circulat pe net. Trist, alcoolizat, o realitate ingenuă pentru majoritatea ”fanilor”.
Ce înseamnă arta pentru dumneavoastră?
un material brut, slefuit de unicitatea ochiului fiecarui artist.
acolo in starea initiala se vede libertatea partii din univers care domina spiritul, sufletul si trupul omului, se vede si tot ce nu se poate elibera de sub dimensiunea om.
zic si eu.
Unii spun ca orice face un artist, se numeşte artă. Ce ne poţi spune legat de această afirmaţie?
as lua-o invers, daca tot facand arta esti ridicat la rangul de artist, adica ai acel feedback social specific?
percep ochiul ca fiind cel ce triaza ceea ce contine un fior artistic si ce nu?
percep asimilind tot ce poate apoi modificand, deformand intr-o diversitate. rearanjeaza stari si informatii. tot exersand rezulta ceva ce seamana destul de bine cu insasi natura ce a creat ochiul si trasaturile specifice. alteori exersand rezulta ceva ce nu mai seamana deloc.
gata . ajunge. am obosit. restul maine. un interviu bun are doar o intrebare, maxim doua si raspunsuri lungi cat o logoree de secole.
Nu înțeleg de ce textul poartă subtitlul care este. Cred că Erato mai are ceva cale de străbătut... sau o fi ceva esoteric aici. Ai patru acuzative care încep cu prepoziția "de". A-propos de lucrul pe text.
cu tot respectul pentru femei, acest text este unul comun.
prea comun pentru așteptările zilelor noastre.
am citit cateva dintre creatiile dvs. și deocamdată, rămîn la aceeași idee.
nimic.
argumente, elian, argumente. pe hermeneia noi gindim draga mea, nu agonizam. deci cu reactii din astea simplute nu te ridici mai sus de un zgomot de fond. iar eu ma astept de la tine la mai mult alina, n-ai spus decit ca n-ai spus nimic. asta ar trebui sa fie un raspuns inteligent sau o dovada de lasitate? la alegere...
Madim, permite-mi sa trec cu incetinitorul prin poezia ta in seara aceasta, fara prea multe urme. Doar acestea: atmosfera bine conturata, sustinuta, cuvantul unduieste si se ridica chiar asemenea unui sarpe din iarba. Promit ca voi reveni, acum te mai rog doar sa te mai uiti la "și cămășile verzi cu doi nasturi ca să nu se vadă înăuntru", prea multe cuvinte, prea multe explicatii... Dar revin, promit. Ai facut primul pas spre ingeri si ironia vine ca de la sine: de teama sa ne batem joc, atunci cand altfel nu o putem stapani.
prietenia, pentru mine, inseamna cel putin la fel de mult ca iubirea. incredere si adevar. altfel, cine vrea cu tot dinadinsul sa intre in sufletul tau ar fi bine macar sa se scuture pe picioare. reminiscente cavaleresti...
Am scos virgulele. Am pus compasul spre sud. Am pus o ureche pe scoica si va ascult ca un vuiet de mare lasat sa scada intr-o litanie. Si cuvintele dorm uneori. Si e bine sa avem clipe fara poezie in care doar sa ne privim mainile, condeiul, foaia alba, calimara, scrumiera plina, paharul gol...
Mi se pare că acest peroratio sau dialogus nu se mai termină niciodată, pare a fi o buclă ce se repetă (și mereu dă aceeași eroare) și nu știu dacă această înșiruire de accesări ale subconștientului (poate și colectiv) prezentată poetic într-un stil cumva altfel ar putea aduce ceva nou. Despre "infecția extraterestră" parcă ai mai scris / ai mai spus? (De fapt, tot poemul îmi pare cunoscut, parcă l-am mai citit cândva, scris de tine.) Am înțeles ideea: "printr-o mutație întîmplătoare / a unei gene recesive / sub acțiunea fenotipică", dar e incorectă prezentată... "genetic". Finalul nu vine salvator pentru poezie.
aalizeei, fa-ti un blog. nu imi vine sa cred ca nu ai, e inacceptabil la ceea ce faci tu. e o lipsa de manageriat pe care doar tu o poti inlocui la ora actuala. trebuie sa ai si alte deschideri. voi incerca sa te ajut dupa ce faci blogul. parola e: 6 creioane...
O poezie clădită poate un pic prea mult pe repetiție / repetitiv. Atmosfera se conturează cu precizie abia în final, iar efectul este reușit. Partea a doua a poeziei este mai expresivă și, sincer, scrisă mai bine. Cred că poți regândi începutul.
...dacă aș explica de ce, chiar v-aș desconsidera dragi prieteni! Încântat precum de majoritatea textelor tale, observ cu plăcere disocierea feminină înspre Naum. Eu zic, text remarcabil, oareșicum citându-l pe Virgil. logica mea este : fără exordiu nu ar exista finalul! Ești veche în "branșă", deci nu ne mai lălăim cu felicitări, etc.:)!
a treia vesnicie nu se refera in nici un caz la 3 vesnicii. e doar o expresia a deznadejdii celui care iubeste smochinul, "situat" undeva intre speranta fara suport si tristetea unui sfarsit inevitabil... ramane minunea:) oricum, cred ca poezia se termina la versul ala cu vesniciile::) multam!
paul, exista în tine o durere nespusa, chiar daca personalizezi o parte din ea si-i spui "basarabia". ea pare a veni din timpuri ancestrale purtând barbile albe ale sfintilor martiri. cele bune.
ai tu un fel de a imbina cuvintele, de a le spune atat de simplu si firesc incat eu, cititor fidel , m-am trezit stand de vorba cu dragonii de un albastru minunat. sper sa nu se supere Alesandros pe mine !
Mi-am gătit casa cu muguri de salcie, tată -
mâine e ziua mea, lumânările ard de la Paști neobosite...
Nu și-au pierdut speranța că te vei întoarce, tată.
În ceruri plouă, aici e liniște -
neschimbată e lumea (doar eu am mai crescut cu un an).
Poate ai vrea să mă vezi în rochița mea nouă,
poate ai vrea, tată, cu mine să vorbeşti...
poemul reflecta circul la care ne supune viata, bineinteles nu aduc nimic nou.. toate au fost spuse, doar dezbrac realitatea de aprente... multumec frumos domnului hopernicus pentru comentarii , aprecieri si domnului Cozan pentru interventile facute sub acest text o seara frumoasa!
Nu înțeleg de ce se fac discriminări. Nu înțeleg de ce un coleg este admonestat pentru cacofonie și pentru aceeași cacofonie, altul nu (a se vedea alăturarea că ce o) . Probabil se aplică dictonul Quod licet iovi, non licet bovi. Scuză-mă Emiemi pentru această dizertație dar mie textul mi se pare slab, prea diluat pentru un poem, oficial într-adevăr, ca o scrisoare cu antet. Și nici nu este suficient de prozaic pentru a fi încadrat la proză. Nu e nici basm. Nu înțeleg de ce are lumea nevoie de atîta realitate pe un site de literatură. Unii tocmai asta vor, să evadeze! Dar nu, d-le, te obligă, grefierul să te-ntorci înapoi și-ții vîră pe gît și-un vraf de citații să te-nveți minte!
Ma bucura trecerea ta pe aici, te mai astept cu drag pe pagina mea de poeme. Comparatia cu eticheta se refera mai mult la acel sentiment care defineste "sunt aici, dar nu fac parte din tine si totusi inca iti apartin", nu stiu cum sa defindesc intr-un cuvant acea stare, de aceea m-am folosit de aceasta comparatie, un fel de frunza moarta intr-un copac gol. Amical, Siana
Îți recomand pe viitor când vei mai dori să abordezi genul minimalist să studiezi mai mult scrierile unor autori care scriu bine (nu vreau să implic vreo insinuare)... și ai pe site câțiva de notorietate.
Ideea este că un poem minimalist nu trebuie să poată fi rearanjat așa, oricum, așa cum poemul tău aproape mă invită.
Nu reușești să sintetizezi (deocamdată) ideea în puține cuvinte.
Nu vreau să amalgamez eu poemul tău în scop demonstrativ pentru că sunt sigur că, inteligent cum te știu, ai prins ideea fără ca eu să fiu nevoit să decupez cu foarfecele printre cuvintele tale.
Te mai citesc, succes!
poate finalul pare puţin prea metaforizat faţă de corpul anterior al textului.
poem bun, poveste care lasă senzaţia unui deja-vu. şi totuşi, construcţia atractivă a autorului surprinde printr-un ton propriu, proaspăt.
felicitări!
Cred că am corectat textul de minim șapte ori. Dacă mi-a scăpat ceva, înseamnă că... cel mai probabil mi-au crescut dioptriile. Dacă am scris/ pus/ așezat ceva aiurea, atunci probabil ar trebui să iau o pauză mai lungă, până îmi revin.
Și imi cer scuze pentru că data trecută m-am cam grăbit cu atenționarea. Trebuia să am mai multă grijă. De fapt, trebuia să am mai multă grijă când l-am publicat. În fine. Iar explicațiile și soluțiile au ajuns acolo unde trebuie, chiar dacă nu se vede.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
foaie verde de-ntuneric fierbe noaptea periferic! poema-ma-ș și n-am cui, poema-ma-ș untului...
pentru textul : mi-e frică să dorm deCezar,
pentru textul : Plaiuri bucovinene deMie, însemnările tale mi se par frumoase şi îmi amintesc întrucâtva de Alecu Russo. Cred, totuşi, că ai putea înlocui ,,ascensionalitate'' cu ,,ascensiune''. Şi mai sunt câteva mici erori: ,,privirera'', ,,excrescenţe a pietre'' (corect: pietrei), ,,ce crează (corect: creează) impresia'', ,,anotimpurie''. Cu stimă.
Mulțumesc de sfat, sărut mâinile. Cu drag Djamal
pentru textul : Haiku deNichita ajuns aproape de degradare. Un interviu în care se înghesuie unii să-i smulgă cuvinte, probabil după multe pahare de votcă, cuvinte care, cel puțin la început, sunt ode jenante aduse prolecultismului. dincolo de valoarea ”iconografică”, apropo de unul dintre subiecte, așa zisul interviu, discuția e mai mult o șuetă între amici de pahar. Adam Puslovic era, se știe, prieten bun cu Nichita, cel a cărui genă rusofonă l-a trădat nu doar în nostalgia după Cehov, ci mai ales după alte apucături...
pentru textul : Har şi talent (2) - Fragment dintr-un interviu al lui Nichita deTrist, ăsta e interviul, pasaj care a mai circulat pe net. Trist, alcoolizat, o realitate ingenuă pentru majoritatea ”fanilor”.
Ce înseamnă arta pentru dumneavoastră?
un material brut, slefuit de unicitatea ochiului fiecarui artist.
acolo in starea initiala se vede libertatea partii din univers care domina spiritul, sufletul si trupul omului, se vede si tot ce nu se poate elibera de sub dimensiunea om.
zic si eu.
Unii spun ca orice face un artist, se numeşte artă. Ce ne poţi spune legat de această afirmaţie?
as lua-o invers, daca tot facand arta esti ridicat la rangul de artist, adica ai acel feedback social specific?
percep ochiul ca fiind cel ce triaza ceea ce contine un fior artistic si ce nu?
percep asimilind tot ce poate apoi modificand, deformand intr-o diversitate. rearanjeaza stari si informatii. tot exersand rezulta ceva ce seamana destul de bine cu insasi natura ce a creat ochiul si trasaturile specifice. alteori exersand rezulta ceva ce nu mai seamana deloc.
gata . ajunge. am obosit. restul maine. un interviu bun are doar o intrebare, maxim doua si raspunsuri lungi cat o logoree de secole.
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deNu înțeleg de ce textul poartă subtitlul care este. Cred că Erato mai are ceva cale de străbătut... sau o fi ceva esoteric aici. Ai patru acuzative care încep cu prepoziția "de". A-propos de lucrul pe text.
pentru textul : fără cuvinte de dragoste decu tot respectul pentru femei, acest text este unul comun.
pentru textul : unde rămâi fără cuvinte deprea comun pentru așteptările zilelor noastre.
am citit cateva dintre creatiile dvs. și deocamdată, rămîn la aceeași idee.
nimic.
argumente, elian, argumente. pe hermeneia noi gindim draga mea, nu agonizam. deci cu reactii din astea simplute nu te ridici mai sus de un zgomot de fond. iar eu ma astept de la tine la mai mult alina, n-ai spus decit ca n-ai spus nimic. asta ar trebui sa fie un raspuns inteligent sau o dovada de lasitate? la alegere...
pentru textul : analiza manifestului boierismului deMadim, permite-mi sa trec cu incetinitorul prin poezia ta in seara aceasta, fara prea multe urme. Doar acestea: atmosfera bine conturata, sustinuta, cuvantul unduieste si se ridica chiar asemenea unui sarpe din iarba. Promit ca voi reveni, acum te mai rog doar sa te mai uiti la "și cămășile verzi cu doi nasturi ca să nu se vadă înăuntru", prea multe cuvinte, prea multe explicatii... Dar revin, promit. Ai facut primul pas spre ingeri si ironia vine ca de la sine: de teama sa ne batem joc, atunci cand altfel nu o putem stapani.
pentru textul : Femeia fără țipăt deprietenia, pentru mine, inseamna cel putin la fel de mult ca iubirea. incredere si adevar. altfel, cine vrea cu tot dinadinsul sa intre in sufletul tau ar fi bine macar sa se scuture pe picioare. reminiscente cavaleresti...
pentru textul : Să-l iau pe cel mai bun prieten al meu in gazdă? deAm scos virgulele. Am pus compasul spre sud. Am pus o ureche pe scoica si va ascult ca un vuiet de mare lasat sa scada intr-o litanie. Si cuvintele dorm uneori. Si e bine sa avem clipe fara poezie in care doar sa ne privim mainile, condeiul, foaia alba, calimara, scrumiera plina, paharul gol...
pentru textul : O zi fără poezie deMi se pare că acest peroratio sau dialogus nu se mai termină niciodată, pare a fi o buclă ce se repetă (și mereu dă aceeași eroare) și nu știu dacă această înșiruire de accesări ale subconștientului (poate și colectiv) prezentată poetic într-un stil cumva altfel ar putea aduce ceva nou. Despre "infecția extraterestră" parcă ai mai scris / ai mai spus? (De fapt, tot poemul îmi pare cunoscut, parcă l-am mai citit cândva, scris de tine.) Am înțeles ideea: "printr-o mutație întîmplătoare / a unei gene recesive / sub acțiunea fenotipică", dar e incorectă prezentată... "genetic". Finalul nu vine salvator pentru poezie.
pentru textul : nu știu dacă deaalizeei, fa-ti un blog. nu imi vine sa cred ca nu ai, e inacceptabil la ceea ce faci tu. e o lipsa de manageriat pe care doar tu o poti inlocui la ora actuala. trebuie sa ai si alte deschideri. voi incerca sa te ajut dupa ce faci blogul. parola e: 6 creioane...
pentru textul : Lemuria deVirgil...totul e în schimbare! Închide contul...şi o să fie mai bine pentru toţi! Hai la o cafea apoi.
pentru textul : Întoarcerea toamnei deO poezie clădită poate un pic prea mult pe repetiție / repetitiv. Atmosfera se conturează cu precizie abia în final, iar efectul este reușit. Partea a doua a poeziei este mai expresivă și, sincer, scrisă mai bine. Cred că poți regândi începutul.
pentru textul : Mătase și catifea dea văzut cineva dintre voi filmul „The Taqwacores”?
pentru textul : punk bach de...dacă aș explica de ce, chiar v-aș desconsidera dragi prieteni! Încântat precum de majoritatea textelor tale, observ cu plăcere disocierea feminină înspre Naum. Eu zic, text remarcabil, oareșicum citându-l pe Virgil. logica mea este : fără exordiu nu ar exista finalul! Ești veche în "branșă", deci nu ne mai lălăim cu felicitări, etc.:)!
pentru textul : perdu dea treia vesnicie nu se refera in nici un caz la 3 vesnicii. e doar o expresia a deznadejdii celui care iubeste smochinul, "situat" undeva intre speranta fara suport si tristetea unui sfarsit inevitabil... ramane minunea:) oricum, cred ca poezia se termina la versul ala cu vesniciile::) multam!
pentru textul : cânt şi judecată deMedeea, multumesc pentru trecere si apreciere. Eu cred ca sunt ceva probleme in strofa a doua, dar inca nu stiu prea bine ce si cum sa schimb.
pentru textul : poem cu verbe proaste depaul, exista în tine o durere nespusa, chiar daca personalizezi o parte din ea si-i spui "basarabia". ea pare a veni din timpuri ancestrale purtând barbile albe ale sfintilor martiri. cele bune.
pentru textul : lullaby deai tu un fel de a imbina cuvintele, de a le spune atat de simplu si firesc incat eu, cititor fidel , m-am trezit stand de vorba cu dragonii de un albastru minunat. sper sa nu se supere Alesandros pe mine !
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deMi-am gătit casa cu muguri de salcie, tată -
mâine e ziua mea, lumânările ard de la Paști neobosite...
Nu și-au pierdut speranța că te vei întoarce, tată.
În ceruri plouă, aici e liniște -
pentru textul : Promisiune deneschimbată e lumea (doar eu am mai crescut cu un an).
Poate ai vrea să mă vezi în rochița mea nouă,
poate ai vrea, tată, cu mine să vorbeşti...
curiozitate personala: de ce iti treci toate textele la "experiment"?
pentru textul : fulgerări... depoemul reflecta circul la care ne supune viata, bineinteles nu aduc nimic nou.. toate au fost spuse, doar dezbrac realitatea de aprente... multumec frumos domnului hopernicus pentru comentarii , aprecieri si domnului Cozan pentru interventile facute sub acest text o seara frumoasa!
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! dePaul, merci pentru nostalgie şi cuminte :)
pentru textul : doi decu drag
Nu înțeleg de ce se fac discriminări. Nu înțeleg de ce un coleg este admonestat pentru cacofonie și pentru aceeași cacofonie, altul nu (a se vedea alăturarea că ce o) . Probabil se aplică dictonul Quod licet iovi, non licet bovi. Scuză-mă Emiemi pentru această dizertație dar mie textul mi se pare slab, prea diluat pentru un poem, oficial într-adevăr, ca o scrisoare cu antet. Și nici nu este suficient de prozaic pentru a fi încadrat la proză. Nu e nici basm. Nu înțeleg de ce are lumea nevoie de atîta realitate pe un site de literatură. Unii tocmai asta vor, să evadeze! Dar nu, d-le, te obligă, grefierul să te-ntorci înapoi și-ții vîră pe gît și-un vraf de citații să te-nveți minte!
pentru textul : schizoid de profesie deMa bucura trecerea ta pe aici, te mai astept cu drag pe pagina mea de poeme. Comparatia cu eticheta se refera mai mult la acel sentiment care defineste "sunt aici, dar nu fac parte din tine si totusi inca iti apartin", nu stiu cum sa defindesc intr-un cuvant acea stare, de aceea m-am folosit de aceasta comparatie, un fel de frunza moarta intr-un copac gol. Amical, Siana
pentru textul : abuz emoțional deÎți recomand pe viitor când vei mai dori să abordezi genul minimalist să studiezi mai mult scrierile unor autori care scriu bine (nu vreau să implic vreo insinuare)... și ai pe site câțiva de notorietate.
pentru textul : Om din cel mai simplu trup deIdeea este că un poem minimalist nu trebuie să poată fi rearanjat așa, oricum, așa cum poemul tău aproape mă invită.
Nu reușești să sintetizezi (deocamdată) ideea în puține cuvinte.
Nu vreau să amalgamez eu poemul tău în scop demonstrativ pentru că sunt sigur că, inteligent cum te știu, ai prins ideea fără ca eu să fiu nevoit să decupez cu foarfecele printre cuvintele tale.
Te mai citesc, succes!
poate finalul pare puţin prea metaforizat faţă de corpul anterior al textului.
pentru textul : laparovision depoem bun, poveste care lasă senzaţia unui deja-vu. şi totuşi, construcţia atractivă a autorului surprinde printr-un ton propriu, proaspăt.
felicitări!
Cred că am corectat textul de minim șapte ori. Dacă mi-a scăpat ceva, înseamnă că... cel mai probabil mi-au crescut dioptriile. Dacă am scris/ pus/ așezat ceva aiurea, atunci probabil ar trebui să iau o pauză mai lungă, până îmi revin.
pentru textul : Am obosit să dansăm flamenco deȘi imi cer scuze pentru că data trecută m-am cam grăbit cu atenționarea. Trebuia să am mai multă grijă. De fapt, trebuia să am mai multă grijă când l-am publicat. În fine. Iar explicațiile și soluțiile au ajuns acolo unde trebuie, chiar dacă nu se vede.
Pagini