Ah, iată trei haiku-uri autumn[i]ale foarte interesante, mai ales prima și ultima, înseși cuvintele anamorfoză și ocluziune au greutate, ce urmează este paradigmatic. Pe scurt, mi-au plăcut și nu înțeleg de ce nu sunt comentarii aici.
Cristina, am pus la plural pentru că mă adresam atât ție, cât și Ioanei. Nu o să mai modific pentru că nu mai simt nevoia. Dar îți mulțumesc mult și te mai așstept.
admir ineditul,ai o imaginaţie bogată.
îmi place cum ai desfăşurat amintirile iar finalul te face să simţi gustul amar al realităţii.
"Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
mi-a plăcut şi am vrut să las un semn.
Îmi place mult motto. În text, remarc ludicul și fragmentul despre copilărie. Bancul nu îmi place, e prelucrat. Despre "S" invariabil nu știu ce să zic.
am rezerve ca acest text poate fi considerat poezie. nu spun ca nu e interesant sau ca nu are un limbaj metaforic dar cred ca ramine doar o proza fantastica
îmi pare genială ideea Alinei. La Andu nu văd decât o posacă tentativă de șantaj. Adică ceva în genul că el e toată familia lui și că să nu-i jignim copiii că face și el la fel. Ceea ce se poate realiza foarte ușor în aceste zile de doliu după un star, când oamenii își pierd simțul umorului. Sau mă rog, nu toți. Am râs cu lacrimi. Mulțam Vlad.
mie mi se pare mai dergabă... fizică acea expresie. (în ănțelesul curat al cuvântului „fizic”.
nu știu cum altfet aș putea descrie mersul unui copil care... a, ba da!
„merge de-a bușilea”?
nu pot sa cred cum pot trece neobservate aceste comentarii si cum nimeni nu zice nimic?
pentru ca daca cuvintele din comentariul facut de Margas au fost veninoase, atunci cuvintelei lui Adrian au fost mult mai mult decat atat.
a spune cuiva ca: „te strivesc precum un gandac de bucatarie” mi se pare destul de grav ca incidentul sa fie fost macar semnalat de cineva, iar la scuzele pe care si le-a cerut Marga, au venit alte jigniri si alte atacuri la persoana... si totusi aceeasi tacere de parca toate astea nu s-ar intampla pe un site literar.
imi cer scuze ca nu e un comentariul pe text asa cum cere regulamentul, dar efectiv am ramas surprinsa sa constat cata ura si razbunare poate exista intre oameni, fara ca cineva sa aiba vreun folos din asta.
Mie textul, mai ales ideea lui mi-a placut in mod deosebit. Iata si o varianta pe care mi-am permis sa o creionez: uneori, depărtarea mea de Dumnezeu e precum gustul fructelor necoapte, atunci, oameni îmi par plătiți să fie sadici, plătiți să urle, să plângă, să fie extratereștri, criminali, hoți, oameni plătiți să fie victime… sau orice altceva decât ei. probabil pe mine cineva m-a plătit să fiu trist, pentru că simt deseori cum ies din cadru când privesc cerul.
Ei bine, au curs deja rauri de cerneala (inclusiv virtuala) peste acest "zen" dar ce am citit aici aduce acel strop de noutate pentru care, dupa cum spunea Hemingway, noi trebuie sa platim cel mai scump tribut, adica viata noastra. Mi se pare mie sau Doru a inceput deja decontarea? Pentru ca acest amalgam ascunde o comoara. Un zen care culmea, incita. Sigur, cum altfel daca e vorba de "amokuri"? Fain da capo al fine, Andu P.S. Poate mai putin acel "strugurii liliachii" care bate recordul de "i" pe suta de metri :-)
A exista si a nu exista in acelasi timp, precum universul. Adica si de ce?!
Aceasta sa fie tema, acesta sa duca la ceea ce este alter ego? Nimic nu se pierde totul se transforma, deci dintr-un ego primordial apare un alter ego, iar din cel vechi se formeaza exteriorul, care nu e decat o senzatie a ceea ce a fost? Si acest ego neaga urmatorului ca el nu exista, in timp ce e doar o senzatie da impulsuri inca, deci ezista? Eu nu ma pot juca cu ideile fara sa pierd logica, firul. Obosesc in atentia mea si ea atentia veche e inlocuita cu una noua ce include si altceva. Ce?
draga dorin, nu imi amintesc sa fi facut precizarea cu pricina si nu imi amintesc sa fi asociat cu ea vreo promisiune strategica. deciziile strategice cu privire la hermeneia.com se iau in consiliul hermeneia si numai acolo. nici in regulament nu cred ca am pus vreodata asa ceva. o reamintire mai concreta a ceea ce afirmi tu ar fi mai de folos. in ce priveste "dorinta" ta trebuie sa precizez ca nu iti poate fi indeplinita. deocamdata pe hermeneia nu tu faci regulile si cu atit mai putin exceptiile. membrii hermeneia sin liberi sa procedeze cum vor in contextul, darnic as zice eu, al regulamentului de functionare si sa recompenseze orice text in masura judecatii lor. nimeni nu le poate ingradi aceasta libertate. pe de alta parte retragerea textelor, exceptionala sau regulata, este sanctionata asa cum prevede regulamentul. in rest numai de bine.
Roxana, e o parte din ceva mai lung... sper. Bănuiesc că ai ajuns și la primele părți, altfel nu are sens. Iar stilul, vei vedea, va fi reflecția în oglindă a întâmplărilor. Deocamdată suntem în magic, prin urmare n-au ce căuta cuvintele de legătură... decât dacă nu cumva au și acestea rol de decântec.
frumoasă imagine, concentrată... sigur sunt un adept mărturisit al scrierii minimaliste. apropiere-depărtare, facere-desfacere însă ceva totuși scârțâie aici. cele două strofe ar dori, cred eu, să sublinieze sentimentul printr-o tehnică a contrastului, cel puțin așa sugerează primele versuri
'atât de aproape'
apoi
'atât de departe'
însă ultimele versuri ale strofelor sunt intrigante, ele exprimând aceeași distrugere finalmente. E o abordare cred eu care suferă de simplism.
O variantă pe care o sugerez, apreciind totuși poemul așa cum este el acum ar fi
atât de aproape, încât, uneori,
orice cuvânt
ne răsună prea tare,
Mulțumesc, Adriana! Vorbele tale mă pregătesc pentru încă o săptămână și mă fac să uit că mâine e luni, că e tot toamnă, că e tot 2010, dar ies eu din amnezia asta:)
Ioana, altă dată ui-te-te-n-jur. Bine că-ți plac ț-urile, abia aflai acum. Oi fi făcut un experiment, dar pentru mine se termină acolo poezia bună. Restul e umplutură. pssssss! "puneau furtunele pe mine aruncau detergenți"??? . furtun,sg-furtunuri,pl
toamna te-a invitat la o ceaşcă de melancolie. cu cât priveşti mai în urmă, cu atât descoperi noi temniţe...
îmi place tonul cald pe care îl aduci cu tine în fiecare poezie.
și mie, metamorfoza. :) și Magritte. am înțeles alegerea, de la început. așa îți place? "măștile noastre vegetale înfipte în carne (ce/o/) metamorfoză în doi piranha înfometați de spații deschise" nu mai spun mai mult. promise. :)
mi-era dor de textele tale, disparusesi de-o vreme.
m-am intrebat daca e vreo diferenta intre cel de acum si cele mai vechi. la prima vedere as zice ca nu. apoi...parca am simtit gheatza.
toate amintirile astea au in ele ceva dintr-o jucarie pe care o vezi prizoniera in gheatza.
...am prins-o recunosc că am cam bâjbâit cum zici tu am bîjbîit dar am prins-o în cele din urmă și nu e rea deloc, am mai spus-o. Dar d-na d-șoara electra vorbea cu tine ok dar se referea la mine.
Iar la datul cu părerea hai să fim serioși Virgile we are too old for this crap... ne-am dat amândoi cu părerea unul la altul de ne-au crescut copiii mari de tot iar ai tăi, spre deosebire de ai mei, sunt deja pe site... sau mă înșel? Eu nu mă refer la familia ta în general ci la familia ta de pe site iar aici, fiind membru am dreptul să sesizez eventualele nepotisme, sau nu?
În rest, să ne citim cu bine iar avertismentele tale Virgile să mă ierți dar eu le-am primit de atâtea ori în ăștia o mie de ani de când sunt pe Hermeneia încât nici nu mai știu cum să le interpretez. Atâta te rog dacă vei avea vreo idee să îmi tai pentru a nu știu câta oara accesul la pagina mea de pe hermeneia să ștergi și toate textele mele cu această ocazie. I said IF ok?
Să ne citim cu bine,
Andu
P.S. Mi-au plăcut numele dar aș prefera totuși TATA omida, MOȘUL bobadilă, etc, se poate? Nu cred că aș suporta o operație de schimbare de sex la vârsta mea...
Sau poate dacă ai deveni și tu Virginică... poate că aș trece peste impedimentele respective.
Sorin, din subtitlu nu reiese clar că textul e al tău. Despre slash-uri și alte semne folosite de douămiiști - preluate, de fapt - știu și le folosesc demult, dar merci pentru lecție. :) Dar: nu în toate textele folosești semne doar pentru că "sunt la modă". Aici nu merge, din cauza ideii. Ideea e prea de factură filosofică, prea adâncă. O fracturezi, o scindezi - și dacă ar fi mai multe idei, da, dar e doar una singură. Nu așez textele în șablon. Am precizat doar ce e în plus, ce sună infantil (poetic, nu intelectual), ce scade valoarea textului. Știu că e dificil și doare să tai dintr-un vers, să îl cioplești, dar poate nu e decât o șlefuire. Tu alegi între a păstra verticalitatea sau a păși sinusoidal (pentru că un poem e douămiist sau postmodernist etc. sau e corcitură). Dar e și asta o cale. Succes.
pentru că mă aşteptam ca acest poem să fie aşezat la remarcate. cum Vlad (ironic, nu?) nu poate să se propună de unul singur la remarcate, o să-l rog frumos pe Adrian să ia în calcul şi opinia cititorilor. mulţumesc. evident, mesajul meu se îndreaptă şi către Virgil.
cu speranţa că rugămintea mea este oarecum pertinentă, vă mulţumesc.
p.s. aş face acest gest nu doar pentru autorul vlad dar şi pentru oricare dintre colegii noştri.
"Ca de obicei"? asta-i grav...:) Domnule Manolescu, și eu l-aș fi scris "altfel"...în alt context. Da, a crede este a iubi...și invers, funcția verbelor este comutativă. O vreme (?). Mulțumesc de vizită . P.S. Aș avea câte ceva de spus despre "morală", dar timpul mă strânge rău. Poate după sărbători, când își va lua gheara de pe mine.
Cailean, nu știu de unde afirmația ta referitoare la comentariile mele. E o presupunere nefondată. Comentez acolo unde consider că intervenția mea ar fi utilă textului și prefer să fie clar și concis, fără divagații care nu folosesc la nimic. Aici așa am considerat și mai ales pentru a doua strofă - este reușită.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mie poemul imi pare matemeatic. fix. totul se petrece intre puncte ipotetice ce isi asteapta formulelele. simt ca poarta in sine un fel de orgoliu.
pentru textul : tattoos deAh, iată trei haiku-uri autumn[i]ale foarte interesante, mai ales prima și ultima, înseși cuvintele anamorfoză și ocluziune au greutate, ce urmează este paradigmatic. Pe scurt, mi-au plăcut și nu înțeleg de ce nu sunt comentarii aici.
pentru textul : autumnia deCristina, am pus la plural pentru că mă adresam atât ție, cât și Ioanei. Nu o să mai modific pentru că nu mai simt nevoia. Dar îți mulțumesc mult și te mai așstept.
pentru textul : Crepuscul deadmir ineditul,ai o imaginaţie bogată.
pentru textul : aleea cu cireși deîmi place cum ai desfăşurat amintirile iar finalul te face să simţi gustul amar al realităţii.
"Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
mi-a plăcut şi am vrut să las un semn.
D-le Dinu, am să iau ca glumă prima parte a comentariului d-voastră. Dacă nu-i aşa,e grav :)) Voi corecta typo-ul. Mulţumesc de oprire!
pentru textul : Maricico,-n dumnecatu' mă-tii, ai închis câinele afară deÎmi place mult motto. În text, remarc ludicul și fragmentul despre copilărie. Bancul nu îmi place, e prelucrat. Despre "S" invariabil nu știu ce să zic.
pentru textul : pornind de la tandretea ideilor deam rezerve ca acest text poate fi considerat poezie. nu spun ca nu e interesant sau ca nu are un limbaj metaforic dar cred ca ramine doar o proza fantastica
pentru textul : glissando deîmi pare genială ideea Alinei. La Andu nu văd decât o posacă tentativă de șantaj. Adică ceva în genul că el e toată familia lui și că să nu-i jignim copiii că face și el la fel. Ceea ce se poate realiza foarte ușor în aceste zile de doliu după un star, când oamenii își pierd simțul umorului. Sau mă rog, nu toți. Am râs cu lacrimi. Mulțam Vlad.
pentru textul : login demie mi se pare mai dergabă... fizică acea expresie. (în ănțelesul curat al cuvântului „fizic”.
nu știu cum altfet aș putea descrie mersul unui copil care... a, ba da!
„merge de-a bușilea”?
e mai bine așa?
pentru textul : astenii infantile deda, se zice ca ar fi fost un "hit" cindva. pe vremea cind ma mai lovea inspiratia. merci de apreciere.
pentru textul : Scrii frumos ▒ denu pot sa cred cum pot trece neobservate aceste comentarii si cum nimeni nu zice nimic?
pentru textul : Viraj mult prea strâns depentru ca daca cuvintele din comentariul facut de Margas au fost veninoase, atunci cuvintelei lui Adrian au fost mult mai mult decat atat.
a spune cuiva ca: „te strivesc precum un gandac de bucatarie” mi se pare destul de grav ca incidentul sa fie fost macar semnalat de cineva, iar la scuzele pe care si le-a cerut Marga, au venit alte jigniri si alte atacuri la persoana... si totusi aceeasi tacere de parca toate astea nu s-ar intampla pe un site literar.
imi cer scuze ca nu e un comentariul pe text asa cum cere regulamentul, dar efectiv am ramas surprinsa sa constat cata ura si razbunare poate exista intre oameni, fara ca cineva sa aiba vreun folos din asta.
Mie textul, mai ales ideea lui mi-a placut in mod deosebit. Iata si o varianta pe care mi-am permis sa o creionez: uneori, depărtarea mea de Dumnezeu e precum gustul fructelor necoapte, atunci, oameni îmi par plătiți să fie sadici, plătiți să urle, să plângă, să fie extratereștri, criminali, hoți, oameni plătiți să fie victime… sau orice altceva decât ei. probabil pe mine cineva m-a plătit să fiu trist, pentru că simt deseori cum ies din cadru când privesc cerul.
pentru textul : noapte de pământ ars deEi bine, au curs deja rauri de cerneala (inclusiv virtuala) peste acest "zen" dar ce am citit aici aduce acel strop de noutate pentru care, dupa cum spunea Hemingway, noi trebuie sa platim cel mai scump tribut, adica viata noastra. Mi se pare mie sau Doru a inceput deja decontarea? Pentru ca acest amalgam ascunde o comoara. Un zen care culmea, incita. Sigur, cum altfel daca e vorba de "amokuri"? Fain da capo al fine, Andu P.S. Poate mai putin acel "strugurii liliachii" care bate recordul de "i" pe suta de metri :-)
pentru textul : amokuri zen deA exista si a nu exista in acelasi timp, precum universul. Adica si de ce?!
pentru textul : alter ego deAceasta sa fie tema, acesta sa duca la ceea ce este alter ego? Nimic nu se pierde totul se transforma, deci dintr-un ego primordial apare un alter ego, iar din cel vechi se formeaza exteriorul, care nu e decat o senzatie a ceea ce a fost? Si acest ego neaga urmatorului ca el nu exista, in timp ce e doar o senzatie da impulsuri inca, deci ezista? Eu nu ma pot juca cu ideile fara sa pierd logica, firul. Obosesc in atentia mea si ea atentia veche e inlocuita cu una noua ce include si altceva. Ce?
draga dorin, nu imi amintesc sa fi facut precizarea cu pricina si nu imi amintesc sa fi asociat cu ea vreo promisiune strategica. deciziile strategice cu privire la hermeneia.com se iau in consiliul hermeneia si numai acolo. nici in regulament nu cred ca am pus vreodata asa ceva. o reamintire mai concreta a ceea ce afirmi tu ar fi mai de folos. in ce priveste "dorinta" ta trebuie sa precizez ca nu iti poate fi indeplinita. deocamdata pe hermeneia nu tu faci regulile si cu atit mai putin exceptiile. membrii hermeneia sin liberi sa procedeze cum vor in contextul, darnic as zice eu, al regulamentului de functionare si sa recompenseze orice text in masura judecatii lor. nimeni nu le poate ingradi aceasta libertate. pe de alta parte retragerea textelor, exceptionala sau regulata, este sanctionata asa cum prevede regulamentul. in rest numai de bine.
pentru textul : urâții deRoxana, e o parte din ceva mai lung... sper. Bănuiesc că ai ajuns și la primele părți, altfel nu are sens. Iar stilul, vei vedea, va fi reflecția în oglindă a întâmplărilor. Deocamdată suntem în magic, prin urmare n-au ce căuta cuvintele de legătură... decât dacă nu cumva au și acestea rol de decântec.
pentru textul : La Pedrera defrumoasă imagine, concentrată... sigur sunt un adept mărturisit al scrierii minimaliste. apropiere-depărtare, facere-desfacere însă ceva totuși scârțâie aici. cele două strofe ar dori, cred eu, să sublinieze sentimentul printr-o tehnică a contrastului, cel puțin așa sugerează primele versuri
'atât de aproape'
apoi
'atât de departe'
însă ultimele versuri ale strofelor sunt intrigante, ele exprimând aceeași distrugere finalmente. E o abordare cred eu care suferă de simplism.
O variantă pe care o sugerez, apreciind totuși poemul așa cum este el acum ar fi
atât de aproape, încât, uneori,
orice cuvânt
ne răsună prea tare,
atât de departe, încât
abia auzim
cum murim.
Andu
pentru textul : dragoste deMulțumesc, Adriana! Vorbele tale mă pregătesc pentru încă o săptămână și mă fac să uit că mâine e luni, că e tot toamnă, că e tot 2010, dar ies eu din amnezia asta:)
pentru textul : ... the last alibi for death deIoana, altă dată ui-te-te-n-jur. Bine că-ți plac ț-urile, abia aflai acum. Oi fi făcut un experiment, dar pentru mine se termină acolo poezia bună. Restul e umplutură. pssssss! "puneau furtunele pe mine aruncau detergenți"??? . furtun,sg-furtunuri,pl
pentru textul : punga de plastic detoamna te-a invitat la o ceaşcă de melancolie. cu cât priveşti mai în urmă, cu atât descoperi noi temniţe...
pentru textul : meditaţie în umbra unei dimineţi deîmi place tonul cald pe care îl aduci cu tine în fiecare poezie.
și mie, metamorfoza. :) și Magritte. am înțeles alegerea, de la început. așa îți place? "măștile noastre vegetale înfipte în carne (ce/o/) metamorfoză în doi piranha înfometați de spații deschise" nu mai spun mai mult. promise. :)
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată demi-era dor de textele tale, disparusesi de-o vreme.
m-am intrebat daca e vreo diferenta intre cel de acum si cele mai vechi. la prima vedere as zice ca nu. apoi...parca am simtit gheatza.
toate amintirile astea au in ele ceva dintr-o jucarie pe care o vezi prizoniera in gheatza.
sa mai scrii.
pentru textul : ca o pălărie veche pe capul lui raj kapoor de...am prins-o recunosc că am cam bâjbâit cum zici tu am bîjbîit dar am prins-o în cele din urmă și nu e rea deloc, am mai spus-o. Dar d-na d-șoara electra vorbea cu tine ok dar se referea la mine.
pentru textul : despre o femeie goală deIar la datul cu părerea hai să fim serioși Virgile we are too old for this crap... ne-am dat amândoi cu părerea unul la altul de ne-au crescut copiii mari de tot iar ai tăi, spre deosebire de ai mei, sunt deja pe site... sau mă înșel? Eu nu mă refer la familia ta în general ci la familia ta de pe site iar aici, fiind membru am dreptul să sesizez eventualele nepotisme, sau nu?
În rest, să ne citim cu bine iar avertismentele tale Virgile să mă ierți dar eu le-am primit de atâtea ori în ăștia o mie de ani de când sunt pe Hermeneia încât nici nu mai știu cum să le interpretez. Atâta te rog dacă vei avea vreo idee să îmi tai pentru a nu știu câta oara accesul la pagina mea de pe hermeneia să ștergi și toate textele mele cu această ocazie. I said IF ok?
Să ne citim cu bine,
Andu
P.S. Mi-au plăcut numele dar aș prefera totuși TATA omida, MOȘUL bobadilă, etc, se poate? Nu cred că aș suporta o operație de schimbare de sex la vârsta mea...
Sau poate dacă ai deveni și tu Virginică... poate că aș trece peste impedimentele respective.
Sorin, din subtitlu nu reiese clar că textul e al tău. Despre slash-uri și alte semne folosite de douămiiști - preluate, de fapt - știu și le folosesc demult, dar merci pentru lecție. :) Dar: nu în toate textele folosești semne doar pentru că "sunt la modă". Aici nu merge, din cauza ideii. Ideea e prea de factură filosofică, prea adâncă. O fracturezi, o scindezi - și dacă ar fi mai multe idei, da, dar e doar una singură. Nu așez textele în șablon. Am precizat doar ce e în plus, ce sună infantil (poetic, nu intelectual), ce scade valoarea textului. Știu că e dificil și doare să tai dintr-un vers, să îl cioplești, dar poate nu e decât o șlefuire. Tu alegi între a păstra verticalitatea sau a păși sinusoidal (pentru că un poem e douămiist sau postmodernist etc. sau e corcitură). Dar e și asta o cale. Succes.
pentru textul : nu despre penibil deam încercat să fac ceva cu afișul acela ca să nu mai arate așa de oribil. ce să îi faci, există o penurie de simț estetic.
pentru textul : The II International Writers’ and Artists’ Festival Lyrical Wild Berries Harvest depentru că mă aşteptam ca acest poem să fie aşezat la remarcate. cum Vlad (ironic, nu?) nu poate să se propună de unul singur la remarcate, o să-l rog frumos pe Adrian să ia în calcul şi opinia cititorilor. mulţumesc. evident, mesajul meu se îndreaptă şi către Virgil.
cu speranţa că rugămintea mea este oarecum pertinentă, vă mulţumesc.
p.s. aş face acest gest nu doar pentru autorul vlad dar şi pentru oricare dintre colegii noştri.
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea de"Ca de obicei"? asta-i grav...:) Domnule Manolescu, și eu l-aș fi scris "altfel"...în alt context. Da, a crede este a iubi...și invers, funcția verbelor este comutativă. O vreme (?). Mulțumesc de vizită . P.S. Aș avea câte ceva de spus despre "morală", dar timpul mă strânge rău. Poate după sărbători, când își va lua gheara de pe mine.
pentru textul : Decembrie fără de înger deOana, îți mulțumesc pentru trecere și semn...
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deCailean, nu știu de unde afirmația ta referitoare la comentariile mele. E o presupunere nefondată. Comentez acolo unde consider că intervenția mea ar fi utilă textului și prefer să fie clar și concis, fără divagații care nu folosesc la nimic. Aici așa am considerat și mai ales pentru a doua strofă - este reușită.
pentru textul : Piatra cea de toate zilele de"jumătatea cu mac a covrigului" - nu e o foarte gravă cacofonie pe-aici?
pentru textul : țara lui nu-știu-unde dePagini