Nu știu ce sa spun dar cred în ceea ce fac și poate ca acum mi-a surăs norocul sa apar pe prima pagina...oricum nu ma opresc aici rezultatele mele se se văd doar atunci când prin perseverență încers să ating absolutul.Dacă redactorii au considerat că locul poeziei este pe prima pagina, e de bine.Mai am multe de făcut deci nu mă opresc aici.
... Ani, în subtitlul tău "Salvator" e intenționat?... sau doar o scăpare... sau sunt eu mai puțin documentat și merge și așa... Salvador, Salvator, și pe la început ai "vântoase inbrăcate în alb", aici e de supărare. succes!
Eu cred ca prima strofa mai trebuie lucrata. Versul "doar kilometri întinși de arome sărate" e destul de slab in context. Strofa a doua are o idee buna cu o constructie ce ar putea suporta oarece modificare in versul "sau este doar o îmbrățișare cu lună cu tot", vers care poate fi spus un pic altfel. Ma refer la "cu luna cu tot". Iar in ultima strofa...valuri-volume reprezinta o asociere interesanta. Ialin
atâta împletire între eros și thanatos într-o scriitură rar am întâlnit. un flamenco până la ultimul pas. o tensiune în care dacă nu îți modulezi respirația te lași în vârtejul tutror simțurilor și angoaselor: de la spaima de prăbușire, la căderea la nesfârșit, la fragmentare, la aneantizare. Tensiunea aceea din mica și din marea moarte, aflate parcă simultan atunci când ceva iminent amenință existența. karenina nu este decât un motiv. ca și bovary. fiindcă nu despre asta este vorba aici: ci de trăirea la limita trăibilului. cutremurul este undeva în interior. ca o implozie. sau cel puțin așa am simțit eu, ca un "șobolan" cititor al acestui text, un text deosebit de solid, cât să reziste la toate zguduirile mele. fiindcă l-am luat și l-am zgâlțâit de câteva ori să văd fisurile în logos, în coerență, în mesaj, în dialog-monolog, în sublimări. și, atât cât îmi este mie priceperea acum, textul rămâne precum o piramidă. iar nilul îți este supus. fiindcă "poți muri de atât" scribendi, dar câtă viață este în el. :)
Yester, te rog pentru ultima dată să îți revizuiești vocabularul pe acest site. Aștept scuzele tale în public pentru atacul la persoană și jignirile pe care mi le-ai adus în comentariile tale anterioare. Dacă nu îți amintești care sunt, recitește atent.
Alma,
Nu am 'prins' diferența, mea culpa, mi-o explici tu pls?
Bott, nu știu dacă 'ambele variante sunt corecte' aștept, sincer, o părere avizată fără nici un fel de răutate pentru binele textului.
Deși poemul pare static, de fapt "vuiește" în adâncul său, ca sângele în adâncul inimii sau acolo de unde spui tu că ar crește rădăcini pentru un simbol atât de puternic precum stejarul. Mă întreb ce te-a determinat să alegi stejarul, în contrast cu imaginea translucidă, diafană, a finalului: "încetinindu-mă într-un fulg / cu balerină de ceață pe interior". Interesante imaginile și redările lor în poezie.
Acum apar si eu pe aici, uite cum acest conte de montecristo ne stimuleaza imaginatia somatica! Cristi, nu cred ca esti inca la nivelul cerut de o licenta poetica (sa nu-i spun eroare, ca nu e, e clar) de tipul "suntem primul nascut". Aceasta licenta poetica are forta, e chiar cutremuratoare as putea spune... insa ce urmeaza e mult mai jos... setezi un nivel prea mare de asteptare cu acest titlu, parerea mea la fel de sincera. Si nu te lua dupa toti astia care te iau in bete ca Virgil care vede absconsul in spatele casei lui unde altcineva tocmai a tuns iarba sau Dorin care ia o distanta asa, respetabila, de tot ce i se pare ca ar avea purici. Eu iti recomand cu toata sinceritatea sa dai jos jambierele si espadrilele, sa pui pioletul in cui, sa dai rucsacul la spalatorie cu tot ce in el, sa faci un dus fierbinte, sa iei un halat usor pe spate, sa te asezi la comp si sa scrii cu sufletul limpede. Cu drag, Andu
e scrisa bine dar ii lipseste autenticitatea. e un hibrid, un fel de poezie bionica, ceva ce ar trebui sa para real dar nu e. pana la urma tot o facatura.
Da, nu este o simplă descriere. E o filozofie de viaţă...sau de moarte. E multă introspecţie. O poveste din tată în fiu în care tenebrele morţii sunt ţintuite de ,,lumini verticale". Remarc o tehnică impecabilă, un text îngrijit. Alternanţa gândurilor, a personajelor şi a timpurilor solicită atenţia sporită a lectorului. Emoţia e sugerată şi e cu atât mai puternică. Imaginile plastice foarte bine alese (de ex: ,,broboanele de sudoare de pe frunţile încruntate de efort", ,,Întunericul îl strângea cu cercuri de fier", ,, un cadavru străin urcă la cer", ,,Hainele îi musteau şi slobozeau în adânc stropi de viaţă" etc). Revenirea în cerc , sau mai bine spus în spirală, a unor idei accentuează şi mai bine ,,coborârea" şi ,,urcarea" în timpul săpării unei fântâni. Perspectiva asupra lumii, asupra vieţii, e atent costruită. E interesant cum se evită claustrofobia.
Recitind textul, am înţeles mult mai bine enunţul ,,Aburul domol ieşea prin costumele vechi, altădată purtate la nunţi". De asemenea, undeva la mijlocul textului este o frază care face un fel de traziţie între viaţă şi moarte sugerând coexistenţa acestora: ,,La pogorârea în mormântul mai adânc decât fântânile, plângând fără reţinere, avea senzaţia că groapa este circulară."
Mi-a plăcut.
Am nişte dubii aici:
,,pentru a fura nepreţuitele de la suprafaţă"
,,meneau sufletului său"
Atenţie la ,, a urca sus" şi ,,Stătătu".
toti suntem egali, dar uni sunt mai egali decat altii
am venit pe site-ul asta cu asteptari mari. stiam de el de la sancho. pe care o respect.
acuma ... nu stiu, personal, cred ca am avut de castigat indeosebi la de userii care s-au oprit la textele mele si mi-au spun ce gresesc. nu stiu daca am reusit sa ma inalt cat as fi vrut, cu siguranta ca nu. dar un progres s-a inregistrat. motiv pentru care m=a deranjat reactia ralucai. poate in primul comment n-am incercat sa fiu foarte "cu manusi". pentru ca ... vb ceea, un sut in cur, un pas inainte.
ce ma deranjaza este asa - daca eu postez aici vreun text care contine cuvinte obscene, e imediat trimis in santier. daca am greseli se intervine prompt. asta totusi nu s-a intamplat in cazul commentului azizei. a aparut vlad. care s-a comportat ca un domn. ea a aruncat in continuare cu diverse chestii dar ce conteaza.
sa nu ma intelegeti gresit. n-am o parere extraordinara despre mine. n-am avut niciodata si niciodata nu voi face asta. dar atata vreme cat textele u mi-au fost trimise in satier in totalitate, ba chiar am mai adunat cate o lauda/ penita pe ici pe colo.... parca ma deranjaza cand vine unu care ma face tzatza floarea care scire oribil, si lumea zambeste politicos si trece mai departe.
daca reactia mea este una politicoasa, este pentru ca am respectat politica site-ului. dar... daca vad ca se poate f bine sa nu faci asta si sa fie ok, nu stiu, zau de ce as mai avea cont aici.
imi pare bine ca am participat, fie si de la distanta, la cenaclul virtualia. imi pare bine ca am intalnit oameni faini pe aici. pe care din fericire ii mai pot gasi si prin alte parti.
pentru moment, aleg sa ma retrag. va urez succes si la mai multe proiecte. si poate, prin gestul meu si al ralucai, veti incerca sa sa-i puneti la punct asa cum trebuie pe userii care au naravul de a-si pune poala-n cap si de a arunca cu noroi la intamplare, pe motivul ca asa le mai vine cateodata.
o ultima rugaminte - poate reusiti sa-mi stergeti contul. si atunci va fi ca si cand nimic nu s-a intampalt. :)
Dacă aşa spuneţi voi, mă dau şi eu pe brazdă. Am citit ceva asemănător la o poetă, Adriana Carrasco, şi am încercat să adopt stilul. Ei îi reuşeşte, mie încă nu :)) Dar o să mai lucrez până o să îmi reuşească şi mie, nu mă las. Mulţumesc pentru comentarii!
titarenco!
acum sa nu-ti faca impresia ca voi sta sa ma balacesc cu tine în zoaiele în care-ti speli tu - foarte rar - caracterul. mai ales când vad ca repeti ca un papagal ceea ce scriu eu. dupa principiul "ba, pe-a ma-tii".
spun eu ca esti încrâncenat, spui si tu ca sunt încrâncenat. spun eu ca esti frustrat, spui si tu ca sunt frustrat. spun eu ca esti prost crescut, spui si tu ca sunt prost crescut.spun eu sa te joci cu puta-n tarâna, spui si tu sa ma joc cu puta-n tarâna. s.a.m.d. mai rar asa originalitate!
cât priveste limba româna, las-o mai moale. faci si tu destule greseli. dar mai ales folosesti câteodata un "idiom" româno-englezesc, care - s-au facut studii - este specific emigrantilor români neadaptati si neintegrati si care nu vorbesc corect nici una dintre limbile "amestecului". iar daca te preocupa corectitudinea limbii vorbite de altii, cred c-ar fi mai bine sa te uiti si sa asculti prin ograda ta si sa corectezi persoanele pe care le încurajezi sa scrie (culmea!!) poezie într-o dulce , dar foarte agramata româno-americana.acum, despre invidie, doamne-ajuta, în profesia în care as putea fi invidios pe altii, sunt realizat, iar un hobby, cum este poezia pentru mine, nu-mi provoaca asemenea instincte. îl practic asa cum ma pricep, mai bine sau mai prost si nu-mi fac probleme ca ma apreciaza sau nu unii sau altii. pe doamna, pe care banuiesti ca as fi invidios, da, as avea motiv sa fiu, dar numai pentru faptul ca a fost sau este în preajma fetei Marelui Amza. în rest - nu te cunosc, nu ma cunosti, trec pe lânga tine, treci pe lânga mine... as mai avea multe sa-ti spun, dar ma împiedica "autodisciplina" germana la care tu nu vei ajunge în veacul vecilor, amin.
eu am terminat. tu poti sa-i dai înainte. eu n-am facut decât sa-ti dau masca stravezie de pe fata ta de intrasigent si principial. va trebui sa muncesti mult sa ti-o mai poti atârna la loc.
si totusi de acolo, din aceasta Venetie spectaculoasa cuprinzi opera lui Canaletto si a succesorilor lui (Bellotto, Visentini, Marieschi, Guardi) iar oamenii pe care nu-i astepti primesc pe rand, din larg, absurdul niciodata...
de fapt are muzicalitate si cateva imagini faine. dar asa cum se remarca, pica putin in patetic, fiindca merge catre zona aia ultrabatatorita, cu alti si alti fluturi negri, banali, tociti, gretosi...
e o metafora... undita a fost chitara, in genere muzica, nashville e capitala muzicii country iar acolo muzicienii sunt atrasi unii de altii ca plasele pescarilor de catre pescari, sunt vanator si vanat... pescarul din nashville se autointituleaza moderatorul serii de improvizatie libera . toate astea reies din text... va multumesc pt amabilitatea cu care ati revenit in comentariu asupra textului meu.
Ei, iata pe cineva care poate vedea si alti oameni, nu numai ferchezuiti!, respectiv subiecte. Umblam pe 10 carari si vorbim cu un bogat bagaj de neologisme dar nu stim sa scriem despre omul de langa noi, cel pe care-l vedem in fiecare zi. Ai reusit. Iata un fragmant care merita toata atentia noastra. Se va materializa in vreo carte? Pentru excelentul simt de observatie - o penita. Dancus
Nu știu de ce nu mă împac oare cu titlul. De fapt, cred că ar merge aruncat mai pe undeva dincolo de începutul poeziei personajul cameră, altfel am impresia că se duce tot eșafodajul. Deosebit "tăcerea o canapea cu margini pătate se tolănește"; cred însă că "privindu-ne..." poate să lipsească. Ar mai fi câteva retușuri de făcut, la rece. Sunt poezii asupra cărora trebuie să revii, după o vreme, fie și măcar pentru a șterge praful ca într-o cameră în care nu s-a intrat de mult. Sau, din contră, pentru a avea grijă să nu fie deranjat nici un fir de praf. Grea alegere. Mai spun și asta, că nu pot să tac: sfârșitul, de la "ne cuibărim unul în altul" este de excepție. Neașteptat vine verbul acesta, într-o poezie scrisă de un bărbat (să nu râzi!), și face contrabalansul atât al "angoaselor" din in versul prevedent, cât, dacă stau bine să ma gândesc, al ideii întregii poezii.
Imi place sa vad paharul plin dar cand am feed-back "in rest nu e chiar rău" ma pune la fiert si seaca toata apa din pahar. O sa incerc Alma. Multumesc de trecere si semn. Sunt poezii in care prefer ambiguitatea dar in aceasta nu am simtit ca trebuie.
Foarte frumos haiku, imi aminteste de matsuo basho: balta cea veche— sunetul unei broaște sărind în apă Doar ca la dumneavoastra imaginea tremurata a lunii in apa adauga o nota de romantism. Felicitari!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu știu ce sa spun dar cred în ceea ce fac și poate ca acum mi-a surăs norocul sa apar pe prima pagina...oricum nu ma opresc aici rezultatele mele se se văd doar atunci când prin perseverență încers să ating absolutul.Dacă redactorii au considerat că locul poeziei este pe prima pagina, e de bine.Mai am multe de făcut deci nu mă opresc aici.
pentru textul : Nu văd ce auzi tu deMulte nume cunoscute pe aici.
Felicitări, Laurenţiu, Andrei!
pentru textul : Palmaresul Festivalului Internaţional de Literatură “Tudor Arghezi” – Ediţia a XXXII-a, 2012 de... Ani, în subtitlul tău "Salvator" e intenționat?... sau doar o scăpare... sau sunt eu mai puțin documentat și merge și așa... Salvador, Salvator, și pe la început ai "vântoase inbrăcate în alb", aici e de supărare. succes!
pentru textul : simetrie deEu cred ca prima strofa mai trebuie lucrata. Versul "doar kilometri întinși de arome sărate" e destul de slab in context. Strofa a doua are o idee buna cu o constructie ce ar putea suporta oarece modificare in versul "sau este doar o îmbrățișare cu lună cu tot", vers care poate fi spus un pic altfel. Ma refer la "cu luna cu tot". Iar in ultima strofa...valuri-volume reprezinta o asociere interesanta. Ialin
pentru textul : mic poem deatâta împletire între eros și thanatos într-o scriitură rar am întâlnit. un flamenco până la ultimul pas. o tensiune în care dacă nu îți modulezi respirația te lași în vârtejul tutror simțurilor și angoaselor: de la spaima de prăbușire, la căderea la nesfârșit, la fragmentare, la aneantizare. Tensiunea aceea din mica și din marea moarte, aflate parcă simultan atunci când ceva iminent amenință existența. karenina nu este decât un motiv. ca și bovary. fiindcă nu despre asta este vorba aici: ci de trăirea la limita trăibilului. cutremurul este undeva în interior. ca o implozie. sau cel puțin așa am simțit eu, ca un "șobolan" cititor al acestui text, un text deosebit de solid, cât să reziste la toate zguduirile mele. fiindcă l-am luat și l-am zgâlțâit de câteva ori să văd fisurile în logos, în coerență, în mesaj, în dialog-monolog, în sublimări. și, atât cât îmi este mie priceperea acum, textul rămâne precum o piramidă. iar nilul îți este supus. fiindcă "poți muri de atât" scribendi, dar câtă viață este în el. :)
pentru textul : Cutremur dela o privire ulterioara cred ca ai dreptate cu privire la lucrurile care nu ti-au placut
pentru textul : simfonie cu candelabru şi seppuku deYester, te rog pentru ultima dată să îți revizuiești vocabularul pe acest site. Aștept scuzele tale în public pentru atacul la persoană și jignirile pe care mi le-ai adus în comentariile tale anterioare. Dacă nu îți amintești care sunt, recitește atent.
pentru textul : Ca sunetul în fluier deAlma,
pentru textul : Mica țigariadă deNu am 'prins' diferența, mea culpa, mi-o explici tu pls?
Bott, nu știu dacă 'ambele variante sunt corecte' aștept, sincer, o părere avizată fără nici un fel de răutate pentru binele textului.
Deși poemul pare static, de fapt "vuiește" în adâncul său, ca sângele în adâncul inimii sau acolo de unde spui tu că ar crește rădăcini pentru un simbol atât de puternic precum stejarul. Mă întreb ce te-a determinat să alegi stejarul, în contrast cu imaginea translucidă, diafană, a finalului: "încetinindu-mă într-un fulg / cu balerină de ceață pe interior". Interesante imaginile și redările lor în poezie.
pentru textul : revelație deE fain, dom'le! Congrat!
O continuare. Fără titlu ( titlul ar putea fi aproape orice. De exp: "sonet bovin" / "savarină cu benzină"/ "de la botul ţapului" ş.a.m.d..).
Eu port în limbă verbe alcaline,
dărâm cu ele chiar şi un ţânţar,
amestec ciorbe cuantice (c-am har
cu caru’ plus un bou maro), în vine,
când borşu’ slav îşi umflă pectoralul,
simt plozii lirici cum cerşesc intrare
în marea-mi poezie (c-am valoare!),
dar mă bungheşte fenobarbitalul,
că altfel, pfoai!, vă desenam carpetă,
cum, în closet, cu mir poetizam,
vă angajam aplaudaci cu chetă,
da’-i ziua mea, la prânz, noaptea-i la geam,
pentru textul : Unui închipuit pe nume Adrian-poetul-minune dedeci, hai să-ntreb de-a dreptul ce voiam:
-N-aveţi cumva un creier şi-o suzetă?
Acum apar si eu pe aici, uite cum acest conte de montecristo ne stimuleaza imaginatia somatica! Cristi, nu cred ca esti inca la nivelul cerut de o licenta poetica (sa nu-i spun eroare, ca nu e, e clar) de tipul "suntem primul nascut". Aceasta licenta poetica are forta, e chiar cutremuratoare as putea spune... insa ce urmeaza e mult mai jos... setezi un nivel prea mare de asteptare cu acest titlu, parerea mea la fel de sincera. Si nu te lua dupa toti astia care te iau in bete ca Virgil care vede absconsul in spatele casei lui unde altcineva tocmai a tuns iarba sau Dorin care ia o distanta asa, respetabila, de tot ce i se pare ca ar avea purici. Eu iti recomand cu toata sinceritatea sa dai jos jambierele si espadrilele, sa pui pioletul in cui, sa dai rucsacul la spalatorie cu tot ce in el, sa faci un dus fierbinte, sa iei un halat usor pe spate, sa te asezi la comp si sa scrii cu sufletul limpede. Cu drag, Andu
pentru textul : Suntem primul născut deși dacă liinile infinite își caută de drum, culcându-ne traverse rămânem, jaluzele trase, peste a lunii reci ferestre
pentru textul : într-o gară... dee scrisa bine dar ii lipseste autenticitatea. e un hibrid, un fel de poezie bionica, ceva ce ar trebui sa para real dar nu e. pana la urma tot o facatura.
pentru textul : iubirea între oglindă și zid deDa, nu este o simplă descriere. E o filozofie de viaţă...sau de moarte. E multă introspecţie. O poveste din tată în fiu în care tenebrele morţii sunt ţintuite de ,,lumini verticale". Remarc o tehnică impecabilă, un text îngrijit. Alternanţa gândurilor, a personajelor şi a timpurilor solicită atenţia sporită a lectorului. Emoţia e sugerată şi e cu atât mai puternică. Imaginile plastice foarte bine alese (de ex: ,,broboanele de sudoare de pe frunţile încruntate de efort", ,,Întunericul îl strângea cu cercuri de fier", ,, un cadavru străin urcă la cer", ,,Hainele îi musteau şi slobozeau în adânc stropi de viaţă" etc). Revenirea în cerc , sau mai bine spus în spirală, a unor idei accentuează şi mai bine ,,coborârea" şi ,,urcarea" în timpul săpării unei fântâni. Perspectiva asupra lumii, asupra vieţii, e atent costruită. E interesant cum se evită claustrofobia.
pentru textul : O coborâre deRecitind textul, am înţeles mult mai bine enunţul ,,Aburul domol ieşea prin costumele vechi, altădată purtate la nunţi". De asemenea, undeva la mijlocul textului este o frază care face un fel de traziţie între viaţă şi moarte sugerând coexistenţa acestora: ,,La pogorârea în mormântul mai adânc decât fântânile, plângând fără reţinere, avea senzaţia că groapa este circulară."
Mi-a plăcut.
Am nişte dubii aici:
,,pentru a fura nepreţuitele de la suprafaţă"
,,meneau sufletului său"
Atenţie la ,, a urca sus" şi ,,Stătătu".
toti suntem egali, dar uni sunt mai egali decat altii
am venit pe site-ul asta cu asteptari mari. stiam de el de la sancho. pe care o respect.
acuma ... nu stiu, personal, cred ca am avut de castigat indeosebi la de userii care s-au oprit la textele mele si mi-au spun ce gresesc. nu stiu daca am reusit sa ma inalt cat as fi vrut, cu siguranta ca nu. dar un progres s-a inregistrat. motiv pentru care m=a deranjat reactia ralucai. poate in primul comment n-am incercat sa fiu foarte "cu manusi". pentru ca ... vb ceea, un sut in cur, un pas inainte.
ce ma deranjaza este asa - daca eu postez aici vreun text care contine cuvinte obscene, e imediat trimis in santier. daca am greseli se intervine prompt. asta totusi nu s-a intamplat in cazul commentului azizei. a aparut vlad. care s-a comportat ca un domn. ea a aruncat in continuare cu diverse chestii dar ce conteaza.
sa nu ma intelegeti gresit. n-am o parere extraordinara despre mine. n-am avut niciodata si niciodata nu voi face asta. dar atata vreme cat textele u mi-au fost trimise in satier in totalitate, ba chiar am mai adunat cate o lauda/ penita pe ici pe colo.... parca ma deranjaza cand vine unu care ma face tzatza floarea care scire oribil, si lumea zambeste politicos si trece mai departe.
daca reactia mea este una politicoasa, este pentru ca am respectat politica site-ului. dar... daca vad ca se poate f bine sa nu faci asta si sa fie ok, nu stiu, zau de ce as mai avea cont aici.
imi pare bine ca am participat, fie si de la distanta, la cenaclul virtualia. imi pare bine ca am intalnit oameni faini pe aici. pe care din fericire ii mai pot gasi si prin alte parti.
pentru moment, aleg sa ma retrag. va urez succes si la mai multe proiecte. si poate, prin gestul meu si al ralucai, veti incerca sa sa-i puneti la punct asa cum trebuie pe userii care au naravul de a-si pune poala-n cap si de a arunca cu noroi la intamplare, pe motivul ca asa le mai vine cateodata.
o ultima rugaminte - poate reusiti sa-mi stergeti contul. si atunci va fi ca si cand nimic nu s-a intampalt. :)
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deIalin, multumesc pentru opinii. Vlad, iti marturisesc ca si eu am vrut sa ma opresc la remuscari dar am cazut prada ispitei de a continua.
pentru textul : paseo campeon deDacă aşa spuneţi voi, mă dau şi eu pe brazdă. Am citit ceva asemănător la o poetă, Adriana Carrasco, şi am încercat să adopt stilul. Ei îi reuşeşte, mie încă nu :)) Dar o să mai lucrez până o să îmi reuşească şi mie, nu mă las. Mulţumesc pentru comentarii!
pentru textul : radiografie cu monştri detitarenco!
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deacum sa nu-ti faca impresia ca voi sta sa ma balacesc cu tine în zoaiele în care-ti speli tu - foarte rar - caracterul. mai ales când vad ca repeti ca un papagal ceea ce scriu eu. dupa principiul "ba, pe-a ma-tii".
spun eu ca esti încrâncenat, spui si tu ca sunt încrâncenat. spun eu ca esti frustrat, spui si tu ca sunt frustrat. spun eu ca esti prost crescut, spui si tu ca sunt prost crescut.spun eu sa te joci cu puta-n tarâna, spui si tu sa ma joc cu puta-n tarâna. s.a.m.d. mai rar asa originalitate!
cât priveste limba româna, las-o mai moale. faci si tu destule greseli. dar mai ales folosesti câteodata un "idiom" româno-englezesc, care - s-au facut studii - este specific emigrantilor români neadaptati si neintegrati si care nu vorbesc corect nici una dintre limbile "amestecului". iar daca te preocupa corectitudinea limbii vorbite de altii, cred c-ar fi mai bine sa te uiti si sa asculti prin ograda ta si sa corectezi persoanele pe care le încurajezi sa scrie (culmea!!) poezie într-o dulce , dar foarte agramata româno-americana.acum, despre invidie, doamne-ajuta, în profesia în care as putea fi invidios pe altii, sunt realizat, iar un hobby, cum este poezia pentru mine, nu-mi provoaca asemenea instincte. îl practic asa cum ma pricep, mai bine sau mai prost si nu-mi fac probleme ca ma apreciaza sau nu unii sau altii. pe doamna, pe care banuiesti ca as fi invidios, da, as avea motiv sa fiu, dar numai pentru faptul ca a fost sau este în preajma fetei Marelui Amza. în rest - nu te cunosc, nu ma cunosti, trec pe lânga tine, treci pe lânga mine... as mai avea multe sa-ti spun, dar ma împiedica "autodisciplina" germana la care tu nu vei ajunge în veacul vecilor, amin.
eu am terminat. tu poti sa-i dai înainte. eu n-am facut decât sa-ti dau masca stravezie de pe fata ta de intrasigent si principial. va trebui sa muncesti mult sa ti-o mai poti atârna la loc.
si totusi de acolo, din aceasta Venetie spectaculoasa cuprinzi opera lui Canaletto si a succesorilor lui (Bellotto, Visentini, Marieschi, Guardi) iar oamenii pe care nu-i astepti primesc pe rand, din larg, absurdul niciodata...
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam dede fapt are muzicalitate si cateva imagini faine. dar asa cum se remarca, pica putin in patetic, fiindca merge catre zona aia ultrabatatorita, cu alti si alti fluturi negri, banali, tociti, gretosi...
pentru textul : Trec fluturi negri deUnele pareri sunt binevenite,altele discutabile;
pentru textul : Cămașa de jar deoricum,le astept in continuare.
e o metafora... undita a fost chitara, in genere muzica, nashville e capitala muzicii country iar acolo muzicienii sunt atrasi unii de altii ca plasele pescarilor de catre pescari, sunt vanator si vanat... pescarul din nashville se autointituleaza moderatorul serii de improvizatie libera . toate astea reies din text... va multumesc pt amabilitatea cu care ati revenit in comentariu asupra textului meu.
pentru textul : pescarii din nashville deEi, iata pe cineva care poate vedea si alti oameni, nu numai ferchezuiti!, respectiv subiecte. Umblam pe 10 carari si vorbim cu un bogat bagaj de neologisme dar nu stim sa scriem despre omul de langa noi, cel pe care-l vedem in fiecare zi. Ai reusit. Iata un fragmant care merita toata atentia noastra. Se va materializa in vreo carte? Pentru excelentul simt de observatie - o penita. Dancus
pentru textul : Regele pescar deNu știu de ce nu mă împac oare cu titlul. De fapt, cred că ar merge aruncat mai pe undeva dincolo de începutul poeziei personajul cameră, altfel am impresia că se duce tot eșafodajul. Deosebit "tăcerea o canapea cu margini pătate se tolănește"; cred însă că "privindu-ne..." poate să lipsească. Ar mai fi câteva retușuri de făcut, la rece. Sunt poezii asupra cărora trebuie să revii, după o vreme, fie și măcar pentru a șterge praful ca într-o cameră în care nu s-a intrat de mult. Sau, din contră, pentru a avea grijă să nu fie deranjat nici un fir de praf. Grea alegere. Mai spun și asta, că nu pot să tac: sfârșitul, de la "ne cuibărim unul în altul" este de excepție. Neașteptat vine verbul acesta, într-o poezie scrisă de un bărbat (să nu râzi!), și face contrabalansul atât al "angoaselor" din in versul prevedent, cât, dacă stau bine să ma gândesc, al ideii întregii poezii.
pentru textul : în mica noastră cameră de hotel dece sa mai incerc? indiferent de sensul cu care il folosesti, cuvantul se scrie cappella nu capella, iar in italiana cappella inseamna capelă.
pentru textul : A cappella deAm bănuit că ar fi fratele tău. De ce nu îi faci (nu-și face) un site? Oare ar fi tentat să expună în București sau la Paris alături de mine și alții?
pentru textul : birth demulțumesc Sixtus pentru trecere și aprecieri.
de asemeni mulțumesc kalipeto, maria - doina, yester, cristina, ...
pentru textul : copacul dinăuntru deImi place sa vad paharul plin dar cand am feed-back "in rest nu e chiar rău" ma pune la fiert si seaca toata apa din pahar. O sa incerc Alma. Multumesc de trecere si semn. Sunt poezii in care prefer ambiguitatea dar in aceasta nu am simtit ca trebuie.
pentru textul : Poli magnetici deMulțumesc, acum sper să fie în regulă. La mine se vedea fotografia și nu înțelegeam unde am greșit.
pentru textul : if you go away deFoarte frumos haiku, imi aminteste de matsuo basho: balta cea veche— sunetul unei broaște sărind în apă Doar ca la dumneavoastra imaginea tremurata a lunii in apa adauga o nota de romantism. Felicitari!
pentru textul : Haiku dePagini