sunteti exigent domnul Zdroba, dar asta nu e niciun pacat, asa cum nici a fi mediocru nu e un pacat, pacat este ceea ce spuneti despre site-ul hermeneia, pentru ca asta chiar nu este adevarat si e clar ca nu cunoasteti activitatea de pe alte site-uri literare daca ati facut aceasta remarca, cum ca e este pe primul loc in promovarea liricii artificiale si dubioase.
asta nu e doar o parere eronata, este o acuzatie persiflanta, grava si gratuita, cred eu.
e adevarat ca nu toti membri site-ului au acelasi nivel, dar general vorbind este locul unde o sa gasiti cele mai bune texte de poezie si proza, cu mici exceptii si recunosc ca eu as putea fi una dintre ele... dar va asigur ca eu nu imit pe nimeni, eu am lirismul meu asa prafuit cum e, mi-l asum, si am propriile mele mijloace de exprimare, iar daca nu reusesc mai mult, cel putin alaturarile mele de cuvinte, nu sunt "fabricate" cu scopul de a impresiona sau a soca, ele au o idee la baza si o fluenta, zic si eu.
apreciez sinceritatea dumneavoastra, daca asa se numeste ceea ce faceti dar va rog inainte de a arunca cu pietre in cei care scriu prost sau mediocru, incercati sa le spuneti ceva care sa ii ajute sa-si depaseasca aceste minusuri, faceti-o macar asa de dragul cuvantului, in care banuiesc ca mai credeti.
trebuie sa recunosc , mai mult oficial, ca promovarea ta a fost meritata din plin. mie nu mi-ar fi rusine sa ma duc cu acest poem
la orice lectura ori cenaclu. elementele de forta stau median si in final. m-a atras, m-a convins, a trecut prin mine. de aceea
las un semn de apreciere. al meu.
"iar îmi amoarte mâna stângă/mă gândesc uite iar se întamplă" iese din registrul sau, se proiecteaza dincolo, intr-un alt studio al temerilor, al anxietatii, intr-un teatru burlesc molipsitor, in care actorul nu mai evolueaza in gama sa amuzanta, usor excentrica... si daca viata e o scena, iar noi, clovnii ei, niste saltimbanci caraghiosi, indirjiti, in tristetea asta maladiva, generalizata, (dupa cum spunea stii tu cine), si cineva trebuie sa scrie "încă un scenariu cu poante cascadă/comicării umor sec umor ironic umor de situație" si daca stii in sfirsit, "nici măcar tristă nu sunt/aștept să-mi treacă mâna asta/o să treacă toate trec nimic nu e veșnic" atunci stii ca acel ceva "déjà vu" din partitura propriei opere bufe intr-un singur act e tot mai aproape...un biet clown sans frontières... uite ce stare poti sa transmiti...
Adrian, ce dar frumos am primit!
Mulţumesc, mulţumesc...
Ai investit timp, experienţă, profesionalism, delicateţe şi toate acestea dintr-un altruism rar întâlnit. Înţeleg tot ce argumentezi cu atâta minuţiozitate. Nu am o părere prea bună despre textele mele, mai ales când le compar cu cele scrise de tine, Vlad Turburea, Adriana Lisandru, Paul Blaj, Marina Popescu, Andrei Majeri şi mulţi alţii. Când le citesc, mă întreb la ce bun să mai scriu dacă au scris alţii aşa cum eu aş fi vrut? Port în mine reminiscenţele unui veac trecut , dar simt că există şi un resort care, în curând, va produce bucurie tuturor celor care au investit şi investesc în mine. Nu scriu de mult timp. Până anul trecut ( aproape doi ani ) am scris siropos de tot...a fost un ,,exerciţiu" nefast la zeci de
poezii, dar nu mă mai scuz. Încerc să descopăr cauza.
Îţi mulţumesc din nou, Adrian. (nici vorbă de iritare....se simte cât suflet ai pus şi asta m-a atins realmente )
O mică rugăminte aş avea: dacă vrei, reia fragmnentul ,,Este evident că nu orice fapt, cum ar fi, servirea cafelei într-o dimineaţă de mai/surprinderea căderii unui măr/statul la coadă, la pâine... nu este demn de-a fi pus pe foaia veşniciei. " Nu am înţeles corectura făcută după :)
Sis, ai o poveste aici, una frumoasă, și te încurajez să o scrii. Dacă ții la poem în proză, ok, mergi înainte, dar nu uita cât este de important ca firul narativ să fie bine definit. Perie frazele de încărcături stereotipe, încearcă ceva mai mult verb, totuși este proză. Sincer, ceea ce am intuit din povestirea ta mi-a ațâțat interesul, aș fi vrut să găsesc mult mai mult aici decât te-ai îndurat. Știu din poeziile tale că ai talentul de a prinde neobișnuitul în lucrurile cele mai aparent banale, exploatează asta. Atenție mai ales la: "o legătură de foi galbene legate în piele"; "Casa de la oraș, cu fundație înaltã, din piatrã, cu stucatură și basoreliefuri, a fost construită în stilul caracteristic sfîrșitului secolului al XIX-lea" - sună deja a articol de ziar.
rockam, nu stiu daca ti-am spus, dar eu sint inginer, adica handicapat literar. gurile rele spun ca as fi cistigat premiul intii anul trecut la un concurs national de poezie. dar sa nu le crezi, imi vor raul. in rest, imi pierd si eu vremea pe aici construind website-uri si comunitati literare pe care le ofer gratis altora. dar ce sa te astepti de la un inginer, nu?
Am incercat. Batranul e un fel de Sfantu` Petru.. iar marinarul, da, un clasic, ma bucur ca ti-a placut, mi-a dat mult timp tarcoale textul asta pana l-am finalizat, a avut el ritmul lui, ca si marea. Numai cum vrea ea. :) Te astept oricand, si te citesc si eu, oricum. :)
Îmi primul rând, îmi place titlul. Apoi, ritmul pe care îl induci. Finalul mi-a plăcut. Ai totuși strecurată în text o contradicție mică, și-anume: „bolta rece supura spre mine„ - dacă bolta(indiferent care) supurează, atunci numai rece nu poate fi. Și în general, în contextul poemului, acel termen medical pare a fi din altă poveste.
doar o părere. Eugen.
As vrea sa-ti pot da un raspuns dar n-am, asa a curs naratiunea. Pe viitor am sa fiu mai atent, pentru ca ai dreptate, daca plasez actiunea "ca asa vreau eu" e incorect fata de cititor. Iti multumesc pentru observatie.
zic și eu, să-mi fie iertat.
1/ Emilian este un sufletist, un om care se implică și care ia și gazetăria și literatura în serios. Nu cred că sunt mulți autori care să poată afișa o scriitură la fel de rotundă. D-aia îmi și place să-l mai ating câteodată, pentru că Emilian Pal contează.
2/ Virgil este același bou (mă refer la zodie) cu care m-am obișnuit de un secol și care face uneori doar ceea ce îi dictează coarnele în absența momițelor. Dar asta e, sunt boi care au ajuns departe în viață, deocamdată el a ajuns doar până în California.
3/ Ioana rămâne aceeași persoană care, tocmai când crezi că ai scăpat de ea definitiv, apare iar.
Pentru că ea nu e bou, ea e tigru și omoară doar din distracție și nici nu-și amintește decât de ce are nevoie și nici măcar de aia când trebuie.
Andu
Nu toată lumea trebuie să se alinieze şi să poarte uniformă. Când creatorul a răsădit un câmp de flori nu le-a zămislit la fel pe toate. Ceea ce ne fascinează este adeseori tocmai diversitatea creaţiei. Arghezi nu s-a temut să fie el însăşi, amarnic şi scorţos, în ale sale "Flori de mucigai".
Avem în poemul acesta elemente de simbolism. Într-un registru determinat de alte simboluri precum râpă, de câini, de peisajul dezolant în care se află individul în momentul invocării divinităţii, cuvântul "dos" se integrează şi nu deranjează fondului lexical..
Marii creatori nu au intenţionat obligatoriu să fie douămiişti sau optzecişti. Ei au exprimat ceea ce le-a dictat duhul creaţiei în momentul respectiv. Ulterioare modificări pot de multe ori doar să dăuneze lucrării şi a dicta sau sugera cuiva cum să-şi desăvârşească lucruarea, ei bine asta ţine de subiectivismul fiecăruia.
Poemul poartă amprenta originalităţii şi susţin acest punct de vedere.
Desi usor pretentios acest "palimpsest" imi place. Da o consistenta asa, de tip gustativ (cu sarea)pe final poemului, foarte sugestiva. De bun augur. Ce nu-mi place insa este cum spui in comentariu "nu e dat oricui sa imi poata intelege si cu atit mai putin simti textele"... asta ce dracu (Doamne iarta-ma) mai e? Andu
Ioana, iti multumesc de sfaturi. .... ce inseamna scenariu Im si sm? banuiesc ca e vorba diferente de intindere, dar totusi, mi-ar placea sa stiu denumirea. :)
Cred că "magnoliile" și "sărutul de seară" scad valoarea textului. Dar observ că a mai sesizat cineva înaintea mea. Mi-a plăcut "verdele irespirabil" (da... ce coincidență... ai dreptate). Dacă nu făceai trimitere la textul tău nu-mi dădeam seama. Spun coincidență cu toată convingerea, poezia mea cred că a fost scrisă aproximativ în aceeași dată, oricum e unul dintre textele trimise de mine editorului spre edificare, în urmă cu cîteva zile.
Ai rezolvat într-un mod, săi zicem "isteț", problema rimei, dar cred că nu e cea mai bună soluție fiecare-soare-picioare-zboare. Cred că ar fi fost de exemplu mai nimerit "potcoave" decît picioare. O simplă părere de cititor, desigur.
Am uitat sa adaug ca de fapt, imi place sa tin cont de sfaturile cititorilor, si incerc pe cat cu putinta sa- mi largesc viziunea, dar sa nu se indeparteze prea mult de a mea. De aceea, iti multumesc sincer pentru parere si voi mai medita.
Un poem încâlcit în metafore care, unele proaspete 'să-l privesc de jos în roșul ochilor' altele ofilite 'când deschizi ultima dată fereastra' (un clișeu mare), dar încâlcit și în idei, unele proaspete 'Aş vrea să am curajul să-mi omor singur
câinele bolnav de cancer', altele uscate demult 'iar la răscruce,
mai râmâne doar speranţa
ca viermii să nu ţină zi de post'
poemul acesta nu m-a convins, însă cred că, rescris, abordat cu mai mult rafinament, ar putea deveni un text reușit, un fel de împăcare a marilor contrarii. Însă pentru asta se cere mai mult decât am citit aici.
Margas
mihaylo, e regretabil faptul că tu privești hermeneia ca pe un depozit unde sa îți arunci textele. pentru că implicația va fi că vor rămîne așa aruncate. dacă tu postezi așa trei texte la rînd nimeni nu le va citi așa. gestul tău mă va face să introduc o regulă ca același autor să nu mai poată pune două texte la rînd. o pot face și pe asta. nu înțeleg de ce nu există puțin common sense
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Raul, multumesc de trecere! te mai astept, spor la scris!
pentru textul : înstrăinare și dor desunteti exigent domnul Zdroba, dar asta nu e niciun pacat, asa cum nici a fi mediocru nu e un pacat, pacat este ceea ce spuneti despre site-ul hermeneia, pentru ca asta chiar nu este adevarat si e clar ca nu cunoasteti activitatea de pe alte site-uri literare daca ati facut aceasta remarca, cum ca e este pe primul loc in promovarea liricii artificiale si dubioase.
pentru textul : celălalt mal deasta nu e doar o parere eronata, este o acuzatie persiflanta, grava si gratuita, cred eu.
e adevarat ca nu toti membri site-ului au acelasi nivel, dar general vorbind este locul unde o sa gasiti cele mai bune texte de poezie si proza, cu mici exceptii si recunosc ca eu as putea fi una dintre ele... dar va asigur ca eu nu imit pe nimeni, eu am lirismul meu asa prafuit cum e, mi-l asum, si am propriile mele mijloace de exprimare, iar daca nu reusesc mai mult, cel putin alaturarile mele de cuvinte, nu sunt "fabricate" cu scopul de a impresiona sau a soca, ele au o idee la baza si o fluenta, zic si eu.
apreciez sinceritatea dumneavoastra, daca asa se numeste ceea ce faceti dar va rog inainte de a arunca cu pietre in cei care scriu prost sau mediocru, incercati sa le spuneti ceva care sa ii ajute sa-si depaseasca aceste minusuri, faceti-o macar asa de dragul cuvantului, in care banuiesc ca mai credeti.
trebuie sa recunosc , mai mult oficial, ca promovarea ta a fost meritata din plin. mie nu mi-ar fi rusine sa ma duc cu acest poem
pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare dela orice lectura ori cenaclu. elementele de forta stau median si in final. m-a atras, m-a convins, a trecut prin mine. de aceea
las un semn de apreciere. al meu.
"iar îmi amoarte mâna stângă/mă gândesc uite iar se întamplă" iese din registrul sau, se proiecteaza dincolo, intr-un alt studio al temerilor, al anxietatii, intr-un teatru burlesc molipsitor, in care actorul nu mai evolueaza in gama sa amuzanta, usor excentrica... si daca viata e o scena, iar noi, clovnii ei, niste saltimbanci caraghiosi, indirjiti, in tristetea asta maladiva, generalizata, (dupa cum spunea stii tu cine), si cineva trebuie sa scrie "încă un scenariu cu poante cascadă/comicării umor sec umor ironic umor de situație" si daca stii in sfirsit, "nici măcar tristă nu sunt/aștept să-mi treacă mâna asta/o să treacă toate trec nimic nu e veșnic" atunci stii ca acel ceva "déjà vu" din partitura propriei opere bufe intr-un singur act e tot mai aproape...un biet clown sans frontières... uite ce stare poti sa transmiti...
pentru textul : clown deAdrian, ce dar frumos am primit!
Mulţumesc, mulţumesc...
Ai investit timp, experienţă, profesionalism, delicateţe şi toate acestea dintr-un altruism rar întâlnit. Înţeleg tot ce argumentezi cu atâta minuţiozitate. Nu am o părere prea bună despre textele mele, mai ales când le compar cu cele scrise de tine, Vlad Turburea, Adriana Lisandru, Paul Blaj, Marina Popescu, Andrei Majeri şi mulţi alţii. Când le citesc, mă întreb la ce bun să mai scriu dacă au scris alţii aşa cum eu aş fi vrut? Port în mine reminiscenţele unui veac trecut , dar simt că există şi un resort care, în curând, va produce bucurie tuturor celor care au investit şi investesc în mine. Nu scriu de mult timp. Până anul trecut ( aproape doi ani ) am scris siropos de tot...a fost un ,,exerciţiu" nefast la zeci de
poezii, dar nu mă mai scuz. Încerc să descopăr cauza.
Îţi mulţumesc din nou, Adrian. (nici vorbă de iritare....se simte cât suflet ai pus şi asta m-a atins realmente )
O mică rugăminte aş avea: dacă vrei, reia fragmnentul ,,Este evident că nu orice fapt, cum ar fi, servirea cafelei într-o dimineaţă de mai/surprinderea căderii unui măr/statul la coadă, la pâine... nu este demn de-a fi pus pe foaia veşniciei. " Nu am înţeles corectura făcută după :)
Cu preţuire, Mariana
pentru textul : Mai singură... deSis, ai o poveste aici, una frumoasă, și te încurajez să o scrii. Dacă ții la poem în proză, ok, mergi înainte, dar nu uita cât este de important ca firul narativ să fie bine definit. Perie frazele de încărcături stereotipe, încearcă ceva mai mult verb, totuși este proză. Sincer, ceea ce am intuit din povestirea ta mi-a ațâțat interesul, aș fi vrut să găsesc mult mai mult aici decât te-ai îndurat. Știu din poeziile tale că ai talentul de a prinde neobișnuitul în lucrurile cele mai aparent banale, exploatează asta. Atenție mai ales la: "o legătură de foi galbene legate în piele"; "Casa de la oraș, cu fundație înaltã, din piatrã, cu stucatură și basoreliefuri, a fost construită în stilul caracteristic sfîrșitului secolului al XIX-lea" - sună deja a articol de ziar.
pentru textul : Întoarcerea acasă derockam, nu stiu daca ti-am spus, dar eu sint inginer, adica handicapat literar. gurile rele spun ca as fi cistigat premiul intii anul trecut la un concurs national de poezie. dar sa nu le crezi, imi vor raul. in rest, imi pierd si eu vremea pe aici construind website-uri si comunitati literare pe care le ofer gratis altora. dar ce sa te astepti de la un inginer, nu?
pentru textul : apryl deAm incercat. Batranul e un fel de Sfantu` Petru.. iar marinarul, da, un clasic, ma bucur ca ti-a placut, mi-a dat mult timp tarcoale textul asta pana l-am finalizat, a avut el ritmul lui, ca si marea. Numai cum vrea ea. :) Te astept oricand, si te citesc si eu, oricum. :)
pentru textul : cred că așa se întâmplă deÎmi primul rând, îmi place titlul. Apoi, ritmul pe care îl induci. Finalul mi-a plăcut. Ai totuși strecurată în text o contradicție mică, și-anume: „bolta rece supura spre mine„ - dacă bolta(indiferent care) supurează, atunci numai rece nu poate fi. Și în general, în contextul poemului, acel termen medical pare a fi din altă poveste.
pentru textul : jurnaliana dedoar o părere. Eugen.
Tu ai imbatranit si eu ma-m ramolit di tat! Despre ce ziceai ca-ti "iesea" de mai mult ori pe zi? Ca eu am uitat.
pentru textul : absalor detext ambiguu
pentru textul : Paternitatea unui gând deAs vrea sa-ti pot da un raspuns dar n-am, asa a curs naratiunea. Pe viitor am sa fiu mai atent, pentru ca ai dreptate, daca plasez actiunea "ca asa vreau eu" e incorect fata de cititor. Iti multumesc pentru observatie.
pentru textul : Multiplu de unu dee minunat acest text
pentru textul : O, domnule Bartleby! deîmi dă o senzaţie linişte
...
şi de fiecare dată când îl citesc
parcă ar fi prima dată
Uitasem: "...pămîntul nu are vertebre / și morții trebuie să-l susțină"
pentru textul : national treasure dezic și eu, să-mi fie iertat.
pentru textul : despre inundaţii. altfel de1/ Emilian este un sufletist, un om care se implică și care ia și gazetăria și literatura în serios. Nu cred că sunt mulți autori care să poată afișa o scriitură la fel de rotundă. D-aia îmi și place să-l mai ating câteodată, pentru că Emilian Pal contează.
2/ Virgil este același bou (mă refer la zodie) cu care m-am obișnuit de un secol și care face uneori doar ceea ce îi dictează coarnele în absența momițelor. Dar asta e, sunt boi care au ajuns departe în viață, deocamdată el a ajuns doar până în California.
3/ Ioana rămâne aceeași persoană care, tocmai când crezi că ai scăpat de ea definitiv, apare iar.
Pentru că ea nu e bou, ea e tigru și omoară doar din distracție și nici nu-și amintește decât de ce are nevoie și nici măcar de aia când trebuie.
Andu
RE:
pentru textul : dintre toate durerile am ales așteptarea deIonut Caragea, o notatie pretioasa pentru mine, multumesc de popas!
*
Silvia, sunt onorata de aprecierea ta, ma bucur ca ai ales acel fragment!
dar mai bine îmi ziceați, doamna manole, dacă v-ați gîndit tot la un sex oral cu ejaculare, citind poemu
pentru textul : Cândva de"finalul basmvisului"...cred ca textul e si asa mult prea incarcat pentru astfel de inventii lingvistice baroce.
pentru textul : Şarpele de aramă (XVI) deNu toată lumea trebuie să se alinieze şi să poarte uniformă. Când creatorul a răsădit un câmp de flori nu le-a zămislit la fel pe toate. Ceea ce ne fascinează este adeseori tocmai diversitatea creaţiei. Arghezi nu s-a temut să fie el însăşi, amarnic şi scorţos, în ale sale "Flori de mucigai".
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deAvem în poemul acesta elemente de simbolism. Într-un registru determinat de alte simboluri precum râpă, de câini, de peisajul dezolant în care se află individul în momentul invocării divinităţii, cuvântul "dos" se integrează şi nu deranjează fondului lexical..
Marii creatori nu au intenţionat obligatoriu să fie douămiişti sau optzecişti. Ei au exprimat ceea ce le-a dictat duhul creaţiei în momentul respectiv. Ulterioare modificări pot de multe ori doar să dăuneze lucrării şi a dicta sau sugera cuiva cum să-şi desăvârşească lucruarea, ei bine asta ţine de subiectivismul fiecăruia.
Poemul poartă amprenta originalităţii şi susţin acest punct de vedere.
prima parte e stilul tau si e ok sfirsitul e cam ludic si nu stiu daca merge. subscriu la parerea almei, se putea mult mai bine
pentru textul : Poveste de Dragobete deDesi usor pretentios acest "palimpsest" imi place. Da o consistenta asa, de tip gustativ (cu sarea)pe final poemului, foarte sugestiva. De bun augur. Ce nu-mi place insa este cum spui in comentariu "nu e dat oricui sa imi poata intelege si cu atit mai putin simti textele"... asta ce dracu (Doamne iarta-ma) mai e? Andu
pentru textul : mate blues demai eliberează cuvintele, nu aglomera tropii... și scrie ca și cum ți-ai bea cafeaua...
pentru textul : respiraţie de toamnă degând bun!
Ioana, iti multumesc de sfaturi. .... ce inseamna scenariu Im si sm? banuiesc ca e vorba diferente de intindere, dar totusi, mi-ar placea sa stiu denumirea. :)
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă deCred că "magnoliile" și "sărutul de seară" scad valoarea textului. Dar observ că a mai sesizat cineva înaintea mea. Mi-a plăcut "verdele irespirabil" (da... ce coincidență... ai dreptate). Dacă nu făceai trimitere la textul tău nu-mi dădeam seama. Spun coincidență cu toată convingerea, poezia mea cred că a fost scrisă aproximativ în aceeași dată, oricum e unul dintre textele trimise de mine editorului spre edificare, în urmă cu cîteva zile.
pentru textul : magnolii în iarnă deAi rezolvat într-un mod, săi zicem "isteț", problema rimei, dar cred că nu e cea mai bună soluție fiecare-soare-picioare-zboare. Cred că ar fi fost de exemplu mai nimerit "potcoave" decît picioare. O simplă părere de cititor, desigur.
pentru textul : noaptea cailor de fier deAm uitat sa adaug ca de fapt, imi place sa tin cont de sfaturile cititorilor, si incerc pe cat cu putinta sa- mi largesc viziunea, dar sa nu se indeparteze prea mult de a mea. De aceea, iti multumesc sincer pentru parere si voi mai medita.
pentru textul : long et douloureux deo reintoarcere spre frumusetea lucrurilor simple. stii tu, lucrurile alea mici care cladesc viata
pentru textul : Singura boală este prezentul deUn poem încâlcit în metafore care, unele proaspete 'să-l privesc de jos în roșul ochilor' altele ofilite 'când deschizi ultima dată fereastra' (un clișeu mare), dar încâlcit și în idei, unele proaspete 'Aş vrea să am curajul să-mi omor singur
pentru textul : Zzet decâinele bolnav de cancer', altele uscate demult 'iar la răscruce,
mai râmâne doar speranţa
ca viermii să nu ţină zi de post'
poemul acesta nu m-a convins, însă cred că, rescris, abordat cu mai mult rafinament, ar putea deveni un text reușit, un fel de împăcare a marilor contrarii. Însă pentru asta se cere mai mult decât am citit aici.
Margas
O.K., A.. Ce m-as face fara voi. Pe bune. Multumesc (a cata oara?!)
pentru textul : Ochi de jad demihaylo, e regretabil faptul că tu privești hermeneia ca pe un depozit unde sa îți arunci textele. pentru că implicația va fi că vor rămîne așa aruncate. dacă tu postezi așa trei texte la rînd nimeni nu le va citi așa. gestul tău mă va face să introduc o regulă ca același autor să nu mai poată pune două texte la rînd. o pot face și pe asta. nu înțeleg de ce nu există puțin common sense
pentru textul : Aproapelui cu ură V dePagini