Pe mine nu m-a dezamagit Zabet la "faza cu plagiatul" si anume chiar deloc. Si eu am fost acuzat de plagiat de nenumarate ori. Nu vreau sa intru acum si aici intr-o polemica pe aceasta tema. Regret insa ca nu m-am intalnit "in virtual" cu un plagiator ca Mihai Zabet, in schimb imi este dat sa ma intalnesc cu un poet nascut pe google in urma unui search nefast ca Ionut Caragea. Dar asta e viata... Andu
Prieteni, Acest poem nu e impotriva, ci pentru Dumnezeu. Nu mai sunt sclavul Lui, sunt o fiinta libera. Pot vorbi cu El ca si cu voi. Cum de-am ajuns aici? Mai cautati si voi, prieteni, prin hrubele Athosului si prin intunericul Vatticanului. Mie mi-a trebuit vreme pentru asta - nu TIMP. Sa aveti pace, Dancus
există laitmotive grafice și acelea sînt pattern-urile, adică un fragment de textură care repetat va umple toată suprafața definită de artist.
de pildă, o textură care ne arată un zid de carămidă ar putea fi definită ca un pattern. dar nu este tocmai un laitmotiv grafic pentru că nu toate cărămizile sînt la fel. în schimb, dacă izolăm o cărămidă și o repetăm pe suprafața de lucru în linii/coloane, da, acela e un pattern.
un exemplu pentru o mai bună înțelegere- vă amintiți fețele de masă din mușama cu imprimeuri într-o paletă cromatică uneori stridentă?
de pildă o floare într-un chenar dublu, motivul repetîndu-se pe toată suprafața? iată un pattern, un laitmotiv grafic.
Repere grafice din gama pattern-urilor găsim de altfel pe ouă încondeiate, în arta olăritului, cusătură în arnici pe pînză de casă, scoarțe etc.
Ecaterina, ai 24 de ore la dispoziție ca să pui diacriticele la acest text. Dacă nu o vei face va trebui să îl anulăm. În plus te rog să te consideri avertizată pentru această abatere. La următoarea de acest gen va trebui să luăm o decizie administrativă.
Poemul are atmosfera, m-a plimbat un pic printr-un oras de la malul Dunarii :-) iar versul de final are cu siguranta ceva bobadilic in el :-)). M-ai facut sa zambesc ceea ce e mare lucru in vremurle de azi. La schimb (pentru zambet) iti daruiesc in off-topic gluma cu magicianul si papagalul, se facea ca pe o croaziera de lux era un magician angajat sa distreze turistii si avea magicianul un papagal vorbitor care avea un penaj superb si vorbea fluent problema era ca papagalul cam vorbea neintrebat si nu rareori dezvaluia turistilor secretele trucurilor magicianului ceea ce era de natura sa-l enerveze pe acesta din urma pana cand a luat hotararea sa-i acopere colivia papagalului cu o panza neagra si astfel papagalul a tacut definitiv. Intr-o noapte insa a venit o furtuna mare si vaporul s-a scufundat nu s-a salvat decat magicianul si cu ultimile puteri a salvat si colivia acoperita in care era bietul papagal. A doua zi de dimineata, rasare Soarele, cerul era senin, oceanul imens si doar o barca si in ea magicianul care iata, ridica panza neagra de pe colivia papagalului. Acesta scutura din cap, casca ochii mari cat cepele, ii face roata si-i zice magicianului :"hai acuma nu fii ofticos, zi-mi unde dracu ai ascuns vaporul?" Andu
Uite că pe mine ultima parte m-a impresionat. Sunt subiectiv, ştiu, dar cumva fragmentul a vorbit pe limba mea (şi a bunicului, care-n ultimii ani nu mai avea nevoie de mine sau de Mont Blanc pentru a crede că e încă în armată şi se ascunde de nemţi). Cei care vin îi salută pe cei care pleacă. Întotdeauna. Şi noi suntem cumva acum liantul. Poate pentru că încă mai ştim cine a fost Raj Kapoor.
Asta am înțeles. Dar autorului unei alcătuiri, nefiindu-i îngăduit să se explice, aș putea sugera câteva alte puncte de vedere, chiar dacă vin de la oameni obișnuiți, dintre care unii au reușit să treacă dincolo de forma de prezentare: http://ro.netlog.com/oviblu/blog/blogid=703080http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=27554 PS. și chiar de-ar fi fost doar unul, pentru mine tot ar fi meritat
Este un text prost - în primele versuri, dimensiunea lirică este ratată în tentativele metaforice, stihurile sfârşind astfel ca trusime prozaice. De la "efemerul anotimp" în jos, e o-ncercare de mimare a meditaţiei în acord cu natura. Oricum, textul e peste ce propui cititorilor de obicei.
pe care l-am citit cu plăcere. Și totuși, în opinia mea, sunt prea multe adjective în primele 2 texte despărțite de o steluță, care se succed unul după altul și care mie nu mi s-au părut indispensabile: „ierbivore înfometate”, „pajiște arsa”, „suflul nostru calm și senin”, „stradă pustie”, „Centru vechi”, „lanțuri aproape senzuale, lustruite și strălucitoare”, „un șir lung de blocuri vopsite proaspăt roșu și galben, din cartierele marginașe”, „câini cuminți”, „temeri sinistre și indispensabile”. Mai sunt și în jumătatea a doua, dar le-am enumerat doar pe cele care mi s-au părut cele mai supărătoare.
Aproape de final, cred că ai un typo: „chiar dacă seara nimeni nu uita că...” cred că ai vrut să spui „nu uită” În caz contrar nu se potrivește timpul verbului.
Un text deosebit de frumos, sensibil, curat, coerent şi sincer. Aşa îl receptez eu. Am citit de multe ori această poezie şi am decis să las un comentariu şi o peniţă. Aşadar, pentru toate lucrurile pe care le-am menţionat mai sus (şi care mi se par esenţiale înt-o poezie), pentru faptul că "zicerea" e clară şi asumată, pentru centrul de greutate al poemului, cei 3000 de ani de om singur. Ce nu mi-a plăcut: sunt momente în care punctuaţia aproape că dărâmă discursul (ex: "Vor aşeza degetul pe semn şi vor spune: aici e!/ Semnul plecării ei."). La citirea cu voce tare se simte. Sau cel puţin eu aşa am simţit. Poate că ar fi benefică o altdel de abordare, să lăsaţi mai multă libertate cititorului, până la urmă...
Felicitări pentru un asemenea text!
dorine, ti-ai amintit de povestile copilariei. vezi ca virgil ti-a inminat medalia de aur intr-un comm. adica te-a laudat. zicea ca esti cel mai creativ sau inventiv sau altceva. noi ne mandrim cu tine. tu ce parere ai, trebuie sa trec la novice?
Sunt foarte relaxata si nu sunt nici intimidata.
Eu am propus texte in comentariile mele. Si o voi mai face daca este nevoie.
Exista excelente carti de teorie, analize mai mult sau mai putin exhaustive, exegeze bine documentate. Dar asta este alta meserie.
Aici se scrie si publica poezie. Sa lasam teoria acelora care se pricep mai bine. Si sa ne aplecam asupra "obiectului muncii noastre".
In tot internetul de poezie romaneasca, si il urmaresc de cativa ani, toata lumea vorbeste despre estetica si valoare. Fiecare poet are impresia ca estetica si valoarea il priveste numai pe el. Adica numai el detine secretul lui Polichinelle. Eventual si cei cativa prieteni lingusitori pe care ii are.
Si dupa o vorba care nu imi apartine : cine nu iubeste pe nimeni este nevoit sa invete sa linguseasca. Iar lingusitul nu aude decat ceea ce vrea sa inteleaga.
Un poet nu trebuie sa placa tuturor si nu toata lumea trebuie sa se inchine la un poet. Este caraghios. Nu pricep cum nu sesizeaza poetii acest "simplu lucru mare".
Poezia este un divertisment, un joc, un mod de a amana gandurile grele.
Poezia nu este a 11-a porunca pe tablele lui Moise si nici un postulat fara replica.
Nu este teoria gravitatiei si nici ghilotina care ne pedepseste pentru incalcari doctrinare.
Poezia este o insotitoare dupa gustul si cultura fiecaruia. Si poetul care se ia prea in serios devine banal.
Cred ca nu ar strica o dezbatere pe texte. Si nu sesizari de lipsa virgulei sau a acordului gramatical, care sunt foarte bune dar nu spun nimic despre text.
Multi au pareri dar nu si le sustin fertil. Distrugerea, desfiintarea de text este cea mai simpla si rauvoitoare critica. Cititorii-poeti vor texte in oglinda cu ale lor, a caror receptie sa mearga pe scurtatura, iute, eficient, si in end-efect steril. Acelasi zum-zum-zum pe flori diferite.
Asa se explica de ce citesc sute de poezii contemporane si dupa ce am stins computerul nu mai stiu nimic. Mult prea rare sunt cele care se itesc timid din masa informa a asemanarii. Iar folosirea cuvintelor lubrice,obscene,licentioase s-a declarat a fi, cu ajutorul lui Mircea Dinescu si Catavencului, mult ravnita libertate a cuvantului si dezagazuirea creativitatii.
Daca ma straduiesc cateva zile va pot posta aici cel putin 50 de poezii care sunt croite la fabrica. Stofa, tiparul, foarfeca, masina de cusut si eticheta.
una dintre cele mai frumoase poezii în tentația acestei dimineți această foame a detaliilor e impregnată la maxim în "iarna lamborghini" într-un sevraj erotic din care nu definești irealul de real. deosebite îmi par versurile: "mai am timp să prind umerii tăi centură de siguranță faruri și carne desfoliate de frică suntem suspendați de ultima viteză cu care nebună delirează în patul nostru o iarnă lamborghini"
gata, prietene, te-au prins cu garzile, si acum au sa te poarte de la anna la caiafa. ci tu taci, crucea oricum e pusa, iar vina -prea evidenta- nu incape justificare: petrecania lui bobadil, petrecerea dreptilor judecatori. I hope we will meet somewhere, someday to a lightsome way. ovYus.
Îmi permit să fac o paralelă între literatură şi o altă artă, cea teatrală, de care sunt foarte îndrăgostită, şi să vin să spun că a fi critic de literatură, echivalează cu noţiunea de a juca pe scenă, ca şi actor, pe viu, o piesă de teatru. Pentru că dincolo de emoţia generată către un public larg, există şi acel grai al unei bune dicţii, un limbaj persuasiv, ce ţine nu de natura piesei în sine, a materialului scriitoricesc propus publicului, evident, de un scriitor, ci de felul în care actorul de teatru vs criticul de literatură va reuşi să pună în scenă/pe hârtie, prin talent şi dăruire de frumos, opera colegului său, scriitorul. Nu poţi scinda legătura dintre criticul de literatură şi scriitor atâta timp cât singurul instrument al celui implicat într-o dezbatere literară este condeiul. Ba, mai mult, consider că un critic de literatură este mult mai îndreptăţit să vadă dincolo de el ca şi critic şi latura aceasta de scriitor. Ca să fii un scriitor bun, trebuie şi este aproape impusă condiţia de a citi cât mai mult, de a te dezvolta prin citit şi scris. Un critic literar reuşeşte această performanţă cum e dat exemplu elocvent, aici, de Tudor Cristea.
"Din fericire, există, însă, şi s-a impus tot mai evident în ultima vreme şi părerea că asemenea delimitări nu sunt întotdeauna îndreptăţite, pentru că un critic este şi el un scriitor. În acest sens, sunt scriitori nu doar Balzac sau Stendhal, dar şi Saint-Beuve ori Albert Thibaudet, nu doar Camus, dar si Pierrre de Boisdeffre şi, ca să revenim în spaţiul naţional, nu doar Rebreanu sau Arghezi, dar şi Lovinescu ori G. Călinescu, nu doar Marin Preda sau Ana Blandiana, dar şi E. Simion ori N. Manolescu. - T. Cristea")
Un actor de film, cel care îmbrăţişează arta cinematografică, de exemplu, va fi un actor foarte bun, dacă va fi trecut prin teatru mai întâi, pentru că el porneşte de la "un viu scenic" , de la o emoţie naturală, şi va şti să dea viaţă unei pelicule pe mai târziu.
Vă cititesc cu interes, domnule T. Cristea, şi daţi-mi voie să cad de-acord cu cele expuse de dumneavoastră, mai sus, dar şi să afirm prin crezul meu, că un scriitor complex sau ideal, în sensul în care nu putem defini idealul dar îl putem imagina la nivel de idee, este un bun critic literar, eseist, poet, scriitor şi de ce nu un talentat grafician sau pictor, precum l-aş da, aici, exemplu pe Victor Hugo.
Cu drag.
Nu merge să postezi sub textul tău şi textul lui Celestin pentru că nu ai face decât să scoti pe prima pagină un text aflat la şantier, dar cred că ai putea să lasi un link către acel text. Ca să poată înţelege lumea mai bine ce şi cum fără să fie nevoită să răsfoiască prea mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pe mine nu m-a dezamagit Zabet la "faza cu plagiatul" si anume chiar deloc. Si eu am fost acuzat de plagiat de nenumarate ori. Nu vreau sa intru acum si aici intr-o polemica pe aceasta tema. Regret insa ca nu m-am intalnit "in virtual" cu un plagiator ca Mihai Zabet, in schimb imi este dat sa ma intalnesc cu un poet nascut pe google in urma unui search nefast ca Ionut Caragea. Dar asta e viata... Andu
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra dePrieteni, Acest poem nu e impotriva, ci pentru Dumnezeu. Nu mai sunt sclavul Lui, sunt o fiinta libera. Pot vorbi cu El ca si cu voi. Cum de-am ajuns aici? Mai cautati si voi, prieteni, prin hrubele Athosului si prin intunericul Vatticanului. Mie mi-a trebuit vreme pentru asta - nu TIMP. Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș desigur voi reveni, Alina. și da... cum trece vremea de când m-ai luat "în coarne"?:))
pentru textul : pentru prima dată deexistă laitmotive grafice și acelea sînt pattern-urile, adică un fragment de textură care repetat va umple toată suprafața definită de artist.
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti dede pildă, o textură care ne arată un zid de carămidă ar putea fi definită ca un pattern. dar nu este tocmai un laitmotiv grafic pentru că nu toate cărămizile sînt la fel. în schimb, dacă izolăm o cărămidă și o repetăm pe suprafața de lucru în linii/coloane, da, acela e un pattern.
un exemplu pentru o mai bună înțelegere- vă amintiți fețele de masă din mușama cu imprimeuri într-o paletă cromatică uneori stridentă?
de pildă o floare într-un chenar dublu, motivul repetîndu-se pe toată suprafața? iată un pattern, un laitmotiv grafic.
Repere grafice din gama pattern-urilor găsim de altfel pe ouă încondeiate, în arta olăritului, cusătură în arnici pe pînză de casă, scoarțe etc.
Ecaterina, ai 24 de ore la dispoziție ca să pui diacriticele la acest text. Dacă nu o vei face va trebui să îl anulăm. În plus te rog să te consideri avertizată pentru această abatere. La următoarea de acest gen va trebui să luăm o decizie administrativă.
pentru textul : scrisoare deVirgil, iti multumesc de trecere si pentru apreciere. Cu respect
pentru textul : Toboșarul dePoemul are atmosfera, m-a plimbat un pic printr-un oras de la malul Dunarii :-) iar versul de final are cu siguranta ceva bobadilic in el :-)). M-ai facut sa zambesc ceea ce e mare lucru in vremurle de azi. La schimb (pentru zambet) iti daruiesc in off-topic gluma cu magicianul si papagalul, se facea ca pe o croaziera de lux era un magician angajat sa distreze turistii si avea magicianul un papagal vorbitor care avea un penaj superb si vorbea fluent problema era ca papagalul cam vorbea neintrebat si nu rareori dezvaluia turistilor secretele trucurilor magicianului ceea ce era de natura sa-l enerveze pe acesta din urma pana cand a luat hotararea sa-i acopere colivia papagalului cu o panza neagra si astfel papagalul a tacut definitiv. Intr-o noapte insa a venit o furtuna mare si vaporul s-a scufundat nu s-a salvat decat magicianul si cu ultimile puteri a salvat si colivia acoperita in care era bietul papagal. A doua zi de dimineata, rasare Soarele, cerul era senin, oceanul imens si doar o barca si in ea magicianul care iata, ridica panza neagra de pe colivia papagalului. Acesta scutura din cap, casca ochii mari cat cepele, ii face roata si-i zice magicianului :"hai acuma nu fii ofticos, zi-mi unde dracu ai ascuns vaporul?" Andu
pentru textul : ritualuri de cartier I deUite că pe mine ultima parte m-a impresionat. Sunt subiectiv, ştiu, dar cumva fragmentul a vorbit pe limba mea (şi a bunicului, care-n ultimii ani nu mai avea nevoie de mine sau de Mont Blanc pentru a crede că e încă în armată şi se ascunde de nemţi). Cei care vin îi salută pe cei care pleacă. Întotdeauna. Şi noi suntem cumva acum liantul. Poate pentru că încă mai ştim cine a fost Raj Kapoor.
pentru textul : ca o pălărie veche pe capul lui raj kapoor deAsta am înțeles. Dar autorului unei alcătuiri, nefiindu-i îngăduit să se explice, aș putea sugera câteva alte puncte de vedere, chiar dacă vin de la oameni obișnuiți, dintre care unii au reușit să treacă dincolo de forma de prezentare: http://ro.netlog.com/oviblu/blog/blogid=703080 http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=27554 PS. și chiar de-ar fi fost doar unul, pentru mine tot ar fi meritat
pentru textul : se pregătesc fuioarele să iasă deAdriana, am făcut o mică modificare, pentru ca delicatețea si frumusețea versurilor tale să nu fie umbrite. mulțumesc pentru vizită.
pentru textul : Electra demulţumesc pentru comentariul pertinent. O să modific.
pentru textul : Boierisme de cartier dedesenul imi apartine, multumesc de aprecieri...
pentru textul : pe umbra mea o cheamă Joline degood catch. cred ca ai dreptate. mi s-au asprit simțurile. pun contururi prea groase. merci.
pentru textul : despre efectul imperceptibil al zilelor de primăvară asupra fotografiilor sepia defoarte faine:
atunci am simțit
un miros straniu de leoaică în părul tău
a stat mult acolo un fel de french kiss vegetal
nu am mai vorbit din ziua aceea
cred că un titlu mai bun merită, părerea mea...
pentru textul : french kiss vegetal derectific: de la prima afișare, nu apariție. scuze. eram a doua cititoare a lui.
pentru textul : această dureroasă variantă a învierii deEste un text prost - în primele versuri, dimensiunea lirică este ratată în tentativele metaforice, stihurile sfârşind astfel ca trusime prozaice. De la "efemerul anotimp" în jos, e o-ncercare de mimare a meditaţiei în acord cu natura. Oricum, textul e peste ce propui cititorilor de obicei.
pentru textul : iarna depe care l-am citit cu plăcere. Și totuși, în opinia mea, sunt prea multe adjective în primele 2 texte despărțite de o steluță, care se succed unul după altul și care mie nu mi s-au părut indispensabile: „ierbivore înfometate”, „pajiște arsa”, „suflul nostru calm și senin”, „stradă pustie”, „Centru vechi”, „lanțuri aproape senzuale, lustruite și strălucitoare”, „un șir lung de blocuri vopsite proaspăt roșu și galben, din cartierele marginașe”, „câini cuminți”, „temeri sinistre și indispensabile”. Mai sunt și în jumătatea a doua, dar le-am enumerat doar pe cele care mi s-au părut cele mai supărătoare.
Aproape de final, cred că ai un typo: „chiar dacă seara nimeni nu uita că...” cred că ai vrut să spui „nu uită” În caz contrar nu se potrivește timpul verbului.
Eugen.
pentru textul : construct deUn text deosebit de frumos, sensibil, curat, coerent şi sincer. Aşa îl receptez eu. Am citit de multe ori această poezie şi am decis să las un comentariu şi o peniţă. Aşadar, pentru toate lucrurile pe care le-am menţionat mai sus (şi care mi se par esenţiale înt-o poezie), pentru faptul că "zicerea" e clară şi asumată, pentru centrul de greutate al poemului, cei 3000 de ani de om singur. Ce nu mi-a plăcut: sunt momente în care punctuaţia aproape că dărâmă discursul (ex: "Vor aşeza degetul pe semn şi vor spune: aici e!/ Semnul plecării ei."). La citirea cu voce tare se simte. Sau cel puţin eu aşa am simţit. Poate că ar fi benefică o altdel de abordare, să lăsaţi mai multă libertate cititorului, până la urmă...
pentru textul : Cretacic târziu deFelicitări pentru un asemenea text!
dorine, ti-ai amintit de povestile copilariei. vezi ca virgil ti-a inminat medalia de aur intr-un comm. adica te-a laudat. zicea ca esti cel mai creativ sau inventiv sau altceva. noi ne mandrim cu tine. tu ce parere ai, trebuie sa trec la novice?
pentru textul : mărunțișuri despre fericire dearata altfel. si stii si tu asta. chiar fara a invoca pe Octavian Paler si fara a simula modestia...
pentru textul : Masca mea e Chipul tău deSunt foarte relaxata si nu sunt nici intimidata.
Eu am propus texte in comentariile mele. Si o voi mai face daca este nevoie.
Exista excelente carti de teorie, analize mai mult sau mai putin exhaustive, exegeze bine documentate. Dar asta este alta meserie.
Aici se scrie si publica poezie. Sa lasam teoria acelora care se pricep mai bine. Si sa ne aplecam asupra "obiectului muncii noastre".
In tot internetul de poezie romaneasca, si il urmaresc de cativa ani, toata lumea vorbeste despre estetica si valoare. Fiecare poet are impresia ca estetica si valoarea il priveste numai pe el. Adica numai el detine secretul lui Polichinelle. Eventual si cei cativa prieteni lingusitori pe care ii are.
Si dupa o vorba care nu imi apartine : cine nu iubeste pe nimeni este nevoit sa invete sa linguseasca. Iar lingusitul nu aude decat ceea ce vrea sa inteleaga.
Un poet nu trebuie sa placa tuturor si nu toata lumea trebuie sa se inchine la un poet. Este caraghios. Nu pricep cum nu sesizeaza poetii acest "simplu lucru mare".
Poezia este un divertisment, un joc, un mod de a amana gandurile grele.
Poezia nu este a 11-a porunca pe tablele lui Moise si nici un postulat fara replica.
Nu este teoria gravitatiei si nici ghilotina care ne pedepseste pentru incalcari doctrinare.
Poezia este o insotitoare dupa gustul si cultura fiecaruia. Si poetul care se ia prea in serios devine banal.
Cred ca nu ar strica o dezbatere pe texte. Si nu sesizari de lipsa virgulei sau a acordului gramatical, care sunt foarte bune dar nu spun nimic despre text.
Multi au pareri dar nu si le sustin fertil. Distrugerea, desfiintarea de text este cea mai simpla si rauvoitoare critica. Cititorii-poeti vor texte in oglinda cu ale lor, a caror receptie sa mearga pe scurtatura, iute, eficient, si in end-efect steril. Acelasi zum-zum-zum pe flori diferite.
Asa se explica de ce citesc sute de poezii contemporane si dupa ce am stins computerul nu mai stiu nimic. Mult prea rare sunt cele care se itesc timid din masa informa a asemanarii. Iar folosirea cuvintelor lubrice,obscene,licentioase s-a declarat a fi, cu ajutorul lui Mircea Dinescu si Catavencului, mult ravnita libertate a cuvantului si dezagazuirea creativitatii.
pentru textul : Devorah deDaca ma straduiesc cateva zile va pot posta aici cel putin 50 de poezii care sunt croite la fabrica. Stofa, tiparul, foarfeca, masina de cusut si eticheta.
una dintre cele mai frumoase poezii în tentația acestei dimineți această foame a detaliilor e impregnată la maxim în "iarna lamborghini" într-un sevraj erotic din care nu definești irealul de real. deosebite îmi par versurile: "mai am timp să prind umerii tăi centură de siguranță faruri și carne desfoliate de frică suntem suspendați de ultima viteză cu care nebună delirează în patul nostru o iarnă lamborghini"
pentru textul : o iarnă lamborghini deaşa este, o să modific acolo.
pentru textul : de ceva vreme degata s-a făcut, am bătut oul. de picat n-a picat niciun galben, important e să încerci, zice înţeleptul.
pentru textul : ad interim degata, prietene, te-au prins cu garzile, si acum au sa te poarte de la anna la caiafa. ci tu taci, crucea oricum e pusa, iar vina -prea evidenta- nu incape justificare: petrecania lui bobadil, petrecerea dreptilor judecatori. I hope we will meet somewhere, someday to a lightsome way. ovYus.
pentru textul : pești deÎmi permit să fac o paralelă între literatură şi o altă artă, cea teatrală, de care sunt foarte îndrăgostită, şi să vin să spun că a fi critic de literatură, echivalează cu noţiunea de a juca pe scenă, ca şi actor, pe viu, o piesă de teatru. Pentru că dincolo de emoţia generată către un public larg, există şi acel grai al unei bune dicţii, un limbaj persuasiv, ce ţine nu de natura piesei în sine, a materialului scriitoricesc propus publicului, evident, de un scriitor, ci de felul în care actorul de teatru vs criticul de literatură va reuşi să pună în scenă/pe hârtie, prin talent şi dăruire de frumos, opera colegului său, scriitorul. Nu poţi scinda legătura dintre criticul de literatură şi scriitor atâta timp cât singurul instrument al celui implicat într-o dezbatere literară este condeiul. Ba, mai mult, consider că un critic de literatură este mult mai îndreptăţit să vadă dincolo de el ca şi critic şi latura aceasta de scriitor. Ca să fii un scriitor bun, trebuie şi este aproape impusă condiţia de a citi cât mai mult, de a te dezvolta prin citit şi scris. Un critic literar reuşeşte această performanţă cum e dat exemplu elocvent, aici, de Tudor Cristea.
pentru textul : Vladimir Streinu - 110 de"Din fericire, există, însă, şi s-a impus tot mai evident în ultima vreme şi părerea că asemenea delimitări nu sunt întotdeauna îndreptăţite, pentru că un critic este şi el un scriitor. În acest sens, sunt scriitori nu doar Balzac sau Stendhal, dar şi Saint-Beuve ori Albert Thibaudet, nu doar Camus, dar si Pierrre de Boisdeffre şi, ca să revenim în spaţiul naţional, nu doar Rebreanu sau Arghezi, dar şi Lovinescu ori G. Călinescu, nu doar Marin Preda sau Ana Blandiana, dar şi E. Simion ori N. Manolescu. - T. Cristea")
Un actor de film, cel care îmbrăţişează arta cinematografică, de exemplu, va fi un actor foarte bun, dacă va fi trecut prin teatru mai întâi, pentru că el porneşte de la "un viu scenic" , de la o emoţie naturală, şi va şti să dea viaţă unei pelicule pe mai târziu.
Vă cititesc cu interes, domnule T. Cristea, şi daţi-mi voie să cad de-acord cu cele expuse de dumneavoastră, mai sus, dar şi să afirm prin crezul meu, că un scriitor complex sau ideal, în sensul în care nu putem defini idealul dar îl putem imagina la nivel de idee, este un bun critic literar, eseist, poet, scriitor şi de ce nu un talentat grafician sau pictor, precum l-aş da, aici, exemplu pe Victor Hugo.
Cu drag.
felicitari pentru lansarea cartii "Mirabile dictu"! un eveniment frumos pentru Virgil Titarenco si Virtualia!
pentru textul : Mirabile Dictu deNu-i contest bunele intenţii, dar textul e de-un prozaism rar întâlnit (plus o doză însemnată de înapoiere culturală - femeia nu mai e de mult aşa!).
pentru textul : Femeile şi mărţişorul dethanks.
pentru textul : în ziua când se vor decolora negrii deNu merge să postezi sub textul tău şi textul lui Celestin pentru că nu ai face decât să scoti pe prima pagină un text aflat la şantier, dar cred că ai putea să lasi un link către acel text. Ca să poată înţelege lumea mai bine ce şi cum fără să fie nevoită să răsfoiască prea mult.
pentru textul : din poezie scapă cine poate dePagini