interesant. ce vrea sa insemne "revizuit"? sint, cum sa spun, "dragute" poemele tale de dragoste si sint cu siguranta poezie. dar ma intreb daca poti oare sa scrii mai conturat, sa treci de faza aceasta "budista", meditativa. ma intreb daca dincolo de blana si perdele textul tau poate avea colti sau neprevazut.
Profetule nu e nicio problema de paternitate. sunt multi care au gandit teoria relativitatii, cumva concomitent cu einstein si fara sa aiba habar, nici einstein nu a stat izolat de lume. Poemul tau are identitatea proprie si chiar si partea in cauza reflecta o anume stare. ma miram doar ca intr-un fel ciudat si eu si tu am gandit aceeasi chestie.
Adriana, Imaginea este redusă pîna la rezoluția maximă permisă de site, astfel că unele detalii au un gradient estompat; originalul este mult mai mare. În globul patru (de sus în jos) este un fragment din poezia lui Andu „două mâini” (bănuiesc că ține la ea) iar în rest, lista poeziilor și comentariilor din pagina lui.
Sapphire, în ce privește "traducerile" nu este o secțiune greu de implementat. singura problemă e că nu am identificat deocamdată o cerere semnificativă pentru aceasta în ce privește secțiunea "interactiv", și aici răspund și lui persephone, intenția mea a fost să conțină în esență subsecțiuni în care interactivitatea dintre doi sau mai mulți autori să fie mai mare. astfel intenționez un loc în care să se poată construi "colaje literar-poetice", o secțiune de "dezbateri-polemică" pe teme literare sau alte teme, și poate și alte subsecțiuni care să se bucure de o doză mai mare de interactivitate. evident există riscurile aferente unor astfel de grade de libertate și va fi nevoie de o monitorizare corespunzătoare. în ce privește "colajul" mai apare și problema paternității textelor și a coordonării participării asfel că e nevoie de o logistică specifică pentru a nu aluneca în "îmbulzeli" nedorite. sper să putem implemeta această secțiune cît de curînd persephone, în ce privește dificultățile tehnice, dacă ele există, te rog să apelezi la adresa de email pentru probleme tehnice, [email protected] mulțumesc
Un poem excelent, cu umorul de rigoare foarte bine dozat şi retorica bine strunită. Un fel de "Zdreanţă" arghezian sau un soi de "In memoriam" barbian, dar în alt stil şi cu altă miză...
Revenire. In textul anterior s-au strecurat o serie de greseli. Scuze. Il reiau.
Ce este nostalgia? Linda Hurcheon, spune, citându-l, printer alţii, pe B.Rumel ("Theory of Nostalgic and Egoic Sentiments," Psychological Bulletin 30 (1933): 656-7).
“What exactly is "nostalgia," though? Or perhaps the first question really should be: what WAS nostalgia? With its Greek roots--nostos, meaning "to return home" and algos, meaning "pain"--this word sounds so familiar to us that we may forget that it is a relatively new word, as words go. It was coined in 1688 by a 19-year old Swiss student in his medical dissertation as a sophisticated (or perhaps pedantic) way to talk about a literally lethal kind of severe homesickness (of Swiss mercenaries far from their mountainous home). This medical-pathological definition of nostalgia allowed for a remedy: the return home, or sometimes merely the promise of it. The experiencing and the attributing of a nostalgic response appeared well before this, of course. Think of the psalmist's remembering of Zion while weeping by the waters of Babylon. But the term itself seems to be culturally and historically specific.”
“Între nostalgie şi ironie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte de un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer” spune Geo Săvulescu, menţionând că preia un gând al subsemnatului din cadrul unor întâlniri particulare.
Aceasta duplicitate se strecoară din ce în ce mai insistent în unele texte postmoderniste (sau, mai bine zis, postmoderne care vizează, de această dată, reîntoarcerea la Sacralitate în locul unei învârtiri în jurul Nimicului). Este ceea ce se întâmpla şi pe la noi, mai ales în producţii ale unor autori, originari din Republica Moldova, cum este şi Eugen Bot (dar ea este la ea acasă, din ce în ce mai frecvent şi la autori autohtoni sau la cei din diasporă, mai ales ceea occidentală, mergând din Europa, e. g. Anni- Lorei Mainka până în USA şi Canada, e.g. Luminiţa Suse). O dată şi o dată sper să reuşesc o analiză în acest sens.
Poate că nu este cazul cu textul de faţă unde faţeta ironică este estompată până la a nu mai putea fi sesizată. În schimb partea «nostalgică» este «la ea acasă».
„Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă”
Şi citatele pot continua.
Revenind la textul prezent şi urmărind evoluţia în timp a autorului, observ o schimbare în bine a prozodiei care tinde, acum, să evite prozaismul, diluare prin explicaţii discursive care „taie” sugestivitatea poetică. Rămâne, pe mai departe, să se concentreze pe „concentrarea” exprimării (cu atât mai mult cu cât posibilităţi are) lungirea excesivă a textelor fiindu-i potrivnică (ducând la redundanţe).
Pentru că a venit vorba despre „lungirea” textelor poetice. Este cu totul altul cazul cu scrierile lui Leonard Ancuţa în cadrul cărora delirul psihedelic produce, de multe ori, inisght-uri neaşteptate; dar numai atunci când metaforizarea dusă la extrem nu devine prohibitivă printr-o aglomerare care oboseşte. Cred că scrierile (atât poetice cât şi cele în proză) ale acestui autor se înscriu în ceea ce s-ar pute numi „creative writting” (a se vedea Huruki Murakami sau Fowells). Dar despre asta cu ală ocazie.
întrebarea fundamentala ramine "si ce se intimpla daca nu ai prieteni si daca nu ai nevoie de prieteni?" mai ramine valabila axioma sau se permite o exceptie si atunci se poate iesi afara in voie si poti sa simti mirosurile acelea pe care nu le-ai simtit de multa vreme, de pe vremea cind nu avea importanta cit mai ai de trait. asta e intrebarea
vai!... cata revolta! cata repulsie fata de tot, de intreg sau de nimic... un poem cursiv curgand in cuvinte ca un rau repede si rece de munte, in care cititorul este racorit sau isi racoreste starea de a fi.
Foarte interesant proiectul. E de sperat că va anima activitatea pe site-ul nostru elitist (și e bine să fie elitist). Cu condiția ca forma să nu depășească fondul. Aș face, totuși, câteva observații sincere (poate tardiv, pentru că lansarea noii formule e programată pentru luni, 21 decembrie, ziua solstițiului de iarnă). În principiu, e vorba de clasificarea valorică a membrilor, care le creează unora, mai sensibili, reticențe în a încerca să posteze pe acest site. Găsesc că e foarte bună ideea de a incadra, inițial, autorul în categoria de NOU-VENIT (atenție: NOU-VENIT, NOU-VENITUL, NOU-VENIȚII, NOU-VENITELE etc., exact ca NOU-NĂSCUT). Aș propune ca timpul de menținere în această categorie să fie mai mare și oarecum flexibil - între o lună și trei luni și chiar mai mult, în funcție nu doar de valoarea, dar și de activitatea membrului respectiv (asta nu poate să deranjeze; eu, de pildă, joc șah pe internet de câteva zile și am categoria de NOU, dar nu mă deranjează deloc, deși îi bat măr pe unii dintre "consacrați"; e drept, nu sunt admis la unele turnee - dar nici asta nu mă deranjează, înțelegând eu că sunt nou-venit). A doua propunere ar fi următoarea: după ce NOU-VENITUL își face stagiul (temporal sau valoric), iar Consiliul Hermeneia decide la ce categorie să-l încadreze, aceasta (încadrarea) să fie operată și precizată pe site numai în urma obținerii acceptului din partea membrului respectiv (iar acest principiu să fie stipulat în regulament). În felul acesta se va evita lezarea unor susceptibilități sau orgolii, dar se va stimula și inițiativa de a posta pe acest site. În plus, în situația că autorului nu-i convine încadrarea și dorește să se retragă, acest lucru să fie posibil prin ștergerea deplină a paginii sale (și, dacă tehnic nu e prea complicat, și a comantariilor făcute). Tot așa ar trebui procedat în cazul eventualelor declasificări ale celor considerați deja autori, în urma trecerii la noua formulă (operație care ar trebui făcută, după opinia mea, cu multă grijă). În sfârșit, ca să nu lungesc vorba, o ultimă observație/ propunere. Ea e legată de faptul că termenul NOVICE are anumite conotații negative și eventualitatea încadrării în această categorie (mai exact, sub acest termen) ar putea stârni unele reticențe. Aș propune, prin urmare, înlocuirea termenului de NOVICE cu cel de STAGIAR (care înseamnă cam același lucru, dar cuvântul are mult mai puține conotații negative). Evident, promovarea de la STAGIAR la AUTOR (eventual, via COLABORATOR) să se facă pe baza valorii și activității, astfel încât cineva să poată rămâne permanent STAGIAR . Evident, stagiarul să nu aibă dreptul de a acorda penițe de aur (și nici de argint, de bronz sau de fier!). Cu cele mai bune intenții, t.c.
Aida, tu spui că "mottul imi apartine.Ideea e ca dupa ultimile reguli cuvantul a fost adaptat limbii romane si se scrie moto." Eu totuși nu cred că s-a adaptat ca "moto" cu forma aceasta masculină "mottul" folosită de tine. Și m-am dus la DEX. Ce am aflat? Ei bine, se folosesc ambele variante respectiv: "mótto s. n., art. móttoul; pl. móttouri" sau "MÓTO2, motouri, s.n. Citat luat, de obicei, dintr-o operă consacrată sau semnată de un autor celebru, pus la începutul unei lucrări, al unui capitol etc. cu scopul de a releva ideea fundamentală a scrierii respective. – Din it. motto, germ. Motto." De asemenea, nu se foloseste "ultimile reguli" ci "ultimele reguli". Îți atrag atenția amical și în contextul folosirii corecte a limbii române. Chiar dacă aceste observații par dure, directe și fără menajamente, trebuie să reții următorul lucru: oricât de genial/original ar putea fi un text, dacă el conține greșeli gramaticale devine zero, nu numai în mediul literar românesc cât și prin alte locuri. Îți pot confirma și alții.
sa inteleg ca ar trebui sa schimb registrul... dar tot nu inteleg unde este artificialitatea..eu scriu exact ce vreau sa scriu...polenul muzicii uscate simboliza, in cazul textului, o sonata.. iar sangele era sange..curgea.. am scris poezia asta dupa o carte citita recent..va las sa o ghiciti..
si mie imi pace andule, amice. m-a inspirat foamea lui hamsun. imi dai si o penita, prima, asa, ca sa fii cel mai original. sa incurajezi omul pe lare l-ai injuratla o vree. am facut modificarile de care zici. oricum merci, si fara penita. ec
Paul, te-as ruga sa lasi comentariile de pe langa text. ca stiu, ca nu stiu, ca reactionez ca si cum , etc. eu nu am facut nici un fel de comm de acest ge. si sper sa nu te superi ca ti-am atras atentia.
e problema ta cum iti construiesti textele, la fel cum e problema ta despre ceea ce crezi ca trasmiti. s/ar putea ca ceea ce are semnificatie pentru tine, pt. altul sa nu aiba sau sa aiba o cu totul alta conotatie.
repet, "pe hol m-am intalnit cu dumnezeu", e ceva pt tine. si daca crezi ca e suficient, e ok.
cu aceleasi salutari de simpatie din targul peste care apasa moina bacoviana.
P.S. Scuze pt lipsa diacriticilor, am o prob de moment.
Ovidiu, Cristian... tare m-ar fi bucurat daca as fi primit si altceva in afara de "medalii"... ce rost au acestea in lipsa unor comentarii referitoare la text?
Sincer, cred că ai ratat poezia aceasta, prin aglomerarea de paranteze, locuri comune și începutul acela "și-apoi". Nu spun că am ceva ab initio împotriva parantezelor în poezie, la urma urmelor putem să folosim cam orice în epoca aceasta, dar "a little goes a long way": ar fi fost mai bine să te limitezi la acea pereche de paranteze fără de care nu se poate. Renunță la cele în plus și le vei sublinia pe cele care sunt musai. Locuri comune: aceeași critică. Începutul abrupt nu este justificat decât de repetarea lui pe la jumătatea poeziei, dar în sine creează o senzație ciudată de rupere. Cred că mai ai de periat serios la textul acesta pentru a ne arăta poezia din el. Și spun asta tocmai pentru că mi-a plăcut ce am ghicit dincolo de aglomerarea de cuvinte.
Oana,
mulțumesc. mizam pe “acea curatenie fundamentala”.
Maria-Doina,
emoționant comentariul tău. mă bucur să știu că sînt cititori/poeți care își doresc un volum semnat de mine.
Alina,
mulțumesc pentru urări. vezi tu, în fiecare an pe 15 septembrie în prima zi de școală aveam buzunarele pline de bomboane (la generală pentru că la liceu toți voiau bere de ziua mea). poate asta m-a dus spre copilărie (pui de ET? îl voi întreba pe Timothy Good).
Un poem nostalgic. Încerc să îi descifrez secvenţele şi nuanţele de alb-gălbui pe care le pot avea amintirile. Pare să fie poemul unei treceri prin anotimpurile vieţii. Nu insist. Am simţit nevoia să îl recitesc şi să îmi imaginez multe...Cert e că făcându-ne ,,mari", vom deveni cu timpul din ce în ce mai copii când vom privi fotografii.
Unii spun că ar fi pleonasm ,,să creştem mari", dar e atât de încetăţenită sintagma, încât pare a fi o abatere de la normă ,,acceptată". Eu mă feresc să o folosesc.
Mi-a plăcut versul de la final:
,,a plouat și ceasurile sunt pline cu apă". E ca un ,,capac" la toată starea.
Domnule profesor, îmi cer scuze pentru acest comentariu ce nu va depăși un anume aspect specultiv, dar în matematicile superioare nu intru de teamă că ma veți prinde ușor cu lecția neînvățată și mă veți lăsa corigentă. Însă mărturisesc că nu pentru frumusețea lor am ales acele citate, ci fiindcă ele mi s-au părut ilustrative în ce privește doctrina non-dualității, adwaita-vada - care, la rândul său, mi s-a părut perfect ilustrată de “descoperirea” lui Cantor. Consider că uluitoare nu este atât concluzia la care s-a ajuns – demonstrarea matematică a existenței lui Dumnezeu – ci posibilitatea ca un adevăr metazific (scuzați-mi pleonasmul) să fie demonstrat pe cale rațională! Dar, mergând mai departe, consider că adjectivul “rațional” ar trebui pus, întrucâtva, sub semnul întrebării, dacă nu cumva contestat de-a binelea (de acea am așezat și descoperirea între ghilimele, mai sus) datorită însăși mărturisirii lui Cantor: că demonstrația i-a fost revelată de Dumnezeu. Cuvântul “revelație” mă duce cu gandul la conceptul Șruti din doctrina hindusă –acea iluminare obtinuță nu pe calea raționalului, care este echivoc, limitat și failibil, ci pe calea intuiției intelectuale pure, “solare”. Considerați-le niste “gânduri cu voce tare” pe care prefer să le las să se manifeste aici (e mai liniște decât dincolo) și…sper ca nu voi fi intrat și eu în cine știe ce traistă… Dacă am făcut-o, luați-mă de o aripă și scoteți-mă ușurel afară.
..could tell you but then Virgil would have to kill me (for advertising on his site) and I hate to think how many [people, places and flowers] would cry after me..
send me your details and I'll send you the links.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
interesant. ce vrea sa insemne "revizuit"? sint, cum sa spun, "dragute" poemele tale de dragoste si sint cu siguranta poezie. dar ma intreb daca poti oare sa scrii mai conturat, sa treci de faza aceasta "budista", meditativa. ma intreb daca dincolo de blana si perdele textul tau poate avea colti sau neprevazut.
pentru textul : gândul tău miroase a mosc, a licurici noaptea demultumesc Erika, multumesc.
pentru textul : Sonetul propriei căutări deProfetule nu e nicio problema de paternitate. sunt multi care au gandit teoria relativitatii, cumva concomitent cu einstein si fara sa aiba habar, nici einstein nu a stat izolat de lume. Poemul tau are identitatea proprie si chiar si partea in cauza reflecta o anume stare. ma miram doar ca intr-un fel ciudat si eu si tu am gandit aceeasi chestie.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii deAdriana, Imaginea este redusă pîna la rezoluția maximă permisă de site, astfel că unele detalii au un gradient estompat; originalul este mult mai mare. În globul patru (de sus în jos) este un fragment din poezia lui Andu „două mâini” (bănuiesc că ține la ea) iar în rest, lista poeziilor și comentariilor din pagina lui.
pentru textul : login deSapphire, în ce privește "traducerile" nu este o secțiune greu de implementat. singura problemă e că nu am identificat deocamdată o cerere semnificativă pentru aceasta în ce privește secțiunea "interactiv", și aici răspund și lui persephone, intenția mea a fost să conțină în esență subsecțiuni în care interactivitatea dintre doi sau mai mulți autori să fie mai mare. astfel intenționez un loc în care să se poată construi "colaje literar-poetice", o secțiune de "dezbateri-polemică" pe teme literare sau alte teme, și poate și alte subsecțiuni care să se bucure de o doză mai mare de interactivitate. evident există riscurile aferente unor astfel de grade de libertate și va fi nevoie de o monitorizare corespunzătoare. în ce privește "colajul" mai apare și problema paternității textelor și a coordonării participării asfel că e nevoie de o logistică specifică pentru a nu aluneca în "îmbulzeli" nedorite. sper să putem implemeta această secțiune cît de curînd persephone, în ce privește dificultățile tehnice, dacă ele există, te rog să apelezi la adresa de email pentru probleme tehnice, [email protected] mulțumesc
pentru textul : un fel de numărătoare a bobocilor deAha, frumos text. Un ritual gestic cumva exsistenţial, tuşe descriptive inspirate, început în forţă. Plăcut!
pentru textul : mă trezesc așezat în aprilie deUn poem excelent, cu umorul de rigoare foarte bine dozat şi retorica bine strunită. Un fel de "Zdreanţă" arghezian sau un soi de "In memoriam" barbian, dar în alt stil şi cu altă miză...
pentru textul : Fâlfâilă deSi mie imi place din ce in ce mai mult cum scrie fata asta.
pentru textul : rewind deRevenire. In textul anterior s-au strecurat o serie de greseli. Scuze. Il reiau.
Ce este nostalgia? Linda Hurcheon, spune, citându-l, printer alţii, pe B.Rumel ("Theory of Nostalgic and Egoic Sentiments," Psychological Bulletin 30 (1933): 656-7).
“What exactly is "nostalgia," though? Or perhaps the first question really should be: what WAS nostalgia? With its Greek roots--nostos, meaning "to return home" and algos, meaning "pain"--this word sounds so familiar to us that we may forget that it is a relatively new word, as words go. It was coined in 1688 by a 19-year old Swiss student in his medical dissertation as a sophisticated (or perhaps pedantic) way to talk about a literally lethal kind of severe homesickness (of Swiss mercenaries far from their mountainous home). This medical-pathological definition of nostalgia allowed for a remedy: the return home, or sometimes merely the promise of it. The experiencing and the attributing of a nostalgic response appeared well before this, of course. Think of the psalmist's remembering of Zion while weeping by the waters of Babylon. But the term itself seems to be culturally and historically specific.”
“Între nostalgie şi ironie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte de un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer” spune Geo Săvulescu, menţionând că preia un gând al subsemnatului din cadrul unor întâlniri particulare.
Aceasta duplicitate se strecoară din ce în ce mai insistent în unele texte postmoderniste (sau, mai bine zis, postmoderne care vizează, de această dată, reîntoarcerea la Sacralitate în locul unei învârtiri în jurul Nimicului). Este ceea ce se întâmpla şi pe la noi, mai ales în producţii ale unor autori, originari din Republica Moldova, cum este şi Eugen Bot (dar ea este la ea acasă, din ce în ce mai frecvent şi la autori autohtoni sau la cei din diasporă, mai ales ceea occidentală, mergând din Europa, e. g. Anni- Lorei Mainka până în USA şi Canada, e.g. Luminiţa Suse). O dată şi o dată sper să reuşesc o analiză în acest sens.
Poate că nu este cazul cu textul de faţă unde faţeta ironică este estompată până la a nu mai putea fi sesizată. În schimb partea «nostalgică» este «la ea acasă».
„Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă”
Şi citatele pot continua.
Revenind la textul prezent şi urmărind evoluţia în timp a autorului, observ o schimbare în bine a prozodiei care tinde, acum, să evite prozaismul, diluare prin explicaţii discursive care „taie” sugestivitatea poetică. Rămâne, pe mai departe, să se concentreze pe „concentrarea” exprimării (cu atât mai mult cu cât posibilităţi are) lungirea excesivă a textelor fiindu-i potrivnică (ducând la redundanţe).
Pentru că a venit vorba despre „lungirea” textelor poetice. Este cu totul altul cazul cu scrierile lui Leonard Ancuţa în cadrul cărora delirul psihedelic produce, de multe ori, inisght-uri neaşteptate; dar numai atunci când metaforizarea dusă la extrem nu devine prohibitivă printr-o aglomerare care oboseşte. Cred că scrierile (atât poetice cât şi cele în proză) ale acestui autor se înscriu în ceea ce s-ar pute numi „creative writting” (a se vedea Huruki Murakami sau Fowells). Dar despre asta cu ală ocazie.
pentru textul : Încotro(II) deîntrebarea fundamentala ramine "si ce se intimpla daca nu ai prieteni si daca nu ai nevoie de prieteni?" mai ramine valabila axioma sau se permite o exceptie si atunci se poate iesi afara in voie si poti sa simti mirosurile acelea pe care nu le-ai simtit de multa vreme, de pe vremea cind nu avea importanta cit mai ai de trait. asta e intrebarea
pentru textul : ploaia prietenului din mine deP.S. linga acest canal, pe dreaota, am locuit o vreme: Hotel Mesner....
pentru textul : pietrele umbrei de:) mulțam, Adrian!
pentru textul : de mâine mă scumpesc și eu deun text cursiv, plin de muzicalitate si candoare, pe un fundal marin. L-am citit cu placere, cu atat mai mult cu cat sunt nascut la malul marii.
pentru textul : Din alta toamna ma infrupt devirgil, am schimbat, multam.
adriana, o sa aplic corecturile imediat ce ma trezesc mai bine si ma aduc la dispozitia de lucru. multumesc.
pentru textul : Domnul Ghecev nu doarme de... pari atât de convinsă...
pentru textul : ...romantic, dom'le! deEu cred că ai vrut să scrii proză şi ai dat de prea multe ori "enter".
pentru textul : de la 29 la 30 deChiar nu sesizezi lucrurile astea?
Altfel, numai de bine.
vai!... cata revolta! cata repulsie fata de tot, de intreg sau de nimic... un poem cursiv curgand in cuvinte ca un rau repede si rece de munte, in care cititorul este racorit sau isi racoreste starea de a fi.
pentru textul : Scrum (IV) deFoarte interesant proiectul. E de sperat că va anima activitatea pe site-ul nostru elitist (și e bine să fie elitist). Cu condiția ca forma să nu depășească fondul. Aș face, totuși, câteva observații sincere (poate tardiv, pentru că lansarea noii formule e programată pentru luni, 21 decembrie, ziua solstițiului de iarnă). În principiu, e vorba de clasificarea valorică a membrilor, care le creează unora, mai sensibili, reticențe în a încerca să posteze pe acest site. Găsesc că e foarte bună ideea de a incadra, inițial, autorul în categoria de NOU-VENIT (atenție: NOU-VENIT, NOU-VENITUL, NOU-VENIȚII, NOU-VENITELE etc., exact ca NOU-NĂSCUT). Aș propune ca timpul de menținere în această categorie să fie mai mare și oarecum flexibil - între o lună și trei luni și chiar mai mult, în funcție nu doar de valoarea, dar și de activitatea membrului respectiv (asta nu poate să deranjeze; eu, de pildă, joc șah pe internet de câteva zile și am categoria de NOU, dar nu mă deranjează deloc, deși îi bat măr pe unii dintre "consacrați"; e drept, nu sunt admis la unele turnee - dar nici asta nu mă deranjează, înțelegând eu că sunt nou-venit). A doua propunere ar fi următoarea: după ce NOU-VENITUL își face stagiul (temporal sau valoric), iar Consiliul Hermeneia decide la ce categorie să-l încadreze, aceasta (încadrarea) să fie operată și precizată pe site numai în urma obținerii acceptului din partea membrului respectiv (iar acest principiu să fie stipulat în regulament). În felul acesta se va evita lezarea unor susceptibilități sau orgolii, dar se va stimula și inițiativa de a posta pe acest site. În plus, în situația că autorului nu-i convine încadrarea și dorește să se retragă, acest lucru să fie posibil prin ștergerea deplină a paginii sale (și, dacă tehnic nu e prea complicat, și a comantariilor făcute). Tot așa ar trebui procedat în cazul eventualelor declasificări ale celor considerați deja autori, în urma trecerii la noua formulă (operație care ar trebui făcută, după opinia mea, cu multă grijă). În sfârșit, ca să nu lungesc vorba, o ultimă observație/ propunere. Ea e legată de faptul că termenul NOVICE are anumite conotații negative și eventualitatea încadrării în această categorie (mai exact, sub acest termen) ar putea stârni unele reticențe. Aș propune, prin urmare, înlocuirea termenului de NOVICE cu cel de STAGIAR (care înseamnă cam același lucru, dar cuvântul are mult mai puține conotații negative). Evident, promovarea de la STAGIAR la AUTOR (eventual, via COLABORATOR) să se facă pe baza valorii și activității, astfel încât cineva să poată rămâne permanent STAGIAR . Evident, stagiarul să nu aibă dreptul de a acorda penițe de aur (și nici de argint, de bronz sau de fier!). Cu cele mai bune intenții, t.c.
pentru textul : hermeneia 2.0 deAida, tu spui că "mottul imi apartine.Ideea e ca dupa ultimile reguli cuvantul a fost adaptat limbii romane si se scrie moto." Eu totuși nu cred că s-a adaptat ca "moto" cu forma aceasta masculină "mottul" folosită de tine. Și m-am dus la DEX. Ce am aflat? Ei bine, se folosesc ambele variante respectiv: "mótto s. n., art. móttoul; pl. móttouri" sau "MÓTO2, motouri, s.n. Citat luat, de obicei, dintr-o operă consacrată sau semnată de un autor celebru, pus la începutul unei lucrări, al unui capitol etc. cu scopul de a releva ideea fundamentală a scrierii respective. – Din it. motto, germ. Motto." De asemenea, nu se foloseste "ultimile reguli" ci "ultimele reguli". Îți atrag atenția amical și în contextul folosirii corecte a limbii române. Chiar dacă aceste observații par dure, directe și fără menajamente, trebuie să reții următorul lucru: oricât de genial/original ar putea fi un text, dacă el conține greșeli gramaticale devine zero, nu numai în mediul literar românesc cât și prin alte locuri. Îți pot confirma și alții.
pentru textul : a opta zi din minune desa inteleg ca ar trebui sa schimb registrul... dar tot nu inteleg unde este artificialitatea..eu scriu exact ce vreau sa scriu...polenul muzicii uscate simboliza, in cazul textului, o sonata.. iar sangele era sange..curgea.. am scris poezia asta dupa o carte citita recent..va las sa o ghiciti..
pentru textul : stropi de iubire desi mie imi pace andule, amice. m-a inspirat foamea lui hamsun. imi dai si o penita, prima, asa, ca sa fii cel mai original. sa incurajezi omul pe lare l-ai injuratla o vree. am facut modificarile de care zici. oricum merci, si fara penita. ec
pentru textul : notițe ascunse dePaul, te-as ruga sa lasi comentariile de pe langa text. ca stiu, ca nu stiu, ca reactionez ca si cum , etc. eu nu am facut nici un fel de comm de acest ge. si sper sa nu te superi ca ti-am atras atentia.
e problema ta cum iti construiesti textele, la fel cum e problema ta despre ceea ce crezi ca trasmiti. s/ar putea ca ceea ce are semnificatie pentru tine, pt. altul sa nu aiba sau sa aiba o cu totul alta conotatie.
repet, "pe hol m-am intalnit cu dumnezeu", e ceva pt tine. si daca crezi ca e suficient, e ok.
cu aceleasi salutari de simpatie din targul peste care apasa moina bacoviana.
P.S. Scuze pt lipsa diacriticilor, am o prob de moment.
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deOvidiu, Cristian... tare m-ar fi bucurat daca as fi primit si altceva in afara de "medalii"... ce rost au acestea in lipsa unor comentarii referitoare la text?
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deSincer, cred că ai ratat poezia aceasta, prin aglomerarea de paranteze, locuri comune și începutul acela "și-apoi". Nu spun că am ceva ab initio împotriva parantezelor în poezie, la urma urmelor putem să folosim cam orice în epoca aceasta, dar "a little goes a long way": ar fi fost mai bine să te limitezi la acea pereche de paranteze fără de care nu se poate. Renunță la cele în plus și le vei sublinia pe cele care sunt musai. Locuri comune: aceeași critică. Începutul abrupt nu este justificat decât de repetarea lui pe la jumătatea poeziei, dar în sine creează o senzație ciudată de rupere. Cred că mai ai de periat serios la textul acesta pentru a ne arăta poezia din el. Și spun asta tocmai pentru că mi-a plăcut ce am ghicit dincolo de aglomerarea de cuvinte.
pentru textul : aprilie de"Strigătul neantului se va stinge pentru mine... cu ultima metamorfoză posibilă..." - rareori mi-a fost dat sa citesc o elucubratie mai ridicola.
pentru textul : .Din jurnalul unei zile ( strigătul neantului) deOana,
mulțumesc. mizam pe “acea curatenie fundamentala”.
Maria-Doina,
emoționant comentariul tău. mă bucur să știu că sînt cititori/poeți care își doresc un volum semnat de mine.
Alina,
mulțumesc pentru urări. vezi tu, în fiecare an pe 15 septembrie în prima zi de școală aveam buzunarele pline de bomboane (la generală pentru că la liceu toți voiau bere de ziua mea). poate asta m-a dus spre copilărie (pui de ET? îl voi întreba pe Timothy Good).
Paul,
eu îți mulțumesc.
Cristina,
pentru textul : alte povestiri de la Şipot deașa să fie. mulțumiri.
Un poem nostalgic. Încerc să îi descifrez secvenţele şi nuanţele de alb-gălbui pe care le pot avea amintirile. Pare să fie poemul unei treceri prin anotimpurile vieţii. Nu insist. Am simţit nevoia să îl recitesc şi să îmi imaginez multe...Cert e că făcându-ne ,,mari", vom deveni cu timpul din ce în ce mai copii când vom privi fotografii.
pentru textul : preludiu și fugă deUnii spun că ar fi pleonasm ,,să creştem mari", dar e atât de încetăţenită sintagma, încât pare a fi o abatere de la normă ,,acceptată". Eu mă feresc să o folosesc.
Mi-a plăcut versul de la final:
,,a plouat și ceasurile sunt pline cu apă". E ca un ,,capac" la toată starea.
Licența a fost trecută strălucit :) Mulțumesc pentru felicitări! (iertare pentru răspunsul întârziat... eram sigură că am răspuns chiar atunci)
pentru textul : La stăpân deDomnule profesor, îmi cer scuze pentru acest comentariu ce nu va depăși un anume aspect specultiv, dar în matematicile superioare nu intru de teamă că ma veți prinde ușor cu lecția neînvățată și mă veți lăsa corigentă. Însă mărturisesc că nu pentru frumusețea lor am ales acele citate, ci fiindcă ele mi s-au părut ilustrative în ce privește doctrina non-dualității, adwaita-vada - care, la rândul său, mi s-a părut perfect ilustrată de “descoperirea” lui Cantor. Consider că uluitoare nu este atât concluzia la care s-a ajuns – demonstrarea matematică a existenței lui Dumnezeu – ci posibilitatea ca un adevăr metazific (scuzați-mi pleonasmul) să fie demonstrat pe cale rațională! Dar, mergând mai departe, consider că adjectivul “rațional” ar trebui pus, întrucâtva, sub semnul întrebării, dacă nu cumva contestat de-a binelea (de acea am așezat și descoperirea între ghilimele, mai sus) datorită însăși mărturisirii lui Cantor: că demonstrația i-a fost revelată de Dumnezeu. Cuvântul “revelație” mă duce cu gandul la conceptul Șruti din doctrina hindusă –acea iluminare obtinuță nu pe calea raționalului, care este echivoc, limitat și failibil, ci pe calea intuiției intelectuale pure, “solare”. Considerați-le niste “gânduri cu voce tare” pe care prefer să le las să se manifeste aici (e mai liniște decât dincolo) și…sper ca nu voi fi intrat și eu în cine știe ce traistă… Dacă am făcut-o, luați-mă de o aripă și scoteți-mă ușurel afară.
pentru textul : (1) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Cantor de..could tell you but then Virgil would have to kill me (for advertising on his site) and I hate to think how many [people, places and flowers] would cry after me..
send me your details and I'll send you the links.
Thanks for the sidewalls tip!
Cheers!
pentru textul : Costa's dePagini